Zzet

imaginea utilizatorului a.a.a.
a.a.a. -

Aş vrea să am curajul să-mi omor singur
câinele bolnav de cancer,
să-l privesc de jos în roşul ochilor şi să-i spun
„cam asta-i, prietene”.
Ar fi cel mai bun antrenament pentru oamenii de după
şi pentru moarte.

Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,
când deschizi ultima dată fereastra
şi începi să le spui lucrurilor pe nume:
vieţii, viaţă,
câinelui, câine,
omului, om
şi morţii, moarte.

Apoi,
începi să tuşeşti afară,
pe urmă, înăuntru,
pojghiţa amintirilor crapă,
trupul îţi bate sufletul pe umăr,
iar la răscruce,
mai râmâne doar speranţa
ca viermii să nu ţină zi de post.

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea

Virgil -

puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,”ș cam la fel și continuarea strofei
„mai râmâne doar speranţa
ca viermii să nu ţină zi de post.” -- un amestec puțin cam forțat (cel puțin pentru mine astăzi) între melodramatic și bășcălios

"puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti

a.a.a. -

"puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,”ș cam la fel și continuarea strofei" - ce judecată tranşantă la persoane a doua nu e?

"ca viermii să nu ţină zi de post.” -- un amestec puțin cam forțat (cel puțin pentru mine astăzi) între melodramatic și bășcălios" - dacă tu numeşti "băscălie" versul "ca viermii să nu ţină zi de post", se poate să ai o zi teribilă.

Un poem încâlcit în metafore care, unele proaspete

margas -

Un poem încâlcit în metafore care, unele proaspete 'să-l privesc de jos în roșul ochilor' altele ofilite 'când deschizi ultima dată fereastra' (un clișeu mare), dar încâlcit și în idei, unele proaspete 'Aş vrea să am curajul să-mi omor singur
câinele bolnav de cancer', altele uscate demult 'iar la răscruce,
mai râmâne doar speranţa
ca viermii să nu ţină zi de post'
poemul acesta nu m-a convins, însă cred că, rescris, abordat cu mai mult rafinament, ar putea deveni un text reușit, un fel de împăcare a marilor contrarii. Însă pentru asta se cere mai mult decât am citit aici.
Margas

un text reușit. exprimă o dramă, o situație

yester -

un text reușit. exprimă o dramă, o situație controversată, intensă, cu mult talent. am doar o singură obiecție. titlul poate fi mai personalizat, de exemplu: Ogarul. mi-a plăcut. dar, pentru economia imaginii aș căuta un alt substantiv în loc de viermi aș pune 'zilele', ceva mai impersonal. părerea mea, Adrian.

Paul, atât de rar folosesc câte o construcţie

a.a.a. -

Paul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.

Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.

dincolo de gramajoarele de cuvinte - iata, trei la

caminante -

dincolo de gramajoarele de cuvinte - iata, trei la numar! - si de reflexul de-a ma aseza comod pentru disectie, m-a frapat curajul din poezia asta si adevarul ei spus direct. diferenta dintre o poezie de calitate si una proasta este ca, in prima cliseele nu duc dincolo de ele - nu uimeste indiferenta autorului pentru mijloace. "pojghita amintirilor crapa" nu-i nicicum favorita mea, de pilda, dar n-as schimba pentru ca mi s-ar parea ingrozitor de artificiala incercarea de a da directie unei izbucniri.
sunt poezii imediate care n-au nicio sansa amestecate in eprubete si invartite.
si-mi par foarte evidente, in afara faptului in care in zona asta sunt un alien si traiesc pe-o planeta cu inca trei. :o)
unde m-a prins foarte tare poezia este zona aceea in care scriind, am avut aceeasi imagine a ferestrei deschise in care totul se misca pe un cerc si trece prin toate numele si-n invartirea asta continua nimic nu pare sa se suprapuna peste ceea ce e (viata - viata, cainele - caine, etc). ori aici tu ai ajuns exact in punctul de acuitate pe care nu pot decat sa mi-l imaginez in desprinderea asta continua.
in fine, pe scurt, pentru mine a fost o poezie faina cu o buna comunicare.

,,trupul îţi bate sufletul pe umăr"...Un vers care m-a

Maria - Doina -

,,trupul îţi bate sufletul pe umăr"...Un vers care m-a surprins prin faptul că se sugerează că trupul primează; e o altă perspectivă, una care înseamnă detaşare de mersul ,,firesc" al lucrurilor.
Titlul îmi sugerează un fel de ,,the end", iar poemul caută şi oferă soluţii în faţa acestuia...şi după el. Se simte o tensiune interioară şi e bine redată prin vers. Foarte bine surprins momentul ,,lucidităţii" în strofa a doua, iar tautologia de aici are valenţe stilistice. Mi-a plăcut.

Cristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin

a.a.a. -

Cristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.

Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
Titlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).

Aici, poezia ma atinge cumplit; am un caine bolnav de

vio1055 -

Aici, poezia ma atinge cumplit; am un caine bolnav de cancer. Si titlul cu zet, ultima litera a alfabetului, sfarsit, am sfarsit.Din 22 ma tot invart in cerc pe aici. E suficient. Imi pare rau, poate ne mai intalnim. O primavara cum n-ai avut niciodata iti doresc, sa scrii tot ce-ti trece prin cap, dintr-o suflare, fara sa mai modifici nimic, n-ai sa gresesti( sigur gandesti cu atentie inainte de a scrie).Am sa mai vin in vizita pe la tine in mod special! (imi place a.a.a.)