"dă-mi toată durerea nopților sau dă-mi vieți de pierdut". mi-a placut tot textul, dar versul asta in special. Fiecare storfa mi s-a parut asemeni unei pastilute parfumate pe care o lasi prin camera- iubita, ce comparatie fericita, primavara (care nu mai vrea sa vina) dintre cei doi umeri pare atat de proaspata, bineinteles, iubirea se presupune ca nu imbatraneste niciodata.

Mulţumesc frumos Mariana...

N-aş putea răspunde dacă formularea “căuşul palmei” este clişeu sau expresie populară… pentru mine mâinile sunt minuni miniaturale ale lumii : creează, transformă, nimicesc.. de aceea spaţiul interior lor, căuşul palmei, devine deopotrivă lăcaş al genezei şi al protecţiei...la asta m-am gândit când mi-am intitulat poemul...

intr/adevar "zapacitor" - cum spune Sancho Panza - de frumos acest joc de cuvinte. mai ales la prima citire! de asemenea si mesajul scrierii - creionul este in sine si poate face o lume - este foarte frumos imbracat de toate aceste idei ce le expui navalnic dar si fantastic. daca ar fi sa remarc ceva, as zice ca ultimile patru versuri sunt atat de clare si se eplica atat de mult pe sine, incat, dupa toata aceasta fermecatoare cavalcada inspirata, ele nu isi afla locul acolo. te felicit!

si acest poem are o tristete mare cit partea umbrita a raiului... subliniez acestea: "diminețile mele se împart în dimineți utile și dimineți lucide. diminețile utile sunt lipsite de importanță. în diminețile lucide realizez că orașul e un ambalaj în care stau oamenii ca niște mașini de cusut. ca mașina de cusut made in germania care era de vânzare pe tejgheaua din grădina lui ion." remarc evolutia literara.

intri pe una din dubluri si in primul rind exista o optiune unde scrie cu rosu "Vreti ca textul acesta sa fie sters? (Tastati DA sau NU.)" scrii DA si dai apoi EDIT.

Aristotel considera că forma este cea mai mare povară a non formei. Universalitatea se răspândeşte concentric din poziţia primordială a fătului până spre realitatea primului cuvânt de ştiinţă sau neştiinţă. Iar cercul este perfecţiunea. Deşi ştim nu vrem asta.
Cu înţelegere

Bobadil, ultimul tau comentariu, dincolo de "nuante" si "metafore" ESTE jignitor. te rog frumos sa percepi asta ca un avertisment si sa inveti (DACA ESTE POSIBIL) sa comentezi fara sa jignesti.

„Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”

Afirmaţie riscantă. Dacă nu este amendată după cum urmează: „Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă, statistic, un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”

Asta nu înseamnă că doamna Leonte nu are şi dânsa dreptate. Dar nici că ipoteza Whorf – Sapir stă în picioare în mod absolut. Şi exemplul, din nefericire pentru noi singurul, este Brâncuşi. Care nu a avut o „inteligenţa specifică scriitorilor, traducătorilor, poeţilor, avocaţilor”. Şi nu cred că se poate spune despre el că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul”. Iar Wittgenstein spune: „Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”. Dar tot el adaugă că „se poate arăta”. În acelaşi timp şi de asemenea nu se poate spune despre cineva care se exprimă „lingvistic” şi consideră ipoteza Whorf – Sapir drept ars poetica că poate „produce” neapărat poezie. Problema este ce şi cum „arată”, prin metafore, ceea ce se ascunde în spatele textului. Ori tocmai aici este problema, pe care voi încerc a s-o pun într-un viitor text. Şi anume dacă prezumptivul mai adaugă, tot în cadrul acelei ars poetica şi aşa numita „Cotitură lingvistică”. Mai precis, cât pot fi de precis în acest comentariu, dacă pleacă de la o premisă mai largă adoptată de „filozofia analitică a limbajului” (şi aici consider „limbajul” în sensul cel mai general posibil, incluzând, printre altele şi exprimarea artistică: lingvistică, muzicală, plastică… ). Premisă care presupune pur şi simplu „ruperea” limbajului de entitatea care îl produce şi, prin urmare, de structurile adânci ale minţii care se află în spatele său şi studierea sa separată. Întocmai cum ai studia, de exemplu, un fluture dintr-un insectar ca să poţi descrie alcătuirea sa fizică din care, însă, viaţa, pur şi simplu, a dispărut. Pentru un asemenea artist (generic) angajarea sa într-o asemenea
sisifică ars poetica constituie, cred eu, o imensă provocare. Nu zic chiar sortită, implicit, eşecului. Pentru că, s-ar putea ca în final să-şi nege premisele. Sau, cine ştie, să intuiască ce se va întâmpla în «post-umanitate». În cadrul căreia, printre altele, «implementarea» limbajului, ca entitate independentă, pe suporturi artificiale, să conducă, în final, la schimbarea drastică a ceea ce numim azi «realitate» psiho-fizică a omului aşa cum o percepem şi căutăm s-o înţelegem acum. Tendinţă mai mult sau mai puţin clară promovată de tehno-ştiinţă şi, în cultură în general, de postmodernism. Şi, se pare, că nu e vorba se SF. Pentru că în cercetarea de vârf, inclusiv în domeniul filosofiei mentalului (prelungire a filosofiei analitice) şi al ştiinţei cognitive, lucrurile sunt luate în mod foarte serios.

Dar, despre toate astea, sper, într-un text/texte viitor/viitoare (dacă voi fi în măsură să îl/le scriu).

La o lună de site, doresc să vă felicit pentru tot ce ați realizat și să vă mulțumesc pentru apropiere poetică. Mult succes și felicitări Hermeneia.com!

te rog sa corectezi erorile de tiparire. multumesc

Raspuns pentru Emil. Victor Brauner ca si alti artisti romani talentati (poeti si pictori de ex : Perahim, Tzara, Gherasim Luca, Sasa Pana, Paul Paun, Trost etc ) au emigrat in Franta unde au aderat la efervescenta miscarilor dadaiste sau suprarealiste care polarizau arta europeeana. In mod firesc, departarea fizica de patrie cat si modul de tratare a realitatii, total neagreat de regimul comunism ( care declara aceste curente retrograde, nocive etc ) au dus la excluderea artistilor din spectrul celor agreati si acceptati in Romania postbelica. In cazul de fata, intrebarea ce s-a intamplat cu VB ? se refera la tragedia personala a pictorului care se portretizeaza fara un ochi, anticipand intuitiv pierderea vederii sale intr-o nefericita cearta degenerata in bataie.

foarte concentrat ce avem aici. curățat de orice balast. totul curge lin, și mi-a plăcut strofa a treia îndeosebi. doar la "deunăzi" ai o rupere de ritm, un cuvânt din patru silabe ar fi necesar. citind poemul mă gândeam ce ai putea folosi în loc, dar n-am găsit ceva pe masură. cuvinte ca: inadecvat, neavenit, instinctual, sau ceva de genul: îmi spuse deunăzi o veste proastă.

Din toate poeziile pe care le-ai scris, asta este cea mai spontana si cea mai cursiva. Am recitit-o de mai multe ori cu placere, ca si atunci cand iti spuneam, continua, continua, nu te opri. Tu nu realizai cu adevarat ceea ce faci, ceva care va ramane scris si care va avea valoare peste ani si ani, marturisirea ta sincera, plina de patos, asta iti era poezia. Stau si ma gandesc citi de multi oameni scriu poezie de mare valoare, fara sa stie si cuvintele lor se pierd prin scrisori de dragoste aruncate la gunoi sau putrezite prin sertare, prin notite, prin jurnale, prin carti despre vise. Am facut odata greseala sa nu dau credit unei fiinte care avea un imens har oniric..., dar nu un delir oniric ci un fantastic asemanator cu cel ai lui P.J.Farmer. Cred ca fiecare dintre noi avem nevoie in viata de un ghid, de un maestru pentru a ne da seama de adevaratul nostru potentional. Si unul care sa o faca din iubire, sa dea fara sa ceara, sa fie lipsit de egoism si orgoliu. Cam utopic cand este vorba de poezie, un camp de batalie al marilor orgolii...dar..exista. Impachetezi si despachetezi valiza, undeva departe se afla destinatia pe care o atingi doar cu gandul. La un moment dat cineva iti va pasi in casa si iti va spune, la ce bun atatea bagaje? Te va prinde de mana si veti zbura spre taramurile reci. Intrucat acest text merita si primul comentariu a fost insignifiant, las un semn asa cum trebuie. Felicitari!

merci de observatii, m-ai facut sa ma gindesc la unele modificari posibile