Virgil, e ok (nu "ieșirile" caracterizează un om, iar noi, cei de pe hermeneia, știm asta). Marina, Nicole, mulțumesc. (Nicole, am postat traducerea ta, pentru a nu deruta vorbitorii de limbă franceză, mulțumesc)
da, niciodată nu mă voi feri să afirm că îmi plac oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu. iar când acest fapt se vede și în preocupările lor este admirabil. are un farmec deosebit acest poem. de liniște neguroasă, sau de raze ivite printre nori. cineva spunea că adevăratul labirint este pustiul (parcă Borges), dar aici pustiul este un vârf de munte cu numele Domnului. am observat și o îmbunătățire a stilului... ce mai, mi-a plăcut. uite care este pericopa mea preferată:
pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
pentru acestea vine și aprecierea mea. desigur este loc și pentru alte opinii:) felicitări Mariana!
Starea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
Mă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
Ca le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
este o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
aceste suspine în doliu prin camera verde a mării au tristețea iremediabilă a sfârșitului...par amprenta ultimului requiem dedicat acelor îndrăgostiți lepădați, eliberați de sufletele uitate largi, descheiate, veșminte inutile de alge:"libera animas", "Libera me, Domine, de morte aeterna" metafore originale, imagini autentice, cu efect scenografic, de forță, cuceresc depărtările, adâncurile dintre oameni: "adâncul e un car cu lebede muribunde tras de un unicorn marin luminând cu țipătul lui straniu nisipul"
Ioana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
Poți să folosești cât vrei expresia "biserica pițigoilor", nu există interdicție, sunt de acord cu Virgil Titarenco, doar am spus că nu e a ta. E titlul fericit al unei colecții. Cine e Mircea Lăcătuș?
in amintirea scarilormeledebloc, a amintirilor inodore, a toamnelor adolescent solitare, a mucegaitelor parfumuri... nu pot sa nu fiu subiectiv. poemul asta ma atinge ca placutul vanticel al unei "veri desvirginate de soare"
Mi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
minuscula mea cultura muzicala imi sopteste totusi ca titlul imi suna cunoscut. trecand peste acest aspect -iata, am trecut- remanc (nu, nu intreb) sincer foarte: ce grea e, of, viata. si viitorul, da.
Emilian, serios vorbind, îmi place ce scrii. Şi ce comentezi. Şi te respect şi ca om. Şi ţi-am răspuns la neînţelegerea ta onest. Şi te rog să mă laşi sa păstrez toate astea! Căci abia acum am realizat care-i, în fapt, problema. Nu-i textul, nu-s eu. De aia, la fel de prieteneşte şi direct, am să vă rog, Emilian, Ştefan, Raluca, să vă spălati sau sfâşiaţi rufele în familie, nu la mine-n pagină. Mulţumesc şi punct!
Andule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
uite dom'le ca cineva a reusit sa ma amuze astazi. ce-o fi insemnind oare "ca si psalm ii lipseste reverenta"? e intradevar interesant cum unii au aplecarea asta spre a deveni penibili. ca la bun simt nu ma mai astept. incep sa cred ca unora nu le e dat sa-l aiba.
Ștefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.
â - pana una alta este regula adoptata/impusa... Si eu sunt de acord cu d-l Pruteanu... http://www.pruteanu.ro/6atitudini/2007.10.11-ortogr.htm insa, de la acest nivel, optiunea de a nu adopta aceasta regula pare un boicot penibil... Cristi
Onorat Consiliu,
Am luat notă de atitudinea Dvs. dar consider că mă discriminați (no news) și asta nu vă face cinste (no news), pentru că poemul este mult mai vulgar decât comentariul meu, asta era și ideea în caz că nu s-a prins chiar nimeni deși nu cred că poate fi vorba despre așa ceva pe site-ul acesta plin de oameni inteligenți.
I rest my case now
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
Poate ar fi aici locul unde să fac o precizare. Anume, că prezenţa mea pe unele site-uri literare se explică nu doar prin dorinţa de a-mi promova propriile scrieri şi de a obţine un oarecare feedback, dar şi prin aceea de a descoperi scriitori. Tineri, dar şi mai puţini tineri, însă autori care, dupa gustul meu şi dupa priceperea mea ar trebui promovaţi şi susţinuţi. În măsura în care eu, prin revista pe care o conduc de 12 ani (şi pe care am fondat-o, în aprilie 2000) pot face asta. Pentru că prezenţa pe site-uri literare precum hermeneia este benefică şi, aş zice, necesară, dar publicaţiile pe suport tradiţional ramân încă repere. Iar eu aş zice că e bine că se întâmplă aşa.
Aş vrea sa amintesc că, dintre prietenii noştri de pe hermeneia, unde eu consider ca am format o comunitate reală, au apărut în "Litere", până acum, Paul Blaj, Călin Sămărghiţan, Cristina Ştefan, Adriana Lisandru, Silvia Bitere, Adrian A. Agheorghesei şi, iată, Raluca Blezniuc. Poeţi, după cum se vede, poate şi pentru că poezia e mai uşor de urmărit...Dintre prozatori, Liviu Nanu (dar nu cred că e de pe hermeneia). Adrianei Lisandru i-am scris şi o prefaţă la ultimul volum de versuri, asta tot ca rod al activităţii pe hermeneia. Ne-am şi văzut, la Târgovişte, la o manifestare literară. Tot la Târgovişte m-am văzut cu Silvia Bitere şi cu Adrian Agheorghesei, premiaţi la "Moştenirea Văcăreştilor"...
Aştept propuneri de publicare şi de la alţi autori. Şi, în primul rând, de la Virgil Titarenco. Dacă are amabilitatea...Poate pe unii nu i-am sesizat încă...E-mailul meu e cunoscut, l-am publicat la profil...Va aştept cu drag, considerând că, prin asta, nu fac concurenţă site-ului...Sunt un prieten al acestuia.
Mi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
Adrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
...Un contrast prea puternic între tropii perimați și cei inediți și reușiți. Scot în evidență acuratețea ideii care nu se diluează ci ajunge unde se naște - în oniric. ...Toate bune! A.A.A
o sa iti raspund aici. nu-ti port resentimente, esti ceea ce esti, o creatura umana cu varii sentimente. pacat ca ura si invidia te macina, un om de inteligenta ta ar putea fi de mai mult ajutor celorlalti. ciudat este ca rolul tau cel mai important, drept pt care iti multumesc, era sa-mi confirmi ca locul meu nu este aici. la un moment dat vei realiza tot ce ti-am zis. succes in viata si sa fii sanatos. si tu si familia ta.
titarenco!
acum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
reciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
Luminita, inseamna ca nu mi-am invins propriile temeri degeaba. cat depre final...da, mereu ar putea fi un altul. din pacate, practica ne omoara... :) multumesc. Adriana
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am renunțat la anecdotic din curiozitate, să văd ce iese. mulțumesc de opinie, semn și lectură, Adrian.
pentru textul : decembrie subțire degând bun!
Mult prea multe locuri comune în textul tău; formulări impersonale şi destul de multă poetizare.
"cu unghiile ascuţite sfredelesc noi încercări" - "ascuţite" e balast.
"crengi de copac" - pleonasm.
"(z)bucium de doruri/verde crud/potecile cărunte/porţile ruginite - stereotipii
Ultima unitate, dacă ar fi puţin reformulată, ar putea fi de reţinut.
pentru textul : septembrie turbat apune între frunze deVirgil, e ok (nu "ieșirile" caracterizează un om, iar noi, cei de pe hermeneia, știm asta). Marina, Nicole, mulțumesc. (Nicole, am postat traducerea ta, pentru a nu deruta vorbitorii de limbă franceză, mulțumesc)
pentru textul : ...I'm growing like spells... deda, niciodată nu mă voi feri să afirm că îmi plac oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu. iar când acest fapt se vede și în preocupările lor este admirabil. are un farmec deosebit acest poem. de liniște neguroasă, sau de raze ivite printre nori. cineva spunea că adevăratul labirint este pustiul (parcă Borges), dar aici pustiul este un vârf de munte cu numele Domnului. am observat și o îmbunătățire a stilului... ce mai, mi-a plăcut. uite care este pericopa mea preferată:
pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
pentru acestea vine și aprecierea mea. desigur este loc și pentru alte opinii:) felicitări Mariana!
pentru textul : Adonai – întreită mirare deStarea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
:)
pentru textul : aproape de kilimandjaro deMă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen deCa le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
pentru textul : Dedoianii deeste o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
pentru textul : Glasul tăcerilor deaceste suspine în doliu prin camera verde a mării au tristețea iremediabilă a sfârșitului...par amprenta ultimului requiem dedicat acelor îndrăgostiți lepădați, eliberați de sufletele uitate largi, descheiate, veșminte inutile de alge:"libera animas", "Libera me, Domine, de morte aeterna" metafore originale, imagini autentice, cu efect scenografic, de forță, cuceresc depărtările, adâncurile dintre oameni: "adâncul e un car cu lebede muribunde tras de un unicorn marin luminând cu țipătul lui straniu nisipul"
pentru textul : requiem la flaut pentru ieșirea din labirint deIoana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS dePoți să folosești cât vrei expresia "biserica pițigoilor", nu există interdicție, sunt de acord cu Virgil Titarenco, doar am spus că nu e a ta. E titlul fericit al unei colecții. Cine e Mircea Lăcătuș?
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dein amintirea scarilormeledebloc, a amintirilor inodore, a toamnelor adolescent solitare, a mucegaitelor parfumuri... nu pot sa nu fiu subiectiv. poemul asta ma atinge ca placutul vanticel al unei "veri desvirginate de soare"
pentru textul : scaranoastradebloc deMi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.
Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...
În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.
pentru textul : Carpe Diem deminuscula mea cultura muzicala imi sopteste totusi ca titlul imi suna cunoscut. trecand peste acest aspect -iata, am trecut- remanc (nu, nu intreb) sincer foarte: ce grea e, of, viata. si viitorul, da.
pentru textul : By the River of Babylon deEmilian, serios vorbind, îmi place ce scrii. Şi ce comentezi. Şi te respect şi ca om. Şi ţi-am răspuns la neînţelegerea ta onest. Şi te rog să mă laşi sa păstrez toate astea! Căci abia acum am realizat care-i, în fapt, problema. Nu-i textul, nu-s eu. De aia, la fel de prieteneşte şi direct, am să vă rog, Emilian, Ştefan, Raluca, să vă spălati sau sfâşiaţi rufele în familie, nu la mine-n pagină. Mulţumesc şi punct!
pentru textul : Alb şi roşu deAndule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
Mulţumirile se subînţeleg.
pentru textul : mie nu-mi pare rău deuite dom'le ca cineva a reusit sa ma amuze astazi. ce-o fi insemnind oare "ca si psalm ii lipseste reverenta"? e intradevar interesant cum unii au aplecarea asta spre a deveni penibili. ca la bun simt nu ma mai astept. incep sa cred ca unora nu le e dat sa-l aiba.
pentru textul : psalm dema intreb daca autorul acestui text isi da seama unde nu reuseste
pentru textul : Fila deȘtefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.
pentru textul : recreația mare deâ - pana una alta este regula adoptata/impusa... Si eu sunt de acord cu d-l Pruteanu... http://www.pruteanu.ro/6atitudini/2007.10.11-ortogr.htm insa, de la acest nivel, optiunea de a nu adopta aceasta regula pare un boicot penibil... Cristi
pentru textul : ploua în eden III deOnorat Consiliu,
pentru textul : poem naiv de blog deAm luat notă de atitudinea Dvs. dar consider că mă discriminați (no news) și asta nu vă face cinste (no news), pentru că poemul este mult mai vulgar decât comentariul meu, asta era și ideea în caz că nu s-a prins chiar nimeni deși nu cred că poate fi vorba despre așa ceva pe site-ul acesta plin de oameni inteligenți.
I rest my case now
Ambele cuvinte sunt folosite chiar dacă DEX nu le dă o definiţie. Tulburent vinre de la tulbure, neclar, iar ascensinalitate vine de la ascensiune, suire, urcare, înălţare. Bineînţeles că puteam scrie şi "într-o permanentă ascensiune", dar având în vedere că acest cuvânt se foloseşte, l-am scris ca atare. Este totuşi un cuvânt ce derivă din unul românesc faţă de altele precum meneger în loc de director, sou alte americanisme idioate. Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene dePoate ar fi aici locul unde să fac o precizare. Anume, că prezenţa mea pe unele site-uri literare se explică nu doar prin dorinţa de a-mi promova propriile scrieri şi de a obţine un oarecare feedback, dar şi prin aceea de a descoperi scriitori. Tineri, dar şi mai puţini tineri, însă autori care, dupa gustul meu şi dupa priceperea mea ar trebui promovaţi şi susţinuţi. În măsura în care eu, prin revista pe care o conduc de 12 ani (şi pe care am fondat-o, în aprilie 2000) pot face asta. Pentru că prezenţa pe site-uri literare precum hermeneia este benefică şi, aş zice, necesară, dar publicaţiile pe suport tradiţional ramân încă repere. Iar eu aş zice că e bine că se întâmplă aşa.
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deAş vrea sa amintesc că, dintre prietenii noştri de pe hermeneia, unde eu consider ca am format o comunitate reală, au apărut în "Litere", până acum, Paul Blaj, Călin Sămărghiţan, Cristina Ştefan, Adriana Lisandru, Silvia Bitere, Adrian A. Agheorghesei şi, iată, Raluca Blezniuc. Poeţi, după cum se vede, poate şi pentru că poezia e mai uşor de urmărit...Dintre prozatori, Liviu Nanu (dar nu cred că e de pe hermeneia). Adrianei Lisandru i-am scris şi o prefaţă la ultimul volum de versuri, asta tot ca rod al activităţii pe hermeneia. Ne-am şi văzut, la Târgovişte, la o manifestare literară. Tot la Târgovişte m-am văzut cu Silvia Bitere şi cu Adrian Agheorghesei, premiaţi la "Moştenirea Văcăreştilor"...
Aştept propuneri de publicare şi de la alţi autori. Şi, în primul rând, de la Virgil Titarenco. Dacă are amabilitatea...Poate pe unii nu i-am sesizat încă...E-mailul meu e cunoscut, l-am publicat la profil...Va aştept cu drag, considerând că, prin asta, nu fac concurenţă site-ului...Sunt un prieten al acestuia.
Mi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
pentru textul : Feminitate sine qua non deAdrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
...Un contrast prea puternic între tropii perimați și cei inediți și reușiți. Scot în evidență acuratețea ideii care nu se diluează ci ajunge unde se naște - în oniric. ...Toate bune! A.A.A
pentru textul : spasm deo sa iti raspund aici. nu-ti port resentimente, esti ceea ce esti, o creatura umana cu varii sentimente. pacat ca ura si invidia te macina, un om de inteligenta ta ar putea fi de mai mult ajutor celorlalti. ciudat este ca rolul tau cel mai important, drept pt care iti multumesc, era sa-mi confirmi ca locul meu nu este aici. la un moment dat vei realiza tot ce ti-am zis. succes in viata si sa fii sanatos. si tu si familia ta.
pentru textul : cacofonia sentimentelor detitarenco!
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deacum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
amintirile au locul lor predestinat, la congelator sau în cartea nescrisă a trecutului, "nimic nu mai este/așa cum a fost" dar asta știam deja...
pentru textul : rația de frig dereciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt deLuminita, inseamna ca nu mi-am invins propriile temeri degeaba. cat depre final...da, mereu ar putea fi un altul. din pacate, practica ne omoara... :) multumesc. Adriana
pentru textul : Fără filtru dePagini