ultimele ops ups

daca imi dai voie...

alexandra ciripeste până își pierde glasul
soarele răsare din esofagul ei
încălzește ușor urechile
ating vocea fină ca pe un fir mov
umed

joia din cuibul meu de burlac
toți îngerii se retrag într-o capelă proaspătă
unde miroase a var sau a vopsea sfântă
ea vine la mine simte ca o pasare
ce zboara mai jos decat ei
//aici ni stiu ce sa modelez in joaca//atunci ne întoarcem în timp
cu trupurile puse drept liturghie

de ne plimbăm mult pantofii noștri lustruiți
pocnesc pe trotuar
in mine un duh de câine mort
ceva mă înțeapă scurt în piept
altceva mă plouă pe față cu acid
voi face bătături mai repede decât ea cred

încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri

paul, poemul are o frumusete înghetata, de genul unei zile de iarna foarte friguroase ,cu mult soare si cu o limpezime ireala a aerului. o frumusete care înfioara. ceva care se uita mult mai greu. putin-putin ma "irita" "soarele răsare din esofagul ei", dar doar pentru ca nu se potriveste cu imaginea desenata de mine.
dar care, în orice alta situatie, poate fi OK. cele bune.

Paul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.

s.b.

Paul, acum serios şi mă bucur că ai luat cele spuse de mine drept glumă. Aşa a şi fost, o glumă:). Dacă a fost slabă sau a căzut aiurea pentru tine, îmi cer scuze. Tot ce am vrut,de fapt, să spun este că schimbă cumva registrul poemului, începutul şi sfârşitul nu se echilibrează din punctul meu de vedere (cu esofagul şi soarele), desigur. De aceea am şi spus că ai tu nişte poeme foarte bune, care-mi merg la suflet, în schimb, aci, am simţit nevoia să-ţi spun ce am spus. Nu imi pasă de urechile nimănui. Eu îmi iubesc doar urechile mele. Sâc!:)
s.b.