Dincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri): http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5 http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un... http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
nu stiu daca lipseste o prepozitie acolo. poate nu mai stiu eu limba romana. poate imi dai un exemplu. in ce priveste acel "ca o" ai perfecta dreptate. chiar cind il scriam ma gindeam cu oroare la chestia asta. pe de alta parte ma gindeam sa nu fie aiurea si evidenta incercarea asta obsedanta de a-l evita. in momentul acesta sint foarte nemultumit de felul acesta "primitiv" de a incerca sa faci poezie si cred ca poezia este mai ales cind nici nu folosesti "ca", nici nu il folosesti eliptic ci doar cind sugerezi comparatii. dar atunci trebuie sa ai cititori care sa "vada" asta. e o mare dilema. intre "imaginea" pe care o ai si imaginea care eventual se creaza in mintea celui ce citeste. marcel duchamp a platit mult pentru riscurile asumate in acest sens. dar ai dreptate
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
raspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
Bun ritm, buna negociere a detaliilor. Desi s-a mai scris despre acest subiect, desi aduce aminte de "A fost sau n-a fost", asta nu inseamna ca nu se mai poate scrie pe acest subiect. De asemeni, bine stapinit coloritul limbajului.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
draga Adrian, fi sigur ca am inteles ca vrea sa fie tele M(oldova) dar mi se parea mai normal sa fie telemold (or something else). in orice caz, merci. dar am incercat, dragii mei. am incercat. se incarca si incepe la timpul 00:00 un video care are ... 42:02 minute. pot sa astept 1 minut, 2, se deruleaza, povesti cu demolari si proteste la forus, astarostoae, etc. si tot asa, 01:36, 02:00 si tot nu se poate forward la minutul 36. sint pe FF 7 (daca asta ar avea vreo importanta). dar nu. am facut si pauza. continui. minutul 02:46. fac ceva gresit?. dragii mei, am editat flmulete flash, ma pricep macar oleacă. dar perseverez. uite, am incercat si pe IE 8. tot aia. trec minutele. pe FF sint la minutul 03:56. hai că devine caragialească situația. și nici nu se merită probabil. dar nu. nu am ajuns acolo.
ok dupa vreo 5 minute am reusit sa il pacalesc sa se incarce pina la min 24.
pe bune dragii mei, sa mearga cineva la cei de la telem si sa le spuna ca nu se face asa un snippet de reportaj pe flash. incercati cbs, sau nbc sau cnn. faci pe segmente de 5 -10 minute. si le pui intr-o lista cu titluri ca lumea sa aleaga ce vrea sa vada. in plus iti salvezi si bandwidth. care costa. sint la min 27. perseverez.
""larva de cutremur" nu trebuie judecată, separat, ca metaforă, ci ca parte din "Aşa cum carnea noastră largă, vişinie,
apropia [...] larva de cutremur", unde am vizat "efectul fluturelui" - cred că aţi auzit de el.
În rest, da, e discutabil.
... într-adevăr, multe pornesc de la o întrebare! Din păcate nu pot să îți răspund pentru a observa comicul sau necomicul unei parodii (musai obligatorie). Uite, hai să o privim ca pe o idilă...
cu siguranta nu aveam nevoie de aceste explicatii, domnule Adrian.
eu credeam ca imi studiati textul, nu comentariul scris in fuga.
va asigur macar de faptul ca stiu sa separ un vocativ, doar ca netul ne grabeste si noi il grabim pe el.
v-as mai ruga respectuos sa nu asociati numele meu umil cu Societatea Junimea. sunt o simpla membra a societatii in cauza, asa cum sunt si membra a site-ului dumneavoastra, bineinteles prin bunavointa administratiei.
Elucubrant! Poate cel mai sofisticat umor este acesta, cel elucubrant! Apoi ce să vezi? Umorul elucubrant devine metempsihoză, sinnead o'connor și toți ceilați. Dar asta e însăși moartea umorului, pentru că umorul adevărat, cel lăsat de Dzeu adică, nu are nimic din această infatuare. Și în acest context nu mă miră aprecierile ante-comentatorilor mei recunoscuți prin contextualitatea lor exagerată unii rău-voitori o numesc spirit de turmă.
Acesta este un text care m-a făcut să râd cu gura până la urechi iar eu mă strădui să îmi păstrez urechile cât mai departe de gură.
Margas
da dom'le. un poem unde balansoarele scârţâie cuvinte de epocă.
atenţie, acest autor este in reparaţie, aşteptaţi până când va fi dat complet în circulaţie.
damn, good autor acest petruţ camui.
Am citit aici un poem slab, în afară de secvența identificată de Virgil. Poemul e complet 'transparent', previzibil 'da capo al fine' iar mie nu mi-a transmis vreo emoție. Am citit o îngrămădire de metafore care se străduiesc să potențeze un fapt de viață fără vreun succes însă, totul este atât de evident iar pe final devine chiar rizibil
'şi-n gura ei aş fi spart
unşpe popice dintr-o singură bilă'
Limba de fier a autorului continua să facă zgomot degeaba 'în noaptea cu pricina' de parcă ne vorbește despre 'o pricină' cu perfuzia în venă.
Apoi urmează singura parte care stă în picioare... câteva versuri bune însă din păcate imposibil de scos din context. Pe final absurdul revine în forță cu o metaforă aiurită 'mi-am mușcat limba până la cuvânt' pentru ca să pună definitiv stăpânire pe acest poem în lumina reflectoarelor 'sonda' care 'a tușit ca un măr acru' și apoi soarele culegea oameni fericiți pentru că așa o scriere trebuie, nu-i așa, să aibe un fel de happy-end.
În concluzie îmi pare rău că trebuie să revin la ce am mai afirmat când mi-am luat o suspendare dictatorială de la acest autor-editor care confundă în mod discreționar literatura cu funcția pe care o deține pe acest site valoros, anume că, dincolo de o educație și o disciplină pe care le posedă nu are mai nimic de spus în literatura contemporană. Folosește metafore modificate genetic ca niște roșii fără gust fără miros însă adevărat, sunt ceva ce n-a mai văzut nimeni, apoi le amestecă cu un mujdei de fracturism din care i-a scos toată sarea și tot usturoiul.
Este doar părerea mea și sper că de data asta mi-am exprimat-o fără a încălca Regulamentul, pentru a nu oferi acestui autor-editor un nou prilej de a mă suspenda în mod abuziv.
Margas
Am trimis şi eu la concursul menţionat de tine Alina...cred că nu am luat nici nota 8, iar la publicare desigur mi-au tăiat altfel versurile, au scuze că din lipsă de spaţiu pe pagină. Nu cred că există reguli clare în ce priveşte ce poezie câştigă la un concurs, cred că mai contează şi norocul. Îţi doresc să citeşti lucruri frumoase şi să scrii frumos!
Trezit la realitate de Boba („Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi.”), azi filosofam plimbȃndu-mă prin casă: curvele, odată măritate, devin gospodine excelente. Jumătatea mea de-o viață mă aude: da ce, eu nu-s gospodină? Și cum eu trăiesc în universul asta al nostru, concluzia este clară: există, cel puțin, una (și, pe deasupra, mai e și femeie). Da-i a mea. Pȃnă cȃnd moartea….etc. Si ne simțim excelent împreună cu simțul umorului. Cȃt despre Cantor….Ăla a fost nebun (pe bune). Cȃnd ne vom întȃlni (o dată și o dată) am să-ți povestesc ce și cum. Și cum amȃndoi suntem (sau sperăm că suntem) nebuni, o să ne înțelegem perfect toți trei.
Ştiu, Anna (Nuţa Crăciun) dar nu aveam cum să-l fragmentez şi să-l postez, separat. Este o logică a textului, logică care împiedică fragmentarea. Cu amiciţie,
Ioan J
P.S. Dacă fac un recurs la memorie, parcă te-am premiat, la Caransebeş, cu un premiu important, pentru poezie. Scrii bine.
superba viziune, o scufundare in lumina si o inaltare... sufletele care ne raman se transforma in ingeri. sa ii privim prin cristale. ai ales foarte bine si fotografia, e ca o pierdere de sine, in sine.
dane, apreciez aprecierile tale la adresa mea, pe care o stii, virtual, adica, cum sa spun, daca tu ma citesti etc. si eu ascult. spun dane, apreciez aprecierile etc. pentru a crea aici, ceea ce poate fi si dincolo, cum se spune, o tesatura, o plastifiere semantica, semnificativa in sine, in asentimentul criticii ratiunii silnice. s-ar putea crea, de asemenea, senzatia ca aberez aici asa ca si dincolo pentru a evita sentimentalismele si cangile orgoliului si vanitatii, asa, ca sa ne fie bine si sa traim bine. de asemenea, nu cred. ionut, sper ca nu esti suparat (pe mine). va multumesc cu multa placere
Versului acesta nu-i găsesc niciun rost: "există o diferenţă de moarte între fricoşi şi cei care au luptat până au fost prinşi", dar se poate să fiu odihnit la ora asta...
Atenţie la spaţiul de după semnele de punctuaţie!
Pe mine nu mă deranjează cacofoniile, dar poate tu nu le doreşti: "ca cei".
E greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pe langa finalul poeziei care pare intors cu cheita - foarte sugestiv :) mi-a placut foarte tare imaginea toamnei. mai precis:
"Şi vine toamna asta ca o
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deinfirmieră pistruiată cu
halatul vânăt"
Dincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri):
http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5
http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un...
http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă de... nu toată lumea scrie poezii...
din fericire!
mulțumesc pt. semn. :)
pentru textul : scrisoare despre mâine denu stiu daca lipseste o prepozitie acolo. poate nu mai stiu eu limba romana. poate imi dai un exemplu. in ce priveste acel "ca o" ai perfecta dreptate. chiar cind il scriam ma gindeam cu oroare la chestia asta. pe de alta parte ma gindeam sa nu fie aiurea si evidenta incercarea asta obsedanta de a-l evita. in momentul acesta sint foarte nemultumit de felul acesta "primitiv" de a incerca sa faci poezie si cred ca poezia este mai ales cind nici nu folosesti "ca", nici nu il folosesti eliptic ci doar cind sugerezi comparatii. dar atunci trebuie sa ai cititori care sa "vada" asta. e o mare dilema. intre "imaginea" pe care o ai si imaginea care eventual se creaza in mintea celui ce citeste. marcel duchamp a platit mult pentru riscurile asumate in acest sens. dar ai dreptate
pentru textul : blue moon deiata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
pentru textul : cu plata la destinație deraspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
pentru textul : suflet felii deexcelent aproape ludic. iată un text care m-a făcut să zîmbesc
pentru textul : Anticoncepționale deBun ritm, buna negociere a detaliilor. Desi s-a mai scris despre acest subiect, desi aduce aminte de "A fost sau n-a fost", asta nu inseamna ca nu se mai poate scrie pe acest subiect. De asemeni, bine stapinit coloritul limbajului.
pentru textul : 11 țigle deMulțumesc pentru sfat. Inițial, gândisem un final asemănător celui din comentariu, dar mă temeam să nu fie unul abscons
pentru textul : Șarpele Midgardului depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama dedraga Adrian, fi sigur ca am inteles ca vrea sa fie tele M(oldova) dar mi se parea mai normal sa fie telemold (or something else). in orice caz, merci. dar am incercat, dragii mei. am incercat. se incarca si incepe la timpul 00:00 un video care are ... 42:02 minute. pot sa astept 1 minut, 2, se deruleaza, povesti cu demolari si proteste la forus, astarostoae, etc. si tot asa, 01:36, 02:00 si tot nu se poate forward la minutul 36. sint pe FF 7 (daca asta ar avea vreo importanta). dar nu. am facut si pauza. continui. minutul 02:46. fac ceva gresit?. dragii mei, am editat flmulete flash, ma pricep macar oleacă. dar perseverez. uite, am incercat si pe IE 8. tot aia. trec minutele. pe FF sint la minutul 03:56. hai că devine caragialească situația. și nici nu se merită probabil. dar nu. nu am ajuns acolo.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deok dupa vreo 5 minute am reusit sa il pacalesc sa se incarce pina la min 24.
pe bune dragii mei, sa mearga cineva la cei de la telem si sa le spuna ca nu se face asa un snippet de reportaj pe flash. incercati cbs, sau nbc sau cnn. faci pe segmente de 5 -10 minute. si le pui intr-o lista cu titluri ca lumea sa aleaga ce vrea sa vada. in plus iti salvezi si bandwidth. care costa. sint la min 27. perseverez.
Desigur ca nu supara parerea , unde mai pui ca sunt aproape de acord
pentru textul : De noapte deIdeea e bună. Acuma un ştiu cât de bine o îmbracă (sau dezbracă?) psuedominimalismul ăsta. Dar e bună, se poate construi în jurul ei.
pentru textul : Tendințe primăvară-vară 2014 deD-le Lăzărescu,
""larva de cutremur" nu trebuie judecată, separat, ca metaforă, ci ca parte din "Aşa cum carnea noastră largă, vişinie,
apropia [...] larva de cutremur", unde am vizat "efectul fluturelui" - cred că aţi auzit de el.
În rest, da, e discutabil.
Celestin, îţi salut trecerea!
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deașa e, scuze ai dreptate
pentru textul : alter ego deFelicitări și mult succes! Sper cândva ca drumurile să mă aducă la poarta Casei Galbene...
pentru textul : SONETE LA CASA GALBENĂ de... într-adevăr, multe pornesc de la o întrebare! Din păcate nu pot să îți răspund pentru a observa comicul sau necomicul unei parodii (musai obligatorie). Uite, hai să o privim ca pe o idilă...
pentru textul : parodie obligatorie 2, după un trubadur tânăr și tecucean decu siguranta nu aveam nevoie de aceste explicatii, domnule Adrian.
eu credeam ca imi studiati textul, nu comentariul scris in fuga.
va asigur macar de faptul ca stiu sa separ un vocativ, doar ca netul ne grabeste si noi il grabim pe el.
v-as mai ruga respectuos sa nu asociati numele meu umil cu Societatea Junimea. sunt o simpla membra a societatii in cauza, asa cum sunt si membra a site-ului dumneavoastra, bineinteles prin bunavointa administratiei.
pentru textul : mistică deElucubrant! Poate cel mai sofisticat umor este acesta, cel elucubrant! Apoi ce să vezi? Umorul elucubrant devine metempsihoză, sinnead o'connor și toți ceilați. Dar asta e însăși moartea umorului, pentru că umorul adevărat, cel lăsat de Dzeu adică, nu are nimic din această infatuare. Și în acest context nu mă miră aprecierile ante-comentatorilor mei recunoscuți prin contextualitatea lor exagerată unii rău-voitori o numesc spirit de turmă.
pentru textul : bună ziulica deAcesta este un text care m-a făcut să râd cu gura până la urechi iar eu mă strădui să îmi păstrez urechile cât mai departe de gură.
Margas
da dom'le. un poem unde balansoarele scârţâie cuvinte de epocă.
pentru textul : un bărbat şi o femeie deatenţie, acest autor este in reparaţie, aşteptaţi până când va fi dat complet în circulaţie.
damn, good autor acest petruţ camui.
mulțumesc pentru observații și peniță.
pentru textul : ploaia se preface că vine deAm citit aici un poem slab, în afară de secvența identificată de Virgil. Poemul e complet 'transparent', previzibil 'da capo al fine' iar mie nu mi-a transmis vreo emoție. Am citit o îngrămădire de metafore care se străduiesc să potențeze un fapt de viață fără vreun succes însă, totul este atât de evident iar pe final devine chiar rizibil
pentru textul : Viraj mult prea strâns de'şi-n gura ei aş fi spart
unşpe popice dintr-o singură bilă'
Limba de fier a autorului continua să facă zgomot degeaba 'în noaptea cu pricina' de parcă ne vorbește despre 'o pricină' cu perfuzia în venă.
Apoi urmează singura parte care stă în picioare... câteva versuri bune însă din păcate imposibil de scos din context. Pe final absurdul revine în forță cu o metaforă aiurită 'mi-am mușcat limba până la cuvânt' pentru ca să pună definitiv stăpânire pe acest poem în lumina reflectoarelor 'sonda' care 'a tușit ca un măr acru' și apoi soarele culegea oameni fericiți pentru că așa o scriere trebuie, nu-i așa, să aibe un fel de happy-end.
În concluzie îmi pare rău că trebuie să revin la ce am mai afirmat când mi-am luat o suspendare dictatorială de la acest autor-editor care confundă în mod discreționar literatura cu funcția pe care o deține pe acest site valoros, anume că, dincolo de o educație și o disciplină pe care le posedă nu are mai nimic de spus în literatura contemporană. Folosește metafore modificate genetic ca niște roșii fără gust fără miros însă adevărat, sunt ceva ce n-a mai văzut nimeni, apoi le amestecă cu un mujdei de fracturism din care i-a scos toată sarea și tot usturoiul.
Este doar părerea mea și sper că de data asta mi-am exprimat-o fără a încălca Regulamentul, pentru a nu oferi acestui autor-editor un nou prilej de a mă suspenda în mod abuziv.
Margas
Am trimis şi eu la concursul menţionat de tine Alina...cred că nu am luat nici nota 8, iar la publicare desigur mi-au tăiat altfel versurile, au scuze că din lipsă de spaţiu pe pagină. Nu cred că există reguli clare în ce priveşte ce poezie câştigă la un concurs, cred că mai contează şi norocul. Îţi doresc să citeşti lucruri frumoase şi să scrii frumos!
pentru textul : Ce se întâmplă cu poezia? deTrezit la realitate de Boba („Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi.”), azi filosofam plimbȃndu-mă prin casă: curvele, odată măritate, devin gospodine excelente. Jumătatea mea de-o viață mă aude: da ce, eu nu-s gospodină? Și cum eu trăiesc în universul asta al nostru, concluzia este clară: există, cel puțin, una (și, pe deasupra, mai e și femeie). Da-i a mea. Pȃnă cȃnd moartea….etc. Si ne simțim excelent împreună cu simțul umorului. Cȃt despre Cantor….Ăla a fost nebun (pe bune). Cȃnd ne vom întȃlni (o dată și o dată) am să-ți povestesc ce și cum. Și cum amȃndoi suntem (sau sperăm că suntem) nebuni, o să ne înțelegem perfect toți trei.
pentru textul : Axis Mundi defelicitari! respect efortul depus pentru indeplinirea acestei manifestari. imi pare rau ca nu am ajuns, abia astept sa vad antologia.
pentru textul : Virtualia în real deŞtiu, Anna (Nuţa Crăciun) dar nu aveam cum să-l fragmentez şi să-l postez, separat. Este o logică a textului, logică care împiedică fragmentarea. Cu amiciţie,
Ioan J
P.S. Dacă fac un recurs la memorie, parcă te-am premiat, la Caransebeş, cu un premiu important, pentru poezie. Scrii bine.
pentru textul : despre poem desuperba viziune, o scufundare in lumina si o inaltare... sufletele care ne raman se transforma in ingeri. sa ii privim prin cristale. ai ales foarte bine si fotografia, e ca o pierdere de sine, in sine.
pentru textul : lumini. așteptând. dedane, apreciez aprecierile tale la adresa mea, pe care o stii, virtual, adica, cum sa spun, daca tu ma citesti etc. si eu ascult. spun dane, apreciez aprecierile etc. pentru a crea aici, ceea ce poate fi si dincolo, cum se spune, o tesatura, o plastifiere semantica, semnificativa in sine, in asentimentul criticii ratiunii silnice. s-ar putea crea, de asemenea, senzatia ca aberez aici asa ca si dincolo pentru a evita sentimentalismele si cangile orgoliului si vanitatii, asa, ca sa ne fie bine si sa traim bine. de asemenea, nu cred. ionut, sper ca nu esti suparat (pe mine). va multumesc cu multa placere
pentru textul : podul suspinelor deVersului acesta nu-i găsesc niciun rost: "există o diferenţă de moarte între fricoşi şi cei care au luptat până au fost prinşi", dar se poate să fiu odihnit la ora asta...
pentru textul : Esenţialul e să căştigăm timp deAtenţie la spaţiul de după semnele de punctuaţie!
Pe mine nu mă deranjează cacofoniile, dar poate tu nu le doreşti: "ca cei".
E greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
pentru textul : Decembrie dePagini