Joaca de-a zeii. "Amintirea" de-a fi fost zei, de fapt. Stii ce zic? Desi "amalgamati in propriul ecou" mi-a creat imaginea pe care cred ca ai vizat-o, nu-mi pare din acelasi registru cu restul poeziei. Sunt interesata de continuare. Ce vei indrazni sa creezi de-aici?
hai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
recunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
Reușit poem după modelul haiku-senzorial, este o contemplare a nemișcarii aici specifică artei haiku-ului. Am regretat lipsa simțului văzului, dar asta e doar o emoție cât se poate de personală. Mi-aș dori să mai citesc astfel de texte, încărcate de sentiment. Îmi fac bine, ca un panaceu greu de găsit nowadays altndeva decât în vers. Bobadil. P.S. Desigur, așa cum ne-a obișnuit, Vladimir face exercițiul artei spagyrice, pe nivelele superioare găsesc mereu la el ceva care mă duce cu gândul la "amicul" Hermes :-) Sau e doar o obsesie de-a mea?
Acum, ce sa zic? Genul acesta (astropoezie) are in exprimare o anumita desuetitudine (imaginati-va cat de desueta este aceasta imagine: cineva in ziua de azi cand Microsoft se screme sa cumpere Yahoo fie si pe bucati, sta asa ca un nebun si beleste ochii pe cer) si nu este foarte popular. Exista insa cativa exponenti moderni marcanti ai genului printre care ar fi Dan Mitrut (o figura destul de cunoscuta unora de pe aici). Insa, recunosc, nu poate placea oricui si deaceea am ales ca acest gen de poezie (care, trebuie sa marturisesc, pe mine ma fascineaza, din motive 100% personale) sa il incadrez ca experiment mereu. Multumesc, Andu
Nu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
Emi, fara primele doua versuri carora nu le gasesc rostul, si cu o modificare la finalul ultimului vers ("admirată degeaba" este o contradictie in termeni), poemul tau este fara pata. felicitari.
Poate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
1. obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită 2.Din mitologia greacă aflăm de un uriaș pe nume Procust, care ținea calea călătorilor și-i obliga să se întindă pe unul dintre paturile lui: pe cei înalți îi punea pe un pat scurt și le reteza membrele care depășeau lungimea patului; pe cei scunzi îi punea pe un pat lung și îi "lungea" pe măsura patului. Inutil de precizat că nimeni nu supraviețuia acestor "operații". La un moment dat, Tezeu, viitorul rege al Atenei, întâlnindu-l pe Procust, se luptă cu el și îl învinge în luptă, iar apoi îl supune propriului său supliciu: uriașul nu încăpea în patul cel scurt, drept care eroul l-a "ajustat" cu sabia. 3.ușor de înțels și asta-persoana(o intâlnim la sfârșitul strofei a doua )obișnuită(în strofa a treia)să țipi când îți șoptesc cuvinte sari ca un arc(acel salt-arc).Eul liric îi dezvăluie secretul patuli(aș putea spune același secret iar și iar care la un moment dat devine o obișnuință) ,iubita care opune rezistență (acest lucru îl face de fiecare dată),chiar nu acceptă să rămână în pat(de unde și acel salt ca de arc dintr-un pat în care dacă rămânea „nu supravețuia oerației”,patul lui Procust- pat aducător de moarte)
set iun tre bo poem damur e dotonie, jem lexpresion "suvenir vertij du danjer anconu" cet iun imaj de le mal iuniversel, iun blocaj de la memoar vers la liberasion de le curaj. Limage e tre joli, le bato son pret de partir la proșen maten com si chialchien latand dosi lontan.
Am doar impresia, sau ieri am citit aici un alt text? L-ai șters pe acela, nu? În fine, aici văd două poezii, de fapt doar una și numai în prima strofă. De la a doua în jos, vb lui Virgil, sună a lirică optzecistă. Însă e remarcabilă prima strofă prin puterea ei de a copia realul...propriu. Continuă așa!
mie dimpotrivă, mi s-a părut melodramatică și previzibilă chestia cu „lumea era pe atunci lapte dulce și-ncăpea într-un sân.”. La urma urmei la ce lume să te gîndești la trei luni? În schimb m-a fascinat încă de cînd am citit ”despre stelele care curg în fântâni” precum și ”a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc” dar mai ales întregul fantastic al nopții de douăzeci de ani cînd ” va strânge paharele și se va preface-n lupoaică să strivească iar cerul în colți” după ce în prealabil „o să-i cumpere tort douăzeci de garoafe și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină”. Textul are aproape forța unui film de Guillermo del Toro. Felicitări.
deci migrarea a avut loc si totul pare in ordine. sint inclinat sa cred performanta site-ului (viteza) acum este ceva mai buna. as aprecia un feedback in sensul acesta. au existat citeva probleme care au prelungit timpul de intrerupere dar s-au rezolvat.
in ce priveste intrebarea corinei si transformarea hermeneii voi scrie mai mult fie intr-un comentariu la celalalt text fie intr-un anunt nou. in orice caz intentionez o modificare a regulamentului, alta structura, alte culori, o versiune pentru mobile devices (desi si versiunea de acum cred ca functioneaza ok). si alte modificari ...
Alina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
Text bun... desigur ca orice text mai poate fi lucrat (de ex. "pe care trecea încet o cometă ciudată") insa eu sunt de parerea ca micile imperfectiuni au farmecul lor si nu trebuie sa ne stea in calea "degustarii" unei poezii de calitate. Trebuia insa, romani fiind, ca atunci cand suntem in atentie sa zicem si ceva de rau de al din capul mesei... dar si asta face parte tot din farmecul dulce-amarui al firii noastre.
Cezar,
Mie, însemnările tale mi se par frumoase şi îmi amintesc întrucâtva de Alecu Russo. Cred, totuşi, că ai putea înlocui ,,ascensionalitate'' cu ,,ascensiune''. Şi mai sunt câteva mici erori: ,,privirera'', ,,excrescenţe a pietre'' (corect: pietrei), ,,ce crează (corect: creează) impresia'', ,,anotimpurie''. Cu stimă.
nu-mi place. doar ultima strofa e ceva de capul ei. restul,aceeasi blazare si pseudofilosofare de jurnal postapocaliptic.
nu pentru asta citesc poezie. nu pentru asta
va salut
Cu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
ofer o penita pentru faptul ca il observ pe emilian ca a devenit mai sigur pe mina cu care a scris textul asta. si asta imi place. cred ca e de bun augur. un text care merita sa ajunga si pe hirtie
Bună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
Stiu prea bine principiile, nu imi amintesc avertizarile, una dintre ele oare era aceea cu un text slab al lui Maroga, la care ii explicam cum se scrie poezie? Am impresia ca da =)). Poti sa ma avertizezi si sa ma dai si afara, mare pierdere! =))
Ma intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
Abia azi am descoperit acest text şi a fost o delectare. Este un text catartic, ironic, cu umor dulce-amar şi foarte bine scris. Multe blocuri au pereţii subţiri şi astfel de şobolani electrici sapă încât uneori îţi cade şi pixul din mână. Cum remarca şi Virgil, mai este şi discoteca de la parter, şi tocurile ascuţite deasupra ca pe un culoar de hotel ("de lux"!), şi discursul cuiva la televizor pe care nu ai dori să îl asculţi, şi baia prelungită a vecinilor la ora 4 dimineaţa, şi scaunele la bucătărie scârţâind deasupra când duci lingura la gură, şi multe alte instrumente de şifonat şi stors mentalul omului proletarizat. Mai frumos ca într-o piesă de Eugen Ionescu. Ezoterismul se transmite!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul stă sub semnul diafanului. E plăcut citirii. Fiecare fragment mi-a părut bijuterie literară cu mai multe faţete. Felicitări
pentru textul : Takita defrumoase versuri, bacoviana stare. salutari de aproape toamna!
pentru textul : valeriană de toamnă deJoaca de-a zeii. "Amintirea" de-a fi fost zei, de fapt. Stii ce zic? Desi "amalgamati in propriul ecou" mi-a creat imaginea pe care cred ca ai vizat-o, nu-mi pare din acelasi registru cu restul poeziei. Sunt interesata de continuare. Ce vei indrazni sa creezi de-aici?
pentru textul : antiplatonice I dehai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 derecunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
Reușit poem după modelul haiku-senzorial, este o contemplare a nemișcarii aici specifică artei haiku-ului. Am regretat lipsa simțului văzului, dar asta e doar o emoție cât se poate de personală. Mi-aș dori să mai citesc astfel de texte, încărcate de sentiment. Îmi fac bine, ca un panaceu greu de găsit nowadays altndeva decât în vers. Bobadil. P.S. Desigur, așa cum ne-a obișnuit, Vladimir face exercițiul artei spagyrice, pe nivelele superioare găsesc mereu la el ceva care mă duce cu gândul la "amicul" Hermes :-) Sau e doar o obsesie de-a mea?
pentru textul : tango deAcum, ce sa zic? Genul acesta (astropoezie) are in exprimare o anumita desuetitudine (imaginati-va cat de desueta este aceasta imagine: cineva in ziua de azi cand Microsoft se screme sa cumpere Yahoo fie si pe bucati, sta asa ca un nebun si beleste ochii pe cer) si nu este foarte popular. Exista insa cativa exponenti moderni marcanti ai genului printre care ar fi Dan Mitrut (o figura destul de cunoscuta unora de pe aici). Insa, recunosc, nu poate placea oricui si deaceea am ales ca acest gen de poezie (care, trebuie sa marturisesc, pe mine ma fascineaza, din motive 100% personale) sa il incadrez ca experiment mereu. Multumesc, Andu
pentru textul : mount palomar deNu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
pentru textul : Închisoarea luminii deinteresant. ne explici te rog in ce sens textul acesta este un colaj thanks
pentru textul : Crochiuri nostalgice deEmi, fara primele doua versuri carora nu le gasesc rostul, si cu o modificare la finalul ultimului vers ("admirată degeaba" este o contradictie in termeni), poemul tau este fara pata. felicitari.
pentru textul : al doilea psalm mondial dePoate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
pentru textul : Întunecare de1. obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită 2.Din mitologia greacă aflăm de un uriaș pe nume Procust, care ținea calea călătorilor și-i obliga să se întindă pe unul dintre paturile lui: pe cei înalți îi punea pe un pat scurt și le reteza membrele care depășeau lungimea patului; pe cei scunzi îi punea pe un pat lung și îi "lungea" pe măsura patului. Inutil de precizat că nimeni nu supraviețuia acestor "operații". La un moment dat, Tezeu, viitorul rege al Atenei, întâlnindu-l pe Procust, se luptă cu el și îl învinge în luptă, iar apoi îl supune propriului său supliciu: uriașul nu încăpea în patul cel scurt, drept care eroul l-a "ajustat" cu sabia. 3.ușor de înțels și asta-persoana(o intâlnim la sfârșitul strofei a doua )obișnuită(în strofa a treia)să țipi când îți șoptesc cuvinte sari ca un arc(acel salt-arc).Eul liric îi dezvăluie secretul patuli(aș putea spune același secret iar și iar care la un moment dat devine o obișnuință) ,iubita care opune rezistență (acest lucru îl face de fiecare dată),chiar nu acceptă să rămână în pat(de unde și acel salt ca de arc dintr-un pat în care dacă rămânea „nu supravețuia oerației”,patul lui Procust- pat aducător de moarte)
pentru textul : foarfecele iubirii deset iun tre bo poem damur e dotonie, jem lexpresion "suvenir vertij du danjer anconu" cet iun imaj de le mal iuniversel, iun blocaj de la memoar vers la liberasion de le curaj. Limage e tre joli, le bato son pret de partir la proșen maten com si chialchien latand dosi lontan.
pentru textul : et tu le sais deAm doar impresia, sau ieri am citit aici un alt text? L-ai șters pe acela, nu? În fine, aici văd două poezii, de fapt doar una și numai în prima strofă. De la a doua în jos, vb lui Virgil, sună a lirică optzecistă. Însă e remarcabilă prima strofă prin puterea ei de a copia realul...propriu. Continuă așa!
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado demie dimpotrivă, mi s-a părut melodramatică și previzibilă chestia cu „lumea era pe atunci lapte dulce și-ncăpea într-un sân.”. La urma urmei la ce lume să te gîndești la trei luni? În schimb m-a fascinat încă de cînd am citit ”despre stelele care curg în fântâni” precum și ”a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc” dar mai ales întregul fantastic al nopții de douăzeci de ani cînd ” va strânge paharele și se va preface-n lupoaică să strivească iar cerul în colți” după ce în prealabil „o să-i cumpere tort douăzeci de garoafe și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină”. Textul are aproape forța unui film de Guillermo del Toro. Felicitări.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei dedeci migrarea a avut loc si totul pare in ordine. sint inclinat sa cred performanta site-ului (viteza) acum este ceva mai buna. as aprecia un feedback in sensul acesta. au existat citeva probleme care au prelungit timpul de intrerupere dar s-au rezolvat.
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 dein ce priveste intrebarea corinei si transformarea hermeneii voi scrie mai mult fie intr-un comentariu la celalalt text fie intr-un anunt nou. in orice caz intentionez o modificare a regulamentului, alta structura, alte culori, o versiune pentru mobile devices (desi si versiunea de acum cred ca functioneaza ok). si alte modificari ...
precum spui! initial a fost fara "nu" in titlu. apoi mi s-a parut ca. desigur, mi s-a parut... Multam de toate!
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce deAlina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
pentru textul : Adoratio deText bun... desigur ca orice text mai poate fi lucrat (de ex. "pe care trecea încet o cometă ciudată") insa eu sunt de parerea ca micile imperfectiuni au farmecul lor si nu trebuie sa ne stea in calea "degustarii" unei poezii de calitate. Trebuia insa, romani fiind, ca atunci cand suntem in atentie sa zicem si ceva de rau de al din capul mesei... dar si asta face parte tot din farmecul dulce-amarui al firii noastre.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deCezar,
pentru textul : Plaiuri bucovinene deMie, însemnările tale mi se par frumoase şi îmi amintesc întrucâtva de Alecu Russo. Cred, totuşi, că ai putea înlocui ,,ascensionalitate'' cu ,,ascensiune''. Şi mai sunt câteva mici erori: ,,privirera'', ,,excrescenţe a pietre'' (corect: pietrei), ,,ce crează (corect: creează) impresia'', ,,anotimpurie''. Cu stimă.
nu-mi place. doar ultima strofa e ceva de capul ei. restul,aceeasi blazare si pseudofilosofare de jurnal postapocaliptic.
pentru textul : Brâie negre cu şnur denu pentru asta citesc poezie. nu pentru asta
va salut
Cu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
pentru textul : coming soon deofer o penita pentru faptul ca il observ pe emilian ca a devenit mai sigur pe mina cu care a scris textul asta. si asta imi place. cred ca e de bun augur. un text care merita sa ajunga si pe hirtie
pentru textul : story of a city deBună regăsire. Frumos început, temeinic proiect să fie. Prima impresie este de eleganță; de transparență și fluid. Culori bine alese. Fontul de scriere îndeajuns de rotund. Bună idee afișarea timpilor de introducere a textelor și opiniilor. Cred că ar fi fain de reformulat acel "introdu opinia". Sugestii: trimite/lansează etc. Primele gânduri acestea au fost. Mulțumesc pentru deschiderea ferestrelor.
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com deStiu prea bine principiile, nu imi amintesc avertizarile, una dintre ele oare era aceea cu un text slab al lui Maroga, la care ii explicam cum se scrie poezie? Am impresia ca da =)). Poti sa ma avertizezi si sa ma dai si afara, mare pierdere! =))
pentru textul : story of a city deMa intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
pentru textul : Pământul de mijloc deMulțumesc, Ioan. Văd că ideea reușește să meargă mai departe. Poate-s buni și poeții la ceva, pe vreme de secetă. Măcar să ne aducă minte de ploaie.
pentru textul : Serile Artgotice - fotocronica deMulțumesc din nou, Luminița. L-am șlefuit momentan, până văd dacă voi găsi ceva și mai potrivit. O duminică frumoasă, Daniela.
pentru textul : când mi-e dor de tine mă gândesc la crăciun deO munca in plus, o rasplata spirituala pe masura investitiei sentimentale dar si psihice!
pentru textul : Șapte ani deAbia azi am descoperit acest text şi a fost o delectare. Este un text catartic, ironic, cu umor dulce-amar şi foarte bine scris. Multe blocuri au pereţii subţiri şi astfel de şobolani electrici sapă încât uneori îţi cade şi pixul din mână. Cum remarca şi Virgil, mai este şi discoteca de la parter, şi tocurile ascuţite deasupra ca pe un culoar de hotel ("de lux"!), şi discursul cuiva la televizor pe care nu ai dori să îl asculţi, şi baia prelungită a vecinilor la ora 4 dimineaţa, şi scaunele la bucătărie scârţâind deasupra când duci lingura la gură, şi multe alte instrumente de şifonat şi stors mentalul omului proletarizat. Mai frumos ca într-o piesă de Eugen Ionescu. Ezoterismul se transmite!
pentru textul : Mârlanul cu bormaşină dePaul, nu știu cum poți să împaci prima definiție cu următoarele două!
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deeu încerc, dar nu prea-mi iese - numai fulgi și pene pe-aici...:)
Pagini