nota autorului : "amenință" - a se citi "amenínță" (cu accentul pe i)

O greșeală gramaticală: "Trezitu-ma". În rest, text lipsit de poezie: rime înșirate la un film parodic de desene animate.

Un poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.

Repetitia acelorasi sonuri, in cazuri cu totul diferite, presupun ca are legatura cu anumite auditii repetate, nocive in timp, chiar daca acceptabile ca preferinte (decat manele, mai bine “cassa locco”, Beatles, ..., Vivaldi), datorita suprapunerii, ca fond, peste orice, pana la identificari ilare (“la bloc” a aparut in plus fata de acel “vand fan”, probabil pentru ca exista si in text ca vers, a sarit in ochi, "flash-copy-paste", facand alianta cu alte preferinte, de asta data t.v.). Titlul ar fi trebuit sa duca cu gandul spre altceva – Floare de irisi – floare de erosi (legatura si cu “daca noi nu vom mai fi,/ va veti aminti,/ ca a fost odata Iris”) Textul exprima apoi cu temperanta, cu “bienseance” aproape de conformism, anumite corelari simbolice aparent neverosimil si... atat, mai mult nu mai spun, ca destul am inceput sa-mi comentez singur textele. Probabil ca daca ai reveni cu anumite precizari, as modifica acel “ligament licentios”. Cum e mai usor de observat in curtea altora, ti-as atrage atentia, cu scuzele de rigoare fata de ligamentul licentios neidentifica (LLN), ca expresia utilizata de tine in primul paragraf al comentariului, si anume: “cu riscul”, se poate inscrie intr-o categorie asemanatoare (asa-zisa “curofonie”, de evitat dar, desigur, iarasi, dupa cum spuneam, dupa preferinte). In rest, asa e, stilul meu e al meu, ca daca nu ar fi ar fi al meu nici gand sa mai imi fie si propriu. :) Multumesc, Alma, trecerea ta pe aici a inflorit in erosi candelabre de gand

ok, Adrian. I'm sorry. Uite, ca dovadă că nu am o zi proastă, îmi cer scuze că te-am deranjat. Dimpotrivă, am o zi liberă. Dar e posibil ca abilitatea mea de a percepe ironismul să fie prea ascuțită.

Se întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.

lucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.

Marina, iti multumesc de trecere si pentru semnul aprecierii. la multi ani si sarbatori fericite cu stima

ce inseamna „ palme fine si privire scurta”?

Șocant punct de vedere. Asta ai intenționat? Un experiment? Ai un typo în ultima strofă.

Da, mi-ați dăruit aici un rotund deja domnule Gorun, pentru care se cuvine să vă mulțumesc cu o plecăciune.
Îmi amintesc (de data aceasta liber) de acea încercare la care don juan îl supusese pe castaneda... legat aparent fără nicio scăpare de un stâlp, el face un atac de panică dar nu observă acea foarfecă de lângă el cu ajutorul căreia s-ar fi putut imediat elibera.
Mi-a plăcut în mod deosebit și mă consider privilegiată că am citit aceste două materiale ale Dvs. domnule Manolescu Gorun aici pe Hermeneia și că am putut schimba cu Dvs. câteva opinii. Stilul Dvs. documentat, concret dar totodată creativ, uneori intrigant, începe să-mi devină plăcut familiar.
Vă mulțumesc și vă mai aștept,
Margas

Dacă aş fi director de site, m-aş gândi mult şi bine înainte să scriu asemenea fraze vreunui membru - şi nu oarecare membru, ci acela care ţi-a făcut cea mai mare şi mai îndelungată promovare a site-ului.

sunt majore, Adriana:)

Mie mi- a placut. Are ceva care transmite fior. Pe alocuri unele metafore mi se par fortate, pentru gustul meu, in incercarea de a transmite si mesaj si de a emite feeling. Dar pentru mine, intregul conteaza si textul a reusit sa- mi transmita " feelingul". Totusi as renunta la final, as gasi altceva, mi se pare cam trantit si inestetic. Mi -a placut mult" nebunia". Mi a placut si alaturarea muzica, text, in varianta prezenta. In concluzie, in viziunea mea, o penita.