Interesantă acest amestec de imagini contrastante. Eu rămân, totuși, la ideea de a căuta metafore precum "asfințitul e un intestin gălbui al cerului", "laptele viitoarei zile"...
mi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
Bine-ai trecut pe aici, multumesc de penita si nu-i spune grosolana.. de ce? ca esti mai nou pe site? nautatea n-are nimic cu calitatea unor texte sau a unui autor, la cum scrii mi se pare o penita destul de fina. :) Hai ca nu mancam oameni pe aici. Inspiratie sa fie..:)
Mea culpa pentru afirmaţia cu virgula între s şi p. În loc de "scrâşnete", am citit "scrâşnEşte", de aia l-am crezut verb.
"Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric?" Răspuns: nu. Deoarece ea nu respectă nici măcar elementul "după ureche", Eugen. Inovaţie nu poate fi, deoarece lipseşte orice algoritm al formei.
"Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri." Bineînţeles. Ţine şi de ritm, care în textul tău nu există, ţine şi de metru, care, la fel, nu există, ţine de unitate stilistică, care la tine suferă, etc. Iată de ce nu cred că sunt prea categoric.
"Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj". Uite aici: "zăngănit/ patimi muribunde; uite şi aici: "preumblă/ curm/; aici: "lira bardului/ satrapi/ priveghează... şi nu am recitit decât 3 strofe.
"Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu." - aici nu mă pronunţ, nu sunt editor. Eu am vorbit doar pe latura acestui text. Dar s-ar putea să ai dreptate...
"În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic." - dacă tu ai impresia că atunci când am zis să citeşti n texte m-am referit la cele de pe net, te înşeli. Literatura e în bibliotecă. Acolo caut-o, şi nu vei mai fi dezamăgit.
Actaeon, referitor la ultimele tale fraze, nu stiu la ce prietena te referi, acolo am fost de mai multe ori. referitor la "Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva." mi se pare chiar o dovada de futilitate.
Finalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.
Ce să-i faci, adri?! Problema e că unora le place să se mai joace şi de-a baba-oarba şi nu numai cu „viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........” pe care, dacă le iei în serios, ajungi să ţi-o faci cu mâna ta ceea ce înseamnă (uneori – nu vreau să generalizez) chiar „lucru manual”. Dar şi el (d-aia n-am vrut să generalizez) când e făcut cum trebe, adică cu oarece „ludicitate poetică” se(d)uce la poezie; ca în cazul, de exemplu, al lui Geo Dumitrescu (a se vedea, printre altele, cazul în care poetul se joacă pe aeroport cu grenade(le) [„poeziei”?!]). Sau chiar al unor douămiişti mai acătării din zilele noastre. Cum tot aşa şi „joaca asta de-a baba oarba”, pe care o încriminezi în com-ul la textul de faţă, atunci când e luată în serios cu zisa „luciditate poetică”, aşa cum face Adriana, conduce şi ea la poezie. Ce să-i faci?! „Din fericire suntem toţi diferiţi” – cum zice o reclamă afişată pe o mulţime de panouri care a ajuns să mă plictisească.
Adrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
eu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
Marina, asteptam si opiniile voastre. Se intampla ceva cu textul acesta: atatea pareri divergente am despre el, incat habar n-am pe unde o fi adevarul...:))). Fiecare si-a ales cate un fragment care-i place si altul care nu-i place...ciudatenia e ca parerile nu coincid defel. Daca ar fi sa tai tot ce mi s-a sugerat, ar ramane...titlul. Daca ar fi sa fac un tabel si sa compar, pentru fiecare fragment discutat in parte, plusurile si minusurile, ar fi dramatic...pur si simplu "scorul" e egal. Cred ca o sa-l rescriu intr-o zi...dar pesemne ca va iesi cu totul altceva. In fine...mai astept opinii. Oricum, mi-a placut argumentul pe care l-ai adus in defavoarea celei de a doua strofe. Adriana
Domnule, Titarenco mulțumesc pentru dreptul la replică. Chiar apreciez acest gest. Hai să facem un experiment în tandem. Dar cu permisiunea dumneavoastră lăsați-mă să vă pun pe masă câteva piese de șah. Prima piesă: 1. - e-mailul trimis de mine către conducerea Hermeneia pe [email protected]. după ce am șters "scriiturile mele dezastruase" ca să nu apar așa frustrată în public după părerea lui Cervantes în care vă comunic pe la orele( Mon, 3/24/08 )următoarele: "Doresc sa mi se inchida contul. Fara nici o stima pentru o minte constipata ca a ta, Virgil! Cred ca tu te dai mare scriitor si afisezi un zambet si un comportament fix de clasa a 10-a" Dacă mai ții minte ultimul tău comentariu mă făceai pe mine că mă dau mare scriitoare. Deci, iată dragi oameni că am trimis pe office un e-mail în care mi-am exprimat doleanța cu privire la existența mea pe minunatele meleaguri hermeneene. 2. Piesa nr. 2 - sunt inspector de resurse umane de vreo șapte ani si conduc un personal tot de atâția ani și nici un om nu a plecat de la mine în tot acest timp. - conduită morală? i-aș spune etică profesională ca să știti și dumneavoastră termenul folosit în cursurile de resurse umane. 3. Piesa nr. 3 - profesia mea de bază este aceea de om al literelor. Nu am profesat niciodată (deși nu ar fi cazul să vă explic - vreau totuși să vă reușească proza ce-o să se extragă din experimentul făcut pe mine - am spus că intru în joc, parol!) pentru că nu-mi plăcut să dau cu biciul în elevi niciodată. Am să vă ofer material de lucru materia mea cenușie. Să știți că veți avea un exemplar pe cinste. Mulți v-ar putea invidia! Pentru o minte mirobolantă ca a dumneavoastră se merită un sarcrificiu.Am cunoscut și români fericiti! poate puneți ca notă de subsol sau de ce nu ca subtitlu. Și dacă treaba va ieși cum trebuie promit să vă mai ajut și eu cu o virgulă ceva pusă la derută ca să luați mai greu o peniță. Sâc! La rându-mi vă studiez cu mare dare de inimă și cred că voi scrie și eu ceva. Este evident că peste toată tărășenia asta, aveți de-aface măcar cu o persoană care are înalte calificări (că tot știu că aveți plăcerea aceasta de a vă lipi diplomele mele pe fruntea dumneavoastră). Chiar este un joc. Și faptul că am un adversar ca dumneavoastră... hmm... trebuie să recunosc este o încântare. Până acum v-am pus 3 piese pe tabla de șah. Să nu vă mirați dacă uneori iau forma nebunului de negru și-alerg pe alb. Atenție! Suntem pe tabla de șah! Am o rugăminte totuși și sper că mi-o respectați. Fac și eu acum ca dumneavoastră. Mi-aș dori să mai participe și alți pioni ca să ne iasă o scriitură bună.:) Chiar vă mulțumesc acum că nu mi-ați închis contul. Totuși nu este chair atât de rău aici pe Hermeneia. P.S. Dacă m-ai greșesc din repezeală, nu mai trec erată că mă obosește. Las subiect deschis pentru scriitura noastră ( fiecare cu a lui, am specificat mai devereme). Prevăd zile apocaliptice. Vă salut de ce nu cu respect.
Aranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
"Andrei Rubliov" mă impresionează cel mai mult... Am "Călăuza" în original pe o casetă video titrată în engleză. Voi incerca să o pun pe cd. Ti-o fac atunci când voi reuși, cadou.
dacă tot te-ai băgat ca musca-n lapte făcând un comentariu la comentariu în loc să-ţi spui părerea despre text, îţi propun să-l faci editor pe Bobadil. Te plângeai că toţi editorii te-au părăsit (oare de ce?) şi Bobadil se oferise să ocupe acest post.
Dacă tu crezi că acum cazierul lui literar este curat şi crezi în onestitatea, obiectivitatea şi echilibrul lui mintal, fă-o ! Este o persoană cultivată, inteligentă, are timp liber după cum se vede şi este relativ supus. Ce spui ?
un flash, o varianta a unei toamne destul de bine conturata in care eu as accentua totusi "prabusirea", inlocuind "in" din primul vers cu "peste"... parca imaginea e mai veridica si mai de impact daca prabusirea se face "peste" ceva ... si as scoate "niste" din penultimul vers eliminand ambiguitatea ...folosirea cuvintelor de mica notorietate: tamarisc, peptide, muntii adirondack, restrang peisajul la un cadru concret, ceea ce da personalitate textului.
ganduri bune
Anna
Să-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
sixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
revin asupra acestui text pentru a va sugera o mai multa aplecare asupra ....acoperamantului poetic. nu comentez insa anumite pasaje...ideea e buna, dvs stiti mai bine. al dvs, francisc
Vlad, ai dreptate și mă bucur că ți-ai luat din timp să comentezi textul. Eu deja trimisesem vreo 4-5 texte ale autorului în șantier și ăsta fiind cel mai răsărit am vrut să-l încurajez, dar așa e, multe greșeli. Și de scriere, și de editare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesantă acest amestec de imagini contrastante. Eu rămân, totuși, la ideea de a căuta metafore precum "asfințitul e un intestin gălbui al cerului", "laptele viitoarei zile"...
pentru textul : Intencity demi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
pentru textul : Imn mistic deBine-ai trecut pe aici, multumesc de penita si nu-i spune grosolana.. de ce? ca esti mai nou pe site? nautatea n-are nimic cu calitatea unor texte sau a unui autor, la cum scrii mi se pare o penita destul de fina. :) Hai ca nu mancam oameni pe aici. Inspiratie sa fie..:)
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deMea culpa pentru afirmaţia cu virgula între s şi p. În loc de "scrâşnete", am citit "scrâşnEşte", de aia l-am crezut verb.
"Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric?" Răspuns: nu. Deoarece ea nu respectă nici măcar elementul "după ureche", Eugen. Inovaţie nu poate fi, deoarece lipseşte orice algoritm al formei.
"Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri." Bineînţeles. Ţine şi de ritm, care în textul tău nu există, ţine şi de metru, care, la fel, nu există, ţine de unitate stilistică, care la tine suferă, etc. Iată de ce nu cred că sunt prea categoric.
"Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj". Uite aici: "zăngănit/ patimi muribunde; uite şi aici: "preumblă/ curm/; aici: "lira bardului/ satrapi/ priveghează... şi nu am recitit decât 3 strofe.
"Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu." - aici nu mă pronunţ, nu sunt editor. Eu am vorbit doar pe latura acestui text. Dar s-ar putea să ai dreptate...
"În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic." - dacă tu ai impresia că atunci când am zis să citeşti n texte m-am referit la cele de pe net, te înşeli. Literatura e în bibliotecă. Acolo caut-o, şi nu vei mai fi dezamăgit.
Toate bune!
pentru textul : Deşertul indigo deActaeon, referitor la ultimele tale fraze, nu stiu la ce prietena te referi, acolo am fost de mai multe ori. referitor la "Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva." mi se pare chiar o dovada de futilitate.
pentru textul : Impresii demai învăț și eu. subtitlul mi se pare cit se poate de ușor de înțeles. vine de la Eros tocmai fiindcă l-am avut în lucru l-am pus în cutia de nisip.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deFinalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.
pentru textul : Pentru că... deCe să-i faci, adri?! Problema e că unora le place să se mai joace şi de-a baba-oarba şi nu numai cu „viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........” pe care, dacă le iei în serios, ajungi să ţi-o faci cu mâna ta ceea ce înseamnă (uneori – nu vreau să generalizez) chiar „lucru manual”. Dar şi el (d-aia n-am vrut să generalizez) când e făcut cum trebe, adică cu oarece „ludicitate poetică” se(d)uce la poezie; ca în cazul, de exemplu, al lui Geo Dumitrescu (a se vedea, printre altele, cazul în care poetul se joacă pe aeroport cu grenade(le) [„poeziei”?!]). Sau chiar al unor douămiişti mai acătării din zilele noastre. Cum tot aşa şi „joaca asta de-a baba oarba”, pe care o încriminezi în com-ul la textul de faţă, atunci când e luată în serios cu zisa „luciditate poetică”, aşa cum face Adriana, conduce şi ea la poezie. Ce să-i faci?! „Din fericire suntem toţi diferiţi” – cum zice o reclamă afişată pe o mulţime de panouri care a ajuns să mă plictisească.
pentru textul : atunci se întâmplă deProză frazată, proză slabă, de blog, prin care ne spui (oare a câta oară?!) că fumezi şi că suferi de îndepărtare.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deAdrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
Vă mulţumesc pentru feed back.
pentru textul : decor deAceastă plăsmuire a verii, o piață, un bălci al deșertăciunilor în care se vănd de toate. Am făcut unele modificări, mulțumesc dragă Alma.
pentru textul : La piață descurt lung și reușit. era fain dacă puneai și poza. atît
pentru textul : atât deeu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie 2014 deMarina, asteptam si opiniile voastre. Se intampla ceva cu textul acesta: atatea pareri divergente am despre el, incat habar n-am pe unde o fi adevarul...:))). Fiecare si-a ales cate un fragment care-i place si altul care nu-i place...ciudatenia e ca parerile nu coincid defel. Daca ar fi sa tai tot ce mi s-a sugerat, ar ramane...titlul. Daca ar fi sa fac un tabel si sa compar, pentru fiecare fragment discutat in parte, plusurile si minusurile, ar fi dramatic...pur si simplu "scorul" e egal. Cred ca o sa-l rescriu intr-o zi...dar pesemne ca va iesi cu totul altceva. In fine...mai astept opinii. Oricum, mi-a placut argumentul pe care l-ai adus in defavoarea celei de a doua strofe. Adriana
pentru textul : Tăcere cu umeri rotunzi deDomnule, Titarenco mulțumesc pentru dreptul la replică. Chiar apreciez acest gest. Hai să facem un experiment în tandem. Dar cu permisiunea dumneavoastră lăsați-mă să vă pun pe masă câteva piese de șah. Prima piesă: 1. - e-mailul trimis de mine către conducerea Hermeneia pe [email protected]. după ce am șters "scriiturile mele dezastruase" ca să nu apar așa frustrată în public după părerea lui Cervantes în care vă comunic pe la orele( Mon, 3/24/08 )următoarele: "Doresc sa mi se inchida contul. Fara nici o stima pentru o minte constipata ca a ta, Virgil! Cred ca tu te dai mare scriitor si afisezi un zambet si un comportament fix de clasa a 10-a" Dacă mai ții minte ultimul tău comentariu mă făceai pe mine că mă dau mare scriitoare. Deci, iată dragi oameni că am trimis pe office un e-mail în care mi-am exprimat doleanța cu privire la existența mea pe minunatele meleaguri hermeneene. 2. Piesa nr. 2 - sunt inspector de resurse umane de vreo șapte ani si conduc un personal tot de atâția ani și nici un om nu a plecat de la mine în tot acest timp. - conduită morală? i-aș spune etică profesională ca să știti și dumneavoastră termenul folosit în cursurile de resurse umane. 3. Piesa nr. 3 - profesia mea de bază este aceea de om al literelor. Nu am profesat niciodată (deși nu ar fi cazul să vă explic - vreau totuși să vă reușească proza ce-o să se extragă din experimentul făcut pe mine - am spus că intru în joc, parol!) pentru că nu-mi plăcut să dau cu biciul în elevi niciodată. Am să vă ofer material de lucru materia mea cenușie. Să știți că veți avea un exemplar pe cinste. Mulți v-ar putea invidia! Pentru o minte mirobolantă ca a dumneavoastră se merită un sarcrificiu.Am cunoscut și români fericiti! poate puneți ca notă de subsol sau de ce nu ca subtitlu. Și dacă treaba va ieși cum trebuie promit să vă mai ajut și eu cu o virgulă ceva pusă la derută ca să luați mai greu o peniță. Sâc! La rându-mi vă studiez cu mare dare de inimă și cred că voi scrie și eu ceva. Este evident că peste toată tărășenia asta, aveți de-aface măcar cu o persoană care are înalte calificări (că tot știu că aveți plăcerea aceasta de a vă lipi diplomele mele pe fruntea dumneavoastră). Chiar este un joc. Și faptul că am un adversar ca dumneavoastră... hmm... trebuie să recunosc este o încântare. Până acum v-am pus 3 piese pe tabla de șah. Să nu vă mirați dacă uneori iau forma nebunului de negru și-alerg pe alb. Atenție! Suntem pe tabla de șah! Am o rugăminte totuși și sper că mi-o respectați. Fac și eu acum ca dumneavoastră. Mi-aș dori să mai participe și alți pioni ca să ne iasă o scriitură bună.:) Chiar vă mulțumesc acum că nu mi-ați închis contul. Totuși nu este chair atât de rău aici pe Hermeneia. P.S. Dacă m-ai greșesc din repezeală, nu mai trec erată că mă obosește. Las subiect deschis pentru scriitura noastră ( fiecare cu a lui, am specificat mai devereme). Prevăd zile apocaliptice. Vă salut de ce nu cu respect.
pentru textul : poate deAranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
pentru textul : clopotul de sticlă deAranca, Am avut indoieli mari in privinta acestui text. Faptul ca ti s-a parut interesant nu poate decat sa ma bucure. Multumesc
pentru textul : Fără titlu de...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
pentru textul : Mai singură... deE o idee; am o variantă cu urechea tăiată. ^_^ Mulțumesc.
pentru textul : Partaj de"Andrei Rubliov" mă impresionează cel mai mult... Am "Călăuza" în original pe o casetă video titrată în engleză. Voi incerca să o pun pe cd. Ti-o fac atunci când voi reuși, cadou.
pentru textul : mess dedacă tot te-ai băgat ca musca-n lapte făcând un comentariu la comentariu în loc să-ţi spui părerea despre text, îţi propun să-l faci editor pe Bobadil. Te plângeai că toţi editorii te-au părăsit (oare de ce?) şi Bobadil se oferise să ocupe acest post.
Dacă tu crezi că acum cazierul lui literar este curat şi crezi în onestitatea, obiectivitatea şi echilibrul lui mintal, fă-o ! Este o persoană cultivată, inteligentă, are timp liber după cum se vede şi este relativ supus. Ce spui ?
pentru textul : încă o zi perfectă deMulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : Morţi on-line deun flash, o varianta a unei toamne destul de bine conturata in care eu as accentua totusi "prabusirea", inlocuind "in" din primul vers cu "peste"... parca imaginea e mai veridica si mai de impact daca prabusirea se face "peste" ceva ... si as scoate "niste" din penultimul vers eliminand ambiguitatea ...folosirea cuvintelor de mica notorietate: tamarisc, peptide, muntii adirondack, restrang peisajul la un cadru concret, ceea ce da personalitate textului.
pentru textul : newsflash/2 deganduri bune
Anna
Să-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
pentru textul : Paneraș cu ouă debucură comentariile de sus, au căzut unde e nevoie, merci pentru apreciere paul, Laurenţiu, Adrian.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare de(am corectat)
Foarte buna ultima strofa. Mai ales acel razboi.
pentru textul : în atelierul pictorului orb II desixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
pentru textul : caut femeie derevin asupra acestui text pentru a va sugera o mai multa aplecare asupra ....acoperamantului poetic. nu comentez insa anumite pasaje...ideea e buna, dvs stiti mai bine. al dvs, francisc
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta dea, remarc plăcut comparația dintre femeie și cartea cu colțurile îndoite. foarte sugestivă!
pentru textul : ploua în eden II deVlad, ai dreptate și mă bucur că ți-ai luat din timp să comentezi textul. Eu deja trimisesem vreo 4-5 texte ale autorului în șantier și ăsta fiind cel mai răsărit am vrut să-l încurajez, dar așa e, multe greșeli. Și de scriere, și de editare.
pentru textul : bicicleta dePagini