"ar fi trebuit" adrian, important era sa-l citesti. este un text vechi... dan, constiinta sau inconstienta asumata. sau autoflagelare... vladimir, traire marginala cu impingere dincolo si renuntare cu batai din pinteni...
Ela, tu poti usor "sfasaia" (in sensul bun, acela al al sfasaierii din foame) pana la miez o poezie, si pentru asta ma bucur. Apele interioare au ridicat singure pod, asa cum ai simtit si tu. Da, stiu ca sunt niste disonante acolo... poate ca le voi lucra candva, daca va fi sa fie :-) Alma, o fi de bine, o fi de rau, mai sunt si poduri suspendate pe doar doi stalpi, fara funii de otel sa le sustina :-) Lasand gluma la o parte, ochiul tau critic imi este de folos, daca va fi sa reiau, am sa mai scrijelesc un pic, desigur pastrand ceea ce da sens. Uite, de exemplu, "genunchii" este foarte clar de ce e repetat, nici nu ar avea sens altfel... una fara cealalta. Cu ce nu ma impac nici eu dupa ce s-a "racit" deja de mult poezia: incalceala", "cantec" - in contextul acesta, "suier sasaind" (la care sunt sigura ca s-a referit si Ela)... Voi vedea, candva, multumesc de sugestii. Luv, este atat de important sa stii sa pui intrebari. Daca tu ai sesizat-o pe cea nepusa in acel final, inseamna ca cel putin stalpul acesta e bun. Multumesc! Linea, da, despre pendularea aceea este obsedanta, poate de aceea si sunt cateva cuvinte aici atat de puternice si unele voit disonante (revin la chestia asta: sasaind va ramane, dar poate nu langa suier). In procesul echilibrarii balanta suiera. scartaie. face tot felul de zgomote. Asta este realitatea, care nu intotdeauna suna bine :-)). Placuta poposirea ta in lacasul acesta.
ideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
Multumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
Compar versurile de la început şi de la final:
,,îmbrăcată în haine de Pierrot"
,,în zdrenţe de lepros" şi sunt tentată să cred că s-a vrut surprinderea unei involuţii în special biologice. Culoarea dominantă a poemului e albul, un alb maladiv, având în vedere aspectul leprei. Consider că imaginile sunt foarte sugestive şi apreciez asta. Susţin observaţia Silviei.
mulţumesc frumos Ioana pentru vizită, atenţie, timp.
am fost nevoită, era la roşu :)
sincer, mă bucură comentariul tău, era un poem mai mare, din care am tăiat, mai mult nu pot să-ţi spun.
cu drag
multumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
primele doua strofe se bazeaza pe prea multa..logica, sint prea..'gindite' daca vrei.
ultimele doua au mai mult 'let go'pentru care fiecare poet trebuie sa traiasca si sa lupte.
Djamal, imi permiti sa iti dau un sfat: postind deodata intr-o zi atitea haiku-uri, risti sa nu fii citit cu atentie, sa nu fii suficient criticat (in masura in care doresti sa cunosti opinia celorlalti), sa creezi o confuzie (nu sint numerotate, distincte) si e pacat... asa cum spunea Shakespeare intr-un sonet al sau: "ca si privighetoarea tac si eu/sa nu te obosesc cintind mereu"...
cred că mai degraba "pe catafalc". apoi nu știu cine cască în preajma dubiilor, eventual o face pentru a disimula - asta ar fi singura scuză a acestui diavol. dar atunci mă întreb ce diavol e acela care posedă incertitudini, fie și cu candoare? doar dacă un diavol în2it nu ascunde ceva bogumili(m)istic?
Nu știu dacă ai vrut să scrii ceva modernist, dar amestecul acesta al copleșitoarei umbre a orașului peste imaginatele umbre ale păsărilor are un efect ciudat, o atmosferă de altă lume... aproape o poveste sf aș îndrăzni a spune. Poate că m-ai prins într-o pasă bună, dar mi-a plăcut.
despre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
ma scuzati ca revin. poate ca sta bine si la alta categorie, dar aici e mai protejat cumva sentimentul. a nu uita ca e scris de o femeie, maternul necesar, e o cautare a copilului cu anumite capacitati in materialul brut.
adica niciodata. aici gasesc o citadela, un fel de Templar fortification bine maiestrita. totusi, de ce n-am putea numara cazutii eroi din transeele ...goarnei?
Ioana,
eu am această idee -portrete de autor h -de vreo doi ani însă am avut reţineri pentru că:
- am luat în calcul reacţiile împricinaţilor;
- dată fiind structura site-ului am considerat că e corect să nu-l încarc cu prea multe elemente grafice;
- sursele –imaginile autorilor adică- nu se încadrează întotdeauna în scenele gîndite de mine. mă refer la rezoluţia pozelor şi atitudinea personajelor.
dar se pare că se doreşte. uite începem cu tine dar nu cu poza din profilul de membru h din motivele menţionate mai sus.
Marga,
aşa sînt artiştii cu o personalitate complexă ba ştiu tot ba nu ştiu nimic. eu fiind genial am rămas la nu ştiu nimic şi îmi ajunge şi ce nu am. mulţumesc doamnă muză.
Silvia,
vrei o poză cu mazăre? de ce mă ispiteşti?
D-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
și totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
Ioana dragă, de ce oare zidul din text și titlul mă duc cu gândul la un poem al meu de pe Hermeneia: http://www.hermeneia.com/experiment/2464 Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! Ar putea fi un text interesant, am înțeles povestea și contorsionările temporale, ai început cu epilogul la pers a III-a, foarte rece povestit. Îmi place trecerea rapidă la pers I, de la rece la fierbinte, la o trăire tensionată, detest sfârșiturile ratate ca ăsta începând de la "nemuritor și rece". Gata.eu. tu nu.
se pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
un text care suna foarte bine, cu imagini proaspete, fara poticneli. Nu am ce reprosa, in schimb eu as opera 2 schimbari si anume: as renunta la "pe piept" (cred ca pe degete e suficient pt imaginea respectiva) si in ultimul vers la "absenta" e cumva redundant asa il resimt, e un fel de "hai sa explic poate nu ati inteles"...Cred ca ar avea de castigat scrierea asta dar oricum chiar si asa este o poezie care mi-a placut.
Matei, da, nu stiu daca scenarist, dar regizor m-am gindit, desi probabil n-ar trebui sa divulg asta. d3mona, autorul iti multumeste pentru apreciere YS, eu am ingeneral rezerve fata de termenul "sarbatori crestine", nici nu cred ca exista asa ceva decit ca protuberanta culturala iar asta are doar o relevanta muzeistica pentru mine. Ceea ce ma intereseaza este esenta intimplarilor si a fiecarei zile in parte. Probabil un fel de "Ichi-go ichi-e".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"ar fi trebuit" adrian, important era sa-l citesti. este un text vechi... dan, constiinta sau inconstienta asumata. sau autoflagelare... vladimir, traire marginala cu impingere dincolo si renuntare cu batai din pinteni...
pentru textul : Bordurile din Place Pigalle deEla, tu poti usor "sfasaia" (in sensul bun, acela al al sfasaierii din foame) pana la miez o poezie, si pentru asta ma bucur. Apele interioare au ridicat singure pod, asa cum ai simtit si tu. Da, stiu ca sunt niste disonante acolo... poate ca le voi lucra candva, daca va fi sa fie :-) Alma, o fi de bine, o fi de rau, mai sunt si poduri suspendate pe doar doi stalpi, fara funii de otel sa le sustina :-) Lasand gluma la o parte, ochiul tau critic imi este de folos, daca va fi sa reiau, am sa mai scrijelesc un pic, desigur pastrand ceea ce da sens. Uite, de exemplu, "genunchii" este foarte clar de ce e repetat, nici nu ar avea sens altfel... una fara cealalta. Cu ce nu ma impac nici eu dupa ce s-a "racit" deja de mult poezia: incalceala", "cantec" - in contextul acesta, "suier sasaind" (la care sunt sigura ca s-a referit si Ela)... Voi vedea, candva, multumesc de sugestii. Luv, este atat de important sa stii sa pui intrebari. Daca tu ai sesizat-o pe cea nepusa in acel final, inseamna ca cel putin stalpul acesta e bun. Multumesc! Linea, da, despre pendularea aceea este obsedanta, poate de aceea si sunt cateva cuvinte aici atat de puternice si unele voit disonante (revin la chestia asta: sasaind va ramane, dar poate nu langa suier). In procesul echilibrarii balanta suiera. scartaie. face tot felul de zgomote. Asta este realitatea, care nu intotdeauna suna bine :-)). Placuta poposirea ta in lacasul acesta.
pentru textul : Gena balanței deideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
pentru textul : cine mă visează deVă mulțumesc mult de vizită, am modificat si este un poem mai melodios :) Am umblat puțin si la sfârsitul poeziei. Cum vi se pare? cu drag, erika
pentru textul : Singurătate deMultumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deCompar versurile de la început şi de la final:
pentru textul : piatră de var de,,îmbrăcată în haine de Pierrot"
,,în zdrenţe de lepros" şi sunt tentată să cred că s-a vrut surprinderea unei involuţii în special biologice. Culoarea dominantă a poemului e albul, un alb maladiv, având în vedere aspectul leprei. Consider că imaginile sunt foarte sugestive şi apreciez asta. Susţin observaţia Silviei.
mulţumesc frumos Ioana pentru vizită, atenţie, timp.
pentru textul : mă strâng ghetele deam fost nevoită, era la roşu :)
sincer, mă bucură comentariul tău, era un poem mai mare, din care am tăiat, mai mult nu pot să-ţi spun.
cu drag
Adriana, am încercat să încarc o fotografie, dar nu am reușit.Mai incerc zilele următoare.Voi completa și celelalte rubrici așa cum mi-ai cerut.
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele demultumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
pentru textul : Neclar viziune deprimele doua strofe se bazeaza pe prea multa..logica, sint prea..'gindite' daca vrei.
ultimele doua au mai mult 'let go'pentru care fiecare poet trebuie sa traiasca si sa lupte.
so, break the rules and..let go!:)
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deDjamal, imi permiti sa iti dau un sfat: postind deodata intr-o zi atitea haiku-uri, risti sa nu fii citit cu atentie, sa nu fii suficient criticat (in masura in care doresti sa cunosti opinia celorlalti), sa creezi o confuzie (nu sint numerotate, distincte) si e pacat... asa cum spunea Shakespeare intr-un sonet al sau: "ca si privighetoarea tac si eu/sa nu te obosesc cintind mereu"...
pentru textul : Haiku decred că mai degraba "pe catafalc". apoi nu știu cine cască în preajma dubiilor, eventual o face pentru a disimula - asta ar fi singura scuză a acestui diavol. dar atunci mă întreb ce diavol e acela care posedă incertitudini, fie și cu candoare? doar dacă un diavol în2it nu ascunde ceva bogumili(m)istic?
pentru textul : diavole unde ești deNu știu dacă ai vrut să scrii ceva modernist, dar amestecul acesta al copleșitoarei umbre a orașului peste imaginatele umbre ale păsărilor are un efect ciudat, o atmosferă de altă lume... aproape o poveste sf aș îndrăzni a spune. Poate că m-ai prins într-o pasă bună, dar mi-a plăcut.
pentru textul : Umbra păsărilor demai mult ţin la prima, merci Ottilia.
pentru textul : suntem trei deDomnule AAA,
pentru textul : Dor virtual denu înţeleg ce doriţi de la mine?!
Nu am venit aici în căutare de fani...
despre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
pentru textul : povestea soldatului de fier dema scuzati ca revin. poate ca sta bine si la alta categorie, dar aici e mai protejat cumva sentimentul. a nu uita ca e scris de o femeie, maternul necesar, e o cautare a copilului cu anumite capacitati in materialul brut.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deadica niciodata. aici gasesc o citadela, un fel de Templar fortification bine maiestrita. totusi, de ce n-am putea numara cazutii eroi din transeele ...goarnei?
pentru textul : Citadela deAdrian,
dacă tai “aproape” fac cinste.
Virgil,
mulţumesc pentru îndemn/ofertă.
Cristina,
mai avem.
Ioana,
eu am această idee -portrete de autor h -de vreo doi ani însă am avut reţineri pentru că:
- am luat în calcul reacţiile împricinaţilor;
- dată fiind structura site-ului am considerat că e corect să nu-l încarc cu prea multe elemente grafice;
- sursele –imaginile autorilor adică- nu se încadrează întotdeauna în scenele gîndite de mine. mă refer la rezoluţia pozelor şi atitudinea personajelor.
dar se pare că se doreşte. uite începem cu tine dar nu cu poza din profilul de membru h din motivele menţionate mai sus.
Marga,
aşa sînt artiştii cu o personalitate complexă ba ştiu tot ba nu ştiu nimic. eu fiind genial am rămas la nu ştiu nimic şi îmi ajunge şi ce nu am. mulţumesc doamnă muză.
Silvia,
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete devrei o poză cu mazăre? de ce mă ispiteşti?
Am ţinut cont de sugestii. Mă bucur foarte mult să te revăd în pagina mea.
O primăvară frumoasă !
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deRecitind și varianta I, pot spune că aceasta de aici mi se pare mult mai bună, mai structurată, mai limpede în mesaj.
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (II) deD-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
pentru textul : frica de nu deși totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
pentru textul : totul se petrece în mintea ta deIoana dragă, de ce oare zidul din text și titlul mă duc cu gândul la un poem al meu de pe Hermeneia: http://www.hermeneia.com/experiment/2464 Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! Ar putea fi un text interesant, am înțeles povestea și contorsionările temporale, ai început cu epilogul la pers a III-a, foarte rece povestit. Îmi place trecerea rapidă la pers I, de la rece la fierbinte, la o trăire tensionată, detest sfârșiturile ratate ca ăsta începând de la "nemuritor și rece". Gata.eu. tu nu.
pentru textul : oul de piatră demodificat!
pentru textul : Depresivă dese pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
pentru textul : peisaj cu individ I den-ai incercat niciodata? :)
nici nu stii ce-ai pierdut...
in fine, se pare ca mi-a iesit o oala cu lapte...acru.
pentru textul : Oala cu lapte deD-le Teodoriu, aţi interpretat pe aproape "foamea". La fel, "ledul". Vă mulţumesc de popas!
pentru textul : Noapte bună, copii deun text care suna foarte bine, cu imagini proaspete, fara poticneli. Nu am ce reprosa, in schimb eu as opera 2 schimbari si anume: as renunta la "pe piept" (cred ca pe degete e suficient pt imaginea respectiva) si in ultimul vers la "absenta" e cumva redundant asa il resimt, e un fel de "hai sa explic poate nu ati inteles"...Cred ca ar avea de castigat scrierea asta dar oricum chiar si asa este o poezie care mi-a placut.
pentru textul : bunica a avut dreptate deMatei, da, nu stiu daca scenarist, dar regizor m-am gindit, desi probabil n-ar trebui sa divulg asta. d3mona, autorul iti multumeste pentru apreciere YS, eu am ingeneral rezerve fata de termenul "sarbatori crestine", nici nu cred ca exista asa ceva decit ca protuberanta culturala iar asta are doar o relevanta muzeistica pentru mine. Ceea ce ma intereseaza este esenta intimplarilor si a fiecarei zile in parte. Probabil un fel de "Ichi-go ichi-e".
pentru textul : a christmas tale dePagini