Întotdeauna mi-a plăcut aceast gen de abordare a poeziei, nici nu pot să-i spun minimalist pentru că folosește metafora destul de iscusit, nici gazetăresc istorisind cititorului un fapt petrecut... ceva 'in between' rămân convinsă că aceasta este forma de exprimare, 'ambalajul' poeziei acestor ani.
Sinceritatea foarte important nedisimulată, 'împachetarea' sentimentului în ceva 'ready-to-serve' dar nu bulshit, nu se încălzește la microwave, eu cred în această formă de exprimare a poeziei moderne. Și mă bucur să constat că aici pe Hermeneia, găsesc așa ceva.
Ca să și critic nu doar de dragul de a critica desigur sintagmele 'spoiala efemeră' și 'acrobați ai aerului' sunt ușor poetic pleonastice.
Cred că substanța poemului ar fi neștirbită simplificând exprimarea aici.
Un poem pe care l-am lecturat cu plăcere.
Margas.
Alina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
Povestirea mi-a captat atenţia încă de la primele rânduri şi, chiar după ce am terminat de citit, subiectul şi mesajul mi-au rămas întipărite în minte. La sfârşit, aş fi fost mai mulţumit dacă aş fi găsit un pasaj care să poată fi considerat un declic pentru transformarea personajului dintr-un învingător al sistemului într-un învins. Nu i-ar strica, poate, şi o creştere a tensiunii ce ar culmina cu sinuciderea. Ridicarea cadavrului "în cumpănă" e memorabilă.
Nu cred că este vorba de o referinţă care să facă publicitate unui alt site, cum am citit că e interzis pe Hermeneia. Este un link spre text, ca spre o bibliotecă virtuală, putea fi Scribd sau alt site exclusiv cu texte clasice. Adică era doar o completare a textului meu analitic, care ducea către textul original spre care l-am interpretat. Am observat pe acest site destule linkuri spre youtube sau photobucket sau alte evenimente culturale şi din moment ce nici dvs. nu sunteţi sigur dacă acceptaţi sau nu, eu mai las textul la şantier până voi înţelege eventual de ce. Cum să ştiu eu ce fel de linkuri sunt acceptabile din moment ce nici dvs nu ştiţi?
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
Sînt plăcut surprins de aceste comentarii. Pentru că găsesc aici “dincolo de interpretările de filosofie” interes pentru mesaj. O notă bună, mai ales că pe site-urile dedicate artelor vizuale (în special graficii digitale, intervențiile se referă adesea doar la acuratețea tehnicilor folosite și mai rar la actul artistic, ceea ce este frustrant. Așadar Hialin, dincolo de tehnica “dezarmantă”, eu cred că ai resurse pentru a interpreta un act artistic. Aici te suspectez de modestie ca să nu spun de cochetărie poetică. Constat că se conturează un mesaj, acela al comuniunii/comunicării - Dorine, nu domnu? Elena! Virgil merge și mai departe, încercînd să identifice obiectele dar și alte stări și nu o face rău. Orice cheie este posibilă dar la căpșuni și Spania, recunosc nu m-am gîndit. Însă privind acum imaginea cu atenție de ce nu și tema: Burebista-alungarea din vii? Mulțumiri! Cu acceptul conducerii Hermeneia, voi mai încerca.
Dom'le ce mă enervează acest î din a! E o tîmpenie cumplită. Cum poți sa scrii „sânului”?? E ca si cum ai scrie sanț sau santier sau san clemente. Îmi vine să îmi iau cîmpii și să nu mai scriu nimic românește. Cred că strămoșii noștri latini s-ar răsuci în morminte să vadă cum mutilăm noi frumusețe de sinus . Îmi aduc aminte cu ce emoție de adolescent imberb învățam la trigonometrie despre funcția sinus, îi admiram graficul și mă gîndeam LA CE CREDEȚI??!!! La sînii, la sinusurile colegei de bancă. Și ce frumoasă era trigonometria atunci! Iar acum!!! Acum niște idioți (de la grecescul idiotes adică lipsit de dar, dar de sus de la Dumnezeu, darul de a pricepe ce merge și ce nu merge, niște epigoni, niște siluitori ai limbii române îmi cer mie să ma uit la pieptul unei femei și să îmi rezoneze mie în minte cu șanț sau sanda, sau cu iaurtul sana, sau cu sanatoriu sau cu San Clemente sau cu Santana!!! E absolut aberant. Oamenii aștia nu pricep că aceste cuvinte au farmec, vrajă etimologică, în rădăcinele lor originale, în imaginile care ți le sugerează acele litere (și doar acelea) în creier?!! Ce mama sărăciei mai vezi în creier cînd citești cuvîntul „sân”??!! E oripilant... Ar trebui să demisioneze în bloc membrii Academiei Române pentru mutilarea frumosului sîn (sinus, sinusoida, sinuos, sinuozitate..) românesc.
Multam Lucian... ai inteles despre ce este vorba. Virgil... nu ma ofensezi... insa as vrea sa fii mai precis... nu mi-au iesit silabele? cred ca este o meditatie asupra naturii, chiar daca e vorba de o insertie umana poate prea evidenta. Sa zicem ca se apropie de Mono No Aware ca si tipar. Dupa primul vers utilizez pauza, caracteristica a unui haiku in forma fixa, nu vad figuri de stil etc Asa ca daca tot vrei sa ma inveti ceva fa asta pana la capat :)
Aș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
Ioana, ai dreptate, deja mi-am imaginat personajele și decorurile. Mulțumesc. Finalul nu e final, se poate modifica oricând. Ca-n viață. Când îl facem? SM, zic.
nicodem, hai sa fim seriosi. eu am inca speranta ca oricine am fi sintem oameni mari (adica maturi). pe mine nu m-a acuzat nimeni ca as fi furat din nichita. la un moment dat bobadil facea anumite asocieri dar n-au reusit sa ma intereseze dincolo de amuzament. ca sa sa fiu mai simplu, bunica-mea avea o vorba "hotului de hot i-e frica". niciodata nu am avut probleme sa imi apar "proprietatea intelectuala" pentru ca niciodata nu am avut nici cea mai vaga banuiala ca as fi plagiat pe cineva. si am fost acuzat si eu si de caloianu silvia si cred ca au mai zis si altii una si alta. ca de obicei i-am lasat sa fiarba in suc propriu. eu nu vad cine si unde te-a acuzat de ceva. pe hermeneia noi avem o politica de zero toleranta fata de astfel de lucruri si sint convins ca daca vreun editor sau moderator ar fi avut vreo anumita banuiala de plagiat ti s-ar fi adus la cunostinta acest lucru in termeni fara nici un echivoc
nu dom'le, textul asta este serios, este graaaaaaavvvv, ca o femeie graaaaaaavvvida, este serios ca un abore scoooooorbuuurossss. este textul cel mai prooooooofuuuuund de nu ii mai dai de fuuuuuunddd, si apoi daca te apleci sa i vezi fundu' profundu' cazi cu capu' in jos ca ultima data cind s-a cazut in suuuss si s-a ajuuuuns pe luna si dusul a fost dus iar ajunsul ajuns. deci e text cu cadere si cu aplecare si cu niscaiva musai inclinare. de unde si noi ne inclinam si rostim hopa-mitica si la mai mare.....
mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
Și mie mi-a plăcut acest poem. L-am reținut încă de la data postării. Așteptam o reacție și iată că Bobadil punctează. Obs. Cred că se mizează prea mult pe naivitatea cititorului în versurile cu majuscule. Preferam șoapta și nu țipătul.
Katya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
Pe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
Trec peste tonul dvs malitos, care nu cred ca isi avea sensul. Exista oameni care comenteaza si oameni care scriu. Eu prefer sa fiu printre ultimii, chiar daca nu-mi isese uneori. De indruamt nu am nici un drept si nici numi asum o asemenea responsabilitate. De comentat comentez foarte rar sub texte care nu sint pe acest site. In virtual m-am retras de pe toate site-urile si aerele de editor pe care le-am avut. Mai postez doar pe doua site-uri de suflet. In rest imi place sa tac. Sper ca v-am lamurit curiozitatile.
În sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
nu se înțelege prea bine: --- să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale).--- ce înseamnă asta de fapt? eu din e-mail am înțeles să nu public decît texte inedite în primele 2 luni ale "existenței" mele pe site. da! vrei să îl scot, virgil? mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva". am nevoie de "altceva la acest text".
in comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
Fain poem! O satiră rafinată care merge până la î din i sau â din a la români... Nu cred că Palatul parlamentului din final a fost o alegere fericită pentru poem, parcă prea coboară în concret. Aș renunța și la precizarea 'cu tâlc' de la 'alegorie' e prea alambicată pentru acest poem incisiv si 'straight-forward', doar părerea mea.
Un poem care mi-a plăcut mult!
Marga
Ecaterina, imi pare rau, explicatia ta imi este insuficienta ca sa trec de primul vers. Lasa, ca ne mai intalnim la alte poeme. Oricum, poemul asta promite, mai citesc. Spor, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Întotdeauna mi-a plăcut aceast gen de abordare a poeziei, nici nu pot să-i spun minimalist pentru că folosește metafora destul de iscusit, nici gazetăresc istorisind cititorului un fapt petrecut... ceva 'in between' rămân convinsă că aceasta este forma de exprimare, 'ambalajul' poeziei acestor ani.
pentru textul : night jump deSinceritatea foarte important nedisimulată, 'împachetarea' sentimentului în ceva 'ready-to-serve' dar nu bulshit, nu se încălzește la microwave, eu cred în această formă de exprimare a poeziei moderne. Și mă bucur să constat că aici pe Hermeneia, găsesc așa ceva.
Ca să și critic nu doar de dragul de a critica desigur sintagmele 'spoiala efemeră' și 'acrobați ai aerului' sunt ușor poetic pleonastice.
Cred că substanța poemului ar fi neștirbită simplificând exprimarea aici.
Un poem pe care l-am lecturat cu plăcere.
Margas.
aranca, glumeam hialin, nu ma plictisi
pentru textul : din viața noastră secretă deascult totusi parerile asupra textului, multumesc.
pentru textul : Cândva deAlina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
pentru textul : Culori dePovestirea mi-a captat atenţia încă de la primele rânduri şi, chiar după ce am terminat de citit, subiectul şi mesajul mi-au rămas întipărite în minte. La sfârşit, aş fi fost mai mulţumit dacă aş fi găsit un pasaj care să poată fi considerat un declic pentru transformarea personajului dintr-un învingător al sistemului într-un învins. Nu i-ar strica, poate, şi o creştere a tensiunii ce ar culmina cu sinuciderea. Ridicarea cadavrului "în cumpănă" e memorabilă.
pentru textul : Pentru învinşi nu este loc între îngeri! deNu cred că este vorba de o referinţă care să facă publicitate unui alt site, cum am citit că e interzis pe Hermeneia. Este un link spre text, ca spre o bibliotecă virtuală, putea fi Scribd sau alt site exclusiv cu texte clasice. Adică era doar o completare a textului meu analitic, care ducea către textul original spre care l-am interpretat. Am observat pe acest site destule linkuri spre youtube sau photobucket sau alte evenimente culturale şi din moment ce nici dvs. nu sunteţi sigur dacă acceptaţi sau nu, eu mai las textul la şantier până voi înţelege eventual de ce. Cum să ştiu eu ce fel de linkuri sunt acceptabile din moment ce nici dvs nu ştiţi?
pentru textul : Scurt pe doi deNu ma intereseaza comentariile de pe alte site-uri si nici de pe vreun site, decat doar asa ca barfa. Stiu ca am dreptate, cand e vorba de poezie ;).
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 denu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deSînt plăcut surprins de aceste comentarii. Pentru că găsesc aici “dincolo de interpretările de filosofie” interes pentru mesaj. O notă bună, mai ales că pe site-urile dedicate artelor vizuale (în special graficii digitale, intervențiile se referă adesea doar la acuratețea tehnicilor folosite și mai rar la actul artistic, ceea ce este frustrant. Așadar Hialin, dincolo de tehnica “dezarmantă”, eu cred că ai resurse pentru a interpreta un act artistic. Aici te suspectez de modestie ca să nu spun de cochetărie poetică. Constat că se conturează un mesaj, acela al comuniunii/comunicării - Dorine, nu domnu? Elena! Virgil merge și mai departe, încercînd să identifice obiectele dar și alte stări și nu o face rău. Orice cheie este posibilă dar la căpșuni și Spania, recunosc nu m-am gîndit. Însă privind acum imaginea cu atenție de ce nu și tema: Burebista-alungarea din vii? Mulțumiri! Cu acceptul conducerii Hermeneia, voi mai încerca.
pentru textul : escape deDom'le ce mă enervează acest î din a! E o tîmpenie cumplită. Cum poți sa scrii „sânului”?? E ca si cum ai scrie sanț sau santier sau san clemente. Îmi vine să îmi iau cîmpii și să nu mai scriu nimic românește. Cred că strămoșii noștri latini s-ar răsuci în morminte să vadă cum mutilăm noi frumusețe de sinus . Îmi aduc aminte cu ce emoție de adolescent imberb învățam la trigonometrie despre funcția sinus, îi admiram graficul și mă gîndeam LA CE CREDEȚI??!!! La sînii, la sinusurile colegei de bancă. Și ce frumoasă era trigonometria atunci! Iar acum!!! Acum niște idioți (de la grecescul idiotes adică lipsit de dar, dar de sus de la Dumnezeu, darul de a pricepe ce merge și ce nu merge, niște epigoni, niște siluitori ai limbii române îmi cer mie să ma uit la pieptul unei femei și să îmi rezoneze mie în minte cu șanț sau sanda, sau cu iaurtul sana, sau cu sanatoriu sau cu San Clemente sau cu Santana!!! E absolut aberant. Oamenii aștia nu pricep că aceste cuvinte au farmec, vrajă etimologică, în rădăcinele lor originale, în imaginile care ți le sugerează acele litere (și doar acelea) în creier?!! Ce mama sărăciei mai vezi în creier cînd citești cuvîntul „sân”??!! E oripilant... Ar trebui să demisioneze în bloc membrii Academiei Române pentru mutilarea frumosului sîn (sinus, sinusoida, sinuos, sinuozitate..) românesc.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deMultam Lucian... ai inteles despre ce este vorba. Virgil... nu ma ofensezi... insa as vrea sa fii mai precis... nu mi-au iesit silabele? cred ca este o meditatie asupra naturii, chiar daca e vorba de o insertie umana poate prea evidenta. Sa zicem ca se apropie de Mono No Aware ca si tipar. Dupa primul vers utilizez pauza, caracteristica a unui haiku in forma fixa, nu vad figuri de stil etc Asa ca daca tot vrei sa ma inveti ceva fa asta pana la capat :)
pentru textul : ... deAlma, tu ramai aceeasi expresie a Spiritului cu care m-am obisnuit. Chiar daca risc sa fiu deplasat, pot sa-ti spun ca te iubesc poeteso? Andu
pentru textul : două mâini deAș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
pentru textul : Fără filtru deIoana, ai dreptate, deja mi-am imaginat personajele și decorurile. Mulțumesc. Finalul nu e final, se poate modifica oricând. Ca-n viață. Când îl facem? SM, zic.
pentru textul : eu, bosho și streamul denicodem, hai sa fim seriosi. eu am inca speranta ca oricine am fi sintem oameni mari (adica maturi). pe mine nu m-a acuzat nimeni ca as fi furat din nichita. la un moment dat bobadil facea anumite asocieri dar n-au reusit sa ma intereseze dincolo de amuzament. ca sa sa fiu mai simplu, bunica-mea avea o vorba "hotului de hot i-e frica". niciodata nu am avut probleme sa imi apar "proprietatea intelectuala" pentru ca niciodata nu am avut nici cea mai vaga banuiala ca as fi plagiat pe cineva. si am fost acuzat si eu si de caloianu silvia si cred ca au mai zis si altii una si alta. ca de obicei i-am lasat sa fiarba in suc propriu. eu nu vad cine si unde te-a acuzat de ceva. pe hermeneia noi avem o politica de zero toleranta fata de astfel de lucruri si sint convins ca daca vreun editor sau moderator ar fi avut vreo anumita banuiala de plagiat ti s-ar fi adus la cunostinta acest lucru in termeni fara nici un echivoc
pentru textul : tăceri deda, acum e ok multa inspiratie si spor!
pentru textul : Sunt contagioasă denu dom'le, textul asta este serios, este graaaaaaavvvv, ca o femeie graaaaaaavvvida, este serios ca un abore scoooooorbuuurossss. este textul cel mai prooooooofuuuuund de nu ii mai dai de fuuuuuunddd, si apoi daca te apleci sa i vezi fundu' profundu' cazi cu capu' in jos ca ultima data cind s-a cazut in suuuss si s-a ajuuuuns pe luna si dusul a fost dus iar ajunsul ajuns. deci e text cu cadere si cu aplecare si cu niscaiva musai inclinare. de unde si noi ne inclinam si rostim hopa-mitica si la mai mare.....
pentru textul : să ne rugăm demai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
pentru textul : Noapte bună, copii deDe acord. Să fim și să rămânem oameni!
pentru textul : cuvinte de jurnal deȘi mie mi-a plăcut acest poem. L-am reținut încă de la data postării. Așteptam o reacție și iată că Bobadil punctează. Obs. Cred că se mizează prea mult pe naivitatea cititorului în versurile cu majuscule. Preferam șoapta și nu țipătul.
pentru textul : Temă cu variațiuni deA! Azi-noapte am uitat un lucru important. Consider că gestul meu este argumentat prin comentariul anterior. Mulțumesc, Dorin, că nu mă mănânci :))
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deKatya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
pentru textul : laleaua neagră dePe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
Mulţumit de răspuns ?
pentru textul : (3) Aforeme deTrec peste tonul dvs malitos, care nu cred ca isi avea sensul. Exista oameni care comenteaza si oameni care scriu. Eu prefer sa fiu printre ultimii, chiar daca nu-mi isese uneori. De indruamt nu am nici un drept si nici numi asum o asemenea responsabilitate. De comentat comentez foarte rar sub texte care nu sint pe acest site. In virtual m-am retras de pe toate site-urile si aerele de editor pe care le-am avut. Mai postez doar pe doua site-uri de suflet. In rest imi place sa tac. Sper ca v-am lamurit curiozitatile.
pentru textul : ceva strălucitor deÎn sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
pentru textul : Nicht hinauslehnen denu se înțelege prea bine: --- să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale).--- ce înseamnă asta de fapt? eu din e-mail am înțeles să nu public decît texte inedite în primele 2 luni ale "existenței" mele pe site. da! vrei să îl scot, virgil? mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva". am nevoie de "altceva la acest text".
pentru textul : poemul cornet de semințe dein comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deFain poem! O satiră rafinată care merge până la î din i sau â din a la români... Nu cred că Palatul parlamentului din final a fost o alegere fericită pentru poem, parcă prea coboară în concret. Aș renunța și la precizarea 'cu tâlc' de la 'alegorie' e prea alambicată pentru acest poem incisiv si 'straight-forward', doar părerea mea.
pentru textul : chromatic pîs deUn poem care mi-a plăcut mult!
Marga
E un text mai emoţionant şi mai puţin artificial decât multe din cele publicate aici de ofticoşii care au comentat negativ mai sus.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deEcaterina, imi pare rau, explicatia ta imi este insuficienta ca sa trec de primul vers. Lasa, ca ne mai intalnim la alte poeme. Oricum, poemul asta promite, mai citesc. Spor, Andu
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt dePagini