pentru curgerea textului, simplitate și profunzimea mesajului sugerat îți dau mâna ca și cum n-ar mai exista ploi de veghe la mine-n suflet Dumnezeu nu știe nimic sigur despre noi nu oprește niciodată ceasurile ne umblă prin trup și ne numără. felicitări

Iți mulțumesc pentru precizare. Din păcate, în timpul verii, prezența mea în fața unui calculator conectat la internet este sporadică: ma aflu, în această perioadă, în casa mea de la țară, situată într-o curte cu mulți pomi și alături de o livadă în care miroase a iarbă cosită. Sunt șanse să am și acolo internet, prin august. Dar am acolo jumătate din biblioteca mea, reviste literare primite la redacția Litere, si trăiesc (și) la modul intelectual sau scriitoricesc. Cer, prin urmare, scuze pentru unele întârzieri în intervenții...

mestere, hai si lamureste povestea asta:) despre mine era vb in propunerea "poti s-o pui pe blog"? nu de alta, dar nu m-ar incurca sa o pun pe blog, cu numele tau, logic! daca era pentru Naan Lea... scuze!

P.S. sper ca l-ai ales pe Obama, altfel ai fi dezamagit la ora asta:)

..., de ce n-aş căuta, aici, poezie?!?
Găsesc poezie între noi, "şi liniştea asta îmi trece prin inimă
ca un tren cu ferestrele sparte"!!!

Va felicit si va multumesc!

dorin, ma refeream la culoarele de pe o pista de alergare. dar daca nu se intelege din context, va trebui sa gasesc un sinonim. multumesc mult. ...

pentru mine, o poezie care se simte lucrata fara a cadea in artificialul pe care-l da lustruitul excesiv.
si ca tot vorbeam de "lustruit", as scoate acel "și" din "și strada cu stâlpii de lumină dezlânați", e un amanunt dar poate schimba un pic sensul si rupe ritmul care mi se pare altfel bine prins. foarte frumoasa, oana. genul de poezie care te face aproape curios sa cunosti un om, pentru a-i vedea un pic mecanismele interioare.

Da, si mie imi place dottore nexus, insa versurile tale m-au dus cu gandul in universul lui ghigiu, deci mai aproape de gellu. Asa a fos sa fie. Andu

Anca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu

Îmi place foarte mult varianta finală, interesant este că lași cumva cititorului tendința să continue gândul tău. Frumos realizat acum.

Pe alocuri, în ciuda scurtimii propoziţiilor, se vede mâna poetului. Frumoasă întoarcerea la punctul de plecare, chiar dacă povestea continuă sau se repetă după terminarea textului.

Am fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.

Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
Regret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară

Oh, da, uite niste imagini destul de puternince: aerul irespirabil pe post de placenta, lumina laptoasa din autobuz-chiar daca am mai intilnit-o. Cam tot poemul sugereaza o nastere, desi nu stiu daca altuia i-ar place sa fie sofer de autobuz. Un text bun, din punctul meu de vedere.

e neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.