Ela, Cailean, Iar presupuneri din partea fiecaruia. Ela, nu stii ca textul tau, Declivis, era chiar al 6-lea in lista mea. Am ales sa public primele 5. (Al 7-lea era un text al lui Francisc, al 8-lea un text al Luanei.) Daca vrei, pot face publica continuarea listei aici, pana la nr. 20, sau pe email. A nu fi aici in clasificarea mea de top 5 nu inseamna ca nu cred ca scrii bine si nu apreciez ce scrii. Clasamentul e facut dupa ce ai publicat aici, nu pe alte site-uri. Daca tu crezi ca un text al tau e mai bun ca acelea 5 mentionate de mine, te rog spune-mi si il voi reciti. De ce faci presupunerea ca mi-as fi schimbat parerea acum 5 zile? Apropos de volumul tau? Sincer. Te-ai grabit. Ai fi putut trimite volumul la un concurs de debut si poate ai fi castigat (asa cum te-am indrumat alta data si am indrumat pe foarte putini, doar pe cei in care cred, literar). Dar e alegerea ta si ti-o respect. Cailean, eu sunt aceea care ti-a luat apararea, prin iarna, la un text al tau incadrat la Atelier, pe agonia.ro. Poti cauta biografia mea acolo. Tot asa ma numesc. Nu stiu cum se dau premiile la concursuri, eu stiam ca se dau pe merit. Nu cred ca Virgil Titarenco a luat premiul I la un concurs de debut pentru ca a avut "pile" la juriul de la Bistrita. Imi cer scuze daca am lezat pe cineva cu acest clasament. Consider ca sunt multe texte bune publicate aici. Apreciez ce scrieti si cred ca fiecare text are ceva deosebit, ceva inedit in el. Mintea omului este facuta sa clasifice, dar una e sa clasifici, sa compari, si alta e sa judeci. Cat despre critica literara, cred ca asta fac sau incerc sa fac de mai mult timp. Multumesc pentru interventii, mereu am ceva de invatat din interactiunea cu ceilalti.
Poezie cu imagistica bogata structurata pe fragmente ce continua ideea/starea pornind de pe alt si alt nivel al spiralei... ce pot eu reprosa textului este ca uneori se pierde in sentimentalism si lamentatie si astfel se pierde mult din tensiune... iti sugerez, asa ca si un experiment, sa renunti la acel declic... modul de formulare a titlului ma duce cu gandul la site-urile care permit ghicirea online in tarot. Nu mi-a placut: "nu mă aștepta. voi muri la apus. în lacrimă." Mi-a placut: "pierdut printre amprente"
mda, m-am tot căscat la textul meu și lucrând în același timp la un volum de poe ce sper să apară anul acesta mi-am zis de ce nu? așa că am operat pe el, fără nuanțe discrete ori intimitate evanescentă (o să mă ierți Călin) dar mai puțin descriptiv trebuia să fie. aceasta e o variantă... vă mulțumesc.
asta am şi vrut, Adrian, să arate ca un fel de ştire, poate un pic ironică, dar ilaritatea tot într-acolo duce. am vrut să aranjez cumva altfel finalul, în cele din urmă a rămas aşa.
aş vrea să cred că niciunul nu are de ce să fie supărat.
îţi mulţumesc pentru semnul de lectură.
păi şi eu mi-aş dori să apar lângă o tufă de mazăre dar să fie mazărea aia cu pantaloni în carouri. deci spun da şi eu, hic et nunc. succes cu baraca ta!
Am văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
scrisul tau a prins consistenta, imi place cum gasesti si dezvolti ideile, demonstrezi ca se poate scrie poezie buna religioasa!
foarte reusita prima strofa! mai departe nu am prea putut face legatura dintre semintele din oase si zapada topita pe ranile pitrelor, la fel finalul (contrar altor finaluri ale tale) parca nu are aceeasi forta pe care o simt in prima strofa.
la fel, eu personal as incerca sa elimin din adjective: imblanzitorul sau - fara "batran", sunetul zapezii - fara "topite", cum imi incoltesc semintele in trup - fara "toate"... in rest inspiratie si numai bine iti doresc, Ioan!
Cristina (şi, parcă, Virgil),
Din câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
Am citit cred că fiecare variantă, abstractizări întinse tot mai mult înspre limită și n-am reușit să-mi găsesc un locșor propice pentru receptare, dar se prea poate să fie oboseala de vină. E vorba de un autor cu care rezonam deseori. Prea multe ”sigilii”?
Mă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
ultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
probabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
Mi-a spus cineva care citește site-ul Hermeneia să îți transmit că asemenea metaliteratură nu se mai scrie de prin anii '80. Nu mi-am însușit ideea și am transmis-o exact așa cum mi s-a spus. Dar asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu ea.
nu inteleg ce vrei sa spui Katya. eu si noi ti-am expus punctul de vedere al hermeneia. in aceasta privinta cred ca singura care trebuie sa te "adaptezi" esti tu. daca "e firesc sa treaca timp de cand pictezi pana scrii textul" atunci iti recomand sa postezi DOAR atunci cind ai textul final terminat. In alta ordine de idei te atentionez ca va trebui sa faci ceva cu acest text in sensul ca va trebui sa pastrezi numai o imagine si apoi sa il incadrezi la poezie. asta in cazul ca nu vrei sa il stergem.
Nu mi se pare chiar poezie. Vad acest text ca un colaj de idei pe aceeasi tema. TRebuie legate altfel. Nu se face trecerea de la o ideea la alta intr-o maniera sa-i spunem "impusa" de un text poetic. Ideile sunt interesante. Ialin
Domnule Nincu, nu înțeleg cui este adresată Nota de Informare . Dar sunt convinsă că ar trebui să o semnați. Să nu fie anonimă. De exemplu, "Nesimtitul literar in ateliere www" . Știți Dumneavoastră la ce mă refer.
Francisc sunt placut impresionat de faptul ca ai consumat timp pretios pentru a incerca sa "dezvelesti" drumul pe care am ajuns sa scriu acest poem... vreau sa spun ca textul este rezultatul unor experiente care acum au gasit clipa propice pentru a se coagula... psihologic vorbind, atunci cand ajungi intr-o situatie nefasta incerci sa refaci drumul inapoi pana la ultimul nod de echilibru. E vorba in final de o cale de salvare a sufletului prin estetic... sau cel putin incercarea de a face acest lucru in lumea unde nedesavarsirea este singura esenta de neclintit. Recitind textul nu pot sa nu vad influenta catrenelor lui Omar Khayam... sper insa sa fi depasit nivelul unei simple desfasurari de simboluri caracteristice altora. Multumesc pentru talmacirea ta.
nu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
metafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
1. Daca doresti sa nu ne impartasesti din ceea ce este "particular" de ce ai mai adus asta in discutie si mai ales de ce justifici un demers prin ceva neverificabil? Oricum intrebarea mea viza un raspuns simplu si cred ca l-am obtinut. 2. Deci au fost doua femei si un barbat, nu au fost colaje "ci altceva" (cam indeterminat)... treaba asta are legatura cu incalcarea regulamentului pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l respectam de aceea te-am rugat, in zadar, sa ma lamuresti. 3-4. Cobaii am fost noi, membrii hermeneia... aici raspunsul tau este cel putin sarcastic si greu de inteles de catre cei care ti-au oferit feed-backul de care probabil ai avut nevoie. 5.Sper ca cei care au stiut sa nu fie din randul acelora pusi sa vegheze la respectarea regulilor. Cred ca intelegi ca e inerent ca oamenii sa intrebe atunci cand sunt nelamuriti... onorabil ar fi, din acelasi gest de curtoazie de care ne-ai vorbit, sa incerci sa raspunzi. Nu de alta dar mie tot Aranca imi vine sa-ti zic desi am stat candva, la un cenaclu, la aceeasi masa :)
Adrian,
regret să spun asta - chiar am o stare de disconfort - dar tu ca editor nu trebuie sa alimentezi conflictele, dimpotrivă. ai răspunsuri tot mai acide. puteai să eviţi conflictul cu Dorin Cozan şi puteai să răspunzi cu eleganţă doamnei Deminescu nu să o trimiţi la borcanul cu murături. eşti într-o poziţie de lider aici, trebuie să te porti ca atare. îmi pare sincer rău, nu am puterea să mă pronunţ pentru avertisment şi suspendare dar poate ai tu.
Mădălina, ai fost acceptată ca autor pe Hermeneia.În același timp vreau să te asigur că exigența față de cum scrii abia acum se va înteți. Modul în care te raportezi la scriitura ta și la cei ce o citesc va reflecta identitatea ta ca autor mai mult decît o încadrare sau alta. Te felicit și să îți doresc succes atît pe Hermeneia cît și oriunde te va duce activitatea ta literară. Evident, noi, eu, vream să te citim cît mai mult aici.
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela, Cailean, Iar presupuneri din partea fiecaruia. Ela, nu stii ca textul tau, Declivis, era chiar al 6-lea in lista mea. Am ales sa public primele 5. (Al 7-lea era un text al lui Francisc, al 8-lea un text al Luanei.) Daca vrei, pot face publica continuarea listei aici, pana la nr. 20, sau pe email. A nu fi aici in clasificarea mea de top 5 nu inseamna ca nu cred ca scrii bine si nu apreciez ce scrii. Clasamentul e facut dupa ce ai publicat aici, nu pe alte site-uri. Daca tu crezi ca un text al tau e mai bun ca acelea 5 mentionate de mine, te rog spune-mi si il voi reciti. De ce faci presupunerea ca mi-as fi schimbat parerea acum 5 zile? Apropos de volumul tau? Sincer. Te-ai grabit. Ai fi putut trimite volumul la un concurs de debut si poate ai fi castigat (asa cum te-am indrumat alta data si am indrumat pe foarte putini, doar pe cei in care cred, literar). Dar e alegerea ta si ti-o respect. Cailean, eu sunt aceea care ti-a luat apararea, prin iarna, la un text al tau incadrat la Atelier, pe agonia.ro. Poti cauta biografia mea acolo. Tot asa ma numesc. Nu stiu cum se dau premiile la concursuri, eu stiam ca se dau pe merit. Nu cred ca Virgil Titarenco a luat premiul I la un concurs de debut pentru ca a avut "pile" la juriul de la Bistrita. Imi cer scuze daca am lezat pe cineva cu acest clasament. Consider ca sunt multe texte bune publicate aici. Apreciez ce scrieti si cred ca fiecare text are ceva deosebit, ceva inedit in el. Mintea omului este facuta sa clasifice, dar una e sa clasifici, sa compari, si alta e sa judeci. Cat despre critica literara, cred ca asta fac sau incerc sa fac de mai mult timp. Multumesc pentru interventii, mereu am ceva de invatat din interactiunea cu ceilalti.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePoezie cu imagistica bogata structurata pe fragmente ce continua ideea/starea pornind de pe alt si alt nivel al spiralei... ce pot eu reprosa textului este ca uneori se pierde in sentimentalism si lamentatie si astfel se pierde mult din tensiune... iti sugerez, asa ca si un experiment, sa renunti la acel declic... modul de formulare a titlului ma duce cu gandul la site-urile care permit ghicirea online in tarot. Nu mi-a placut: "nu mă aștepta. voi muri la apus. în lacrimă." Mi-a placut: "pierdut printre amprente"
pentru textul : secret revelation demda, m-am tot căscat la textul meu și lucrând în același timp la un volum de poe ce sper să apară anul acesta mi-am zis de ce nu? așa că am operat pe el, fără nuanțe discrete ori intimitate evanescentă (o să mă ierți Călin) dar mai puțin descriptiv trebuia să fie. aceasta e o variantă... vă mulțumesc.
pentru textul : coji de portocală deasta am şi vrut, Adrian, să arate ca un fel de ştire, poate un pic ironică, dar ilaritatea tot într-acolo duce. am vrut să aranjez cumva altfel finalul, în cele din urmă a rămas aşa.
pentru textul : un fel de comunicaţie fără prea mare tehnologie deaş vrea să cred că niciunul nu are de ce să fie supărat.
îţi mulţumesc pentru semnul de lectură.
sa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră depăi şi eu mi-aş dori să apar lângă o tufă de mazăre dar să fie mazărea aia cu pantaloni în carouri. deci spun da şi eu, hic et nunc. succes cu baraca ta!
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deAm văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
pentru textul : Eterna reîntoarcere descrisul tau a prins consistenta, imi place cum gasesti si dezvolti ideile, demonstrezi ca se poate scrie poezie buna religioasa!
pentru textul : voi străluci în ochii fratelui meu Abel defoarte reusita prima strofa! mai departe nu am prea putut face legatura dintre semintele din oase si zapada topita pe ranile pitrelor, la fel finalul (contrar altor finaluri ale tale) parca nu are aceeasi forta pe care o simt in prima strofa.
la fel, eu personal as incerca sa elimin din adjective: imblanzitorul sau - fara "batran", sunetul zapezii - fara "topite", cum imi incoltesc semintele in trup - fara "toate"... in rest inspiratie si numai bine iti doresc, Ioan!
Cristina (şi, parcă, Virgil),
pentru textul : domnule Labiș deDin câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
Am incercat, Profetule. Sper sa nu mai fi ramas (prea multe).
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deAm citit cred că fiecare variantă, abstractizări întinse tot mai mult înspre limită și n-am reușit să-mi găsesc un locșor propice pentru receptare, dar se prea poate să fie oboseala de vină. E vorba de un autor cu care rezonam deseori. Prea multe ”sigilii”?
pentru textul : albinele sigilează fagurele cu venin / de aceea ne otrăvim din când în când iubirile deMă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
pentru textul : Și dacă deeu as pastra un singur crochiu din tot: "valurile sunt acum mici volume de poezii pe care le-ai scris cândva în nisip " atat...
pentru textul : mic poem deultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
pentru textul : un trup nemișcat o întrebare arsă de"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
Mi-a fost drag să apar lângă oameni pe care îi respect, apreciez și admir. Pentru aceasta și nu numai, MULȚUMESC, Alina!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deprobabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
pentru textul : Spasm nocturn debun titlul, partea a doua de asemeni- o idee miraculoasa. nu mi a placut doar ca m am trezit din avion in tren, pentru ca n am belet, domle, n am...
pentru textul : my woman, drammen-house deMi-a spus cineva care citește site-ul Hermeneia să îți transmit că asemenea metaliteratură nu se mai scrie de prin anii '80. Nu mi-am însușit ideea și am transmis-o exact așa cum mi s-a spus. Dar asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu ea.
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I deAcest poem chemare e deosebit, parca se aude cum răsună peste Venetia, noaptea. Foarte frumos!
pentru textul : caut femeie denu inteleg ce vrei sa spui Katya. eu si noi ti-am expus punctul de vedere al hermeneia. in aceasta privinta cred ca singura care trebuie sa te "adaptezi" esti tu. daca "e firesc sa treaca timp de cand pictezi pana scrii textul" atunci iti recomand sa postezi DOAR atunci cind ai textul final terminat. In alta ordine de idei te atentionez ca va trebui sa faci ceva cu acest text in sensul ca va trebui sa pastrezi numai o imagine si apoi sa il incadrezi la poezie. asta in cazul ca nu vrei sa il stergem.
pentru textul : livada de sticlă deNu mi se pare chiar poezie. Vad acest text ca un colaj de idei pe aceeasi tema. TRebuie legate altfel. Nu se face trecerea de la o ideea la alta intr-o maniera sa-i spunem "impusa" de un text poetic. Ideile sunt interesante. Ialin
pentru textul : *** deun experiment interesant, desi ideea nu e noua. placut ar fi sa vedem continuarea bine v-am regasit!
pentru textul : efigia edenului eretic deDomnule Nincu, nu înțeleg cui este adresată Nota de Informare . Dar sunt convinsă că ar trebui să o semnați. Să nu fie anonimă. De exemplu, "Nesimtitul literar in ateliere www" . Știți Dumneavoastră la ce mă refer.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deFrancisc sunt placut impresionat de faptul ca ai consumat timp pretios pentru a incerca sa "dezvelesti" drumul pe care am ajuns sa scriu acest poem... vreau sa spun ca textul este rezultatul unor experiente care acum au gasit clipa propice pentru a se coagula... psihologic vorbind, atunci cand ajungi intr-o situatie nefasta incerci sa refaci drumul inapoi pana la ultimul nod de echilibru. E vorba in final de o cale de salvare a sufletului prin estetic... sau cel putin incercarea de a face acest lucru in lumea unde nedesavarsirea este singura esenta de neclintit. Recitind textul nu pot sa nu vad influenta catrenelor lui Omar Khayam... sper insa sa fi depasit nivelul unei simple desfasurari de simboluri caracteristice altora. Multumesc pentru talmacirea ta.
pentru textul : o mie denu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
pentru textul : abso(lut) demetafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
recenzie debut
pentru textul : Ionut Caragea – Delirium Tremens de1. Daca doresti sa nu ne impartasesti din ceea ce este "particular" de ce ai mai adus asta in discutie si mai ales de ce justifici un demers prin ceva neverificabil? Oricum intrebarea mea viza un raspuns simplu si cred ca l-am obtinut. 2. Deci au fost doua femei si un barbat, nu au fost colaje "ci altceva" (cam indeterminat)... treaba asta are legatura cu incalcarea regulamentului pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l respectam de aceea te-am rugat, in zadar, sa ma lamuresti. 3-4. Cobaii am fost noi, membrii hermeneia... aici raspunsul tau este cel putin sarcastic si greu de inteles de catre cei care ti-au oferit feed-backul de care probabil ai avut nevoie. 5.Sper ca cei care au stiut sa nu fie din randul acelora pusi sa vegheze la respectarea regulilor. Cred ca intelegi ca e inerent ca oamenii sa intrebe atunci cand sunt nelamuriti... onorabil ar fi, din acelasi gest de curtoazie de care ne-ai vorbit, sa incerci sa raspunzi. Nu de alta dar mie tot Aranca imi vine sa-ti zic desi am stat candva, la un cenaclu, la aceeasi masa :)
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deAdrian,
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deregret să spun asta - chiar am o stare de disconfort - dar tu ca editor nu trebuie sa alimentezi conflictele, dimpotrivă. ai răspunsuri tot mai acide. puteai să eviţi conflictul cu Dorin Cozan şi puteai să răspunzi cu eleganţă doamnei Deminescu nu să o trimiţi la borcanul cu murături. eşti într-o poziţie de lider aici, trebuie să te porti ca atare. îmi pare sincer rău, nu am puterea să mă pronunţ pentru avertisment şi suspendare dar poate ai tu.
Mădălina, ai fost acceptată ca autor pe Hermeneia.În același timp vreau să te asigur că exigența față de cum scrii abia acum se va înteți. Modul în care te raportezi la scriitura ta și la cei ce o citesc va reflecta identitatea ta ca autor mai mult decît o încadrare sau alta. Te felicit și să îți doresc succes atît pe Hermeneia cît și oriunde te va duce activitatea ta literară. Evident, noi, eu, vream să te citim cît mai mult aici.
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul deinteresante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... dePagini