Excepţional, din punctul meu de vedere, ce spui, Cristina! ” eu as prefera sa fie euridice cea răspunzătoare de toate astea”, spui dumneata.
Hai să fac analiză pe text. Ca şi când nu ar fi al meu. Pentru a evidenţia, pe cât posibil, un prim nivel de «dezambiguizare».
„Când a privit-o [pe Euridice]
cu ochiul întors
în el însuşi” [deoarece atunci când Orfeu a privit-o, a orbit şi nu mai putea s-o vadă, în urmă, decât cu „ochiul [interior] întors în el însuşi” [cu văzul «văzului»]
„o ultimă rafală de mitralieră
a modulat liniştea” [după o astfel de «rafală» liniştea care se lasă e «asurzitore» şi doar «urechea interioară» mai reuşeşte s-o «moduleze» şi să discearnă «ecoul»]
„ceasului cu o singură limbă
ce stătea” [«ceas cu o singură limbă» ce se oprise; cu o «singură limbă» pentru că cea care indica orele dispăruse deja odată cu moartea fizică a Euridicei şi acum, după ce o pierde a doua oară, privind înapoi, se opreşte, fizic, şi minutarul; rămâne însă «ecoul» vieţii de «după» ce continuă şi se transformă, amplificat, în cântecul orfic]
„o auziţi
cum clipeşte?” [cine? Euridice/ liniştea/ acest «ecou» care pare continuu, dar care este format din «puncte instantanee» care urmează unul după altul ca bătăile unei inimi noi care îşi deapănă «cântecul» revenind/rămânând în «viaţă»?]
Acesta este, aşa cum am spus, un prim nivel de dezambiguizare. Altele, mai profunde le intuieşti şi pe ele: „anima/ animus”; “ying/yang iar intre ele timpul asasin ciunteste armonia initiatica” etc.
Încă o dată, îţi mulţumesc din suflet, Cristina, că ai «rezonat»! Fie ca urările de bine pe care mi le adresezi să ţi se reîntoarcă înmiit!
de la 28 la 29... Am apreciat fotomontajul... * Curățenie de primăvară, care ne împrospătează culorile, umorile. Interiorul țâșnește către exterior: dulapul se agață de balcon, iar anotimpurile se înalță peste bolți firave dispărând in filigran. Hainele își schimbă forma și culoarea, după toane, ieșiri, umbre, deteriorate, decolorate...culorile vieții, care ne îmbracă la adăpostul garderobei se amestecă deodată, mixere ale umorilor zilelor și nopților. Radiografie a veșmintelor noastre, a coloranților artificiali, ca și a modei de o zi...
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
Mulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
Nu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
Silvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
În textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
felicitari pentru imaginatia debordanta care, pentru mine, este un semn si o caracteristica definitorie a poeziei! felul in care autorul complica si alambicheaza lumina care se rasfrange in si prin ochii sai, lasand imaginatia cititorului sa zburde aiurea, este un motiv de a remarca aceasta scriere ca plina de originalitate si de inspiratie. titlul insa, imi pare fortat pentru text. daca "ochii sunt ferestrele sufletului", asta nu insemna ca, ideatic, tot ce descrie poemul se referea la deschiderea inimii catre univers.
un suprarealism autentic de rasucire a lipsei de perspectiva... „mă strâng de limbă și tac vântul bate cuvinte neoprite la timp” re-creezi o lume interioare dupa legi propri, cuvantul tau marturiseste propria natura... mi-a placut ! bun venit pe site!
O poezie în vers clasic reusita, dupa parerea mea, care poate fi apreciata de oricine poate trece de prejudecati elitist-post-post-moderniste.Observatii: cum sa dezbraci setea de...apa?tocmai de apa!
ca tehnica: versul 1-strofa 1 schioapata(11 silabe), versul 3-ultima strofa schioapata si mai tare (10 silabe) pe când toate celelalte au 12 silabe. daca citesti cu voce tare simti imediat cum zgârâie la ureche. cele bune.
Probabil că nu ai citit un autor obligatoriu: Ion Creangă, care scrie peste tot în opera lui o leacă. Există și o explicație etimologică, dar nu știu dacă stăpânești domeniul, așa că..veziți de scaietele din codița ta. Profetule. Îmi pare rău, am mai scris pe aici pe undeva (sau poate încurc eu site-urile!?) că rog să fiu lăsat o lună și voi citi texte de aici. Am o traducere urgentă pe care trebuie s-o predau la termen. După aceea voi face și comentarii la toți, cel puțin prozatorii, dar nu cerșesc laude că, vezi Doamne, te-am lăudat, laudă-mă. Îi mai rog pe cititori să observe că nu eu comentez acolo, ci un narator .Acelea sunt opțiunile lui apropo de Eminescu, nu ale mele, tot așa cum naratorul din Adela nu este Ibrăileanu, cum s-au înșelat critici chiar mari. Fac același lucru și în celălalt text cu scriitori pe care l-am postat aici. Acolo nu a sărit nimeni în sus. Să vă spun de ce? Pentru că unii l-ați ridicat pe drăguțul de Eminescu pe un piedestal mare-mare și nu vreți să recunoașteți că era și el om.Părerea mea este că popoarele sănătoase spiritual își privesc cu detașare geniile.Shakespeare a fost ironizat căt încape, am acasă o carte în ruseștecu povestiri licențioase despre Pușkin, Daniil Harms are niște adevărate capodopere despre Gogol și Pușkin, până și pe seama lui Hristos s-au făcut de sute de ani glume, de pildă în snoavele noastre populare. Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed
Oriana, am încercat eu ceva cu 'nesimţirea' aia, dar se pare că mai mult strică decât ajută. E, pe undeva, vorba despre raportul pe care îl am uneori cu 'orfanii' mei literari, caz în care merit ceva mai 'tare' decât o fină ironie. Rămâne de văzut cum îl lucrez, ca să nu mai pară chiar o 'ne-simţire'.
Scoatem 'ca'-ul fără alte comentarii. Foarte bună sugestia.
În rest... ai dreptate, 'sângeros', ca mai toate războaiele.
Alma draga, postarea poeziei http://www.hermeneia.com/poezie/830/ si a celeilalte, respectiv http://www.hermeneia.com/poezie/898/, a permis redefinirea fiecarei entitati/personalitati literare, care au fost pentru o perioada de timp impreuna. Aranca isi pastreaza propriile creatii. Esential, asa cum spuneai si tu, "Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)"
uite clona nu e clona!
am deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
un poem miscator, ca intre doua aripi. prima si ultima strofa execeleaza pe aceasi tema, in timp ce cuprinsul se joaca cu metafore reusite. felicitari pt. inspiratie! dar, deficienta acestei poezii consta in faptul ca titlul se refera doar la inceputul si sfarsitul ei. acesta este si motivul, poate, pentru care poemul imi pare a fi unul dezlanat.
acelui "mi-e dor" curat. cred că este exprimarea care nu poate deveni vreodată clişeu.
mi-a plăcut întregul. spun şi eu că ai fi putut evita anumite versuri, dar poate că fără acelea nu ai fi simţit că transmiţi tot ceea ce era de transmis.
Mircea Florin Sandru, sint convinsa ca aceasta casa de pe colina exista si in realitate, prea frumos si veridic ai descris-o. si cu toata sinceritatea iti spun ca te invidiez pentru ea. asa ca accept cu mare placere invitatia la revelionul imaginar. La multi ani!
da, uite ca m-a facut sa zimbesc. se pare ca ai revenit la ce stii sa faci bine, scrisul aerisit, vertical. textul e simplu, ludic, poate chiar la limita simplismului daca nu ar fi substratul numerologic (sau astrologic), (sau poate kabalistic), sau poate cine mai stie. dar daca tot ai "notat" atit si prin atitea locuri uite iti dau o penita sa tatuezi mai departe
Parcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e o frăgezime de iarbă strivită sub tălpile goale în poemul acesta. mie îmi place "departeo".
pentru textul : Și dacă decolegilor pt trecere si apreciere, ma bucur ca ati rezonat cu acest haiku.
la multi ani va doresc si toate cele bune
pentru textul : Haiku deExcepţional, din punctul meu de vedere, ce spui, Cristina! ” eu as prefera sa fie euridice cea răspunzătoare de toate astea”, spui dumneata.
Hai să fac analiză pe text. Ca şi când nu ar fi al meu. Pentru a evidenţia, pe cât posibil, un prim nivel de «dezambiguizare».
„Când a privit-o [pe Euridice]
cu ochiul întors
în el însuşi” [deoarece atunci când Orfeu a privit-o, a orbit şi nu mai putea s-o vadă, în urmă, decât cu „ochiul [interior] întors în el însuşi” [cu văzul «văzului»]
„o ultimă rafală de mitralieră
a modulat liniştea” [după o astfel de «rafală» liniştea care se lasă e «asurzitore» şi doar «urechea interioară» mai reuşeşte s-o «moduleze» şi să discearnă «ecoul»]
„ceasului cu o singură limbă
ce stătea” [«ceas cu o singură limbă» ce se oprise; cu o «singură limbă» pentru că cea care indica orele dispăruse deja odată cu moartea fizică a Euridicei şi acum, după ce o pierde a doua oară, privind înapoi, se opreşte, fizic, şi minutarul; rămâne însă «ecoul» vieţii de «după» ce continuă şi se transformă, amplificat, în cântecul orfic]
„o auziţi
cum clipeşte?” [cine? Euridice/ liniştea/ acest «ecou» care pare continuu, dar care este format din «puncte instantanee» care urmează unul după altul ca bătăile unei inimi noi care îşi deapănă «cântecul» revenind/rămânând în «viaţă»?]
Acesta este, aşa cum am spus, un prim nivel de dezambiguizare. Altele, mai profunde le intuieşti şi pe ele: „anima/ animus”; “ying/yang iar intre ele timpul asasin ciunteste armonia initiatica” etc.
Încă o dată, îţi mulţumesc din suflet, Cristina, că ai «rezonat»! Fie ca urările de bine pe care mi le adresezi să ţi se reîntoarcă înmiit!
pentru textul : Orfeu dede la 28 la 29... Am apreciat fotomontajul... * Curățenie de primăvară, care ne împrospătează culorile, umorile. Interiorul țâșnește către exterior: dulapul se agață de balcon, iar anotimpurile se înalță peste bolți firave dispărând in filigran. Hainele își schimbă forma și culoarea, după toane, ieșiri, umbre, deteriorate, decolorate...culorile vieții, care ne îmbracă la adăpostul garderobei se amestecă deodată, mixere ale umorilor zilelor și nopților. Radiografie a veșmintelor noastre, a coloranților artificiali, ca și a modei de o zi...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 deUn text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : niciunpoemazi deMulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
pentru textul : Adio deNu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
atentie al doilea vers...
pentru textul : Narcoză demerci mult pentru analiză, mă bucur că ți-a plăcut :)
pentru textul : retro .01 deSilvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deÎn textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
foarte inspirat si placut. un poem scris parca cu pensula unui pictor.
pentru textul : dimineață la nice deîmi cer scuze pentru răspunsul întîrziat. Doina, Silvia vă mulţumesc pentru citire comentarii şi rezonanţă.
pentru textul : oameni şi jucării deeratele necesare va rog sa le scuzati. era ceva dintr-o singura suflare.din suflet, draga Cristina.
pentru textul : pietrele umbrei defelicitari pentru imaginatia debordanta care, pentru mine, este un semn si o caracteristica definitorie a poeziei! felul in care autorul complica si alambicheaza lumina care se rasfrange in si prin ochii sai, lasand imaginatia cititorului sa zburde aiurea, este un motiv de a remarca aceasta scriere ca plina de originalitate si de inspiratie. titlul insa, imi pare fortat pentru text. daca "ochii sunt ferestrele sufletului", asta nu insemna ca, ideatic, tot ce descrie poemul se referea la deschiderea inimii catre univers.
pentru textul : Ferestre deun suprarealism autentic de rasucire a lipsei de perspectiva... „mă strâng de limbă și tac vântul bate cuvinte neoprite la timp” re-creezi o lume interioare dupa legi propri, cuvantul tau marturiseste propria natura... mi-a placut ! bun venit pe site!
pentru textul : Casă printre copaci deP.S. "urmbrele" alea sunt un typo nu? :-)
pentru textul : mate blues deO poezie în vers clasic reusita, dupa parerea mea, care poate fi apreciata de oricine poate trece de prejudecati elitist-post-post-moderniste.Observatii: cum sa dezbraci setea de...apa?tocmai de apa!
pentru textul : Fuga din mine deca tehnica: versul 1-strofa 1 schioapata(11 silabe), versul 3-ultima strofa schioapata si mai tare (10 silabe) pe când toate celelalte au 12 silabe. daca citesti cu voce tare simti imediat cum zgârâie la ureche. cele bune.
Probabil că nu ai citit un autor obligatoriu: Ion Creangă, care scrie peste tot în opera lui o leacă. Există și o explicație etimologică, dar nu știu dacă stăpânești domeniul, așa că..veziți de scaietele din codița ta. Profetule. Îmi pare rău, am mai scris pe aici pe undeva (sau poate încurc eu site-urile!?) că rog să fiu lăsat o lună și voi citi texte de aici. Am o traducere urgentă pe care trebuie s-o predau la termen. După aceea voi face și comentarii la toți, cel puțin prozatorii, dar nu cerșesc laude că, vezi Doamne, te-am lăudat, laudă-mă. Îi mai rog pe cititori să observe că nu eu comentez acolo, ci un narator .Acelea sunt opțiunile lui apropo de Eminescu, nu ale mele, tot așa cum naratorul din Adela nu este Ibrăileanu, cum s-au înșelat critici chiar mari. Fac același lucru și în celălalt text cu scriitori pe care l-am postat aici. Acolo nu a sărit nimeni în sus. Să vă spun de ce? Pentru că unii l-ați ridicat pe drăguțul de Eminescu pe un piedestal mare-mare și nu vreți să recunoașteți că era și el om.Părerea mea este că popoarele sănătoase spiritual își privesc cu detașare geniile.Shakespeare a fost ironizat căt încape, am acasă o carte în ruseștecu povestiri licențioase despre Pușkin, Daniil Harms are niște adevărate capodopere despre Gogol și Pușkin, până și pe seama lui Hristos s-au făcut de sute de ani glume, de pildă în snoavele noastre populare. Numai întunecații ăia la minte de arabi s-au supărat pentru niște caricaturi cu Mahomed
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deVă mulţumesc pentru ajutor. Ştiu că am o boală cu virgulele şi nu numai...
pentru textul : Petru pământesc.. deimi place poemul .poate mai meditezi asupra titlului,pare banc fa/l macar sa fie banc de pesti
pentru textul : mess deOriana, am încercat eu ceva cu 'nesimţirea' aia, dar se pare că mai mult strică decât ajută. E, pe undeva, vorba despre raportul pe care îl am uneori cu 'orfanii' mei literari, caz în care merit ceva mai 'tare' decât o fină ironie. Rămâne de văzut cum îl lucrez, ca să nu mai pară chiar o 'ne-simţire'.
Scoatem 'ca'-ul fără alte comentarii. Foarte bună sugestia.
În rest... ai dreptate, 'sângeros', ca mai toate războaiele.
pentru textul : Obsesii deAlma draga, postarea poeziei http://www.hermeneia.com/poezie/830/ si a celeilalte, respectiv http://www.hermeneia.com/poezie/898/, a permis redefinirea fiecarei entitati/personalitati literare, care au fost pentru o perioada de timp impreuna. Aranca isi pastreaza propriile creatii. Esential, asa cum spuneai si tu, "Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)"
pentru textul : și zeii plîng deuite clona nu e clona!
pentru textul : elephant&castel deam deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
un poem miscator, ca intre doua aripi. prima si ultima strofa execeleaza pe aceasi tema, in timp ce cuprinsul se joaca cu metafore reusite. felicitari pt. inspiratie! dar, deficienta acestei poezii consta in faptul ca titlul se refera doar la inceputul si sfarsitul ei. acesta este si motivul, poate, pentru care poemul imi pare a fi unul dezlanat.
pentru textul : mater misericordiae deacelui "mi-e dor" curat. cred că este exprimarea care nu poate deveni vreodată clişeu.
mi-a plăcut întregul. spun şi eu că ai fi putut evita anumite versuri, dar poate că fără acelea nu ai fi simţit că transmiţi tot ceea ce era de transmis.
pentru textul : de el deMircea Florin Sandru, sint convinsa ca aceasta casa de pe colina exista si in realitate, prea frumos si veridic ai descris-o. si cu toata sinceritatea iti spun ca te invidiez pentru ea. asa ca accept cu mare placere invitatia la revelionul imaginar. La multi ani!
pentru textul : casa de pe colină deda, este o poveste şi eu am simţit acest lucru. Mulţumesc pentru lectură şi remarcarea textului Virgil. Şi pentru observaţiile pertinente.
pentru textul : Pe Volga liniştită depentru aceasta trecere prin câmpul cu amintiri! sunt nostalgii care nu se vor vindeca niciodată, dar se pot liriciza măcar:)
pentru textul : la film cu Mihnea deda, uite ca m-a facut sa zimbesc. se pare ca ai revenit la ce stii sa faci bine, scrisul aerisit, vertical. textul e simplu, ludic, poate chiar la limita simplismului daca nu ar fi substratul numerologic (sau astrologic), (sau poate kabalistic), sau poate cine mai stie. dar daca tot ai "notat" atit si prin atitea locuri uite iti dau o penita sa tatuezi mai departe
pentru textul : tattoos deLa multi ani Hermeneia! A inceput sa-mi placa aici, la voi. :)
pentru textul : starea hermeneia deParcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
pentru textul : Alejandro Garcia Péon dePagini