Mi-am fixat drumul
înțeleg rostul
ochiului stâng strâns
când țintesc cu cel drept
forma ta ghemuită lângă fotoliu
ștergăndu-ți pleoapele

de vise otrăvite
de insomnia înecăcioasă a fumului de tutun

femeie îți strâng mâna
cu care nu mânuiești cleștele de zahăr
să cotrobăiești prin amintirile mele
doar în vârful gândurilor
să pot intra în inima ta
ca un Dumnezeu
cuibărit în cel mai dorit trup
să înghit ca un căpcăun
săruturile din aburii simțămintelor
când bătăile inimii încălzesc poezia ochilor

tu corectezi tăcerile
retușezi fiecare gând de plecare
cu suficientă răbdare
pentru a mă vedea la ore fixe
când mă aștepți în aburii ceaiului de tei
ca pe-un vis.