Nu am spus epigon, doar am vrut să sugerez că poemul mi-a amintit de "A șasea elegie": "Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli și plouă mărunt, și nu pot să aleg pe nici unul și-n așteptare-nlemnesc idolii-n ploaia măruntă." Ai să spui că nu e așa, dar căile minții (mele) sunt întortocheate. E unul din poemele care îmi plac, chiar și fără acea "legătură de chei".
Pt. Raluca Asa ca Pr-ist. Cit ai fost moderator sau editor, avind in vedere ca faci o facultate de profil, puteai sa promovezi hermeneia pe fb sau twitter. Asta daca erai bine intentionata.
Mulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
avand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
Spor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
Mie dedalule... si e adevarat ca mi-a luat prea mult timp de care nici macar nu sunt raspunzator pe de-a intregul, dar va veni... ca maine iti zic va veni. Pana de Pasti adica... apoi vom folosi alte tonuri, mai familiare. Multumesc Deocamdata o penita de la mine pentru constructia acestui poem, de fapt arhitectul e mereu de vina :-) cel care manuieste vocabularul in context. C U Andu
de mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
am facut mici modificari, efectiv nu gasesc alte iesiri. dar sunt excelente sugestiile, am vazut imediat ca erau niste probleme acolo, nu stiu cum de mi-au scapat.
multumesc, virgil, si pentru incurajari.
Pe alocuri, în ciuda scurtimii propoziţiilor, se vede mâna poetului. Frumoasă întoarcerea la punctul de plecare, chiar dacă povestea continuă sau se repetă după terminarea textului.
pentru mine curgerea parcă este un pic greoaie, poate nu citesc eu bine. dar este un text în sine atât de frumos,
cu "ploaia care se deșiră ca un ghem de prieteni morti"(superb)și bineînțeles "mă doare tara asta". plăcut mult, Daniela.
cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
salut cu toata bucuria revista "algoritm literar". desi la nr. 3, nu am stiut de existenta ei.se spune ca atunci când îti faci cruce, crapa un drac. la fel as dori ca aparitia unei reviste de cultura, sa faca sa "crape" un "bulevardier". pentru mine, care nu am acces la reviste românesti tiparite, variantele pdf sunt o mana cereasca. am rasfoit , doar, "algoritmul", mi se pare foarte promitator prin numele care semneaza(deocamdata). îmi voi gasi, cu siguranta, timp sa citesc tot.felicitari directorului fomdator Ioan Barb, dar si tuturor celorlalti colaboratori.sa va dea dumnezeu drum lung si aparitii cât mai dese.
Lucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
Pentru că oricum voiam să comentez despre ceea ce ai scris tu aici şi îmi căutam răgazul necesar. E drept, am primit şi un imbold prin comentariul tău la ...cel nebun după....:) hehe, uite cum devine stimulativă şi cred, constructivă, critica.
Ceea ce ai scris tu aici, este ok pentru un manifest, pentru un reportaj lacrimogen, dar se află pe alt continent faţă de poezie.
Argumentez:
Înţeleg insinuarea mirării: uite dom’ le şi blonzii ucid, ludicul ăsta în care te arunci ca urmare a şocului provocat de crimele norvegianului.
Dar,
” a fost o surpriză pentru toată lumea de vreme ce
toți știam că o treime din europa și un sfert din americi
sînt populate cu acest trib angelic”
Serios, chiar aşa de mare să fie surpriza ? naziştii, cei cu pretenţii de arieni, să fi fost din alt trib? Ca să nu înşir aici tot pomelnicul de crime făcute de angelicul tău trib prin neagra istorie...
„un fel the human barbie
care nu ucide dimpotrivă face bine tuturor”
Mai degrabă un fel de Klaus Barbie, Virgil,dacă ai auzit de el.
„pentru ei chiar sexul este nedureros și evanescent”,
mă aşteptam, ca logică, să spui că nici nu pot fi bănuiţi că au sex, sau să problematizezi despre „sexul îngerilor”, dar tu ai preferat o chestie angelică foarte...
Dezvolţi apoi aia cu negru = rău, alb = bun, stereotip de toată spleendoarea, te miri iar, afli şi despre tine ceva,
„că sînt un ucigaș pe jumătate” sau că „mă transformă pe mine peste noapte într-un ucigaș sadea”. O terorie rasială inversată, satisfacţia „şi albii ucid ?!”, slab jucate, poezie ioc,
abia aici:
„și pe măsură ce avansezi spre o piele mai albă
cu atît mai întunecat devine sufletul”, se zăreşte o urmă de poezie...
În concluzie, un text scris sub impresia evenimentelor din Norvegia, o confesiune care mărturiseşte sincer ceea ce poate mulţi am gândit la aflarea ştirii dar. Aceasta nu o transformă automat însă, în poezie. Dacă ai fi aşteptat puţin şi ai fi decalat la rece, cred, la mijloacele poetice pe care le ai, că ar fi ieşit ceva remarcabil. Deocamdată a ieşit un textuleţ slab.
un poem foarte bun, poate cel mai bun poem al tau de pana acum chiar daca esti putin expresionista asta nu strica si imaginarul poetic este unul f bine conturat o poezie de imagini cateva motive des intalnite in poezie si mai ales la blaga pietre , lumina etc insa imi place acest poem extraterestru pana la rareori ne mai dam seama unde suntem e excelent in continuare te diluezi putin dar meriti felicitata, cu adevarat
Subscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
Oricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
Se pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
Dau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
dar sa vedeti ce am inteles pana acum.
tunete si fulgere!
tunete si fulgere!tunete si fulgere!
suspiciuni.
nu poti sa pacalesti sufletul naturii sa-si talmaceasca arhitectura unica in ce diversitati vrei tu...ceva de genul...si incerci sa te pui cu spiritul ei cu parsivitate de pitagora....daca pun compasul miauuuuu si adaug ceva in plus miauuuu atunci ceea ce tu nu ai vazut pana acum miauuuu e ca.....
"În experimentul mental original al lui Schrödinger, el descrie cum se poate, în principiu, transfera o superpoziţie din interiorul unui atom către superpoziţia la o scară mai mare a unei pisici vii sau moarte cuplând pisica si atomul cu ajutorul unui ‘‘mecanism diabolic.’’ A propus un scenariu în care viaţa sau moartea unei pisici aflate într-o cutie închisă depinde de starea unei particule subatomice. Conform lui Schrödinger, interpretarea Copenhaga implică faptul că pisica rămâne în acelaşi timp vie şi moartă până la deschiderea cutiei."
din wikipedia.
si masori si masori dar si melancolia si...miauuuu nu. inca nu...
Păi dom'le, 'mata ca Mare Maestru al Criticii Literare (la propriu; jur!), cum n-ai văzut că trebuie să-ți cauți cititorul precum acul în carul cu fân? Te cred că ai o scară de valori și puțin îți pasă; mai știu că ești profund și pregătit (mor de invidie), dar de ce nu încerci să cobori nivelul creativ să pot spune și eu "uite nene, trece Andu!". Andule, ești bun, dar câți pot înțelege parte din creațiile tale? Pentru ce zbaterile? Cristi
dar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
Mă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu am spus epigon, doar am vrut să sugerez că poemul mi-a amintit de "A șasea elegie": "Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli și plouă mărunt, și nu pot să aleg pe nici unul și-n așteptare-nlemnesc idolii-n ploaia măruntă." Ai să spui că nu e așa, dar căile minții (mele) sunt întortocheate. E unul din poemele care îmi plac, chiar și fără acea "legătură de chei".
pentru textul : toamnă de mai dePt. Raluca Asa ca Pr-ist. Cit ai fost moderator sau editor, avind in vedere ca faci o facultate de profil, puteai sa promovezi hermeneia pe fb sau twitter. Asta daca erai bine intentionata.
pentru textul : Cantata în mi minor deMulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
pentru textul : Iubire deavand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deSpor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
Mie dedalule... si e adevarat ca mi-a luat prea mult timp de care nici macar nu sunt raspunzator pe de-a intregul, dar va veni... ca maine iti zic va veni. Pana de Pasti adica... apoi vom folosi alte tonuri, mai familiare. Multumesc Deocamdata o penita de la mine pentru constructia acestui poem, de fapt arhitectul e mereu de vina :-) cel care manuieste vocabularul in context. C U Andu
pentru textul : cui prodest? dede mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
pentru textul : firesc decorectează lipsa unor diacritice.
pentru textul : synopsis deun text fad
am facut mici modificari, efectiv nu gasesc alte iesiri. dar sunt excelente sugestiile, am vazut imediat ca erau niste probleme acolo, nu stiu cum de mi-au scapat.
pentru textul : Ratare cu mingi verzi demultumesc, virgil, si pentru incurajari.
Pe alocuri, în ciuda scurtimii propoziţiilor, se vede mâna poetului. Frumoasă întoarcerea la punctul de plecare, chiar dacă povestea continuă sau se repetă după terminarea textului.
pentru textul : Cucuveaua albă depentru mine curgerea parcă este un pic greoaie, poate nu citesc eu bine. dar este un text în sine atât de frumos,
pentru textul : l'approche du nuage decu "ploaia care se deșiră ca un ghem de prieteni morti"(superb)și bineînțeles "mă doare tara asta". plăcut mult, Daniela.
cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
pentru textul : cu litere mici, fericirea dePS- este ”a Hungarian song” nu ”an”
pentru textul : sing me a hungarian song desalut cu toata bucuria revista "algoritm literar". desi la nr. 3, nu am stiut de existenta ei.se spune ca atunci când îti faci cruce, crapa un drac. la fel as dori ca aparitia unei reviste de cultura, sa faca sa "crape" un "bulevardier". pentru mine, care nu am acces la reviste românesti tiparite, variantele pdf sunt o mana cereasca. am rasfoit , doar, "algoritmul", mi se pare foarte promitator prin numele care semneaza(deocamdata). îmi voi gasi, cu siguranta, timp sa citesc tot.felicitari directorului fomdator Ioan Barb, dar si tuturor celorlalti colaboratori.sa va dea dumnezeu drum lung si aparitii cât mai dese.
pentru textul : Algoritm Literar. Nr. 3 demerci de idee, ai dreptate.
pentru textul : pierdut demultam viorel de trecere. ma bucur ca a gasit cineva ceva de bine in el.
pentru textul : Hi! deRevin cu o noua varianta!... Cristi
pentru textul : Sonet 174 dedin cate stiu nu au existat decat declaratii nu si fapte la baza cererii demiterii presedintelui. ceea ce nu e constitutional.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” demerci Bobadil. ai adus niste observatii valide. am sa incerc sa schimb. merci de trecere. nu ca nu m-as fi asteptat sa treci. care idila?
pentru textul : ars poetica II deLucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
pentru textul : la vest de mine însămi deVirgil,
Pentru că oricum voiam să comentez despre ceea ce ai scris tu aici şi îmi căutam răgazul necesar. E drept, am primit şi un imbold prin comentariul tău la ...cel nebun după....:) hehe, uite cum devine stimulativă şi cred, constructivă, critica.
Ceea ce ai scris tu aici, este ok pentru un manifest, pentru un reportaj lacrimogen, dar se află pe alt continent faţă de poezie.
Argumentez:
Înţeleg insinuarea mirării: uite dom’ le şi blonzii ucid, ludicul ăsta în care te arunci ca urmare a şocului provocat de crimele norvegianului.
Dar,
” a fost o surpriză pentru toată lumea de vreme ce
toți știam că o treime din europa și un sfert din americi
sînt populate cu acest trib angelic”
Serios, chiar aşa de mare să fie surpriza ? naziştii, cei cu pretenţii de arieni, să fi fost din alt trib? Ca să nu înşir aici tot pomelnicul de crime făcute de angelicul tău trib prin neagra istorie...
„un fel the human barbie
care nu ucide dimpotrivă face bine tuturor”
Mai degrabă un fel de Klaus Barbie, Virgil,dacă ai auzit de el.
„pentru ei chiar sexul este nedureros și evanescent”,
mă aşteptam, ca logică, să spui că nici nu pot fi bănuiţi că au sex, sau să problematizezi despre „sexul îngerilor”, dar tu ai preferat o chestie angelică foarte...
Dezvolţi apoi aia cu negru = rău, alb = bun, stereotip de toată spleendoarea, te miri iar, afli şi despre tine ceva,
„că sînt un ucigaș pe jumătate” sau că „mă transformă pe mine peste noapte într-un ucigaș sadea”. O terorie rasială inversată, satisfacţia „şi albii ucid ?!”, slab jucate, poezie ioc,
abia aici:
„și pe măsură ce avansezi spre o piele mai albă
cu atît mai întunecat devine sufletul”, se zăreşte o urmă de poezie...
În concluzie, un text scris sub impresia evenimentelor din Norvegia, o confesiune care mărturiseşte sincer ceea ce poate mulţi am gândit la aflarea ştirii dar. Aceasta nu o transformă automat însă, în poezie. Dacă ai fi aşteptat puţin şi ai fi decalat la rece, cred, la mijloacele poetice pe care le ai, că ar fi ieşit ceva remarcabil. Deocamdată a ieşit un textuleţ slab.
Cu sinceritate,
pentru textul : ieri am aflat că oamenii cu părul blond ucid deof, nu asa !
pentru textul : MĂRTURIE deun poem foarte bun, poate cel mai bun poem al tau de pana acum chiar daca esti putin expresionista asta nu strica si imaginarul poetic este unul f bine conturat o poezie de imagini cateva motive des intalnite in poezie si mai ales la blaga pietre , lumina etc insa imi place acest poem extraterestru pana la rareori ne mai dam seama unde suntem e excelent in continuare te diluezi putin dar meriti felicitata, cu adevarat
pentru textul : smog deSubscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deOricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
trebuie lucrat, Diana. uită-te numai la final...e o altă...(cum să zic frumos?) epocă. ...sunt multe de zis... asta e. sau mai corect: ăsta e.
pentru textul : prin vene plimbam un sentiment mult prea uzat deSe pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
pentru textul : poemul lui ștefan deDau dreptate titlului, bine susţinut de poem. Îmi place să iau în considerare cele două sensuri ale cuvântului ,,primul” – ,,cel dintâi" într-o ordine cronologică ( primul cu care avem de a face) şi respectiv ,,primul” adică ,,cel mai cel...” :) Se pare că iadul din om îl întrece pe cel biblic. Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său. Iată că mesajul poemului e cel care m-a corupt :) prima oară. La o recitire cu scopul de identifica stilul, mijloacele artistice, descopăr un poem cerebral, introspectiv, construit pe argumente, pe tropi sugestivi, pe o gradare a stărilor celui care rătăceşte, acel ,,încă eu”. Vocea rătăcitorului sporeşte mesajul, îl face şi mai credibil. Cred că poemul şi-a atins scopul ideatic şi artistic. Mi-ar plăcea şi varianta b, cu ,,Primul rai” :) Aş putea să citez multe versuri, dar mă rezum la următorul:
pentru textul : Primul infern de,, Mi-am mâncat mâna stângă –
cu dreapta, te-am ţinut de mână.”
dar sa vedeti ce am inteles pana acum.
tunete si fulgere!
tunete si fulgere!tunete si fulgere!
suspiciuni.
nu poti sa pacalesti sufletul naturii sa-si talmaceasca arhitectura unica in ce diversitati vrei tu...ceva de genul...si incerci sa te pui cu spiritul ei cu parsivitate de pitagora....daca pun compasul miauuuuu si adaug ceva in plus miauuuu atunci ceea ce tu nu ai vazut pana acum miauuuu e ca.....
"În experimentul mental original al lui Schrödinger, el descrie cum se poate, în principiu, transfera o superpoziţie din interiorul unui atom către superpoziţia la o scară mai mare a unei pisici vii sau moarte cuplând pisica si atomul cu ajutorul unui ‘‘mecanism diabolic.’’ A propus un scenariu în care viaţa sau moartea unei pisici aflate într-o cutie închisă depinde de starea unei particule subatomice. Conform lui Schrödinger, interpretarea Copenhaga implică faptul că pisica rămâne în acelaşi timp vie şi moartă până la deschiderea cutiei."
din wikipedia.
si masori si masori dar si melancolia si...miauuuu nu. inca nu...
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo dePăi dom'le, 'mata ca Mare Maestru al Criticii Literare (la propriu; jur!), cum n-ai văzut că trebuie să-ți cauți cititorul precum acul în carul cu fân? Te cred că ai o scară de valori și puțin îți pasă; mai știu că ești profund și pregătit (mor de invidie), dar de ce nu încerci să cobori nivelul creativ să pot spune și eu "uite nene, trece Andu!". Andule, ești bun, dar câți pot înțelege parte din creațiile tale? Pentru ce zbaterile? Cristi
pentru textul : amanta mea supraponderală deTextul dezvăluie un stil narativ fluent, un har de mare povestitor la gura sobei... Deosebit.
pentru textul : Înghețați dedar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
pentru textul : Alean alb deMă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
Pagini