Daniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
Iar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
Fiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
Cred că impresionantă este autenticitatea acestei fotografii. Nu e nimic trucat aici, nici urmă de „poză” ori „cochetărie”, totul este bucurie, emoție și speranță.
Cum spunea și Raluca, poate că unora li se pare dulceagă, dar asta ar trebui să fie, pentru ei, un semnal de alarmă.
Mulțumesc pentru postare, Mariana, mie mi-a înseninat o zi posomorâtă. :)
Alina ai dreptate: a fost o ediție super! Dorine îmi place narcisismul ăsta hîtru al tău iar aspectul de prof chiar "te prinde". eniuei, felicitări pentru Humanitas: e chiar o realizare...păcat că n-am apucat să facem schimb de cărți...:) Nicholas...aloo domnu' Dinu...pozele sunt ale mele nu ale lui alizeeu ! zău că mă neglijați flagrant la faza asta: chiar nu merit un cuvînt de apreciere? eniuei : la mulți ani, acolo în iue-sei...:) Silvia știu că ți-e ciudă că n-ai venit așa că ete na : sîc-sîc !
daca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
Reușit colaj vizual, probabil că ai ales culoarea "meduzei" complementară cu cea a "apei", dar și un alb-gălbui ar fi fost potrivit. Îmi place primul vers, despre ""timpul meu lichid".
Paul, cred că textul de faţă de aici trebuie să pornească: "latră bondy caniche-ul alintat mai trece câte o mașină rar
iar în longitudinea acestor clipe un dor mă împinge spre fereastră
de fiecare dată când ne împăcăm undeva se întâmplă ceva bun
te acopăr și îmi pun brațul sub cap mulțumit că nu te-am trezit
chestiile mele metafizice adorm iar mâine le voi numi tabieturi"
Brodează mai mult la manşetă pentru că ai o cămaşă simplă şi frumoasă, nu trebuie prea multă încărcătură.
Eşti unul dintre poeţii pe care îi citesc cu mare plăcere şi constant.
Interesanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
ploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna ca o mamă bună fugărită de lupi albi ar trebui să devenim copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor deși ne este jenă să recunoaștem undeva departe hermina perfectă albă suflare de sugar trece o clipă de înger vînt apoi mistrețul grohăind duhnind enorm aburind o țintă atît de clară atît de simplă de ce să îți irosești viața întreagă pentru o imaculată aproape iluzorie hermină cînd îți poți îngropa mîinile în slănină în ceafa onctuoasă a mistrețului poți răsufla ușurat nimic alb eliberînd. lupi albi, albă suflare, nimic alb... obsesiv alb... în această formă, în felul meu de a-l citi, poemul devine indescifrabil. o părere. atenție la â din a, cf. noii regului a limbii române! cu respectul cuvenit, mircea nincu.
matei, esti si ai fost liber sa spui ce gandesti despre orice text. si despre un autor, fireste, daca o faci intr un eseu sau cateva note de lectura. dar de cand am citit comentariile tale de aici si nu numai, ma intreb: ce barbat esti tu? nu vreau sa tin lectii, dar nu uita: orisicat de buni am fi, orisice opinii am avea, ele raman ale noastre. simple opinii. care pot ajuta sau nu. tu ce lucru bun ai facut aici, acum, ca lumea sa te felicite? dincolo de toate, sincer, nu moare nimeni. dar ce ai facut e ...inutil.
Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
imagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
Cindva ( cind deja nu mai credeam ca moartea poate fi trasa pe sfoara) am facut parte dintr-o comunitate , una din multele care incercau sa aduca bucurii si cumva consolare prin fericire, copiilor bolnavi de cancer in stadiu final. O fetita ,Svetlana o chema, venita-n tara din ucraina suferea de leucemie , era o fetita tacuta, unul din acei copii crescuti in lipsa de orice un copil ar putea sa vrea.Sau macar sa aiba Am intrebat-o ce si-ar dorii. S-a uitat la mine mirata. O pereche de pantofi de lac roz mi-a raspuns. A primit pantofii si, parca s-ar fi bucurat de ei. Nu stiu. Apoi a vrut un aparat mic de radio cu casti, dar sa prinda post rusesesc. de asta parca s-a bucurat mai mult. Apoi mi-a cerut o papusa Barbie, cind i-am dus-o Svetlana deja murise... Am stat asa nauca o vreme cu papusa inutila-n mina apoi am pus-o pe patul Svetlanei si-am plecat .Asa si cu avioanele tale..e o poezie care doare.viata doare.
Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
uite o poezie care vine fara fasoane asa ca o ploaie cu de toate. Dintr-o bucata, ca o palma data la momentul potrivit. Discurs nepretentios, fara opinteli, viu. Pare a avea sinceritatea unei inregistrari si nu e usor sa lasi feelingul asta.As scoate doar faza cu "uman" de langa scut.cam asta. Mi-a placut.da. cred ca merita o penita (inca o penita)
destul de cursiva si placuta lectura, dar ai multe greseli de tipar si unele cuvinte redundante. eu as mai curata putin tufa de lastari si as sugera inainte de postare sa mai treci atent peste text ca un fel de "preventive maintenance".
de corectat:
aripioarelor de argint al pestisorilor din iazul sau = ale
unguroica = unguroaica
jgeab = jgheab
carecterului
Gembasul
apoi la lista de pomi din livada le amesteci. spui: meri, peri, visini, cirese(ciresi), piersici, caise (caisi) ba chiar castane (castani)...
"Curtea lui Iancu Lupu era întotdeauna curată, măturată în fiecare dimineaţă de către Melinda care bombănea întotdeauna" - doua intotdeauna in acceasi fraza nu suna bine. (si mai sunt). cred ca intelegi!
"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
Bobadile, poate tu nu ai aflat dar între timp s-a inventat pasta de dinți și periuța. E posibil ca tu să nu le folosești. Sau poate cei din jurul tău. În orice caz, în lumea în care trăiesc eu oamenii le folosesc. Așa că nu știu la ce te referi. Nu știu cu ce ești obișnuit tu. De asemeni te asigur că sînt încîntat și mulțumit (nu știu ce să spun despre înțelepciune) și cînd ești tu aici la fel ca și atunci cînd nu ești. Nu mă deranjezi, dacă asta ai vrut să insinuezi. Am, zic eu, o cantitate suficientă de răbdare. Iar de cînd cu Hermeneia am exersat asta și mai mult. Așa că nu ai nici un motiv ca să te îngrijorezi. În ce privește textul înțeleg că nu îți place dar dacă ai explica opiniile tale în loc să încarci cu vitriol probabil că toată lumea ar înțelege mai bine ce vrei să spui.
ideea e faina si originala in acelasi timp. am avut impresia ca se putea mai mult de atat. parca ai facut economie de cuvinte. periat putin, textul ar putea deveni unul foarte bun. numai bine !
Ideea textului este ok, dar expresivitatea lasă oarecum de dorit. Textul are multe ivrgule lipsă.
"imi pierd cunoştinţa" - această expresie eronată este folosită de atâta vreme, încât, paradoxal, tinde să devină corectă. Totuşi, până atunci, "îmi pierd conştienţa" este ceva mai arpoape de adevărul logic.
Eu văd aici un crescendo în modul de a surprinde și de a reda sau de a sugera aspecte citadine la început de iarnă. Ultimele două tablouri îmi plac cel mai mult. Și titlul :)
Corect "așază".
pentru ca nu e unul slab ci mai degraba care inca se scrie... te poti multumi cu o fotografie a unei stari pentru ca te stiu colectionar insa tot asa ii poti da o sansa sa se re-aseze... o singura sugestie imi vine in minte... as folosi "carcasa" in loc de cutia "toracica"... as pune acel "cade" dupa "sufocanta" si ma opresc aici.
tu-i spui "ascensiune", eu i-as spune "coborâre" pentru ca poezia curge asemenea unei picaturi spre pamânt, dar nu cade brusc, ci se prelinge parca pe un fir nevazut.frumos. ar putea si mai bine daca nu ti-ai consuma inutil energia creativa în dispute de orgolii fara nici o relevanta sau finalitate. daca nu ma crezi, priveste în urma si vezi câte "penite" ai în trecutul "trecut" si câte în trecutul "recent". îmi vei a dreptate. cele bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Daniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
pentru textul : eine kleine musik deIar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
Fiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
pentru textul : Dungi şi buline decred ca ar fi de preferat sa micsorezi imaginea
pentru textul : lansare oficială deCred că impresionantă este autenticitatea acestei fotografii. Nu e nimic trucat aici, nici urmă de „poză” ori „cochetărie”, totul este bucurie, emoție și speranță.
Cum spunea și Raluca, poate că unora li se pare dulceagă, dar asta ar trebui să fie, pentru ei, un semnal de alarmă.
Mulțumesc pentru postare, Mariana, mie mi-a înseninat o zi posomorâtă. :)
pentru textul : Feminitate sine qua non deAlina ai dreptate: a fost o ediție super! Dorine îmi place narcisismul ăsta hîtru al tău iar aspectul de prof chiar "te prinde". eniuei, felicitări pentru Humanitas: e chiar o realizare...păcat că n-am apucat să facem schimb de cărți...:) Nicholas...aloo domnu' Dinu...pozele sunt ale mele nu ale lui alizeeu ! zău că mă neglijați flagrant la faza asta: chiar nu merit un cuvînt de apreciere? eniuei : la mulți ani, acolo în iue-sei...:) Silvia știu că ți-e ciudă că n-ai venit așa că ete na : sîc-sîc !
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. dePoate era mai bine un titlu: Auto Moto Velo!
pentru textul : sacrilegiu denu vă temeți! o să-mi vină și mie rândul și promit s-o fac în modul cel mai serios.
pentru textul : ... și au numit-o carte dedaca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
pentru textul : Urâții - lansare de carte deReușit colaj vizual, probabil că ai ales culoarea "meduzei" complementară cu cea a "apei", dar și un alb-gălbui ar fi fost potrivit. Îmi place primul vers, despre ""timpul meu lichid".
pentru textul : cântecul meduzei dehermes avea aripi la sandale
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deIn regula, nicio suparare! poate am s-o mai revizuiesc! Multumesc!
pentru textul : Depresivă dePaul, cred că textul de faţă de aici trebuie să pornească: "latră bondy caniche-ul alintat mai trece câte o mașină rar
iar în longitudinea acestor clipe un dor mă împinge spre fereastră
de fiecare dată când ne împăcăm undeva se întâmplă ceva bun
te acopăr și îmi pun brațul sub cap mulțumit că nu te-am trezit
chestiile mele metafizice adorm iar mâine le voi numi tabieturi"
Brodează mai mult la manşetă pentru că ai o cămaşă simplă şi frumoasă, nu trebuie prea multă încărcătură.
pentru textul : jurnal de bord deEşti unul dintre poeţii pe care îi citesc cu mare plăcere şi constant.
Interesanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
pentru textul : downloadez poezii deAm sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
pentru textul : infraroșu deploua în eden a nebunie cu care ne hrănește toamna ca o mamă bună fugărită de lupi albi ar trebui să devenim copii străvezii printre scîndurile umede ale zilelor deși ne este jenă să recunoaștem undeva departe hermina perfectă albă suflare de sugar trece o clipă de înger vînt apoi mistrețul grohăind duhnind enorm aburind o țintă atît de clară atît de simplă de ce să îți irosești viața întreagă pentru o imaculată aproape iluzorie hermină cînd îți poți îngropa mîinile în slănină în ceafa onctuoasă a mistrețului poți răsufla ușurat nimic alb eliberînd. lupi albi, albă suflare, nimic alb... obsesiv alb... în această formă, în felul meu de a-l citi, poemul devine indescifrabil. o părere. atenție la â din a, cf. noii regului a limbii române! cu respectul cuvenit, mircea nincu.
pentru textul : ploua în eden III dematei, esti si ai fost liber sa spui ce gandesti despre orice text. si despre un autor, fireste, daca o faci intr un eseu sau cateva note de lectura. dar de cand am citit comentariile tale de aici si nu numai, ma intreb: ce barbat esti tu? nu vreau sa tin lectii, dar nu uita: orisicat de buni am fi, orisice opinii am avea, ele raman ale noastre. simple opinii. care pot ajuta sau nu. tu ce lucru bun ai facut aici, acum, ca lumea sa te felicite? dincolo de toate, sincer, nu moare nimeni. dar ce ai facut e ...inutil.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deCe este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
pentru textul : homo ludens deimagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deCindva ( cind deja nu mai credeam ca moartea poate fi trasa pe sfoara) am facut parte dintr-o comunitate , una din multele care incercau sa aduca bucurii si cumva consolare prin fericire, copiilor bolnavi de cancer in stadiu final. O fetita ,Svetlana o chema, venita-n tara din ucraina suferea de leucemie , era o fetita tacuta, unul din acei copii crescuti in lipsa de orice un copil ar putea sa vrea.Sau macar sa aiba Am intrebat-o ce si-ar dorii. S-a uitat la mine mirata. O pereche de pantofi de lac roz mi-a raspuns. A primit pantofii si, parca s-ar fi bucurat de ei. Nu stiu. Apoi a vrut un aparat mic de radio cu casti, dar sa prinda post rusesesc. de asta parca s-a bucurat mai mult. Apoi mi-a cerut o papusa Barbie, cind i-am dus-o Svetlana deja murise... Am stat asa nauca o vreme cu papusa inutila-n mina apoi am pus-o pe patul Svetlanei si-am plecat .Asa si cu avioanele tale..e o poezie care doare.viata doare.
pentru textul : atașatul meu sexual deBun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
pentru textul : Tată de duminică deuite o poezie care vine fara fasoane asa ca o ploaie cu de toate. Dintr-o bucata, ca o palma data la momentul potrivit. Discurs nepretentios, fara opinteli, viu. Pare a avea sinceritatea unei inregistrari si nu e usor sa lasi feelingul asta.As scoate doar faza cu "uman" de langa scut.cam asta. Mi-a placut.da. cred ca merita o penita (inca o penita)
pentru textul : here comes that rainbow again dedestul de cursiva si placuta lectura, dar ai multe greseli de tipar si unele cuvinte redundante. eu as mai curata putin tufa de lastari si as sugera inainte de postare sa mai treci atent peste text ca un fel de "preventive maintenance".
de corectat:
aripioarelor de argint al pestisorilor din iazul sau = ale
unguroica = unguroaica
jgeab = jgheab
carecterului
Gembasul
apoi la lista de pomi din livada le amesteci. spui: meri, peri, visini, cirese(ciresi), piersici, caise (caisi) ba chiar castane (castani)...
"Curtea lui Iancu Lupu era întotdeauna curată, măturată în fiecare dimineaţă de către Melinda care bombănea întotdeauna" - doua intotdeauna in acceasi fraza nu suna bine. (si mai sunt). cred ca intelegi!
pentru textul : Onoarea hoţilor de cai 1 de"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : consistență proprie deMerçi, Ioana. La tristesse du langage et la grandeur de la musique, ça c'est la poésie...
pentru textul : Le temps des adieux deBobadile, poate tu nu ai aflat dar între timp s-a inventat pasta de dinți și periuța. E posibil ca tu să nu le folosești. Sau poate cei din jurul tău. În orice caz, în lumea în care trăiesc eu oamenii le folosesc. Așa că nu știu la ce te referi. Nu știu cu ce ești obișnuit tu. De asemeni te asigur că sînt încîntat și mulțumit (nu știu ce să spun despre înțelepciune) și cînd ești tu aici la fel ca și atunci cînd nu ești. Nu mă deranjezi, dacă asta ai vrut să insinuezi. Am, zic eu, o cantitate suficientă de răbdare. Iar de cînd cu Hermeneia am exersat asta și mai mult. Așa că nu ai nici un motiv ca să te îngrijorezi. În ce privește textul înțeleg că nu îți place dar dacă ai explica opiniile tale în loc să încarci cu vitriol probabil că toată lumea ar înțelege mai bine ce vrei să spui.
pentru textul : psalm deideea e faina si originala in acelasi timp. am avut impresia ca se putea mai mult de atat. parca ai facut economie de cuvinte. periat putin, textul ar putea deveni unul foarte bun. numai bine !
pentru textul : mi-e frică să dorm deIdeea textului este ok, dar expresivitatea lasă oarecum de dorit. Textul are multe ivrgule lipsă.
pentru textul : La apusul lucidității de"imi pierd cunoştinţa" - această expresie eronată este folosită de atâta vreme, încât, paradoxal, tinde să devină corectă. Totuşi, până atunci, "îmi pierd conştienţa" este ceva mai arpoape de adevărul logic.
Eu văd aici un crescendo în modul de a surprinde și de a reda sau de a sugera aspecte citadine la început de iarnă. Ultimele două tablouri îmi plac cel mai mult. Și titlul :)
pentru textul : Ascunzișuri la vedere deCorect "așază".
pentru ca nu e unul slab ci mai degraba care inca se scrie... te poti multumi cu o fotografie a unei stari pentru ca te stiu colectionar insa tot asa ii poti da o sansa sa se re-aseze... o singura sugestie imi vine in minte... as folosi "carcasa" in loc de cutia "toracica"... as pune acel "cade" dupa "sufocanta" si ma opresc aici.
pentru textul : caniculă detu-i spui "ascensiune", eu i-as spune "coborâre" pentru ca poezia curge asemenea unei picaturi spre pamânt, dar nu cade brusc, ci se prelinge parca pe un fir nevazut.frumos. ar putea si mai bine daca nu ti-ai consuma inutil energia creativa în dispute de orgolii fara nici o relevanta sau finalitate. daca nu ma crezi, priveste în urma si vezi câte "penite" ai în trecutul "trecut" si câte în trecutul "recent". îmi vei a dreptate. cele bune.
pentru textul : ascensiune dePagini