Vladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.
Revin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
Virgil, am înțeles și mi-am însușit, vreau doar să-ți amintesc că nu TU ești cel vizat de critica mea iar faptul că iei apărarea unui membru al site-ului este lăudabil, dar nu e cazul să extinzi efortul tău (lăudabil, repet) dincolo de granițele a ceea ce am putea numi, de ce nu, self defense.
Iubesc dezbaterea de idei, Dl. Dorel cu asta se ocupă, nu cred că e vreo problemă pe aici.
Iar cu atât mai puțin cred că tocmai tu ai putea fi cel care ar dori să coboare nivelul discuțiilor până la nivelul absolutului calm al prostiei. NU?
Margas
Versul semnalat de Adrian a rămas nerezolvat. Ce spui, s-ar potrivi ca sens înlocuirea sintagmei ,,jertfa de fum" cu ,,tămâia-n jar" ( care se ştie că produce fum )? ,,Jertfa" nu merge, are prima silabă accentuată, diferit de celelalte versuri.
descopeririea licorii care sa dea viata vesnica a obsedat generatii intregi, dar eu ma indrept spre un alt fel de alchimie. ai reusit sa vezi bine poemul meu. te mai astept si scuze pentru intarzierea in raspuns.
schita de genul celor cu poanta finala. superficial tratata. prea multe diminutive (animăluț ,câinișor,“fieruța”,flecușteț, căpșorul, lăbuțe, codița, jevruța etc). titlul este un "cliseu de cliseu". este insa o parere proprie, sper sa te gindesti la asta.
Andule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
Prin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
Emil foarte placut impresionat de analiza. Nu pot decit sa-ti multumesc pentru timpul pe care l-ai acordat acestui text. Din punctul meu de vedere e unul din cele mai pertinente si argumentate comentarii de care am beneficiat in ultima vreme. 90% din obiectiile tale sunt indreptatite. Pornesc mai intii de la faptul ca si mie mi-e greu sa-mi incadrez textele intr-o anume categorie: prea stufoase ca sa fie poezie prea poetice sa fie proza. Balastul exista pentru ca de regula nu sunt genul de om care isi lucreaza textele. Daca as scoate un volum pe hirtie atunci as deveni mai constient si le-as taia la singe. Dar pentru ca eu nu vad prea mare viitor in textele mele nu dau importanta. E drept exista fior exista emotie, dar acestea vin instinctiv nu dintr-o anume stiinta ceea ce poate fi inselator in ceea ce priveste talentul unui autor. Sinceritatea nu se confunda cu talentul. Eu mai am drum lung pina acolo, uneori nici nu stiu si nici nu vreau sa-l parcurg. Oricum, analiza ta e mai buna decit textul si pentru asta iti multumesc.
vorba lui Andu Moldovan...uite că n-au murit de tot (sau degeaba) clasicii. reverberații bacoviene. nu-mi păsa că nu e un text en vogue. unele lucruri nu au preț, au doar valoare.
domnule Titarenco, daca va deranjeaza stergeti penita. la ce foloseste? sincer, luati-le dvs. pe toate. poate or tine de cald si eu nu stiu. sincer nu am cerut si nici nu am nevoie de penite, stele etc. eu scriu si gata. ca nu scriu bine, este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma. deci, puteti sa luati toate penitele de la poeziile mele, si sa le puneti la dumneavoastra. nu este bai.:)
ultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
furtuni solare vor fi întotdeauna
manifestari altfel
pana când mi se vor albi genele
pe cei şase bonsai îi voi uda
în toate zilele săptămânii
si una in plus
iar pe al şaptelea
îl voi aseza la poarta casei
să fie
nins
plouat
eventual incantat de pasari
umbra sa e atât de mică încât
n-ar încape în ea nici măcar un lătrat
de câine
pereţii camerelor
îi voi ridica din liniste
vise în cearşafuri
şi în măştile aruncate
va rămâne
tristetea
ma voi ghemui uneori sub plapumă
niciodată
n-am crezut mai mult ca acum
într-o iarna lunga
aşa că voi visa cu respiratia în palme
la puterea bonsaiului meu voinic...
Sebi, paralela cu "Desculţ" e justificată. Da, există asemănări, dar, aşa cum spuneai, există şi diferenţe decisive. În afară de latura socială de care pomeneai, există şi detaşarea specifică rememorării, ceea ce, în "Desculţ" nu există. Fragmentul de mai sus este o amintire a personajului principal, de când el avea şapte ani, aşadar, aici e un stil (naiv, inocent...) episodic. Acţiunea se petrece însă în prezent, când el are 30 de ani. Stilul general este altul.
Mulţumindu-ţi...
despre cealalta: n-as explica nicicand vreo idee. de acord ca ar fi ca si cum ai pica de doua ori, la poezie. restul sunt chestii de forma si uite, o discutie prinde bine. imi pare bine ca iata, am prilejuit-o.
Mie mi-a plăcut poemul... poate unul dintre cele mai reușite citite pe aici de o vreme bună.
Corina este o autoare paradoxală, ea scrie poezie în orice poziție, nu pot decât să mi-o imaginez plimbându-se prin casă și scriind, una în bucătărie, una la duș, una în cămară, și mai rar, recunosc, una în dormitor, dar mai sunt și din astea.
Asta este probabil scrisă la televizor (unul imaginar desigur) pe un canal gen history or such, unde cineva a dezgropat o mumie și de aici a început insiprația... zâmbete, gropi, păpuși, insigne... această poetă folosește clar cel mai mare număr de substantive la mia de locuitori!
Dar mie tot mi-a plăcut poemul... pentru că poemul ăsta este corina papouis în carne și salopetă, gospodina noastră harnică a poeziei care, când își pune și șorțul, she is in business!
Mai puțin finalul, aici sunt de acord... nu prea merge!
Păcat, s-a cam ars mâncarea corina, dar să știi că mie îmi place și așa, mai afumată.
Apreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
felicitari, Adrian si Raluca!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 dehapciu!
pentru textul : în ultima cameră, el debreak two legs, virgil! i'll be with you in soul & spirit (sper sa ai parte si de "spirit" de minimum 40 grade :)
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deVladimir, mulțumesc pentru intervenție. Precizări: nici într-o terapie un specialist cu adevărat bun și cu experiență nu spune lucrurile așa unui om, cu atât mai puțin un autor altui autor pe un site literar. Și mai ales în necunoștință de cauză/persoană. Cu certitudine și ceea ce scriu și ceea ce comunic este sincer, dar pe un site unde accesează sute-mii de persoane niciun autor nu se poate dezvălui cu totul, nu se poate arăta așa cum este el, autentic. Eu cel puțin nu sunt genul. Chiar și în paginile jurnal las spațiul intim și prea personal acolo unde îi este locul. Știu din copilăria timpurie că abia poți să placi cu adevărat la 2-3 oameni, deci e imposibil unui întreg "public". În comentariul Ancăi niciun cuvânt nu a trimis la text, la o expresie-imagine-idee-senzație-figurabil-estetic-lacunar-bun-mediu-slab etc. din text. Singura referință este la atitudinea mea - de altfel firească - față de anumite momente când sunt de acord cu comentarorii mei că este necesar să modific ceva într-un text. Și de acolo alte etichete. Care sper să nu mai apară nici în cazul meu, nici în cazul altor autori. Mulțumesc pentru înțelegere, cred că toate situațiile au fost limpezite acum.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deRevin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
pentru textul : Crepuscul deVirgil, am înțeles și mi-am însușit, vreau doar să-ți amintesc că nu TU ești cel vizat de critica mea iar faptul că iei apărarea unui membru al site-ului este lăudabil, dar nu e cazul să extinzi efortul tău (lăudabil, repet) dincolo de granițele a ceea ce am putea numi, de ce nu, self defense.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deIubesc dezbaterea de idei, Dl. Dorel cu asta se ocupă, nu cred că e vreo problemă pe aici.
Iar cu atât mai puțin cred că tocmai tu ai putea fi cel care ar dori să coboare nivelul discuțiilor până la nivelul absolutului calm al prostiei. NU?
Margas
Versul semnalat de Adrian a rămas nerezolvat. Ce spui, s-ar potrivi ca sens înlocuirea sintagmei ,,jertfa de fum" cu ,,tămâia-n jar" ( care se ştie că produce fum )? ,,Jertfa" nu merge, are prima silabă accentuată, diferit de celelalte versuri.
pentru textul : Copacul (Psalm) denumesc acest text "femeie de piatra, cu papillon"
pentru textul : papillon dedescopeririea licorii care sa dea viata vesnica a obsedat generatii intregi, dar eu ma indrept spre un alt fel de alchimie. ai reusit sa vezi bine poemul meu. te mai astept si scuze pentru intarzierea in raspuns.
pentru textul : Alchimia sufletului deam mai făcut cîteva retușuri. există și în Mirabile Dictu texte din acestea. nu cred că pot să controlez eu „etapele” acestea.
pentru textul : introfanie de toamnă I deschita de genul celor cu poanta finala. superficial tratata. prea multe diminutive (animăluț ,câinișor,“fieruța”,flecușteț, căpșorul, lăbuțe, codița, jevruța etc). titlul este un "cliseu de cliseu". este insa o parere proprie, sper sa te gindesti la asta.
pentru textul : În umbra privirii albastre demulțumesc frumos! miroase a primăvară, Mariana...
pentru textul : little terra deAndule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! dePrin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
poemul este un remember pentru ceea ce ar trebui întreținut și nu, neapărat, reparat. frumos gând.
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ defrumos poem, de actualitate
pentru textul : cu ferestrele închise deexcelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
pentru textul : Dependențe de sânge deEmil foarte placut impresionat de analiza. Nu pot decit sa-ti multumesc pentru timpul pe care l-ai acordat acestui text. Din punctul meu de vedere e unul din cele mai pertinente si argumentate comentarii de care am beneficiat in ultima vreme. 90% din obiectiile tale sunt indreptatite. Pornesc mai intii de la faptul ca si mie mi-e greu sa-mi incadrez textele intr-o anume categorie: prea stufoase ca sa fie poezie prea poetice sa fie proza. Balastul exista pentru ca de regula nu sunt genul de om care isi lucreaza textele. Daca as scoate un volum pe hirtie atunci as deveni mai constient si le-as taia la singe. Dar pentru ca eu nu vad prea mare viitor in textele mele nu dau importanta. E drept exista fior exista emotie, dar acestea vin instinctiv nu dintr-o anume stiinta ceea ce poate fi inselator in ceea ce priveste talentul unui autor. Sinceritatea nu se confunda cu talentul. Eu mai am drum lung pina acolo, uneori nici nu stiu si nici nu vreau sa-l parcurg. Oricum, analiza ta e mai buna decit textul si pentru asta iti multumesc.
pentru textul : cocoon ded3mona, de-asta ți-am recomandat să citești literatură: măcar cea din manualele școlare...
pentru textul : Între două tăceri devorba lui Andu Moldovan...uite că n-au murit de tot (sau degeaba) clasicii. reverberații bacoviene. nu-mi păsa că nu e un text en vogue. unele lucruri nu au preț, au doar valoare.
pentru textul : Din ce în ce dedomnule Titarenco, daca va deranjeaza stergeti penita. la ce foloseste? sincer, luati-le dvs. pe toate. poate or tine de cald si eu nu stiu. sincer nu am cerut si nici nu am nevoie de penite, stele etc. eu scriu si gata. ca nu scriu bine, este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma. deci, puteti sa luati toate penitele de la poeziile mele, si sa le puneti la dumneavoastra. nu este bai.:)
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă denu, îți zic eu, ăsta ți-o ieșit din plin. eu simt chestii de astea
pentru textul : how sweet the sound deultimul ce? expresia pamint vorbitor mi s-a parut ca strica vraja pur vizuala din text expresia nu gindeste idei mi s-a parut si ea cam aiurea forma amfibie a pamintului nu prea convinge cele doua "ca o"-uri de la sfirsit deranjeaza oarecum inceputul si finalul transmit puternic; pe la mijloc te incurci cu goruni(contextualizare) si rosii(ludic)
pentru textul : cuvânt impropriu defurtuni solare vor fi întotdeauna
pentru textul : Galben demanifestari altfel
pana când mi se vor albi genele
pe cei şase bonsai îi voi uda
în toate zilele săptămânii
si una in plus
iar pe al şaptelea
îl voi aseza la poarta casei
să fie
nins
plouat
eventual incantat de pasari
umbra sa e atât de mică încât
n-ar încape în ea nici măcar un lătrat
de câine
pereţii camerelor
îi voi ridica din liniste
vise în cearşafuri
şi în măştile aruncate
va rămâne
tristetea
ma voi ghemui uneori sub plapumă
niciodată
n-am crezut mai mult ca acum
într-o iarna lunga
aşa că voi visa cu respiratia în palme
la puterea bonsaiului meu voinic...
Multumesc de comentariu, Aranca. Am modificat partea cu goticul. Te mai astept!
pentru textul : Poem cataleptic deSebi, paralela cu "Desculţ" e justificată. Da, există asemănări, dar, aşa cum spuneai, există şi diferenţe decisive. În afară de latura socială de care pomeneai, există şi detaşarea specifică rememorării, ceea ce, în "Desculţ" nu există. Fragmentul de mai sus este o amintire a personajului principal, de când el avea şapte ani, aşadar, aici e un stil (naiv, inocent...) episodic. Acţiunea se petrece însă în prezent, când el are 30 de ani. Stilul general este altul.
pentru textul : Leagănul roşu (fragment roman - 2 -) deMulţumindu-ţi...
la buna venire. Condei Aprig !
pentru textul : Ines dedomnilor si domnita, am modificat textul. sper sa fie mai ok acum.
pentru textul : un cartuș și o nebună deasa-i. si despre una si despre cealalta. :o)
despre cealalta: n-as explica nicicand vreo idee. de acord ca ar fi ca si cum ai pica de doua ori, la poezie. restul sunt chestii de forma si uite, o discutie prinde bine. imi pare bine ca iata, am prilejuit-o.
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deMie mi-a plăcut poemul... poate unul dintre cele mai reușite citite pe aici de o vreme bună.
pentru textul : Dum vita est deCorina este o autoare paradoxală, ea scrie poezie în orice poziție, nu pot decât să mi-o imaginez plimbându-se prin casă și scriind, una în bucătărie, una la duș, una în cămară, și mai rar, recunosc, una în dormitor, dar mai sunt și din astea.
Asta este probabil scrisă la televizor (unul imaginar desigur) pe un canal gen history or such, unde cineva a dezgropat o mumie și de aici a început insiprația... zâmbete, gropi, păpuși, insigne... această poetă folosește clar cel mai mare număr de substantive la mia de locuitori!
Dar mie tot mi-a plăcut poemul... pentru că poemul ăsta este corina papouis în carne și salopetă, gospodina noastră harnică a poeziei care, când își pune și șorțul, she is in business!
Mai puțin finalul, aici sunt de acord... nu prea merge!
Păcat, s-a cam ars mâncarea corina, dar să știi că mie îmi place și așa, mai afumată.
Apreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
pentru textul : Poemul mulțumirii dePagini