noaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
daca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
Fiindcă tot mi-a zburat păsărica din gură, dar având în vedere că nu e niciun secret, să transcriu dedicaţia:
"Scriitorului Tudor Cristea şi medicului Andrei Bâlbâie, de la Spitalul Dimitrie Gerota din Bucureşti, care mi-au întins o mână în cel mai greu moment al vieţii mele.
De asemenea, prietenilor mei Nicoleta Iftode şi Daniel Barbu, care m-au învăţat că speranţa nu este o vorbă goală.
Şi din nou, fiicei mele, Nicoleta Şerban".
Aşa că aş fi fost ultimul om care să facă afirmaţii insinuante. Dar trebuie să explic, poate, în ce a constat "mâna intinsă" despre care scriitorul vorbeşte în dedicaţie: în cronica elogioasă la romanul "Maimuţe în haremul nopţii", publicată în "Litere" şi reprodusă în volumul amintit, ca şi în invitaţia pe care i-am adresat-o de a susţine o rubrică în revistă. Atât. În rest, corespondăm, din când în când, prin e-mail (legat de colaborarea la revistă sau de anumite evenimente literare) şi căutăm să fim obiectivi când ne discutăm unul altuia cărţile. Nu ne-am văzut niciodată, deşi avem doi prieteni comuni, profesori şi scriitori târgovişteni: Marin Neagu şi George Geacăr.
Cultul prieteniei (şi sau, poate, mai ales literare), ca şi încrederea în literatură sunt cele două modaliltăţi prin care Şerban Tomşa îşi exorcizează izolarea relativă. Dar ea este, cu adevărat, învinsă prin ceea ce scrie el. Legat de aceasta, îmi face plăcere să vă informez că, de curând, a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România.
Sixtus, nu ma refeream la simplitatea in acest caz. Numai ca e un pic scos din context. Spune ca "nu poti sa-ti pronunti numele" remarca relevanta pentru varsta, stare etc. In schimb nu poti tine bine o undita in mana... nu-ti insipra o definitie clara a momentului. Daca intreb un pescar... poate imi spune si mie ca nu tin o undita bine in mana. Iese din context prin ambiguitate. Iti inteleg ironia, numai ca, in cazul de fata, nu m-am referit la asta. Chiar am incercat sa dau de inteles ca e un text bun, nu i-am gasit prea multe hibe si cred ca asta a fost destul de evident. Multumesc de atentionare. Ialin
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
și asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
exista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
Revin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
rezon că nu mă aşteptam mersi fain pentru semnul apreciativ de lectură şi îţi urez doar 10 pe linie pe 2010...să fi iubită Roxana de să nu te vezi!
george cel asztalos
Stimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
Dar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
Virgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
Însă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
Indiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
Margas
Lucian, te poti loga, poti intra inca o data astfel pe acest text: tastezi "Editeaza" din baza textului, poti sa faci corectura in poem la "Phoenix", dupa care mai dai inca o data "Trimite". Asa corectezi ceea ce am observat eu sau altcineva, sau chiar tu insuti.
se întâmplă multe lucruri în viață și nu le putem enumera pe toate deodată...se întâmplă să faci și gafe sau bâlbe sau nimic remarcabil să te ridice; se întâmplă ca totul să nu mai valoreze nimic să te cauți să nu te identifici să nu-ți găsești locul...și să scrii...
cu pisica pe acoperisul incins... super... raman un adept al cinematografiei teatrale din acea perioada (si butterflies are free, remember?) cu riscul de a fi considerat intarziat (nu ca nu-mi place un tarantino azi=)) dar multumesc Adriana si eu as fi curios dar stii ce? nu cred ca o sa primim ceva. doar piulite imposibil de insurubat la loc cum ziceam intr-un text mai vechi decat permite legea.
A
ram, intr-adevar, decontextualizarea permite aici interpretari diverse si neintelegeri mai mari decat ma asteptam. mi-a placut modul in care ai vorbit despre anume lucruri. despre cele care nu, ptr ca sunt generos astazi, no comment. multumesc. te mai astept cu sinceritate, francisc
Îţi scrisesem că a spera cu mine nu sună româneşte, chiar dacă ar fi licenţă poetică, tot nu merge. A spera împreună cu mine. Şi oricum, sună mult mai bine, chiar şi poetic: au sperat împreună cu mine, pentru că dă finalului forţa pe care nu o are, acum, prin cuvinte paucisilabice.
Eu aş da o lege: orice scriitor să fie obligat să înveţe armonie şi un instrument muzical. Sau măcar să ştie să fluiere :).
Foarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
în continuare nu pot decât să-mi amintesc de originile noastre țărănești când, boierii ne întrebau, d-apăi tu nobel ești? noi ce răspundeam Virgil? Nu, io iobag! Amuzamentul ar putea continua dacă nu te-ai amuza doar tu de unul singur pentru că pe mine mă întristează atât textele cât și comentariile tale recente care, culmea! unele se vor ironice, când de fapt doar triste, anoste, gri
da' nu e cu morală domnule Toma. morala o lăsăm să o tragă moraliștii. altfel spus, nu cred că un text trebuie să îți spună ce bine sau ce e rău. ci mai degrabă să te facă să te simți incomod dacă nu te întrebi ce este bine sau ce este rău.
Sancho Panza, am schimbat incadrarea textului. Multumesc pentru sugestie. Te mai astept pe la mine si sper ca in viitor textele mele sa ti se para mai bune. Teo
Da, un poem reusit in nota moderna, la categoria daca nu era, ar fi trebuit inventat de urgenta. Cu prozodia nu ma prea impac, dar beau o singura bere si imi trece, deci nu e grav. Felicitari celui asztalos, Andu
ideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
un text frumos, în ciuda abuzului de verbe la imperfect. însă "ultimul sărut" din final trebuie neapărat suprimat (mai ales că sintagma constituie şi titlul - ceea ce înseamnă că totul e de înţeles, iar repetarea e inutilă).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
noaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dedaca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
Fiindcă tot mi-a zburat păsărica din gură, dar având în vedere că nu e niciun secret, să transcriu dedicaţia:
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului de"Scriitorului Tudor Cristea şi medicului Andrei Bâlbâie, de la Spitalul Dimitrie Gerota din Bucureşti, care mi-au întins o mână în cel mai greu moment al vieţii mele.
De asemenea, prietenilor mei Nicoleta Iftode şi Daniel Barbu, care m-au învăţat că speranţa nu este o vorbă goală.
Şi din nou, fiicei mele, Nicoleta Şerban".
Aşa că aş fi fost ultimul om care să facă afirmaţii insinuante. Dar trebuie să explic, poate, în ce a constat "mâna intinsă" despre care scriitorul vorbeşte în dedicaţie: în cronica elogioasă la romanul "Maimuţe în haremul nopţii", publicată în "Litere" şi reprodusă în volumul amintit, ca şi în invitaţia pe care i-am adresat-o de a susţine o rubrică în revistă. Atât. În rest, corespondăm, din când în când, prin e-mail (legat de colaborarea la revistă sau de anumite evenimente literare) şi căutăm să fim obiectivi când ne discutăm unul altuia cărţile. Nu ne-am văzut niciodată, deşi avem doi prieteni comuni, profesori şi scriitori târgovişteni: Marin Neagu şi George Geacăr.
Cultul prieteniei (şi sau, poate, mai ales literare), ca şi încrederea în literatură sunt cele două modaliltăţi prin care Şerban Tomşa îşi exorcizează izolarea relativă. Dar ea este, cu adevărat, învinsă prin ceea ce scrie el. Legat de aceasta, îmi face plăcere să vă informez că, de curând, a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România.
am citit cu admiratie
pentru textul : zbor deO întrebare: au existat autori care şi-au "împieniţat" propriile texte?!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deSixtus, nu ma refeream la simplitatea in acest caz. Numai ca e un pic scos din context. Spune ca "nu poti sa-ti pronunti numele" remarca relevanta pentru varsta, stare etc. In schimb nu poti tine bine o undita in mana... nu-ti insipra o definitie clara a momentului. Daca intreb un pescar... poate imi spune si mie ca nu tin o undita bine in mana. Iese din context prin ambiguitate. Iti inteleg ironia, numai ca, in cazul de fata, nu m-am referit la asta. Chiar am incercat sa dau de inteles ca e un text bun, nu i-am gasit prea multe hibe si cred ca asta a fost destul de evident. Multumesc de atentionare. Ialin
pentru textul : Nada devrei „simboluri inovatiare”, nu??
:))))
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
pentru textul : în ultima cameră, el deși asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
exista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi deRevin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
doar o părere
pentru textul : în vama de la oancea deEugen
rezon că nu mă aşteptam mersi fain pentru semnul apreciativ de lectură şi îţi urez doar 10 pe linie pe 2010...să fi iubită Roxana de să nu te vezi!
pentru textul : Happy-endul meu pe douămii-vouă degeorge cel asztalos
Stimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
pentru textul : in the sunshine of your love deDar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
singura porțiune care mi se pare reușită este strofa din mijloc
pentru textul : Adonai – întreită mirare dePoem scris în cimitir,ok,dar era felinararul chiar atât de chior?
pentru textul : moartea nu are deVirgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
pentru textul : dade I - varianta 2 deÎnsă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
Indiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
pentru textul : lumina dinaintea vederii deMargas
Lucian, te poti loga, poti intra inca o data astfel pe acest text: tastezi "Editeaza" din baza textului, poti sa faci corectura in poem la "Phoenix", dupa care mai dai inca o data "Trimite". Asa corectezi ceea ce am observat eu sau altcineva, sau chiar tu insuti.
pentru textul : Uneori sufletul meu deInteresant - niciun semn diacritic. Să fie intenţie?
pentru textul : nu dese întâmplă multe lucruri în viață și nu le putem enumera pe toate deodată...se întâmplă să faci și gafe sau bâlbe sau nimic remarcabil să te ridice; se întâmplă ca totul să nu mai valoreze nimic să te cauți să nu te identifici să nu-ți găsești locul...și să scrii...
pentru textul : se-ntâmplă uneori dereușeau să tulbure însă apele varianta dar reușeau să tulbure măcar apele nu e pe structura limbii române, deși tu îl folosești în sensul de "doar"
pentru textul : oameni și pietre decu pisica pe acoperisul incins... super... raman un adept al cinematografiei teatrale din acea perioada (si butterflies are free, remember?) cu riscul de a fi considerat intarziat (nu ca nu-mi place un tarantino azi=)) dar multumesc Adriana si eu as fi curios dar stii ce? nu cred ca o sa primim ceva. doar piulite imposibil de insurubat la loc cum ziceam intr-un text mai vechi decat permite legea.
pentru textul : un tramvai deA
ram, intr-adevar, decontextualizarea permite aici interpretari diverse si neintelegeri mai mari decat ma asteptam. mi-a placut modul in care ai vorbit despre anume lucruri. despre cele care nu, ptr ca sunt generos astazi, no comment. multumesc. te mai astept cu sinceritate, francisc
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deÎţi scrisesem că a spera cu mine nu sună româneşte, chiar dacă ar fi licenţă poetică, tot nu merge. A spera împreună cu mine. Şi oricum, sună mult mai bine, chiar şi poetic: au sperat împreună cu mine, pentru că dă finalului forţa pe care nu o are, acum, prin cuvinte paucisilabice.
Eu aş da o lege: orice scriitor să fie obligat să înveţe armonie şi un instrument muzical. Sau măcar să ştie să fluiere :).
pentru textul : Suspect de poezie deFoarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
pentru textul : pânză de apă de...may that grass stay always raw between circles and beyond...it's all that matters:)
pentru textul : Time decheers!
în continuare nu pot decât să-mi amintesc de originile noastre țărănești când, boierii ne întrebau, d-apăi tu nobel ești? noi ce răspundeam Virgil? Nu, io iobag! Amuzamentul ar putea continua dacă nu te-ai amuza doar tu de unul singur pentru că pe mine mă întristează atât textele cât și comentariile tale recente care, culmea! unele se vor ironice, când de fapt doar triste, anoste, gri
pentru textul : despre poezie deVirgil, te felicit pentru lansarea volumului de debut și-ți doresc succes și câte mai multe volume valoroase. Cu respect
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj deda' nu e cu morală domnule Toma. morala o lăsăm să o tragă moraliștii. altfel spus, nu cred că un text trebuie să îți spună ce bine sau ce e rău. ci mai degrabă să te facă să te simți incomod dacă nu te întrebi ce este bine sau ce este rău.
pentru textul : Spoiler deSancho Panza, am schimbat incadrarea textului. Multumesc pentru sugestie. Te mai astept pe la mine si sper ca in viitor textele mele sa ti se para mai bune. Teo
pentru textul : Zmeii văzduhului deDa, un poem reusit in nota moderna, la categoria daca nu era, ar fi trebuit inventat de urgenta. Cu prozodia nu ma prea impac, dar beau o singura bere si imi trece, deci nu e grav. Felicitari celui asztalos, Andu
pentru textul : Poem intravilan deideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
pentru textul : mount palomar deun text frumos, în ciuda abuzului de verbe la imperfect. însă "ultimul sărut" din final trebuie neapărat suprimat (mai ales că sintagma constituie şi titlul - ceea ce înseamnă că totul e de înţeles, iar repetarea e inutilă).
pentru textul : ultimul sărut dePagini