Comentariile mi se par pertinente și într-adevăr, am lucrat aici cu destule clișee pentru a mai produce cititorului vreun fior artistic. Vă mulțumesc pentru trecere și cuvinte și vă mai aștept.
Am recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
eu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
wow. titlul mesajului tau m-a facut sa sar in sus, pur si simplu. mi se parea ca-i atat de invaluit mesajul incat nimeni nu-l va prinde. m-am jucat cu in-out si perspectiva la scara diferita. ai o intuitie foarte buna. multumesc de trecere, mi-a facut placere.
paul
daniela e ok, nu-ti face griji. :o)
impresia mea e ca n-are destula forta din cauza titlului, dar am vrut sa fie mai mult legat in idee chit ca-n felul asta pierde din atractivitate. ma bucur ca ti-a placut, poate ca-ncepe sa-mi placa si mie. :o))
sebi, la hitchcock nu m-am gandit deloc, iar acum nu ma mai pot desprinde de imaginile alea.
finalul a fost cinstit, e chiar un regret acolo. si e fain ca a avut un impact asupra ta, cand se pierd atatea poezii prin necitire, i-ai dat o sansa.
oana, stii cum e cand mergi uneori pe strada, vezi un chip si te opresti brusc intrebandu-te daca il stii, de ce te-a frapat. cam asa m-am oprit eu acum. a fost o vreme cand la trezire aveam impresia ca pierd ceva, un soi de cheie existentiala care nu-i decat acolo, in starea de vis. interesanta intuitie ai avut. multumesc ca-mi esti prin preajma.
Foarte mult m-a prins rima aceea sărită. Chiar o senzație de ”poveste fără sfârșit”, rostogolindu-se mereu pe un caldarâm textual dealtfel bine cadențat. Ultimul vers l-aș vedea exclus, iar în loc de sărutul ierbii și al florilor aș căuta ceva mai puțin dulce. Dar autorul rămâne suveran, desigur.
Chiar mă întrebam zilele acestea dacă se mai întâmplă au ba Virtualia. :) Vin și eu. Felicitări, Alma! Vă spun ca și participant la ediția trecută, merită, e o atmosferă caldă, așa cum îi stă bine unui poem să fie auzit.
Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
Nicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
Imi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
da, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
Sinele nu există pentru că n-a reușit nimeni să-l exprime...de-a dreptul dezarmantă afirmația invitatului dvs.! :) Mi-a amintit de banul acela cu oltenii și avionul, jur! iertați-mi neseriozitatea intervenției, dar...
Bine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
Oh, da, uite niste imagini destul de puternince: aerul irespirabil pe post de placenta, lumina laptoasa din autobuz-chiar daca am mai intilnit-o. Cam tot poemul sugereaza o nastere, desi nu stiu daca altuia i-ar place sa fie sofer de autobuz. Un text bun, din punctul meu de vedere.
Ritmul nu stiu daca e dat neaparat de acel "imediat". Iar primăvara nu știu dacă este neapărat redată cel mai bine de "imediat", poate doar într-adevăr deschiderea spontană a mugurelui. De ce am întrebat de magnolii? Fiindcă - repet - așa pare în imaginea de mai sus, că ar fi o magnolie. și fiindcă m-aș fi bucurat să fie bună percepția mea, din simplul fapt că iubesc foarte mult magnoliile. Și nu știam că deranjează întrebările firești. Dar plec imediat, precum polenul luat de vânt. :) Mulțumesc pentru lămurirea small-caps. :)
Off, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
Pe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
imi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
răspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
Lea, tu, prin discreția și sensibilitatea ta, ești o floae rară... :)
nămă bucur mult că geana asta de gând (pe care, sinceră să fiu, m-am temut să o numesc „poezie”) a ajuns până lmesajul a tine.
Viorica, îți spun drept - cu riscul de a părea patetică - citind mesajul tău, mi-au dat lacrimine.
de multe ori, distanțele (în timp și spațiu) sunt ne ajută să vedem mai limpede...
dacă va fi să fie, ne vom întâlmi într-o zi, cu siguranță. și mie mi-ar face plăcere, să știi.
Hella - Din copacul alb Rupi zilele ca pe hârtia de scris Sau ca și cum ai picta. Ieri t-ai desenat în cuvinte maron. Doreai să te sculptezi în lemn. Trunchi de copac anonim. O pată de alb În foaie. Azi te presezi. Central. În pupilă. Probabil că irisul tău este negru. De aceea te poți destinde În picioare fără tălpi. În mâini fără palme. Mâine vei fi vertebrele lacului În valurile căruia privești. Te imaginezi țintă, Dar mesajul tău este Feminin. Eternitatea îți rămâne Din copacul alb.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Comentariile mi se par pertinente și într-adevăr, am lucrat aici cu destule clișee pentru a mai produce cititorului vreun fior artistic. Vă mulțumesc pentru trecere și cuvinte și vă mai aștept.
pentru textul : YM deAm recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deeu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
pentru textul : Telefonie mobilă desilviu
wow. titlul mesajului tau m-a facut sa sar in sus, pur si simplu. mi se parea ca-i atat de invaluit mesajul incat nimeni nu-l va prinde. m-am jucat cu in-out si perspectiva la scara diferita. ai o intuitie foarte buna. multumesc de trecere, mi-a facut placere.
paul
daniela e ok, nu-ti face griji. :o)
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină deimpresia mea e ca n-are destula forta din cauza titlului, dar am vrut sa fie mai mult legat in idee chit ca-n felul asta pierde din atractivitate. ma bucur ca ti-a placut, poate ca-ncepe sa-mi placa si mie. :o))
George, fain dar prea multe explicatii prin text. Pai cititorul ce sa mai faca? Imi place discursul, e natural si frust. Andu
pentru textul : Fotografii nonexplicite deBun venit pe Hermeneia! Te rog să citeşti regulamentul! Te rog să postezi cel mult un text pe zi!
pentru textul : Mersul pe sârmă desebi, la hitchcock nu m-am gandit deloc, iar acum nu ma mai pot desprinde de imaginile alea.
finalul a fost cinstit, e chiar un regret acolo. si e fain ca a avut un impact asupra ta, cand se pierd atatea poezii prin necitire, i-ai dat o sansa.
oana, stii cum e cand mergi uneori pe strada, vezi un chip si te opresti brusc intrebandu-te daca il stii, de ce te-a frapat. cam asa m-am oprit eu acum. a fost o vreme cand la trezire aveam impresia ca pierd ceva, un soi de cheie existentiala care nu-i decat acolo, in starea de vis. interesanta intuitie ai avut. multumesc ca-mi esti prin preajma.
pentru textul : Gheţari deFoarte mult m-a prins rima aceea sărită. Chiar o senzație de ”poveste fără sfârșit”, rostogolindu-se mereu pe un caldarâm textual dealtfel bine cadențat. Ultimul vers l-aș vedea exclus, iar în loc de sărutul ierbii și al florilor aș căuta ceva mai puțin dulce. Dar autorul rămâne suveran, desigur.
pentru textul : Poveste fără sfîrşit deai dreptate explic inutil acolo și e beter off whidout it așa că rectific mersi de sugestie se vede că ai doi ochi nu unul ca mine...:)
pentru textul : poemul-pirat deChiar mă întrebam zilele acestea dacă se mai întâmplă au ba Virtualia. :) Vin și eu. Felicitări, Alma! Vă spun ca și participant la ediția trecută, merită, e o atmosferă caldă, așa cum îi stă bine unui poem să fie auzit.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deBun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
pentru textul : Tată de duminică deScuze pentru "LA LAbis".
pentru textul : domnule Labiș deşi în limbaj
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deNicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
îţi mulţumesc mult.
pentru textul : dacă am fi de orientare degustători deImi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
pentru textul : Imn pentru o nouă eră glaciară deda, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
pentru textul : Punctul sălbatic deSinele nu există pentru că n-a reușit nimeni să-l exprime...de-a dreptul dezarmantă afirmația invitatului dvs.! :) Mi-a amintit de banul acela cu oltenii și avionul, jur! iertați-mi neseriozitatea intervenției, dar...
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre ironism și metafizică cu Rorty și cele două personaje ale sale, Ironistul și Metafizicianul deBine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
pentru textul : nu ești poetă demulțumesc Cristina. Sper să fie bine.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deOh, da, uite niste imagini destul de puternince: aerul irespirabil pe post de placenta, lumina laptoasa din autobuz-chiar daca am mai intilnit-o. Cam tot poemul sugereaza o nastere, desi nu stiu daca altuia i-ar place sa fie sofer de autobuz. Un text bun, din punctul meu de vedere.
pentru textul : Fericire deRitmul nu stiu daca e dat neaparat de acel "imediat". Iar primăvara nu știu dacă este neapărat redată cel mai bine de "imediat", poate doar într-adevăr deschiderea spontană a mugurelui. De ce am întrebat de magnolii? Fiindcă - repet - așa pare în imaginea de mai sus, că ar fi o magnolie. și fiindcă m-aș fi bucurat să fie bună percepția mea, din simplul fapt că iubesc foarte mult magnoliile. Și nu știam că deranjează întrebările firești. Dar plec imediat, precum polenul luat de vânt. :) Mulțumesc pentru lămurirea small-caps. :)
pentru textul : no memory deOff, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dePe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
imi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
pentru textul : corespondență de septembrie desau poate e de ajuns stampila aceea...
pentru textul : cromatic ps dedomnule petre, am corectat. multam. si da multa lume nu digera bine epicul din poeziile mele. poate intr-o zi... am sa scap de el.
pentru textul : Fast forward derăspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară deLea, tu, prin discreția și sensibilitatea ta, ești o floae rară... :)
nămă bucur mult că geana asta de gând (pe care, sinceră să fiu, m-am temut să o numesc „poezie”) a ajuns până lmesajul a tine.
Viorica, îți spun drept - cu riscul de a părea patetică - citind mesajul tău, mi-au dat lacrimine.
pentru textul : arămie dede multe ori, distanțele (în timp și spațiu) sunt ne ajută să vedem mai limpede...
dacă va fi să fie, ne vom întâlmi într-o zi, cu siguranță. și mie mi-ar face plăcere, să știi.
Hella - Din copacul alb Rupi zilele ca pe hârtia de scris Sau ca și cum ai picta. Ieri t-ai desenat în cuvinte maron. Doreai să te sculptezi în lemn. Trunchi de copac anonim. O pată de alb În foaie. Azi te presezi. Central. În pupilă. Probabil că irisul tău este negru. De aceea te poți destinde În picioare fără tălpi. În mâini fără palme. Mâine vei fi vertebrele lacului În valurile căruia privești. Te imaginezi țintă, Dar mesajul tău este Feminin. Eternitatea îți rămâne Din copacul alb.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 dema gandeam cum sa te enervez. joke! o zi buna si revin sa-i citesc si pe ceilalti.
pentru textul : ars poetica II deerată:
pentru textul : epigrama bat-o vina deci pentru
Pagini