Mi-era dor sa te citesc!Imi place foarte mult pasarea de creta cu ,,stări adînci de migratoare" ca si continuarea acestei penultime strofe. Repetitia ,,mi se" din ultima strofa insa imi cade mie mai putin bine, dar mentine/creste tensiunea pentru finalul deschis interpretarilor :)
ma surprinzi de fiecare data. :P mi-a placut rau interpretarea ta. punct ochit. este, desigur, o "initiere in obisnuinta". multe ectopice aici. despre masculinizare, zic: "vocea" aleasa, in ultima vreme, ma poate "exprima" mult mai bine. este un inceput, oricum. cale lunga, in rest. multumesc pentru taxare.
Esti o draguta Nuta... schimba acolo nu te lua dupa mine :-) Imi place constructia poemului, un fel de mini-colectie de haiku-uri legate printr-o viziune supra-realista. Si daca tot schimbi, poate revii un pic si asupra strofei a patra pentru a pastra unitatea formei din celelalte strofe, mutand "de piatra" sus pe versul intai unde, cel putin eu asa cred, ii este locul. Andu.
Domnule Titarenco, din momentul in care dumneavoastra primiti cererea unui aspirant la statutul de membru al acestui club de literatura si mai mult decat atat,din momentul in care el accede la nivelul de autor trecand peste cel de novice, nu mai sunt dubii legate de calitatea sa in ceea ce priveste poezia. nu va inteleg atitudinea care ar trebui sa fie cea a unui moderator impartial, elegant si a caror interventii sa sporeasca nivelul literar al comunitatii. comparatiile dumneavoastra sunt deplasate , rautacioase si ieftine. observ cu tristete faptul ca lasati cu nonsalanta membrii clubului dvstra literar sa fie improscati cu noroi si contribuiti si dvstra insiva la acest lucru. am senzatia ca hermeneia a devenit un smârc unde nu e indicat sa tulburi siesta crocodililor aflati cu burta la umbra sau la soare. polemicile au si ele rostul lor din scanteile lor tasnesc idei pentru maine, daca ele nu sunt doar atacuri grosolane de cel mai prost simt. faceti un duo formidabil cu dl moldovan. excelsior!
Mulțumesc Adrian. Cred că este întotdeauna un privilegiu în viață să cunoști persoane de valoare, de talent. Indiferent de culoare sau credință. Indiferent de convingeri. Și aceste întâlniri nu sunt întâmplătoare. Nici măcar Albert Einstein nu credea în hazard.
Emile, sincer te întreb dacă ai pretenția ca o persoană, oricare ar fi aceea, în afara ta, să îți citească acest poem de la început până la sfârșit! Pentru că eu (te cunosc și te respect) l-am început de trei ori dar nu am reușit să-l termin niciodată.
Mai greu de terminat ca Mahabharata este acet poem exagerat cinematografic. Sper că nu e decât un episod trecător în evoluția ta literară. Pentru că niciodată nu înseamnă că dacă scrii mai mult scrii și mai profund.
Dar tu știi asta, însă deocamdată acest poem fluviu care nu curge nicăieri este ce te-ai hotărât să ne oferi, într-un fel anume doar al tău lipsit de milă față de noi, cititorii tăi.
Emil, ai dreptate cu finalul, o sa ma mai gandesc la el, vroiam cumva sa precizez ideea ca EL, Iisus, este cu noi insine pana la sfarsitul timpului. Veacurilor. Erei. Multumesc frumos pentru penita cu care sper sa reusesc sa dau un alt contur, mai definit, finalului!
ia uite cum mă reduci la tăcere... :)
nu pot comenta texte care-mi sunt dedicate, chiar dacă aș avea de spus unele lucruri despre ele.
așadar, acesta e doar semn că am trecut, am văzut, am citit și m-am oprit să-ți mulțumesc.
de la o neiubita, una care-l uraste pe Pal pentru talentul evident, regretul ca nu pot da o penita (sunt total de acord cu ce a spus oana, umorul si autoironia sunt atat de clare ca intentia mi se pare nediscutabila) numai pentru ca finalul "o să intru în pămînt cu atîta furie/ de parcă te-aș fi pătruns/ pentru prima oară" nu mi s-a parut nepotrivit cu restul si nu numai, mi-a creat impresia ca a slabit poemul. emilian scrie respirabil, la el valoros nu inseamna greoi, imposibil sa nu remarci ca scrie detasat de martori ca si cum ar cauta in audienta unul singur, poate nici macar om ci o reflexie, poate de aceea metaforele lui sunt uluitoare pentru ca te gasesc in mod natural atunci cand nu sunt spectaculos adresate, si esti un "cunoscut" atunci cand te prind.
daca publicatul ar fi selectie naturala si n-ar implica un pic de dat din coate si-un pic de dorinta de afirmare, as fi mult mai convinsa de argument.
asadar sunt dusmanul neimpacat al omului asta pe care nu l-am intalnit si nici nu-l voi intalni vreodata, pentru toate motivele care-i fac cunoscuta poezia in pofida faptului ca nu publica.
îmi place să cred că Hermeneia a graduat de la "cei şapte ani de-acasă" şi o putem trimite la şcoli mai înalte acum. Felicitări ei şi omului din spatele ei, nicio îndoială aici. Cu peniţele sînt one hundred, un ciento, un cent, un hundert percent de acord cu Andu. Nu, nu e vorba de invidie. Pur şi simplu e hilar.
Alma, chiar daca am ramas un pic pe ganduri la versul al treilea, vizuala ta mi-a reconfirmat ca-n simplu se oglindeste cel mai bine adancul si frumosul. Nu am cuvinte de critica, trimiterile sunt delicate si perfect conturate. Un poem ca o prima rasuflare.
pentru a clarifica, Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? apoi Ești prea transparent...
vezi , boba, d'aia zic eu că ești idioțel... te contrazici și cu gura plină. iar mie îmi e milă... dar diagnosticul este: senilitate prematură. în plus: nu am puteri speciale să mențin legături superficiale...
concluzia... cine îl ia azi pe boba de mânuță?:))
probabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
Personal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
ideea centrala era urmatorul paradox: cine/ce are timp sa gandeasca, nu poate gandi, iar cine nu are timp sa gandeasca destul/cat ar dori, poate gandi. si cred ca poezia se naste tocmai din antagonii, chiar daca este vorba despre pareri antitetice ale celor ce au citit o anumita poezie sau despre paradoxuri constatate de autor.
Adriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
astfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
boba, citesc si nu ma dumeresc. frigul te a facut mai bun? esti bolnavior? pt ca eu sunt. sunt ragusita rau. si mi a zis cineva ca in ultimele saptamini s a pierdut ceva in scrisul meu. incepe cumva procesul de prietenie? ce ma bucur. ec
nu știu dacă versurile finale aduc altceva, nici eu nu știu sârbă. poemul este bun, doar roșu un pic prea obsedant și acea mituire a meridianelor care mi se pare nepotrivită, derizorie.
E relativ:). Aici, în schimb, comunicarea ne face bine, este de bine. Este o terapie a minţii şi terapia este terapie. Să nu-mi spuneţi că este şi asta relativă? Zâmbesc.
Younger Sister, te rog să te străduiești să susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță; Katya se va folosi mai mult într-o astfel de situație, pentru a avea o mai bună imagine asupra modului în care îi sunt receptate scrierile. Și, de ce nu, se vor folosi și ceilalți cititori, la rândul lor autori. Katya, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
Da, mi-ați dăruit aici un rotund deja domnule Gorun, pentru care se cuvine să vă mulțumesc cu o plecăciune.
Îmi amintesc (de data aceasta liber) de acea încercare la care don juan îl supusese pe castaneda... legat aparent fără nicio scăpare de un stâlp, el face un atac de panică dar nu observă acea foarfecă de lângă el cu ajutorul căreia s-ar fi putut imediat elibera.
Mi-a plăcut în mod deosebit și mă consider privilegiată că am citit aceste două materiale ale Dvs. domnule Manolescu Gorun aici pe Hermeneia și că am putut schimba cu Dvs. câteva opinii. Stilul Dvs. documentat, concret dar totodată creativ, uneori intrigant, începe să-mi devină plăcut familiar.
Vă mulțumesc și vă mai aștept,
Margas
Nu pot fi in consonanta cu urmatoarea afirmatie, foarte hotarata de altfel :
"Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta"
Poate ca nu ai succesul unuia care stie sa se puna in scena sau sa isi managerieze opera... dar ca orgoliul ar fi literalmente necesar actului de creatie... hmm... ar fi destule exemple care povestesc contrariul.
Din cuvintele : "spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene." - nu prea stiu ce sa inteleg.
Concursul priveste juriul sau candidatii ? Eu as fi zis ca febra confruntarii ii loveste pe cei ce vor premiile, si nu pe cei ce le impart :)
Mi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
si mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mai e şi mâine o zi.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deMi-era dor sa te citesc!Imi place foarte mult pasarea de creta cu ,,stări adînci de migratoare" ca si continuarea acestei penultime strofe. Repetitia ,,mi se" din ultima strofa insa imi cade mie mai putin bine, dar mentine/creste tensiunea pentru finalul deschis interpretarilor :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deioana, multumesc pentru apreciere, imi voi tine antenele ridicate, fii sigura ca si de acum inainte! ionella
pentru textul : Cuvântul dema surprinzi de fiecare data. :P mi-a placut rau interpretarea ta. punct ochit. este, desigur, o "initiere in obisnuinta". multe ectopice aici. despre masculinizare, zic: "vocea" aleasa, in ultima vreme, ma poate "exprima" mult mai bine. este un inceput, oricum. cale lunga, in rest. multumesc pentru taxare.
pentru textul : Ziua judecății deEsti o draguta Nuta... schimba acolo nu te lua dupa mine :-) Imi place constructia poemului, un fel de mini-colectie de haiku-uri legate printr-o viziune supra-realista. Si daca tot schimbi, poate revii un pic si asupra strofei a patra pentru a pastra unitatea formei din celelalte strofe, mutand "de piatra" sus pe versul intai unde, cel putin eu asa cred, ii este locul. Andu.
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deDomnule Titarenco, din momentul in care dumneavoastra primiti cererea unui aspirant la statutul de membru al acestui club de literatura si mai mult decat atat,din momentul in care el accede la nivelul de autor trecand peste cel de novice, nu mai sunt dubii legate de calitatea sa in ceea ce priveste poezia. nu va inteleg atitudinea care ar trebui sa fie cea a unui moderator impartial, elegant si a caror interventii sa sporeasca nivelul literar al comunitatii. comparatiile dumneavoastra sunt deplasate , rautacioase si ieftine. observ cu tristete faptul ca lasati cu nonsalanta membrii clubului dvstra literar sa fie improscati cu noroi si contribuiti si dvstra insiva la acest lucru. am senzatia ca hermeneia a devenit un smârc unde nu e indicat sa tulburi siesta crocodililor aflati cu burta la umbra sau la soare. polemicile au si ele rostul lor din scanteile lor tasnesc idei pentru maine, daca ele nu sunt doar atacuri grosolane de cel mai prost simt. faceti un duo formidabil cu dl moldovan. excelsior!
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deMulțumesc Adrian. Cred că este întotdeauna un privilegiu în viață să cunoști persoane de valoare, de talent. Indiferent de culoare sau credință. Indiferent de convingeri. Și aceste întâlniri nu sunt întâmplătoare. Nici măcar Albert Einstein nu credea în hazard.
pentru textul : Journée du Judaïsme Roumain à Paris/Ziua Iudaismului Român la Paris demultumesc pentru stima si remarcile tale in fata carora, ca de obicei, nu am cuvinte. am observat ca ai citat gresit din text
pentru textul : cheile deEmile, sincer te întreb dacă ai pretenția ca o persoană, oricare ar fi aceea, în afara ta, să îți citească acest poem de la început până la sfârșit! Pentru că eu (te cunosc și te respect) l-am început de trei ori dar nu am reușit să-l termin niciodată.
pentru textul : maestrul și peretele său margareta deMai greu de terminat ca Mahabharata este acet poem exagerat cinematografic. Sper că nu e decât un episod trecător în evoluția ta literară. Pentru că niciodată nu înseamnă că dacă scrii mai mult scrii și mai profund.
Dar tu știi asta, însă deocamdată acest poem fluviu care nu curge nicăieri este ce te-ai hotărât să ne oferi, într-un fel anume doar al tău lipsit de milă față de noi, cititorii tăi.
Emil, ai dreptate cu finalul, o sa ma mai gandesc la el, vroiam cumva sa precizez ideea ca EL, Iisus, este cu noi insine pana la sfarsitul timpului. Veacurilor. Erei. Multumesc frumos pentru penita cu care sper sa reusesc sa dau un alt contur, mai definit, finalului!
pentru textul : a se lua o noapte deia uite cum mă reduci la tăcere... :)
pentru textul : cântec de dragoste denu pot comenta texte care-mi sunt dedicate, chiar dacă aș avea de spus unele lucruri despre ele.
așadar, acesta e doar semn că am trecut, am văzut, am citit și m-am oprit să-ți mulțumesc.
Ok, alma! Să încerc ce se poate face...
pentru textul : insulele lui langerhans dede la o neiubita, una care-l uraste pe Pal pentru talentul evident, regretul ca nu pot da o penita (sunt total de acord cu ce a spus oana, umorul si autoironia sunt atat de clare ca intentia mi se pare nediscutabila) numai pentru ca finalul "o să intru în pămînt cu atîta furie/ de parcă te-aș fi pătruns/ pentru prima oară" nu mi s-a parut nepotrivit cu restul si nu numai, mi-a creat impresia ca a slabit poemul. emilian scrie respirabil, la el valoros nu inseamna greoi, imposibil sa nu remarci ca scrie detasat de martori ca si cum ar cauta in audienta unul singur, poate nici macar om ci o reflexie, poate de aceea metaforele lui sunt uluitoare pentru ca te gasesc in mod natural atunci cand nu sunt spectaculos adresate, si esti un "cunoscut" atunci cand te prind.
pentru textul : text parțial lipsă dedaca publicatul ar fi selectie naturala si n-ar implica un pic de dat din coate si-un pic de dorinta de afirmare, as fi mult mai convinsa de argument.
asadar sunt dusmanul neimpacat al omului asta pe care nu l-am intalnit si nici nu-l voi intalni vreodata, pentru toate motivele care-i fac cunoscuta poezia in pofida faptului ca nu publica.
îmi place să cred că Hermeneia a graduat de la "cei şapte ani de-acasă" şi o putem trimite la şcoli mai înalte acum. Felicitări ei şi omului din spatele ei, nicio îndoială aici. Cu peniţele sînt one hundred, un ciento, un cent, un hundert percent de acord cu Andu. Nu, nu e vorba de invidie. Pur şi simplu e hilar.
pentru textul : Șapte ani deAlma, chiar daca am ramas un pic pe ganduri la versul al treilea, vizuala ta mi-a reconfirmat ca-n simplu se oglindeste cel mai bine adancul si frumosul. Nu am cuvinte de critica, trimiterile sunt delicate si perfect conturate. Un poem ca o prima rasuflare.
pentru textul : texture depentru a clarifica, Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? apoi Ești prea transparent...
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară devezi , boba, d'aia zic eu că ești idioțel... te contrazici și cu gura plină. iar mie îmi e milă... dar diagnosticul este: senilitate prematură. în plus: nu am puteri speciale să mențin legături superficiale...
concluzia... cine îl ia azi pe boba de mânuță?:))
probabil că mă idolatrizez sau am ditamai instinctul de autoconservare:) la urma urmei chiar contează? neah. contează semnul tău frumos Cris! cel puțin exist:)
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul dePersonal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deideea centrala era urmatorul paradox: cine/ce are timp sa gandeasca, nu poate gandi, iar cine nu are timp sa gandeasca destul/cat ar dori, poate gandi. si cred ca poezia se naste tocmai din antagonii, chiar daca este vorba despre pareri antitetice ale celor ce au citit o anumita poezie sau despre paradoxuri constatate de autor.
pentru textul : anura sapiens sapiens deAdriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
pentru textul : picătură deastfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
boba, citesc si nu ma dumeresc. frigul te a facut mai bun? esti bolnavior? pt ca eu sunt. sunt ragusita rau. si mi a zis cineva ca in ultimele saptamini s a pierdut ceva in scrisul meu. incepe cumva procesul de prietenie? ce ma bucur. ec
pentru textul : umbrele cu oameni denu știu dacă versurile finale aduc altceva, nici eu nu știu sârbă. poemul este bun, doar roșu un pic prea obsedant și acea mituire a meridianelor care mi se pare nepotrivită, derizorie.
pentru textul : vin prost deE relativ:). Aici, în schimb, comunicarea ne face bine, este de bine. Este o terapie a minţii şi terapia este terapie. Să nu-mi spuneţi că este şi asta relativă? Zâmbesc.
Cele bune.
pentru textul : Eu sunt mersul meu către… deYounger Sister, te rog să te străduiești să susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță; Katya se va folosi mai mult într-o astfel de situație, pentru a avea o mai bună imagine asupra modului în care îi sunt receptate scrierile. Și, de ce nu, se vor folosi și ceilalți cititori, la rândul lor autori. Katya, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deDa, mi-ați dăruit aici un rotund deja domnule Gorun, pentru care se cuvine să vă mulțumesc cu o plecăciune.
pentru textul : Carlos Castaneda, Vrăjitorii Tolteci şi Tăcerea deÎmi amintesc (de data aceasta liber) de acea încercare la care don juan îl supusese pe castaneda... legat aparent fără nicio scăpare de un stâlp, el face un atac de panică dar nu observă acea foarfecă de lângă el cu ajutorul căreia s-ar fi putut imediat elibera.
Mi-a plăcut în mod deosebit și mă consider privilegiată că am citit aceste două materiale ale Dvs. domnule Manolescu Gorun aici pe Hermeneia și că am putut schimba cu Dvs. câteva opinii. Stilul Dvs. documentat, concret dar totodată creativ, uneori intrigant, începe să-mi devină plăcut familiar.
Vă mulțumesc și vă mai aștept,
Margas
Nu pot fi in consonanta cu urmatoarea afirmatie, foarte hotarata de altfel :
"Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta"
Poate ca nu ai succesul unuia care stie sa se puna in scena sau sa isi managerieze opera... dar ca orgoliul ar fi literalmente necesar actului de creatie... hmm... ar fi destule exemple care povestesc contrariul.
Din cuvintele : "spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene." - nu prea stiu ce sa inteleg.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deConcursul priveste juriul sau candidatii ? Eu as fi zis ca febra confruntarii ii loveste pe cei ce vor premiile, si nu pe cei ce le impart :)
Mi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
pentru textul : picioruşe de molii desi mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
pentru textul : Jeg deCeva gen Mircea Ivănescu, dar mai sec.
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deDacă nici asta nu e „poezie“, atunci nici „proza“ lui Mircea Ivănescu nu e.
Mulţumesc cu întârziere pentru citire şi comentariu.
pentru textul : legământul cel nou dePagini