Asta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
Raluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
Aoleu, Bobadil, urât mai vorbești. Nu știu, oare te poți abține? Că na, ai și tu o vârstă, o familie, un job, ești om, nu altceva, right? Mi s-a făcut mie rușine, sincer.
d-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
mersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
Hai să analizăm pe text: „Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
1.
În primul rând „am și eu niște T/C's ale mele” – subtilitate maaare, ca la biliard, cu referire indirectă, (şi metaforică pe deasupra şi, mai ales, eliptică nevoie mare care să-i confere forţă, sugestivitate & ambiguitate termenului lipsă), i.e, adică ştim doar noi doi despre ce e vorba; restul mocofanilor sunt nişte tâmpiţi; o primă concesie care mi-o faci: de a mă considera, măcar în domeniu, la înălţimea ta, „mersâ”, sunt de-a dreptul flatat! Şi acum urmează:
În al doilea rând „ale mele (T/C’s sunt) cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței” (ai uitat că după i.e. ar cam trebui pusă o nenorocită de virgulă – treacă de la mine) – cine Dumnezeului zice (eu nu, în orice caz) că nu accept „teatralitatea ca o forma a existenței” şi ea poate fi chiar „acceptată” în texte, să le zic „artistice” dar devine inacceptabilă şi patologică când se aplică asupra unei persoane bine precizate, fie şi prin com-uri pe un site.
În al treilea rând „nu-s schizo (ba tocmai asta e, că eşti – vezi paragraful anterior şi, adaug, e chiar nebun unul care nu recunoaşte că e, spre deosebire de ceea ce spune unul de-i zice Gide „un nebun suficient de lucid să-şi dea seama că e nebun, nu mai e nebun” n.m. G.M.) dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' ”; ei, acum lucrurile devin interesante: în loc să-ţi vină în minte ca unui om „citit”, ca să nu zic „doct” (măcar în materie de teatru că doar de teatralitate e vorba) şi să spui „I am no what I am” (Shekespeare’s Othello), trânteşti ce ai trântit sugerând, fără să vrei – că acum te bântuie stafia paranoică a uneia dintre personalităţile mătăluţă - cum că ori tu ai fi „Clasicul (acela) în viaţă” ori că e altul cu care te tragi de şireturi iar restul, din nou, e stupid prople şi habar n-are.
În al patrulea rând „să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit”. Ei, cu asta chiar m-ai dat gata! În „Spiritul” meu în nici un caz nu încap mai multe personalităţi. Mai mult, eu fac o deosebire netă între „personalitate” şi „spirit” (şi nu sunt singurul, din fericire – pune şi tu mânuţa şi documentează-te în ale psihologiei). Şi mult mai mult – asta o cred cu tărie – în „Spirit” nu există „personalitate” – dar asta e altă discuţie.
2.
Am mai spus-o într-un text postat pe H.: sunt creştin dar nu sunt chiar tâmpit di tăt ca atunci când mi se dă o palmă să întind şi obrazul ălălalt . Mă apăr, dar fără ură. Ce să fac, nu am fost făcut să urăsc. Şi arma mea, chiar utilizată uneori cu aparentă agresivitate, este, zic eu, ironia. Dacă îmi vei răspunde la fel e O.K.. Altfel o s-o încasezi ori de câte ori va fi cazul. În plus, de data asta o să mă cam ţin de capul tău urmărind dacă devii shizo comentând texte chiar dacă nu sunt ale mele. Şi asta deoarece, aşa cum am mai afirmat-o pe aici, în H. mă simt ca acasă spre deosebire de alte site-uri pe care le frecventez din ce în ce mai rar. Motivul? H. e unul dintre puţinele pe care, până acum, nu s-au admis devieri, în com-uri, semnificative.
3.
Ivan, ameţit bine de votculiţă, era să fie călcat de un tren (d-alea după timpuri cu locomotivă pufăitoare). Vine acasă. Ludmila Ivanova tocmai pusese samovarul pe foc. Ivan se repede şi dă cu el de pereţi: „Ăştia trebuie stârpiţi de mici!”.
Acu’, parcă te aud: „Gorune, eşti beat?!”. Nu, sufleţel. Da’ cine ştie ce mă apucă când, fiind în toate minţile, se apucă să deraieze un tren înspre mine.
sapphire, iti multumesc pentru revenire. parerile tale calculate si calde m/au ajutat sa inteleg si sa invat, dar, mai ales, m/au convins sa rescriu poemul. iata ce a iesit: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare, zicea, că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea Din când în când câte un pachet de Jacobs, Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră luminile pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii după fața pământului, Ca limbile focului după fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atâta timp despre Iisus ne tot amintim ca și cum Ieri ar fi fost printre noi și ne povestea liniștit Multe, ca între prieteni, la o cafea.
Multumesc pentru sugestii! Am scos cuvantul "mecanic"; parca strica ceva din armonia textului, asa e. Acest poem e scris chiar in vama (deci exista!!), pe telefonul mobil, in timp ce asteptam "sa ne vina randul" :))
Admir efortul dumneavostra de a ramane impartial, si scriitura foarte documentata si cursiva.
Aveti un text asemanator si despre Istoria lui Alex Stefanescu ?
V-as fi recunoscatoare daca l-ati posta aci.
asa, dupa politica ce urmeaza? zen? te apuci si tu de cautat spiritualitatea, ca femeile trecute de patruzeci care se apuca de scris? sau poate ceva despre prietenia omului cu natura. scrii oribil, dezgustator, iti iei un aer superior, de atotcunoscator, si cel mai grav, NU convingi. DELOC. semizeule. iubeste-te in continuare, ca toti o facem, dar mai uita-te si-mprejur, inainte de a arunca graguit cu rahat in oameni ca au pierdut timp pretios citindu-ti un text prost prost prost
este o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
Ramona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
Umberto Saba spunea: "Opera de arta este intotdeauna ca o spovedanie si ca orice spovedanie are nevoie de binecuvantare. Lipsa succesului echivaleaza cu refuzul binecuvantarii." Paul se bucura insa de aceste "binecuvantari", acum o data in plus si din partea ta. Marina, incepi sa-mi fii tare draga pentru ca esti exaltata cand iti place intr-adevar ceva. Si eu reactionez la fel. Cartea „Graiul cu accent de mort” eu am primit-o de la autor. Pentru alte detalii, il asteptam pe el cu raspunsuri. Violeta
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
Dacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
un poem în altă textură lirică decât cele cunoscute. deosebite versurile: "ai vrut și-ai avut pe vatra de lut pămîntul și cerul rotindu-se leneș în ochii tăi negri nespus de demult" la vie promise... abia aștept să văd acest volum "Mirabile dictu" ...
Alma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
Sorin, te-am rugat sa nu mai introduci inca o data titlul textului in interiorul textului si mai ales sa nu mai folosesti majuscule nejustificat. Considera acesta un avertisment.
formatul tehno în care ai compus versurile. o îmbinare de poe şi prozo - ca şi aşezare în pagină. iar contextul mi se pare filmic. scene - scene care se derulează programat. prima parte, cea a enumerărilor, este chiar o frescă a spaţiului în care creierul este inundat de amintiri. este un poem lung, cum bine spune titlul. dar nu e rău :)...
fain ai mai măsurat aria îndrăgostitului!:) îmi place imaginea boldului de argint în inima de pluș. de parcă totul ar fi copilărie, nedureros și departe. îmi plăcu, mulțam!
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
un text care după ce îl citești îți vine să dai telefon autorului să vezi dacă nu i s-a întîmplat ceva. o colecție reușită de tot felul de mărfuri de contrabandă care te face să jinduiești. păcat că între mine și autor s-a împămîntenit această vrăjmășie adîncă pentru că uite, din cînd în cînd mă surprinde plăcut cu texte consistente. de fapt părerea mea este că emilian este unul din puținii autori români contemporani care nu numai că scriu numai ceea ce trăiesc, dar o fac și elgant de bine, fără să fie o înșiruire de smiorcăieli sau detalii ieftine. cu un fel de eleganță degajată care te ispitește să citești mai departe. ideea și structura textului de față, deși poate nu sînt o invenție nouă, au ceva surpinzător, asemenea unei sirene de poliție sau salvare pe care deși le-ai auzit de zeci de ori reușesc să te înfioare încă o dată. atenție că mai există unele typos.
mereu cu sufletul în palme, așa te văd, Mariana! acum sunt un pic obosit, dar vreau să îți mulțumesc frumos pentru amabilitate, sinceritate, bunăvoință. toate acestea se află în comentariul tău care a ajuns la mine proaspăt și generos. să rămâi la fel de altruistă, sunt rari acești oameni și mulți sunt aici pe Hermeneia. seară frumoasă!
... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescența și tinerețea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezește și acum tihnă și senin, mulțumesc de venire...
Mulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
E frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Asta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
pentru textul : I do deRaluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deAoleu, Bobadil, urât mai vorbești. Nu știu, oare te poți abține? Că na, ai și tu o vârstă, o familie, un job, ești om, nu altceva, right? Mi s-a făcut mie rușine, sincer.
pentru textul : viața mea ded-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
pentru textul : Poemul cu Mihaela demersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
Bobilică, neamule,
Hai să analizăm pe text: „Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
1.
În primul rând „am și eu niște T/C's ale mele” – subtilitate maaare, ca la biliard, cu referire indirectă, (şi metaforică pe deasupra şi, mai ales, eliptică nevoie mare care să-i confere forţă, sugestivitate & ambiguitate termenului lipsă), i.e, adică ştim doar noi doi despre ce e vorba; restul mocofanilor sunt nişte tâmpiţi; o primă concesie care mi-o faci: de a mă considera, măcar în domeniu, la înălţimea ta, „mersâ”, sunt de-a dreptul flatat! Şi acum urmează:
În al doilea rând „ale mele (T/C’s sunt) cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței” (ai uitat că după i.e. ar cam trebui pusă o nenorocită de virgulă – treacă de la mine) – cine Dumnezeului zice (eu nu, în orice caz) că nu accept „teatralitatea ca o forma a existenței” şi ea poate fi chiar „acceptată” în texte, să le zic „artistice” dar devine inacceptabilă şi patologică când se aplică asupra unei persoane bine precizate, fie şi prin com-uri pe un site.
În al treilea rând „nu-s schizo (ba tocmai asta e, că eşti – vezi paragraful anterior şi, adaug, e chiar nebun unul care nu recunoaşte că e, spre deosebire de ceea ce spune unul de-i zice Gide „un nebun suficient de lucid să-şi dea seama că e nebun, nu mai e nebun” n.m. G.M.) dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' ”; ei, acum lucrurile devin interesante: în loc să-ţi vină în minte ca unui om „citit”, ca să nu zic „doct” (măcar în materie de teatru că doar de teatralitate e vorba) şi să spui „I am no what I am” (Shekespeare’s Othello), trânteşti ce ai trântit sugerând, fără să vrei – că acum te bântuie stafia paranoică a uneia dintre personalităţile mătăluţă - cum că ori tu ai fi „Clasicul (acela) în viaţă” ori că e altul cu care te tragi de şireturi iar restul, din nou, e stupid prople şi habar n-are.
În al patrulea rând „să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit”. Ei, cu asta chiar m-ai dat gata! În „Spiritul” meu în nici un caz nu încap mai multe personalităţi. Mai mult, eu fac o deosebire netă între „personalitate” şi „spirit” (şi nu sunt singurul, din fericire – pune şi tu mânuţa şi documentează-te în ale psihologiei). Şi mult mai mult – asta o cred cu tărie – în „Spirit” nu există „personalitate” – dar asta e altă discuţie.
2.
Am mai spus-o într-un text postat pe H.: sunt creştin dar nu sunt chiar tâmpit di tăt ca atunci când mi se dă o palmă să întind şi obrazul ălălalt . Mă apăr, dar fără ură. Ce să fac, nu am fost făcut să urăsc. Şi arma mea, chiar utilizată uneori cu aparentă agresivitate, este, zic eu, ironia. Dacă îmi vei răspunde la fel e O.K.. Altfel o s-o încasezi ori de câte ori va fi cazul. În plus, de data asta o să mă cam ţin de capul tău urmărind dacă devii shizo comentând texte chiar dacă nu sunt ale mele. Şi asta deoarece, aşa cum am mai afirmat-o pe aici, în H. mă simt ca acasă spre deosebire de alte site-uri pe care le frecventez din ce în ce mai rar. Motivul? H. e unul dintre puţinele pe care, până acum, nu s-au admis devieri, în com-uri, semnificative.
3.
Ivan, ameţit bine de votculiţă, era să fie călcat de un tren (d-alea după timpuri cu locomotivă pufăitoare). Vine acasă. Ludmila Ivanova tocmai pusese samovarul pe foc. Ivan se repede şi dă cu el de pereţi: „Ăştia trebuie stârpiţi de mici!”.
Acu’, parcă te aud: „Gorune, eşti beat?!”. Nu, sufleţel. Da’ cine ştie ce mă apucă când, fiind în toate minţile, se apucă să deraieze un tren înspre mine.
În rest, I'm your man
pentru textul : octopus deGorun
sapphire, iti multumesc pentru revenire. parerile tale calculate si calde m/au ajutat sa inteleg si sa invat, dar, mai ales, m/au convins sa rescriu poemul. iata ce a iesit: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare, zicea, că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea Din când în când câte un pachet de Jacobs, Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră luminile pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii după fața pământului, Ca limbile focului după fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atâta timp despre Iisus ne tot amintim ca și cum Ieri ar fi fost printre noi și ne povestea liniștit Multe, ca între prieteni, la o cafea.
pentru textul : Cafea divină deeu aștept și un volum de poezie. pînă ce.... felicitări!
pentru textul : De la Vaslui citire dePentru că nu aveţi cont pe facebook, twitter şi nici pe google+ .
pentru textul : rețeaua de inutil deMultumesc pentru sugestii! Am scos cuvantul "mecanic"; parca strica ceva din armonia textului, asa e. Acest poem e scris chiar in vama (deci exista!!), pe telefonul mobil, in timp ce asteptam "sa ne vina randul" :))
pentru textul : în vama de la oancea deada, adică nici io n-am fioru la mine când mi-arăt coapsele pe bișicletă în ulița mare a poeziei? nu mă dezamăgi și tu
pentru textul : invazia deAdmir efortul dumneavostra de a ramane impartial, si scriitura foarte documentata si cursiva.
pentru textul : Nicolae Manolescu – Foiletonul critic și eseul speculativ ca istorie literară deAveti un text asemanator si despre Istoria lui Alex Stefanescu ?
V-as fi recunoscatoare daca l-ati posta aci.
mi se pare un text ceva mai bun desi inca ramine la nivel descriptiv, pictural, dar observ un progres
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deasa, dupa politica ce urmeaza? zen? te apuci si tu de cautat spiritualitatea, ca femeile trecute de patruzeci care se apuca de scris? sau poate ceva despre prietenia omului cu natura. scrii oribil, dezgustator, iti iei un aer superior, de atotcunoscator, si cel mai grav, NU convingi. DELOC. semizeule. iubeste-te in continuare, ca toti o facem, dar mai uita-te si-mprejur, inainte de a arunca graguit cu rahat in oameni ca au pierdut timp pretios citindu-ti un text prost prost prost
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deeste o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
pentru textul : Glasul tăcerilor deRamona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu
pentru textul : Cireșe cu viermi deUmberto Saba spunea: "Opera de arta este intotdeauna ca o spovedanie si ca orice spovedanie are nevoie de binecuvantare. Lipsa succesului echivaleaza cu refuzul binecuvantarii." Paul se bucura insa de aceste "binecuvantari", acum o data in plus si din partea ta. Marina, incepi sa-mi fii tare draga pentru ca esti exaltata cand iti place intr-adevar ceva. Si eu reactionez la fel. Cartea „Graiul cu accent de mort” eu am primit-o de la autor. Pentru alte detalii, il asteptam pe el cu raspunsuri. Violeta
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie deBună seara!
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deDacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
un poem în altă textură lirică decât cele cunoscute. deosebite versurile: "ai vrut și-ai avut pe vatra de lut pămîntul și cerul rotindu-se leneș în ochii tăi negri nespus de demult" la vie promise... abia aștept să văd acest volum "Mirabile dictu" ...
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deAlma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
pentru textul : cu sens interzis deSorin, te-am rugat sa nu mai introduci inca o data titlul textului in interiorul textului si mai ales sa nu mai folosesti majuscule nejustificat. Considera acesta un avertisment.
pentru textul : Șarpele Midgardului deformatul tehno în care ai compus versurile. o îmbinare de poe şi prozo - ca şi aşezare în pagină. iar contextul mi se pare filmic. scene - scene care se derulează programat. prima parte, cea a enumerărilor, este chiar o frescă a spaţiului în care creierul este inundat de amintiri. este un poem lung, cum bine spune titlul. dar nu e rău :)...
pentru textul : poem lung in care plouă defain ai mai măsurat aria îndrăgostitului!:) îmi place imaginea boldului de argint în inima de pluș. de parcă totul ar fi copilărie, nedureros și departe. îmi plăcu, mulțam!
pentru textul : aria unui îndrăgostit deoameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
pentru textul : închinare de cuarț deun text care după ce îl citești îți vine să dai telefon autorului să vezi dacă nu i s-a întîmplat ceva. o colecție reușită de tot felul de mărfuri de contrabandă care te face să jinduiești. păcat că între mine și autor s-a împămîntenit această vrăjmășie adîncă pentru că uite, din cînd în cînd mă surprinde plăcut cu texte consistente. de fapt părerea mea este că emilian este unul din puținii autori români contemporani care nu numai că scriu numai ceea ce trăiesc, dar o fac și elgant de bine, fără să fie o înșiruire de smiorcăieli sau detalii ieftine. cu un fel de eleganță degajată care te ispitește să citești mai departe. ideea și structura textului de față, deși poate nu sînt o invenție nouă, au ceva surpinzător, asemenea unei sirene de poliție sau salvare pe care deși le-ai auzit de zeci de ori reușesc să te înfioare încă o dată. atenție că mai există unele typos.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) demereu cu sufletul în palme, așa te văd, Mariana! acum sunt un pic obosit, dar vreau să îți mulțumesc frumos pentru amabilitate, sinceritate, bunăvoință. toate acestea se află în comentariul tău care a ajuns la mine proaspăt și generos. să rămâi la fel de altruistă, sunt rari acești oameni și mulți sunt aici pe Hermeneia. seară frumoasă!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate de... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescența și tinerețea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezește și acum tihnă și senin, mulțumesc de venire...
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" deMulțumesc sebi pentru sesizarea unei greseli de ortografie l-am văzut acum cu ajutorul tău,o zi frumoasă.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deun text muncit și reușit, deși tema dragostei este una atotuzitată.
pentru textul : Epilog deNu ca nu ti-as da dreptate in ceea ce spui insa eseul presupune ceva mai mult... de ce nu incadrezi la "note" sau "jurnal"?
pentru textul : Popas acasă la Blaga deMulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
pentru textul : 8 Martie deE frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
Pagini