typo scuze 'frustrările'
... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
Mă bucur, Aranca, pentru trecere și pentru că ai găsit acolo ceva ce ți- a plăcut. Ceva mai mult de data aceasta. Oricum părerea ta este importantă pentru mine și apreciez fiecare trecere a ta pe aici. Însă eu sunt conștientă că nu ne poate plăcea totul și că fiecare poate "vedea" într-un text ceva ce corespunde sau nu cu o latură a sa. Mulțumesc.
Chiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
Dogaru sau viaţa unui om redată în stil absolut unic de colegul nostru de site, Turbure Vlad şi nu Vlad Turbure (a se vedea modestia autorului), aşa mi-aş începe incursiunea în universul scriitorului “pseudonimizat” aalizeei chiar dacă acceptă asta sau nu.
Textul de faţă ne prezintă “feţele” unui om pe nume Dogaru. Descriptibilul ni se arată destul de concentrat pe acţiune, încă de la începtul prozei.
“șlapi negri din cauciuc maieu alb made în China și bermude imprimate cu flori de ochiul boului.”
Tenta sau paleta de culori nu lipseşte la autor, ba mai mult, ea trimite cititorul spre vizual.
Asemuirea numelui “Dogaru” cu „doagele” se pliază aproape neobservate „pe pântecul” acestuia.
“se uită la tine de parcă ar vrea să te fure din priviri, să îți ia pînă și coastele ca să le pună doage pîntecului său”
Povestea în sine este una tristă. O înmormântare. Un vecin care, deşi necioplit, este totuşi un vecin. Are viaţa lui: „sacoşe de rafie” şi cu puţină imaginaţie de la cititor, sugerată de însuşi autorul, „țelină leuștean sau pătrunjel”- „eu știu însă că în sacoșe e doar viața lui Dogaru”.
„salut bă!”apelativul are în vedere desprinderea de brizbrizuri. Îl găsim pe Dogaru “nefardat” şi lucrul acesta conferă chichirezul existenţei lui.
Costumul negru, elegant nu i se potriveşte – “purta un costum elegant și asta nu mi-a plăcut”, mai zice autorul, făcând tragicul mai plăcut. Şi iată, în acest fel, cel care lecturează se pomeneşte cu “o lumânare frumoasă, translucidă, mare” în mână, şi el, la căpătâiul sărmanului Dogaru. Participăm efectiv.
Urmează reverberarea. Clipele trăite şi reverberate – “Dumnezu să îl ierte am spus către un stîlp cioplit în negru – nevastă-sa”; „fusese un soț și un tată bun.”
Finalul vine în ton cu întreg cuprinsul povestirii dogarului de la cinci. Se face treaptă în vis, urcăm odată cu el , ţinând şi noi sacoşele acestuia, ne smerim, în timp ce îngerul păzitor ne arată drumul, presându-ne clavicula, apoi ca o sfidare apare „tremurul” care pune stăpânire pe cititor şi ne găsim vorbind cu Simion. - “de ce tremuri așa? am rău de înălțime Simioane.” Cine nu are rău de înălţime, acela nu a dus cu el, în viaţa lui, niciodată, sacoşa din rafie a lui Dogaru. Salut, bă, Dogare!
O poveste lecţie, emoţionantă, scrisă în stilul autorului Turbure Vlad. Felicitări.
încă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
Poem al apelor interioare, trecute prin cuvinte cu mâinile arcuind între noroc și nebunie, balansând talerele într-un liric feminin, descătușat din șuierul vinei. Autoportret în guașă de-albastru cobalt, al inimii poetei spre miezul poemului: "eu nu port gena aceasta/nu știu să îți smulg inima din încălceala de vise/nu port bocanci nu fac focul nu am nici un cântec/și nici mări adormite în piept". Despre naștere, reflectarea iubirilor și doiul cel făcut pod peste lumi, despre re-cunoaștere de sine în sine ("atunci când mă uit la mine iubind") și despre sfâșierea de a fi. Limpede scriere. Ușoare disonanțe între unele versuri, care păstrează totuși firul cuvintelor.
probabil ca cea mai reusita chestie e titlul si modul cum totusi se impleteste cu textul. textul insa ar mai merita lucrat. am senzatia cel putin din acest text ca inca mai bijbii cautind o forma de exprimare care sa te reprezinte. deocamdata inca mai apelezi la solutii facile, zic eu si cazi prea usor in ispita formularilor de soc
Andu, te-am urmărit cu atenție în multe locuri și-mi inspiri încredere. Trebuie să-ți dezvălui că habar n-am în ce măsură încercările mele se vor creații literare. M-am obișnuit să-mi aștern gândurile, poate dintr-o frustrare , cum spuneai chiar tu și, să vi le ofer spre eliberarea-mi. Drept este că mentalul meu cere o față comercială acestor texte (fiindcă vreau să fiu sincer); ar fi absurd, trezindu-mă cu treizeci de foi în brate să spun "le-arunc", motiv pentru care activez pe cateva site-uri și de curând și aici în "groapa cu lei (grei)". As avea nevoie de o sinteză: cui ne adresăm pentru a ști cum o facem? Tu mă poți sprijini! Și nu-mi mai spune "alpinistule", că acum mie frică sa mă urc și pe scară. Îndrăznesc să te-ntreb dacă vrei să primești adresa mea de messenger, pentru a-mi dezvolta câteva aspecte. Respect.
Cu plăcere, îmi place introducerea comului, nu pot să spun decât Amin!. Pentru că mult adevăr conţine. Iar în ce priveşte talentul, stai liniştit, cam mulţi de pe aici ar trebui să facă şi coadă după tine.
P.S. Peniţa ai primit-o pentru stil, conţinut, talent şi cu ocazia "serbării roadelor". Ştii de la cine. Mă bucur că ai intuit şi efectul. Era previzibil. Un lucru este cert. E multă pâine neagră de mâncat pentru a fi poet veritabil. Pe cărarea îngustă. Dar întotdeauna în luptă vor fi cel puţin doi. Până la şapte mii. Dar se vor vedea toate acestea "când se vor citi numele".
Am înțeles că textul are niște conotații 'istorice' însă eu, neștiind ce e 'în spate' zic că seamănă cu Mitzura Arghezi. Și nici nu îmi este limpede cine sunt autorii reali, adică de fapt cine e acest Claudiu și dacă a plătit sau nu ca să apară în acest poem ceva gen taxă pe spațiu publicitar? Și dacă știe să cânte la vreun instrument ceva gen chitară ca un acompaniament cvasi-literar al discuției între cele două doamne?
Doar întrebări îmi cer scuze dar textul mi-a atins punctul culminant al genezei generației noastre ca specie literară și chiar mai mult decât atât.
Margas
P.S. Orice ar fi, titlul mi se pare bestial! Mergeți degrabă la OSIM cu el suratelor!
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Bobadil, ultimul tau comentariu, dincolo de "nuante" si "metafore" ESTE jignitor. te rog frumos sa percepi asta ca un avertisment si sa inveti (DACA ESTE POSIBIL) sa comentezi fara sa jignesti.
Știm deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
Cred că nu vrei să înțelegi nuanțele. Eu am spus că e o expresie împrumutată. Nicio o clipă nu am pronunțat cuvântul "plagiat". Mi-am manifestat curiozitatea față de ea ca subtitlu (deja devenise o colecție, mi-ai spus). Perfect. Nu văd nimic tragic în faptul că ai ajuns la un "cumul" de genul ăsta din comentariile unor colegi, practic ai avut inspirație lirică. E minunat. Ei și? Ce mare lucru era să spui: Da, m-au inspirat comentariile și mi-a ieșit din "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" expresia "biserica pițigoilor" . Mie îmi vin idei când văd nuanțe de albastru. Și câți nu văd nuanțe de albastru?!? Aici discutăm, perorăm, dezbatem, susținem. E o agora. La urma urmei, fiecare are dreptul să-și ia jucăriile și să facă tot ce vrea. Comportamentul însă mi se pare copilăresc.
Am remarcat naturaleţea dialogului ce construieşte subiectul. Cadrele în care se desfăşoara acţiunea au ceva cinematografic, rămân în memoria cititorului. Felicitări!
Interesantă metaforă, "spuma îngerilor". Vine de la "spuma zilelor"? Aș zice altfel decât secret "intim", ceva deosebit, găsești tu. Corect, cred eu, este vei "rămîne". Este unul din textele tale care îmi vor rămâne în minte, pentru multă vreme.
scuze. deci, "merci pentru articol. e intradevar foarte trist"
si nu stiam ca leo butnaru s-o ocupat de avangarda ucraineana separat de cea rusa (aia rusa o aparut in doua volume la noi). o s-o caut, oricum
Nimic nu e convențional aici, dar are ceva ce atrage, disimulat, care dă bine. Nu știu ce, poate o nonșalanță a rostirii și asta nu vine chiar de nicăieri. Poate un retorism temperat și acele cezuri care... Acele cezuri care.
cu atit mai mult cu cit revistele au tiraje maricele si au o traditie in promovarea poeziei rominesti (anul asta, la premiile "niram art", printre nominalizati au fost varujan vosganian, alexandru musina, dan coman, ion alexandru, elena vladareanu, razvan tupa!); e o onoare aparitia in paginile lor si va felicit pentru asta
Raul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
ok, Adrian. I'm sorry. Uite, ca dovadă că nu am o zi proastă, îmi cer scuze că te-am deranjat. Dimpotrivă, am o zi liberă. Dar e posibil ca abilitatea mea de a percepe ironismul să fie prea ascuțită.
Din punctul meu de vedere, marele avantaj al textului il reprezinta tehnica folosita. Subiectul nu e unul nou, insa abordarea aproape naiva(in sensul bun al cuvintului) ii da o dinamica aparte. Finalul m-a cam dezamagit, pentru ca ma asteptam sa fie la fel de suprinzator ca dialogul, insa textul compenseaza prin miza dialogului care creioneaza personajele in lipsa naratiunii. Tot in opinia mea, poate unora li se pare fortat, dar limbajul e de o naturalete moldoveneasca dezarmanta.
esarfele le-am vandut cerului, poemele sunt gata insa nu se ususca cerneala pe ele ...si nu le pot posta acum .. le vad plutind pe umerii femeilor din alte galaxii... pacat ca nu ai vrut sa iei una din caravana mea cu muzica, aranca... pana diseara o sa citesti despre nufarul meu galben...cu drag, katya...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
typo scuze 'frustrările'
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară de... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
Mă bucur, Aranca, pentru trecere și pentru că ai găsit acolo ceva ce ți- a plăcut. Ceva mai mult de data aceasta. Oricum părerea ta este importantă pentru mine și apreciez fiecare trecere a ta pe aici. Însă eu sunt conștientă că nu ne poate plăcea totul și că fiecare poate "vedea" într-un text ceva ce corespunde sau nu cu o latură a sa. Mulțumesc.
pentru textul : unei primăveri deVirgil, apropo, te anunt ca nu te voi maidadaci pe propriul tau sit. Nu mai se merita efortul. M-am convis cu adevarat cine esti.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deChiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
pentru textul : jurnal deDogaru sau viaţa unui om redată în stil absolut unic de colegul nostru de site, Turbure Vlad şi nu Vlad Turbure (a se vedea modestia autorului), aşa mi-aş începe incursiunea în universul scriitorului “pseudonimizat” aalizeei chiar dacă acceptă asta sau nu.
Textul de faţă ne prezintă “feţele” unui om pe nume Dogaru. Descriptibilul ni se arată destul de concentrat pe acţiune, încă de la începtul prozei.
“șlapi negri din cauciuc maieu alb made în China și bermude imprimate cu flori de ochiul boului.”
Tenta sau paleta de culori nu lipseşte la autor, ba mai mult, ea trimite cititorul spre vizual.
Asemuirea numelui “Dogaru” cu „doagele” se pliază aproape neobservate „pe pântecul” acestuia.
“se uită la tine de parcă ar vrea să te fure din priviri, să îți ia pînă și coastele ca să le pună doage pîntecului său”
Povestea în sine este una tristă. O înmormântare. Un vecin care, deşi necioplit, este totuşi un vecin. Are viaţa lui: „sacoşe de rafie” şi cu puţină imaginaţie de la cititor, sugerată de însuşi autorul, „țelină leuștean sau pătrunjel”- „eu știu însă că în sacoșe e doar viața lui Dogaru”.
„salut bă!”apelativul are în vedere desprinderea de brizbrizuri. Îl găsim pe Dogaru “nefardat” şi lucrul acesta conferă chichirezul existenţei lui.
Costumul negru, elegant nu i se potriveşte – “purta un costum elegant și asta nu mi-a plăcut”, mai zice autorul, făcând tragicul mai plăcut. Şi iată, în acest fel, cel care lecturează se pomeneşte cu “o lumânare frumoasă, translucidă, mare” în mână, şi el, la căpătâiul sărmanului Dogaru. Participăm efectiv.
Urmează reverberarea. Clipele trăite şi reverberate – “Dumnezu să îl ierte am spus către un stîlp cioplit în negru – nevastă-sa”; „fusese un soț și un tată bun.”
Finalul vine în ton cu întreg cuprinsul povestirii dogarului de la cinci. Se face treaptă în vis, urcăm odată cu el , ţinând şi noi sacoşele acestuia, ne smerim, în timp ce îngerul păzitor ne arată drumul, presându-ne clavicula, apoi ca o sfidare apare „tremurul” care pune stăpânire pe cititor şi ne găsim vorbind cu Simion. - “de ce tremuri așa? am rău de înălțime Simioane.” Cine nu are rău de înălţime, acela nu a dus cu el, în viaţa lui, niciodată, sacoşa din rafie a lui Dogaru. Salut, bă, Dogare!
O poveste lecţie, emoţionantă, scrisă în stilul autorului Turbure Vlad. Felicitări.
pentru textul : Dogaru de la cinci deîncă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
pentru textul : howling dePoem al apelor interioare, trecute prin cuvinte cu mâinile arcuind între noroc și nebunie, balansând talerele într-un liric feminin, descătușat din șuierul vinei. Autoportret în guașă de-albastru cobalt, al inimii poetei spre miezul poemului: "eu nu port gena aceasta/nu știu să îți smulg inima din încălceala de vise/nu port bocanci nu fac focul nu am nici un cântec/și nici mări adormite în piept". Despre naștere, reflectarea iubirilor și doiul cel făcut pod peste lumi, despre re-cunoaștere de sine în sine ("atunci când mă uit la mine iubind") și despre sfâșierea de a fi. Limpede scriere. Ușoare disonanțe între unele versuri, care păstrează totuși firul cuvintelor.
pentru textul : Gena balanței deok. atunci îl mai las? :) ce îmi place e că se realizează comunicarea, virgil. e foarte important. sunt chiar încîntat acum. sd
pentru textul : poemul cornet de semințe deprobabil ca cea mai reusita chestie e titlul si modul cum totusi se impleteste cu textul. textul insa ar mai merita lucrat. am senzatia cel putin din acest text ca inca mai bijbii cautind o forma de exprimare care sa te reprezinte. deocamdata inca mai apelezi la solutii facile, zic eu si cazi prea usor in ispita formularilor de soc
pentru textul : trespassing deAndu, te-am urmărit cu atenție în multe locuri și-mi inspiri încredere. Trebuie să-ți dezvălui că habar n-am în ce măsură încercările mele se vor creații literare. M-am obișnuit să-mi aștern gândurile, poate dintr-o frustrare , cum spuneai chiar tu și, să vi le ofer spre eliberarea-mi. Drept este că mentalul meu cere o față comercială acestor texte (fiindcă vreau să fiu sincer); ar fi absurd, trezindu-mă cu treizeci de foi în brate să spun "le-arunc", motiv pentru care activez pe cateva site-uri și de curând și aici în "groapa cu lei (grei)". As avea nevoie de o sinteză: cui ne adresăm pentru a ști cum o facem? Tu mă poți sprijini! Și nu-mi mai spune "alpinistule", că acum mie frică sa mă urc și pe scară. Îndrăznesc să te-ntreb dacă vrei să primești adresa mea de messenger, pentru a-mi dezvolta câteva aspecte. Respect.
pentru textul : Mă piere povară dePaul, a fost o constatare, îmi place să mișc lumea, ție nu? E bună muzica literei, și poemul e energizat acum!..fain!
pentru textul : cromozomii de fier deCu plăcere, îmi place introducerea comului, nu pot să spun decât Amin!. Pentru că mult adevăr conţine. Iar în ce priveşte talentul, stai liniştit, cam mulţi de pe aici ar trebui să facă şi coadă după tine.
pentru textul : cui prodest deP.S. Peniţa ai primit-o pentru stil, conţinut, talent şi cu ocazia "serbării roadelor". Ştii de la cine. Mă bucur că ai intuit şi efectul. Era previzibil. Un lucru este cert. E multă pâine neagră de mâncat pentru a fi poet veritabil. Pe cărarea îngustă. Dar întotdeauna în luptă vor fi cel puţin doi. Până la şapte mii. Dar se vor vedea toate acestea "când se vor citi numele".
Am înțeles că textul are niște conotații 'istorice' însă eu, neștiind ce e 'în spate' zic că seamănă cu Mitzura Arghezi. Și nici nu îmi este limpede cine sunt autorii reali, adică de fapt cine e acest Claudiu și dacă a plătit sau nu ca să apară în acest poem ceva gen taxă pe spațiu publicitar? Și dacă știe să cânte la vreun instrument ceva gen chitară ca un acompaniament cvasi-literar al discuției între cele două doamne?
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deDoar întrebări îmi cer scuze dar textul mi-a atins punctul culminant al genezei generației noastre ca specie literară și chiar mai mult decât atât.
Margas
P.S. Orice ar fi, titlul mi se pare bestial! Mergeți degrabă la OSIM cu el suratelor!
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
pentru textul : O dimineață pe fugă deNu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Bobadil, ultimul tau comentariu, dincolo de "nuante" si "metafore" ESTE jignitor. te rog frumos sa percepi asta ca un avertisment si sa inveti (DACA ESTE POSIBIL) sa comentezi fara sa jignesti.
pentru textul : Doar femeie deȘtim deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
pentru textul : Flesh deCred că nu vrei să înțelegi nuanțele. Eu am spus că e o expresie împrumutată. Nicio o clipă nu am pronunțat cuvântul "plagiat". Mi-am manifestat curiozitatea față de ea ca subtitlu (deja devenise o colecție, mi-ai spus). Perfect. Nu văd nimic tragic în faptul că ai ajuns la un "cumul" de genul ăsta din comentariile unor colegi, practic ai avut inspirație lirică. E minunat. Ei și? Ce mare lucru era să spui: Da, m-au inspirat comentariile și mi-a ieșit din "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" expresia "biserica pițigoilor" . Mie îmi vin idei când văd nuanțe de albastru. Și câți nu văd nuanțe de albastru?!? Aici discutăm, perorăm, dezbatem, susținem. E o agora. La urma urmei, fiecare are dreptul să-și ia jucăriile și să facă tot ce vrea. Comportamentul însă mi se pare copilăresc.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deAm remarcat naturaleţea dialogului ce construieşte subiectul. Cadrele în care se desfăşoara acţiunea au ceva cinematografic, rămân în memoria cititorului. Felicitări!
pentru textul : Lumi paralele deInteresantă metaforă, "spuma îngerilor". Vine de la "spuma zilelor"? Aș zice altfel decât secret "intim", ceva deosebit, găsești tu. Corect, cred eu, este vei "rămîne". Este unul din textele tale care îmi vor rămâne în minte, pentru multă vreme.
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r detăioasă (să nu zic răutăcioasă). mi-a amintit că cineva mi-a urat recent multă... initiere (haha) frumos din nou. te felicit
pentru textul : Povești pseudo-Zen (1) descuze. deci, "merci pentru articol. e intradevar foarte trist"
pentru textul : Renașterea împușcata desi nu stiam ca leo butnaru s-o ocupat de avangarda ucraineana separat de cea rusa (aia rusa o aparut in doua volume la noi). o s-o caut, oricum
Nimic nu e convențional aici, dar are ceva ce atrage, disimulat, care dă bine. Nu știu ce, poate o nonșalanță a rostirii și asta nu vine chiar de nicăieri. Poate un retorism temperat și acele cezuri care... Acele cezuri care.
pentru textul : This ain't a love song decu atit mai mult cu cit revistele au tiraje maricele si au o traditie in promovarea poeziei rominesti (anul asta, la premiile "niram art", printre nominalizati au fost varujan vosganian, alexandru musina, dan coman, ion alexandru, elena vladareanu, razvan tupa!); e o onoare aparitia in paginile lor si va felicit pentru asta
pentru textul : Premiile "RefleXos" deAranca - am observat ca in dialogul improvizat on-line se nasc lucruri bune . Ramona e un suflet special. Multumiri de trecere, de la amandoi.
pentru textul : A doua mea copilărie deRaul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
pentru textul : Gărzile negre deok, Adrian. I'm sorry. Uite, ca dovadă că nu am o zi proastă, îmi cer scuze că te-am deranjat. Dimpotrivă, am o zi liberă. Dar e posibil ca abilitatea mea de a percepe ironismul să fie prea ascuțită.
pentru textul : Zzet dela sah si poezie am aceeasi sper nu vesnica problema: finalurile:) Thx de semn si sfaturi!
pentru textul : de-a omul dela limita dintre subiectiv si obiectiv, un realism deprimant, abandon dar nu fortat; mi-a placut stilismul finalului, imaginea zdrentuita a cerului,
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui deDin punctul meu de vedere, marele avantaj al textului il reprezinta tehnica folosita. Subiectul nu e unul nou, insa abordarea aproape naiva(in sensul bun al cuvintului) ii da o dinamica aparte. Finalul m-a cam dezamagit, pentru ca ma asteptam sa fie la fel de suprinzator ca dialogul, insa textul compenseaza prin miza dialogului care creioneaza personajele in lipsa naratiunii. Tot in opinia mea, poate unora li se pare fortat, dar limbajul e de o naturalete moldoveneasca dezarmanta.
pentru textul : La cumpărături deesarfele le-am vandut cerului, poemele sunt gata insa nu se ususca cerneala pe ele ...si nu le pot posta acum .. le vad plutind pe umerii femeilor din alte galaxii... pacat ca nu ai vrut sa iei una din caravana mea cu muzica, aranca... pana diseara o sa citesti despre nufarul meu galben...cu drag, katya...
pentru textul : I live in a yellow water-lily dePagini