ambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
dragoste absoluta, cea care iarta greselile indragostitilor. un poem in care autoarea se schiteaza in primele strofe pe sine, apoi ceva despre marea iubire. se pierde, se imprastie ideile, se amesteca aici pana la confuzie mesajul. clara ramana iubirea, atat cat poate fi intr/un desen rapid in cuvinte.
Nu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
:) daca nu gasesti tu, nu inseamna ca nu este. nu toti putem scrie fix in acelasi fel. poezia e o zicere libera. incearca sa citesti in ansamblu, incearca sa surprinzi lucrurile din jur in toate luminile posibile.
Virgil te rog sa ma ierti ca am vrut sa te-ajut. ai dreptate, chiar nu trebuia.
fiindca nu ma gandisem ca-ti va declansa o reactie de felul asta, gen..."ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu".
trista descoperire, oricum...
si inca ceva: sper ca nu ti-ai inchipuit nici macar o secunda ca pentru aceasta "putere politica" am facut voluntariat in echipa Hermeneiei, m-ai face sa regret fiecare secunda alocata acestui site.
nu aveam de gand sa raspund, nu la ora asta. pentru ca e un subiect extrem extrem extrem de sensibil pentru mine, ceea ce observ ca inca se incapataneaza sa nu inteleaga Ionut. Ionut, Alma a mai intels "ceva", ca in lumea asta exista Poemul pentru Chichere. as adauga ca "balcanismul" din text e fix lumea in care a trait, asa, prozaica, cum e descrisa aici. in lumea asta, fara constructii mirobolante, Este Chichere+Creion. asa l-am cunoscut si nu numai eu l-am cunoscut asa! nu ajuta autorul, zici. pai de ce crezi tu ca autorul trebuie ajutat? ti se pare ca nu stiu sa scriu, asa, in general? poemul asta nu e o bijuterie, nu bijuterii literare ar astepta Ion de la noi, ci o marturie a trecerii si a plecarii lui, care se face uite si astazi putin cu gestul tau. Omul asta, crede-ma, m-a ajutat mai mult decat oricine. intreba Andu daca lui Ion i-ar placea. eu zic ca da, Ion avea umor si are si-acolo intre serafimi si heruvimi, cu siguranta ;). vad ca dorin a inteles/receptat/ vazut "umbra" maestrului care se-ntinde si dincolo de trecere. sunt constienta ca penitele primite aici sunt pentru Omul si Poetul Ion Chichere, nici nu trebuia sa fie altfel, chiar daca ar fi fost o capodopera. critici am acceptat de fiecare data si accept, pentru ca acest Om m-a invatat sa fac asta. DAR NU AICI!! acest text nu trebuie privit cu poalele in sus! ce e atat de greu de priceput? va multumesc tuturor.
:) mi-a placut foarte. o combinatie excelenta intre dramatic/ metafora/ dark
plus ca e ca o invitatie. ca tot suntem pe partea engleza - your poem lures the reader -
in seara asta am obosit sa ma tot explic. oricum... nu pot sa nu dau penita. s-a mulat perfect pe gustrile mele. cu tot subiectivismul de care sunt capabile, iti spun ca poezia asta trebuie citita :)
mai spun doar ca intr-un site activ ca acesta, ca sa functioneze lucrurile, sistemele care recompenseaza (fac judecati de valoare) ori sunt outdoor, ori sunt la indemana unui grup indoor (impotriva caruia te revolti altfel, in alti termeni, decat impotriva unui individ), ori evaluarile sunt lasate aleatoriu, la indemana membrilor, in ideea: ei se bat, ei se impaca. apoi, evaluarile trebuie facute mai des, functie de nr de membri si, mai ales, tinut cont de faptul ca artistii sunt, in realitate, niste fiare. nu au pic de generozitate.
excelentă revenire pe text. excelent final. nu pot să nu citez o parte din el:
dinspre apus molcom
vântul despleteşte basmale
odată colorate viu apoi
umbre de vulturi
mi se prăvălesc peste
răni
rămasă în tranşee
simt strugurii
le storc vlaga ca un pământ
setos de oameni
cu ultima fărâmă din ceea ce
suntem
închid pleoapele
mă înfăşor în ştergarul alb
să fiu singurul anotimp
cu amintiri
un poem atât de blând și amintitor de vremuri, încât tropii se dizolvă lăsând doar povestea încifrată să fie percepută, descoperită de fiecare cititor în parte, cu tot ce are el mai valoros. las semnul meu de apreciere, cu drag.
da. imi pare bine ca te-am citit cristina. iar metafora bilelor de sticla - waaaw - ce sa zic... si jocul tau cu ele :)
aproape ca te invidiez pentru imaginatie pe care o ai.
am sa-ti dau o penita pentru darul pe care-l ai de a crea lumi fantastice, povestiri care, daca sti sa rasucesti cheita il ele, ai senzatia ca aproape se revarsa peste lumea ta.
Aş tăia "dar"-ul din "pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer" - nu prea îi văd justificarea. Plus de asta, îl mai ai ceva mai sus.
"și asta te făcea să crezi că poate" - aici e o rezolvare simplistă şi în neconcordanţă cu fineţea de până atunci; rezolvare simplistă şi la nivel ideatic (ieşirea spre pers. a 2 a), şi la nivel expresiv (disonanţa comunului - limbajul comun + "asta/că/poate"). Chiar ar fi păcat să nu intervi în partea aceasta. Dar e doar părerea mea, evident.
Rămâne peste toate un text care, cel mai si cel mai si cel mai si cel mai important, nu e invaziv şi nu foloseşte imaginea Poetului, ci se culcă prietenos pe proiecţia ei. Şi un final foarte, foarte tare. Mi-amintesc de o altă încheiere a unui text de-al tău (controversată), care se termina tot în "frumos"(oasă).
mi-a placut pentru ca, desi am vazut ca sunt sedus prin intermediul acestui discurs, m-am lasat sedus datorita povestii, a modului in care e spusa, franc si inocent, cu toate ca cine scrie astfel o face cat se poate de constient si, de ce nu?, manipuland cititorul cat se poate de mult.
ca personaj si atitudine, fireste, am mai vazut. ca limbaj, ce comunica un mesaj umanist, descriind o experienta strict subiectiva, la fel, am mai vazut. dar tocmai pt ca ii iese autorului, te face sa zambesti si sa aprobi.
sunt curios insa cum afecteaza un astfel de text lectorul feminin, pentru ca, nu-i asa?, barbatii stiu de ce iubesc femeile
Fericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
uite ca nu vad. dar ceea ce nu vezi tu (poate din graba, graba de a spune ce crezi tu ca e adevarul) este ca acolo nu am scris (asa cum gresit citezi tu) causul palmelor lui dumnezeu ci "causul palmei lui dumnezeu". probabil varianta ta poate fi perceputa ca si comerciala. nu insa si a mea, care are (prin singularitate) o altfel de simbolistica. deci, pe viitor sa te uiti mai bine. si ai sa "vezi"
despre tacere ca si despre uitare, reinventam mereu motive unui cant ascuns intre secunde ca intre umerii altei lumi... mi-au placut mult: "antilopele uitarii" metafora de finete si sugestiva prin care vad pasul timpului calcind apasat si sigur printre pagini din pacate nescrise, la fel "apa rece a tacerii" cum ademeneste turme de ganduri si ocoleste gheparzii care pandesc din umbra cararea ingusta dintre anotimpuri....
Domnule Dorin Cozan, Mi s-a parut un text ermetic si cred ca in lipsa unui sprijin pentru intelegerea sa orice comentariu este de prisos.Poate doar partea de final(incepand cu paianjenii) lasa o cale(destul de mica)prin care se poate penetra textul.Si legandu-ma de acest aspect va spun ca primul lucru la care m-am gandit a fost un articol din ID,despre "epidemiologia ideilor".Ceea ce am regasit si aici este ideea razboiului ca renastere...Razboiul ofera supravietuitorilor optimismul si forta de a o lua de la capat,de a putea recladi sistemul.Nu stiu cum sa ma exprim;e ca si cum imaginea creata ar fi si inauntru si in afara in acelasi timp...si asta pentru ca alaturi ideea mai sus enuntata se afla si o imaginea a unui sistem ajuns la colaps,un colaps al trairilor,copii nostri se nasc bosorogi...satui deja de existenta... Iar forma de rugaminte adresata divinitatii este desigur un element foarte bine plasat... numai bine
Domnului Manolescu Gorun, Vă citesc cu interes articolele. Cât privește “simulacru gen Baudrillard” este știut că filozoful speră ca prin folosirea unor termeni împrumutați din sfere ale astrofizicii, biologiei, medicinei, să împingă lucrurile spre o nouă lumină a corelării lor. Câteodată șocantă dar trebuie recunoscut că întotdeauna e o vibrantă invitație de a gândi și altfel la fel ca și articolele dumneavoastră. Ori cum spunea Noica, nu răspunsul este cel care interesează ci întrebarea. Dar chiar și așa nimic nou, dacă înțelegem omul ca un exponent narcisist în perceperea universului: “Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul, sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?” Stylistica sa amintește de Nietzsche iar pesimismul poate fi captat ușor în linia lui Cioran. Dar înainte de a sucumba cu totul ca în modelul “reciclării” propus de el ( cee ce oricum nu este intenția din spatele acestor rânduri) aș atrage atenția către următorea sa afirmație care mi se pare esențială în citatul preluat de dumneavoastră: “La fel stau lucrurile și cu mass-media: ele nu sunt responsabile, ele propagă iresponsabilitatea, care constituie, astăzi, modul nostru de solidaritate colectivă.” Și remarc aceast pasaj, dincolo de evidența mesajului, dorind a o lega de un alt subiect fierbinte la dumneavoastră, și anume logicile “paraconsistente”. De ce? Netăgaduind rolul efervescent al unor asemenea încercări de reîntemeiere, există o întrebarea pe care nu mi-o pot refuza : cum vor lucra toate acestea asupra “moralei”, știut fiind că dacă logicii îi putem forța logicitatea, moralei în schimb nu-i poți sustrage omul. Nu fac referire la un mod particular de morală. Asta și ca reiterare a răspunsului la “unde dai și unde crapă”. Nefiind un împătimit al Stagirintului găsesc(e adevarat foarte ciudat pentru acesta) un viciu de expunere ( sper că de traducere nu mai e cazul dupa atâtea exegeze) în formula: Cȃt privește materia în sine (substanța) ea nu poate fi cunoscută”, lucru apoi fiind ușor de exploatat de Graham Priest. Mai mult necesită să ne întrebăm dacă o teorie este intemeiată numai dacă se verifică în domeniul ei definit de obiecte sau în toate aspectele( metafizic si/ori fizic) pentru că sunt convins că Aristotel ținea un ochi pe morală în timp ce își construia logica terestră. Ori nu este nevoie și atunci putem clădi oricîte paradisuri inovatoare, ca în cele poetice. Nu aș vrea să considerați toate aceastea ca fiind de o răutăcioasă natură și vă doresc o căt mai viguroasă sănătate. Cu respect, Emanuel Pope
Am sa incep cu inceputul... titlul e asezat aici ca un soi de avertizare a faptului ca ceea ce urmeaza dupa trecerea prin poarta presupune o schimbare de perceptie, un fel de atentionare ca lectorul va primi "haine" noi in minutele de lectura a textului. Experimentul mi-a placut... am sa revin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un 2013 plin de emoții productive, Silviu ! Da, între cățeii orbi și bobul de muștar, măcar atât, Doamne !
pentru textul : sunt orb deca pe pagina ta de profil nu vad nici poza nici vreo informatie. simpla curiozitate (in mintea mea oamenii au o pozitie geografica bine definita)
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : Graal dedragoste absoluta, cea care iarta greselile indragostitilor. un poem in care autoarea se schiteaza in primele strofe pe sine, apoi ceva despre marea iubire. se pierde, se imprastie ideile, se amesteca aici pana la confuzie mesajul. clara ramana iubirea, atat cat poate fi intr/un desen rapid in cuvinte.
pentru textul : crochiu în oglindă deNu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut de:) daca nu gasesti tu, nu inseamna ca nu este. nu toti putem scrie fix in acelasi fel. poezia e o zicere libera. incearca sa citesti in ansamblu, incearca sa surprinzi lucrurile din jur in toate luminile posibile.
pentru textul : arie de acoperire deVirgil te rog sa ma ierti ca am vrut sa te-ajut. ai dreptate, chiar nu trebuia.
fiindca nu ma gandisem ca-ti va declansa o reactie de felul asta, gen..."ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu".
trista descoperire, oricum...
si inca ceva: sper ca nu ti-ai inchipuit nici macar o secunda ca pentru aceasta "putere politica" am facut voluntariat in echipa Hermeneiei, m-ai face sa regret fiecare secunda alocata acestui site.
Daniela, scuza, te rog, acest incident.
pentru textul : intersection defrumos spus: unghiul caderii avionului de hartie...
pentru textul : punct şi încă unul denu aveam de gand sa raspund, nu la ora asta. pentru ca e un subiect extrem extrem extrem de sensibil pentru mine, ceea ce observ ca inca se incapataneaza sa nu inteleaga Ionut. Ionut, Alma a mai intels "ceva", ca in lumea asta exista Poemul pentru Chichere. as adauga ca "balcanismul" din text e fix lumea in care a trait, asa, prozaica, cum e descrisa aici. in lumea asta, fara constructii mirobolante, Este Chichere+Creion. asa l-am cunoscut si nu numai eu l-am cunoscut asa! nu ajuta autorul, zici. pai de ce crezi tu ca autorul trebuie ajutat? ti se pare ca nu stiu sa scriu, asa, in general? poemul asta nu e o bijuterie, nu bijuterii literare ar astepta Ion de la noi, ci o marturie a trecerii si a plecarii lui, care se face uite si astazi putin cu gestul tau. Omul asta, crede-ma, m-a ajutat mai mult decat oricine. intreba Andu daca lui Ion i-ar placea. eu zic ca da, Ion avea umor si are si-acolo intre serafimi si heruvimi, cu siguranta ;). vad ca dorin a inteles/receptat/ vazut "umbra" maestrului care se-ntinde si dincolo de trecere. sunt constienta ca penitele primite aici sunt pentru Omul si Poetul Ion Chichere, nici nu trebuia sa fie altfel, chiar daca ar fi fost o capodopera. critici am acceptat de fiecare data si accept, pentru ca acest Om m-a invatat sa fac asta. DAR NU AICI!! acest text nu trebuie privit cu poalele in sus! ce e atat de greu de priceput? va multumesc tuturor.
pentru textul : Poemul pentru Chichere de:) mi-a placut foarte. o combinatie excelenta intre dramatic/ metafora/ dark
plus ca e ca o invitatie. ca tot suntem pe partea engleza - your poem lures the reader -
in seara asta am obosit sa ma tot explic. oricum... nu pot sa nu dau penita. s-a mulat perfect pe gustrile mele. cu tot subiectivismul de care sunt capabile, iti spun ca poezia asta trebuie citita :)
pentru textul : dusk till dawn till dusk demai spun doar ca intr-un site activ ca acesta, ca sa functioneze lucrurile, sistemele care recompenseaza (fac judecati de valoare) ori sunt outdoor, ori sunt la indemana unui grup indoor (impotriva caruia te revolti altfel, in alti termeni, decat impotriva unui individ), ori evaluarile sunt lasate aleatoriu, la indemana membrilor, in ideea: ei se bat, ei se impaca. apoi, evaluarile trebuie facute mai des, functie de nr de membri si, mai ales, tinut cont de faptul ca artistii sunt, in realitate, niste fiare. nu au pic de generozitate.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deexcelentă revenire pe text. excelent final. nu pot să nu citez o parte din el:
dinspre apus molcom
vântul despleteşte basmale
odată colorate viu apoi
umbre de vulturi
mi se prăvălesc peste
răni
rămasă în tranşee
simt strugurii
le storc vlaga ca un pământ
setos de oameni
cu ultima fărâmă din ceea ce
suntem
închid pleoapele
mă înfăşor în ştergarul alb
să fiu singurul anotimp
cu amintiri
un poem atât de blând și amintitor de vremuri, încât tropii se dizolvă lăsând doar povestea încifrată să fie percepută, descoperită de fiecare cititor în parte, cu tot ce are el mai valoros. las semnul meu de apreciere, cu drag.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deda. imi pare bine ca te-am citit cristina. iar metafora bilelor de sticla - waaaw - ce sa zic... si jocul tau cu ele :)
aproape ca te invidiez pentru imaginatie pe care o ai.
am sa-ti dau o penita pentru darul pe care-l ai de a crea lumi fantastice, povestiri care, daca sti sa rasucesti cheita il ele, ai senzatia ca aproape se revarsa peste lumea ta.
congrats!
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante demulțumesc. P.S.S. înțeles. mama ei de (răs)tălmăcire!
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deAş putea aduce în discuţie şi nemulţumiri, şi încântare, dar, mă limitez să spun că e un alt text reuşit.
"tot mai rar cineva îmi trece mîna prin păr
pentru textul : elephant&castel deca și cum ar mîngîia o fotografie"
done
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deExact, Sapphire, Bianca.
pentru textul : Gemene-asemene deEu zic să editezi și să corectezi cu atenție textul. Voi sancționa de acum postările neglijente.
pentru textul : picioare goale - 2 - deAş tăia "dar"-ul din "pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer" - nu prea îi văd justificarea. Plus de asta, îl mai ai ceva mai sus.
"și asta te făcea să crezi că poate" - aici e o rezolvare simplistă şi în neconcordanţă cu fineţea de până atunci; rezolvare simplistă şi la nivel ideatic (ieşirea spre pers. a 2 a), şi la nivel expresiv (disonanţa comunului - limbajul comun + "asta/că/poate"). Chiar ar fi păcat să nu intervi în partea aceasta. Dar e doar părerea mea, evident.
Rămâne peste toate un text care, cel mai si cel mai si cel mai si cel mai important, nu e invaziv şi nu foloseşte imaginea Poetului, ci se culcă prietenos pe proiecţia ei. Şi un final foarte, foarte tare. Mi-amintesc de o altă încheiere a unui text de-al tău (controversată), care se termina tot în "frumos"(oasă).
pentru textul : iarnă și eminescu demi-a placut pentru ca, desi am vazut ca sunt sedus prin intermediul acestui discurs, m-am lasat sedus datorita povestii, a modului in care e spusa, franc si inocent, cu toate ca cine scrie astfel o face cat se poate de constient si, de ce nu?, manipuland cititorul cat se poate de mult.
pentru textul : gripa deca personaj si atitudine, fireste, am mai vazut. ca limbaj, ce comunica un mesaj umanist, descriind o experienta strict subiectiva, la fel, am mai vazut. dar tocmai pt ca ii iese autorului, te face sa zambesti si sa aprobi.
sunt curios insa cum afecteaza un astfel de text lectorul feminin, pentru ca, nu-i asa?, barbatii stiu de ce iubesc femeile
cum te intereseaza parerea cititorilor, mie imi pare ca textul e bun asa cum e, cu "bucata de carne" in el. e vie si doare
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deFericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deuite ca nu vad. dar ceea ce nu vezi tu (poate din graba, graba de a spune ce crezi tu ca e adevarul) este ca acolo nu am scris (asa cum gresit citezi tu) causul palmelor lui dumnezeu ci "causul palmei lui dumnezeu". probabil varianta ta poate fi perceputa ca si comerciala. nu insa si a mea, care are (prin singularitate) o altfel de simbolistica. deci, pe viitor sa te uiti mai bine. si ai sa "vezi"
pentru textul : coborîrea din tablou dedespre tacere ca si despre uitare, reinventam mereu motive unui cant ascuns intre secunde ca intre umerii altei lumi... mi-au placut mult: "antilopele uitarii" metafora de finete si sugestiva prin care vad pasul timpului calcind apasat si sigur printre pagini din pacate nescrise, la fel "apa rece a tacerii" cum ademeneste turme de ganduri si ocoleste gheparzii care pandesc din umbra cararea ingusta dintre anotimpuri....
pentru textul : Sprint final, în gheare deDomnule Dorin Cozan, Mi s-a parut un text ermetic si cred ca in lipsa unui sprijin pentru intelegerea sa orice comentariu este de prisos.Poate doar partea de final(incepand cu paianjenii) lasa o cale(destul de mica)prin care se poate penetra textul.Si legandu-ma de acest aspect va spun ca primul lucru la care m-am gandit a fost un articol din ID,despre "epidemiologia ideilor".Ceea ce am regasit si aici este ideea razboiului ca renastere...Razboiul ofera supravietuitorilor optimismul si forta de a o lua de la capat,de a putea recladi sistemul.Nu stiu cum sa ma exprim;e ca si cum imaginea creata ar fi si inauntru si in afara in acelasi timp...si asta pentru ca alaturi ideea mai sus enuntata se afla si o imaginea a unui sistem ajuns la colaps,un colaps al trairilor,copii nostri se nasc bosorogi...satui deja de existenta... Iar forma de rugaminte adresata divinitatii este desigur un element foarte bine plasat... numai bine
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang deDomnului Manolescu Gorun, Vă citesc cu interes articolele. Cât privește “simulacru gen Baudrillard” este știut că filozoful speră ca prin folosirea unor termeni împrumutați din sfere ale astrofizicii, biologiei, medicinei, să împingă lucrurile spre o nouă lumină a corelării lor. Câteodată șocantă dar trebuie recunoscut că întotdeauna e o vibrantă invitație de a gândi și altfel la fel ca și articolele dumneavoastră. Ori cum spunea Noica, nu răspunsul este cel care interesează ci întrebarea. Dar chiar și așa nimic nou, dacă înțelegem omul ca un exponent narcisist în perceperea universului: “Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul, sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?” Stylistica sa amintește de Nietzsche iar pesimismul poate fi captat ușor în linia lui Cioran. Dar înainte de a sucumba cu totul ca în modelul “reciclării” propus de el ( cee ce oricum nu este intenția din spatele acestor rânduri) aș atrage atenția către următorea sa afirmație care mi se pare esențială în citatul preluat de dumneavoastră: “La fel stau lucrurile și cu mass-media: ele nu sunt responsabile, ele propagă iresponsabilitatea, care constituie, astăzi, modul nostru de solidaritate colectivă.” Și remarc aceast pasaj, dincolo de evidența mesajului, dorind a o lega de un alt subiect fierbinte la dumneavoastră, și anume logicile “paraconsistente”. De ce? Netăgaduind rolul efervescent al unor asemenea încercări de reîntemeiere, există o întrebarea pe care nu mi-o pot refuza : cum vor lucra toate acestea asupra “moralei”, știut fiind că dacă logicii îi putem forța logicitatea, moralei în schimb nu-i poți sustrage omul. Nu fac referire la un mod particular de morală. Asta și ca reiterare a răspunsului la “unde dai și unde crapă”. Nefiind un împătimit al Stagirintului găsesc(e adevarat foarte ciudat pentru acesta) un viciu de expunere ( sper că de traducere nu mai e cazul dupa atâtea exegeze) în formula: Cȃt privește materia în sine (substanța) ea nu poate fi cunoscută”, lucru apoi fiind ușor de exploatat de Graham Priest. Mai mult necesită să ne întrebăm dacă o teorie este intemeiată numai dacă se verifică în domeniul ei definit de obiecte sau în toate aspectele( metafizic si/ori fizic) pentru că sunt convins că Aristotel ținea un ochi pe morală în timp ce își construia logica terestră. Ori nu este nevoie și atunci putem clădi oricîte paradisuri inovatoare, ca în cele poetice. Nu aș vrea să considerați toate aceastea ca fiind de o răutăcioasă natură și vă doresc o căt mai viguroasă sănătate. Cu respect, Emanuel Pope
pentru textul : Unde dai și unde crapă. De la matricea S la eveniment impredictibil. deViorica Petrică, mulțumesc pentru trecere și semn. Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deAm sa incep cu inceputul... titlul e asezat aici ca un soi de avertizare a faptului ca ceea ce urmeaza dupa trecerea prin poarta presupune o schimbare de perceptie, un fel de atentionare ca lectorul va primi "haine" noi in minutele de lectura a textului. Experimentul mi-a placut... am sa revin.
pentru textul : nimicitor deprimele șase versuri mi-au atras atenția în mod deosebit. după aceea devine prea bucureștean și prea ludic pentru gustul meu
pentru textul : memento de"hais ă fims erioşi" ! Dar asta ce este: un dialect al limbii ESPERANTO ?
pentru textul : fahrenheit game dePagini