asa... trebuie sa explic. poezia asta m-a facut pe mine, cititor sa am senzatia ca tin un caiet in mana, pe filele lui versurile tale, eu intr-un oras strain, cu troieni care scartaie in jurul meu de atata greutate.un oras strain, populat de tine si femeia ta. si la sfarsit ... imagini din jeu d'enfants cumva...
si pentru asta:
"o parte din lume există
cealaltă a trecut
e sâmbătă"
simplitatea asta care doare. simplitatea asta la care personal incerc sa ajung. simplitatea asta care mi-as dori sa vina la mine in mod natural.
dom'le, de vreme ce văd că puteți posta comentarii la foc automat iar pe nicodem a.k.a nicholas dinu din atlanta l-a apucat din nou diareea verbală înseamnă că în sfărșit lucrurile merg bine și sîntem în normal. dinule dacă tu chiar crezi că eu sînt ca tine, adică mă cobor la mîrlănisme din astea, te înșeli. și da, ce ai remarcat tu este și posibil și plauzibil. asta trecînd peste faptul că am avut niște probleme tehnice semnificative și oricare site se confruntă din cînd în cînd cu așa ceva. așa cum am spus, sper să se fi rezolvat majoritatea. dar testul tău este ceva posibil. în primul rînd nu există absolut nicăieri în lume o modalitate absolut perfectă de contorizare a vizitelor pe un site. ar trebui să îți încep acum o lecție lungă cu IP-uri, sesiuni, cash-uri și multe altele ca să îți explic că ceea ce e corect pentru unii nu e corect pentru alții și că computerele nu sînt oameni și pot tehnic vorbind oricînd să fie trișate pentru că nu gîndesc. în orice caz am spus că e plauzibil pentru că dacă tu îți accesezi textul de mai multe ori contorul „știe” (oarecum) că ești tu. asta s-a întîmplat și cînd ai accesat textul meu. ceea ce nu ai luat tu în calcul este că este foarte posibil și plauzibil ca și alții să fi accesat textul meu în același timp. asta în timp ce nimeni nu a fost interesat să îl acceseze pe al tău. asta este o explicație posibilă și plauzibilă. poate asta ar trebui să îți dea de gîndit să scrii mai bine și (eventual) să fii o pesoană mai puțin nasty (dacă asta ar putea fi posibil). în orice caz dacă tu îți imaginezi tot felul de teorii din astea conspiraționiste înseamnă că te-a năucit canicula de la atlanta.
nu vad unde este porecla. vad insa unde este ironia. ta. dar desigur ca ironia trebuie sa fie invers proportionala cu intelegerea. pentru ca de obicei nu prea ai timp sa te implici cind preferi sa fii ironic.
Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Cred că trebuie mai mult decât o pastişo-parodiere a stilului sorescian! Altfel, textul poate fi interesant, după ce mai meditezi la subiect şi, pe un alt drum al Damascului, te vei întoarce cu faţa spre poezie! Cu amiciţie,
am scris despre folosirea diacriticelor deoarece am obsevat că la cel de-al doilea poem al tău postat aici nu le-ai mai folosit. pentru asta am spus că este de preferat folosirea lor. am revenit cu acest comentariu pentru a nu se creea confuzii. Madim
E foarte inspirat şi titlul, textul are câteva reuşite lirice notabile, soarele cu paiul, negrul care se ia, discursul laconic din finalul primelor două strofe.
Totuşi am o obiecţie, care se spijină deja pe mai multe texte: finalurile! Ori trebuie mai multă atenţie, ori, dimpotrivă, li se acordă una prea mare şi atunci ar trebui tratate rapid, instinctiv, precum finalurile celorlalte strofe. Îmi amintesc şi finalul de la "Omul sandvich", care dinamitează acolo un text altfel excelent construit.
Amintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
Ceea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
o penitza, pentru indrazneala personificarii si pentru final: "vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi" frumos poem, ca toate ale tale, Katya.
l-am citit imediat după publicare dar nu aveam dispoziția să elaborez un comentariu pe măsură, apoi aproape am uitat de textu ăsta pînă l-am găsit azi primu-n lista celor mai citite. ei uite că s-o argumentat mai sus și textul e evident unul din cele de recomandat și altora spre citire, așa că-și merită o a doua peniță
Sapphire, îți mulțumesc pentru sugestie, voi ține cont de aceasta, ai dreptate, e versul care a tot fost lucrat și se pare că încă nu i-am găsit o formă definitivă.
De fapt inceputul nu se vrea decat in parte tributar povestii iar recursul la aceasta modalitate de introducere in context este potrivita pentru a sugera starea aparitiei de nicaieri a femeii. Multam de parere.
sunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza
da, interesanta observatia lucian. dar nu a fost scris pe plaja. e mai degraba un text "de scorbura". am eu perioadele mele "de scorbura" merci Sister, e un text care desi a fost scris intr-o noapte, totusi e produsul a mai multor saptamini
fără să fac risipă de cuvinte, mi-a plăcut expunerea, mai ales că şi eu împărtăşesc aceleaşi înţepături, nu de la păianjeni, viespi ori bondari, ci de la şeful casei, stăpânul covoarelor şi administratorul timpului meu liber. parcă n-aş face destul pe lângă casă, mai îmi trebuie şi bilet de voie la tastatură! citesc cu plăcere.
Repetitia acelorasi sonuri, in cazuri cu totul diferite, presupun ca are legatura cu anumite auditii repetate, nocive in timp, chiar daca acceptabile ca preferinte (decat manele, mai bine “cassa locco”, Beatles, ..., Vivaldi), datorita suprapunerii, ca fond, peste orice, pana la identificari ilare (“la bloc” a aparut in plus fata de acel “vand fan”, probabil pentru ca exista si in text ca vers, a sarit in ochi, "flash-copy-paste", facand alianta cu alte preferinte, de asta data t.v.). Titlul ar fi trebuit sa duca cu gandul spre altceva – Floare de irisi – floare de erosi (legatura si cu “daca noi nu vom mai fi,/ va veti aminti,/ ca a fost odata Iris”) Textul exprima apoi cu temperanta, cu “bienseance” aproape de conformism, anumite corelari simbolice aparent neverosimil si... atat, mai mult nu mai spun, ca destul am inceput sa-mi comentez singur textele. Probabil ca daca ai reveni cu anumite precizari, as modifica acel “ligament licentios”. Cum e mai usor de observat in curtea altora, ti-as atrage atentia, cu scuzele de rigoare fata de ligamentul licentios neidentifica (LLN), ca expresia utilizata de tine in primul paragraf al comentariului, si anume: “cu riscul”, se poate inscrie intr-o categorie asemanatoare (asa-zisa “curofonie”, de evitat dar, desigur, iarasi, dupa cum spuneam, dupa preferinte). In rest, asa e, stilul meu e al meu, ca daca nu ar fi ar fi al meu nici gand sa mai imi fie si propriu. :) Multumesc, Alma, trecerea ta pe aici a inflorit in erosi candelabre de gand
titlul era în limbajul surdo-muţilor. cred că se subînţelegea. cum poţi scrie anumite semne şi gesturi prin care comunici? cum poţi descrie o discuţie care o porţi în somn şi căreia nu-i desluşeşti talia?
ok, schimb titlul şi merg mai departe la somn. cine ştie ce vedenie manifest mă va mai lua în braţe!
Am zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
ce amuzant esti ce amuzant esti ce amuzant esti. imi place experimentul tau dorin dar pui mult pret pe vizual in fond nu asta e ideea. intr-un volum cum ar arata ?
există o ruptură, cred eu, între ceea ce se înțelege prin "formulă poetică" și "cadrul imagistic" al fiecărui autor; însă, posibil să ai dreptate cu Villon; recunosc, nu mi-am pus problema, dar, probabil că, în spatele fiecărei inetnții metafizice, în fiecare dintre noi se ascunde o voluptate arhaică, un senzorial elementar pentru care, fie că ne place sau nu, suntem tributari simțurilor. mulțumesc pentru lectura constantă (ce pustiu ar fi pe aici fără tine). cu drag, Vasile Munteanu
o personală etno :), i-aș mai spune, dedicată unei zile care are în sufletul meu rezonanțe deosebite. Mulțumesc pentru modul sensibil în care ai receptat mesajul, pentru că acum și aici îmi ești alături...
tu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
Cred în primul rînd că ar trebui să editezi textul și să îndepărtezi erorile tipografice de așezare în pagină.
În al doilea rînd am rezerve foarte mari față de afirmația cum că împăratul Octavian, primul împărat roman de altfel, ar fi fost un mare umanitarist („în cel mai profund înțeles al cuvîntului” - sic!) sau că ar fi fost animat de idealuri morale, etc. Adevărul este că a fost se pare un puști foarte viclean care a profitat de patronajul tatălui său adoptiv și i-a practicat dictonul: „divide et impera” chiar cu tovarășii de arme precum Crassus sau Antoniu. Deci dă-mi voie să mă îndoiesc de moralitatea lui Octavian.
Apoi, mă tem că folosești extrem de greșit termenul „liberaliști” aici. Am senzația că nu știi ce înseamnă.
„indiferenţă expusă plurilingvistic” - de mult cred că n-am mai citit o chestie mai caraghioasă ca asta.
„Oamenii simţeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioşie” - încerc să cred că cine a scris chestia asta gîndește. Ce nu știu este dacă își dă seama ce ridicol și aberant sună. Asta ca să nu menționez că a confunda libertatea cu destrăbălarea este una din marile idioțenii de care numai fanaticii extremiști de dreapta sînt în stare. Bănuiesc că cine a scris rîndurile astea s-ar simți mult mai bine în „morala” Arabie Saudită sau în Iran decît în „liberala” - sic!!!! Românie. Îmi imaginez că ar fi în stare și să taie degete la hoți și testicole la homosexuali. Dar nu mai continui. Fiecare cu „standardele” lui.
„Ce spuneau conservatorii, morocănoşi şi neiubitori de petreceri..” - fain automiștoul ăsta. Problema este că dacă nu poți să vezi decît în alb și negru nu prea poți să vezi altfel decît așa.
„barbari (venetici??) ”... ? Ce să înțeleg de aici? Că autorul textului promovează xenofobia?? Mă tem că este o mare prostie să faci asta ca român astăzi cînd probabil aproape 10 milioane de români (cam o treime din toți cîți sîntem) trăiesc ca „barbari și venetici” răspăndiți prin Europa și cam prin toată lumea. Dacă străinii ar gîndi ca dumneata românii din diaspora ar trăi în ghettouri. Deocamdată însă românii din diaspora trăiesc mai bine ca în România și din cauza faptului că Europa sau America sau Canada „liberale” „iubesc pe barbarii venetici”. Chiar nu realizează autorul acestui „eseu” cît este de ridicol ceea ce scrie...
Iar înainte să luăm la mișto amorul dintre Antoniu și Cleopatra să nu uităm că „tătucul” iubit al lui Octavian, Iulius Caesar, și-a abandonat soția și a făcut un copil cu Cleopatra (Cesarion). Și dacă Brutus și Senatul nu l-ar fi ucis pe Idele lui Marte, probabil că nu Octavian ar fi fost împărat ci Cesarion. De fapt cred că Octavian la Actium a urmărit să scape de rivali la tron și nu neaparat să „apere Roma” de imoralitate. Dar desigur, istoria e scrisă de învingători. Dacă învingeau Antoniu și Cleopatra probabil că făceam astăzi mișto de Octavian.
Părerea mea este că textul acesta ori este o parodie ori o aberație de extremă dreapta.
Dacă e parodie atunci ar fi bine să fie încadrată la parodie. Dar dacă se vrea o chestie serioasă atunci e jalnic. Este încă un exemplu de ce România și românii mai au probabil zeci de ani pînă vor pricepe democrația și liberatea. Oameni din aceștia sînt periculoși în orice societate. Nu pentru că ucid cu sabia ci pentru că ucid cu cuvîntul și asmut spirite. E tragic și comic să vezi că încă mai există oameni care pe lîngă faptul că nu cunosc și nu înțeleg istoria și natura umană se mai și erijează în ofertanți și promotori de soluții. Evident tiranice, dictatoriale. Europa a avut nevoie de tot secolul 20 ca să priceapă că nici dictatura de dreapta și nici cea de stînga nu sînt decît un blestem și sub nici o formă nu reprezintă soluții nici pentru individ și nici pentru societate. Îmi imaginez că autorul acestui „eseu” dacă ar fi trăit în grădina edenului ar fi pus gard de sîrmă și curent electric în jurul pomului cunoștinței binelui și răului. Sau ar fi pus-o pe Bat-Sheba în pivnițe. Problema este însă că cel mai mare Liberal(ist) - sic!! este un tip care se pare că a făcut cerurile și pămîntul. Și a făcut din liberate nevoia fundamentală a omului. Și condiția esențială pentru alegere, păcat și mîntuire. Fără libertate toate aceste noțiuni nu au sens. Cam asta e. Restul e fanatism pe care îl poți găsi de la Inchiziție și pînă în Sharia. Justificarea tiraniei și plăcerea de a ucide pentru că te consideri mai moral decît celălalt este cea mai demonică doctrină.
Vladimir, da, acest poem are un iz patetic izvorât din trăiri autentice.Nu am vrut să camuflez acest aspect.Pur și simplu așa a ieșit... Mă bucur că în viziunea ta poezia mea crește în valoare.Acest lucru mă va face să fiu mai exigent cu mine însumi. Mulțumesc și te mai aștept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
asa... trebuie sa explic. poezia asta m-a facut pe mine, cititor sa am senzatia ca tin un caiet in mana, pe filele lui versurile tale, eu intr-un oras strain, cu troieni care scartaie in jurul meu de atata greutate.un oras strain, populat de tine si femeia ta. si la sfarsit ... imagini din jeu d'enfants cumva...
si pentru asta:
"o parte din lume există
cealaltă a trecut
e sâmbătă"
simplitatea asta care doare. simplitatea asta la care personal incerc sa ajung. simplitatea asta care mi-as dori sa vina la mine in mod natural.
pentru textul : pastel pentru alecsandri dedom'le, de vreme ce văd că puteți posta comentarii la foc automat iar pe nicodem a.k.a nicholas dinu din atlanta l-a apucat din nou diareea verbală înseamnă că în sfărșit lucrurile merg bine și sîntem în normal. dinule dacă tu chiar crezi că eu sînt ca tine, adică mă cobor la mîrlănisme din astea, te înșeli. și da, ce ai remarcat tu este și posibil și plauzibil. asta trecînd peste faptul că am avut niște probleme tehnice semnificative și oricare site se confruntă din cînd în cînd cu așa ceva. așa cum am spus, sper să se fi rezolvat majoritatea. dar testul tău este ceva posibil. în primul rînd nu există absolut nicăieri în lume o modalitate absolut perfectă de contorizare a vizitelor pe un site. ar trebui să îți încep acum o lecție lungă cu IP-uri, sesiuni, cash-uri și multe altele ca să îți explic că ceea ce e corect pentru unii nu e corect pentru alții și că computerele nu sînt oameni și pot tehnic vorbind oricînd să fie trișate pentru că nu gîndesc. în orice caz am spus că e plauzibil pentru că dacă tu îți accesezi textul de mai multe ori contorul „știe” (oarecum) că ești tu. asta s-a întîmplat și cînd ai accesat textul meu. ceea ce nu ai luat tu în calcul este că este foarte posibil și plauzibil ca și alții să fi accesat textul meu în același timp. asta în timp ce nimeni nu a fost interesat să îl acceseze pe al tău. asta este o explicație posibilă și plauzibilă. poate asta ar trebui să îți dea de gîndit să scrii mai bine și (eventual) să fii o pesoană mai puțin nasty (dacă asta ar putea fi posibil). în orice caz dacă tu îți imaginezi tot felul de teorii din astea conspiraționiste înseamnă că te-a năucit canicula de la atlanta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – denu vad unde este porecla. vad insa unde este ironia. ta. dar desigur ca ironia trebuie sa fie invers proportionala cu intelegerea. pentru ca de obicei nu prea ai timp sa te implici cind preferi sa fii ironic.
pentru textul : de ce ar trebui deSaule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Cred că trebuie mai mult decât o pastişo-parodiere a stilului sorescian! Altfel, textul poate fi interesant, după ce mai meditezi la subiect şi, pe un alt drum al Damascului, te vei întoarce cu faţa spre poezie! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deam scris despre folosirea diacriticelor deoarece am obsevat că la cel de-al doilea poem al tău postat aici nu le-ai mai folosit. pentru asta am spus că este de preferat folosirea lor. am revenit cu acest comentariu pentru a nu se creea confuzii. Madim
pentru textul : Rămân gol deE foarte inspirat şi titlul, textul are câteva reuşite lirice notabile, soarele cu paiul, negrul care se ia, discursul laconic din finalul primelor două strofe.
Totuşi am o obiecţie, care se spijină deja pe mai multe texte: finalurile! Ori trebuie mai multă atenţie, ori, dimpotrivă, li se acordă una prea mare şi atunci ar trebui tratate rapid, instinctiv, precum finalurile celorlalte strofe. Îmi amintesc şi finalul de la "Omul sandvich", care dinamitează acolo un text altfel excelent construit.
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deAmintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
pentru textul : Neînţelesul joc al rătăcirii deCeea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
o penitza, pentru indrazneala personificarii si pentru final: "vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi" frumos poem, ca toate ale tale, Katya.
pentru textul : balada orașului de mesteacăn del-am citit imediat după publicare dar nu aveam dispoziția să elaborez un comentariu pe măsură, apoi aproape am uitat de textu ăsta pînă l-am găsit azi primu-n lista celor mai citite. ei uite că s-o argumentat mai sus și textul e evident unul din cele de recomandat și altora spre citire, așa că-și merită o a doua peniță
pentru textul : springfield & treehouses deSapphire, îți mulțumesc pentru sugestie, voi ține cont de aceasta, ai dreptate, e versul care a tot fost lucrat și se pare că încă nu i-am găsit o formă definitivă.
pentru textul : kansas in june deDe fapt inceputul nu se vrea decat in parte tributar povestii iar recursul la aceasta modalitate de introducere in context este potrivita pentru a sugera starea aparitiei de nicaieri a femeii. Multam de parere.
pentru textul : absint dee un text aflat in "Santier", nu cred ca mai conteaza.
pentru textul : Maci roșii desunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza
pentru textul : Într-un târziu deda, interesanta observatia lucian. dar nu a fost scris pe plaja. e mai degraba un text "de scorbura". am eu perioadele mele "de scorbura" merci Sister, e un text care desi a fost scris intr-o noapte, totusi e produsul a mai multor saptamini
pentru textul : atît îmi doream... ▒ defără să fac risipă de cuvinte, mi-a plăcut expunerea, mai ales că şi eu împărtăşesc aceleaşi înţepături, nu de la păianjeni, viespi ori bondari, ci de la şeful casei, stăpânul covoarelor şi administratorul timpului meu liber. parcă n-aş face destul pe lângă casă, mai îmi trebuie şi bilet de voie la tastatură! citesc cu plăcere.
pentru textul : Arahnia deRepetitia acelorasi sonuri, in cazuri cu totul diferite, presupun ca are legatura cu anumite auditii repetate, nocive in timp, chiar daca acceptabile ca preferinte (decat manele, mai bine “cassa locco”, Beatles, ..., Vivaldi), datorita suprapunerii, ca fond, peste orice, pana la identificari ilare (“la bloc” a aparut in plus fata de acel “vand fan”, probabil pentru ca exista si in text ca vers, a sarit in ochi, "flash-copy-paste", facand alianta cu alte preferinte, de asta data t.v.). Titlul ar fi trebuit sa duca cu gandul spre altceva – Floare de irisi – floare de erosi (legatura si cu “daca noi nu vom mai fi,/ va veti aminti,/ ca a fost odata Iris”) Textul exprima apoi cu temperanta, cu “bienseance” aproape de conformism, anumite corelari simbolice aparent neverosimil si... atat, mai mult nu mai spun, ca destul am inceput sa-mi comentez singur textele. Probabil ca daca ai reveni cu anumite precizari, as modifica acel “ligament licentios”. Cum e mai usor de observat in curtea altora, ti-as atrage atentia, cu scuzele de rigoare fata de ligamentul licentios neidentifica (LLN), ca expresia utilizata de tine in primul paragraf al comentariului, si anume: “cu riscul”, se poate inscrie intr-o categorie asemanatoare (asa-zisa “curofonie”, de evitat dar, desigur, iarasi, dupa cum spuneam, dupa preferinte). In rest, asa e, stilul meu e al meu, ca daca nu ar fi ar fi al meu nici gand sa mai imi fie si propriu. :) Multumesc, Alma, trecerea ta pe aici a inflorit in erosi candelabre de gand
pentru textul : floare de eroși detitlul era în limbajul surdo-muţilor. cred că se subînţelegea. cum poţi scrie anumite semne şi gesturi prin care comunici? cum poţi descrie o discuţie care o porţi în somn şi căreia nu-i desluşeşti talia?
ok, schimb titlul şi merg mai departe la somn. cine ştie ce vedenie manifest mă va mai lua în braţe!
pentru textul : în limba surdo-muţilor deAm zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
pentru textul : mic poem demulţumesc pentru comentariu, vă mai aştept!
pentru textul : cu alţi ochi dece amuzant esti ce amuzant esti ce amuzant esti. imi place experimentul tau dorin dar pui mult pret pe vizual in fond nu asta e ideea. intr-un volum cum ar arata ?
pentru textul : crucile deexistă o ruptură, cred eu, între ceea ce se înțelege prin "formulă poetică" și "cadrul imagistic" al fiecărui autor; însă, posibil să ai dreptate cu Villon; recunosc, nu mi-am pus problema, dar, probabil că, în spatele fiecărei inetnții metafizice, în fiecare dintre noi se ascunde o voluptate arhaică, un senzorial elementar pentru care, fie că ne place sau nu, suntem tributari simțurilor. mulțumesc pentru lectura constantă (ce pustiu ar fi pe aici fără tine). cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : autoportret dece pansament bun de pus pe suflet pentru amintiri mi-ai lăsat azi cu aceste versuri!
"aşa zăvorâţi în singurătăţile noastre
cu inima rămasă afară"
Mulţumesc.
pentru textul : priveşte-ne deo personală etno :), i-aș mai spune, dedicată unei zile care are în sufletul meu rezonanțe deosebite. Mulțumesc pentru modul sensibil în care ai receptat mesajul, pentru că acum și aici îmi ești alături...
pentru textul : Trandafirul Alb deparerea mea de doi lei:
pentru textul : românia lui virgil t -I- deNu.
tu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 descuze, mi-a scapat sa corectez si aici typosul ala. dar unde vezi lipsa diacritice? ec
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec det. a. l. c. vine de la „toate acele lucruri care ”
pentru textul : t. a. l. c. deCred în primul rînd că ar trebui să editezi textul și să îndepărtezi erorile tipografice de așezare în pagină.
pentru textul : Despre repetarea istoriei deÎn al doilea rînd am rezerve foarte mari față de afirmația cum că împăratul Octavian, primul împărat roman de altfel, ar fi fost un mare umanitarist („în cel mai profund înțeles al cuvîntului” - sic!) sau că ar fi fost animat de idealuri morale, etc. Adevărul este că a fost se pare un puști foarte viclean care a profitat de patronajul tatălui său adoptiv și i-a practicat dictonul: „divide et impera” chiar cu tovarășii de arme precum Crassus sau Antoniu. Deci dă-mi voie să mă îndoiesc de moralitatea lui Octavian.
Apoi, mă tem că folosești extrem de greșit termenul „liberaliști” aici. Am senzația că nu știi ce înseamnă.
„indiferenţă expusă plurilingvistic” - de mult cred că n-am mai citit o chestie mai caraghioasă ca asta.
„Oamenii simţeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioşie” - încerc să cred că cine a scris chestia asta gîndește. Ce nu știu este dacă își dă seama ce ridicol și aberant sună. Asta ca să nu menționez că a confunda libertatea cu destrăbălarea este una din marile idioțenii de care numai fanaticii extremiști de dreapta sînt în stare. Bănuiesc că cine a scris rîndurile astea s-ar simți mult mai bine în „morala” Arabie Saudită sau în Iran decît în „liberala” - sic!!!! Românie. Îmi imaginez că ar fi în stare și să taie degete la hoți și testicole la homosexuali. Dar nu mai continui. Fiecare cu „standardele” lui.
„Ce spuneau conservatorii, morocănoşi şi neiubitori de petreceri..” - fain automiștoul ăsta. Problema este că dacă nu poți să vezi decît în alb și negru nu prea poți să vezi altfel decît așa.
„barbari (venetici??) ”... ? Ce să înțeleg de aici? Că autorul textului promovează xenofobia?? Mă tem că este o mare prostie să faci asta ca român astăzi cînd probabil aproape 10 milioane de români (cam o treime din toți cîți sîntem) trăiesc ca „barbari și venetici” răspăndiți prin Europa și cam prin toată lumea. Dacă străinii ar gîndi ca dumneata românii din diaspora ar trăi în ghettouri. Deocamdată însă românii din diaspora trăiesc mai bine ca în România și din cauza faptului că Europa sau America sau Canada „liberale” „iubesc pe barbarii venetici”. Chiar nu realizează autorul acestui „eseu” cît este de ridicol ceea ce scrie...
Iar înainte să luăm la mișto amorul dintre Antoniu și Cleopatra să nu uităm că „tătucul” iubit al lui Octavian, Iulius Caesar, și-a abandonat soția și a făcut un copil cu Cleopatra (Cesarion). Și dacă Brutus și Senatul nu l-ar fi ucis pe Idele lui Marte, probabil că nu Octavian ar fi fost împărat ci Cesarion. De fapt cred că Octavian la Actium a urmărit să scape de rivali la tron și nu neaparat să „apere Roma” de imoralitate. Dar desigur, istoria e scrisă de învingători. Dacă învingeau Antoniu și Cleopatra probabil că făceam astăzi mișto de Octavian.
Părerea mea este că textul acesta ori este o parodie ori o aberație de extremă dreapta.
Dacă e parodie atunci ar fi bine să fie încadrată la parodie. Dar dacă se vrea o chestie serioasă atunci e jalnic. Este încă un exemplu de ce România și românii mai au probabil zeci de ani pînă vor pricepe democrația și liberatea. Oameni din aceștia sînt periculoși în orice societate. Nu pentru că ucid cu sabia ci pentru că ucid cu cuvîntul și asmut spirite. E tragic și comic să vezi că încă mai există oameni care pe lîngă faptul că nu cunosc și nu înțeleg istoria și natura umană se mai și erijează în ofertanți și promotori de soluții. Evident tiranice, dictatoriale. Europa a avut nevoie de tot secolul 20 ca să priceapă că nici dictatura de dreapta și nici cea de stînga nu sînt decît un blestem și sub nici o formă nu reprezintă soluții nici pentru individ și nici pentru societate. Îmi imaginez că autorul acestui „eseu” dacă ar fi trăit în grădina edenului ar fi pus gard de sîrmă și curent electric în jurul pomului cunoștinței binelui și răului. Sau ar fi pus-o pe Bat-Sheba în pivnițe. Problema este însă că cel mai mare Liberal(ist) - sic!! este un tip care se pare că a făcut cerurile și pămîntul. Și a făcut din liberate nevoia fundamentală a omului. Și condiția esențială pentru alegere, păcat și mîntuire. Fără libertate toate aceste noțiuni nu au sens. Cam asta e. Restul e fanatism pe care îl poți găsi de la Inchiziție și pînă în Sharia. Justificarea tiraniei și plăcerea de a ucide pentru că te consideri mai moral decît celălalt este cea mai demonică doctrină.
Vladimir, da, acest poem are un iz patetic izvorât din trăiri autentice.Nu am vrut să camuflez acest aspect.Pur și simplu așa a ieșit... Mă bucur că în viziunea ta poezia mea crește în valoare.Acest lucru mă va face să fiu mai exigent cu mine însumi. Mulțumesc și te mai aștept.
pentru textul : arabescurile dorului denicodem, ia bagă tu o manea și dansează-mi un pic...
pentru textul : icoană hoinară dePagini