Știți, toate bune și frumoase. ~ Orice opinie are dreptul la oxigen. Singura problemă este că Marga nu este proastă. Este însă fricoasă. Îi este frică să ne spună ce crede ea. Prin acest subterfugiu clasic și de-a dreptul antic de a ne pune ea nouă întrebări. Lasă Marga aceste frămîntări profunde cu privire la rosturi, rating-uri și nobila întebare „am devenit mai buni?”. Dă-ne voie să credem că te doare de moralitatea noastră cam tot atît cît ne doare pe noi de a ta. Și hai să revenim la idee. Că ai pierdut-o. Cu atîta căutare înfocată după învățăminte, lumină și vorbele lui M Preda (pe bune că cu asta m-ai dat gata). Deci, eu zic să nu o mai dai cotită că frica tot ți se vede. De nici măcar ironia nu ți-o poate masca. Ai curajul să spui tu ce crezi. Și, să nu îmi spui că răspunsul „ Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare..” se califică. Din nou, nu este decît o eschivă. Un subterfugiu. Și am să îți dau un exemplu. Care va dovedi nu numai că nu ai răspuns la întrebare ci și că întrebarea nu este doar așa de florile mărului. (La urma urmei nici nu cred că e neaparat nevoie „să ne facem mai buni” ca să purtăm o discuție. But, anyway…) Dar iată exemplul: este (chiar dacă total din alt domeniu), este cam la fel cu a întreba, odată intrată deplin în Europa, va mai exista România, sau nu? Și nu e vorba despre teritoriu sau populație. Este vorba de România. Evident, unii ar putea spune (așa cum spui tu), România?... România este „o formă de manifestare a… spiritului românesc.” Vor exista alte forme, aceasta este doar o „criză a formelor de manifestare” și nu a… României în sine. Este chiar așa? Eu nu sînt convins. Și te asigur că mulți gîndesc la fel. Este mult prea ieftin să scurtcircuitezi discuția la această concluzie conform căreia „poezia este doar o formă de manifestare a spiritului”. Dar și chiar dacă ar fi așa tu tot nu ai făcut decît o eschivă. Dacă este poezia „o formă” sau este mai mult decît asta este o cu totul altă întrebare și ar putea face subiectul altei mese rotunde. Acum întrebarea a fost dacă poezia este sau nu pe moarte. Indiferent dacă tu o consideri un simplu „ambalaj” sau dacă alții o consideră mai mult decît atît. A spune ca toată chestia asta este doar „o criză a ambalajelor” nu face decît să evite discuția. Trebuia să intri în politică.
ai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
tot aruncându-mi privirile prin toate "cotloanele" site-ului, am descoperit o disfuncționalitate... văd că o poezie are zero citiri(nu contează care anume, bineînțeles...) și este in topul celor mai citite texte... pe ultimul loc e-adevărat. :) totuși... cred că e greșeală. :) dacă are zero citiri nu cred că are ce căuta acolo.
nu, nu sînt eu. nici acum nu îmi explic de ce am apărut acolo cu acea poză în care este de fapt RH.
acum cîteva luni am găsit întîmplător un blog -"umăr de cenușă"- unde domnișoara cenușă plecînd de la această semnalare a mea descoperă marea cu sarea. lume am aflat cine este RH el este de fapt VT, am și dovada și să vedeți cum se fac jocurile în lumea literară etc etc. iar RH îi răspunde ceva de genul-cît de tîmpit poate să fie cineva (adică eu) ca să-și pună lîngă versuri poza altuia. bun, spun iar, nu știu de ce și cum cei de la feedback au procedat așa. eu am primit cîndva un mail de la ei prin care mă întrebau dacă sînt de acord să colaborăm. am trimis cîteva poezii fără nicio poză, două dintre ele le vedeți mai sus. asta e tot.
Dacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
am mai văzut stilul ăsta, așa ca o ilustrată a unui peisaj oglindit în luciul unui lac obosit. nu-i rău textul, dar la cale întoarsă își pierde coerența și devine ca un puzzle in care piesele s-au rătăcit, sau au decedat cu mult înainte de 12:47 scuza-mă că nu pot să mai rămân o secundă, două pe com. uneori mă doare capul...
ovYus, e obvious ca intre scrierea mea si a ta e o mare prapastie. iti spun, daca nu stii, ca e o mai mare satisfactie si rasplata sa scrii despre Logos, relatandu-te corect la iubirea si judecata Lui, decat sa scrii bla, bla, bla de dragul de a fii si tu considerat poet. in ce priveste diatribul tau la "meleagurile transatlantice" fii pe pace, toate meleagurile sunt o apa si-un pamant, nici meleagul tau mioritic nu e mai pestrit, nu va mai bateti in piept cu pumnul patriotismului cand inca mai asteptati covrigul din coada acestor meleaguri transatlantice. in rest ce sa-ti spun ? exista totusi o casa iluzorie a lui Plato. mergi pe Google si informeaza-te. dar, hai sa bem un ceai chinezesc daca tot ai trecut pe la mine, se zice ca e cea mai buna apa.
Ioan,Cristina,"Anna", "Lentib",va multumesc pentru felicitari, acesta e debutul meu in volum(tomnatic ca si mine :)
Va invit cu mare placere!
"Anna",iti pot trimite formatul electronic daca doresti.
"Lentib", imi face o deosebita onoare sa te pot felicita personal !
Cu prietenia cuvintelor ,Carmen Tania
textul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
Emanuel Pope, comentariul tău nu este suficient de argumentat pentru a susține penița. Modul acesta de evidențiere a unui text - penița - trebuie folosit, daca îmi este permis să o spun , mai cu parcimonie, altfel îl devalorizam, și justificându-l printr-un comentariu...cât de cât mulțumitor :) - adica NU lângă argumente din categoria "textul e fain, excelent, grozav, genial etc." sau "ochii autorului sunt albaștri. " te rog să revii asupra comentariului. Andreea, sper să nu mă înțelegi greșit - intervenția mea este una pur administrativă, nu are legătură cu valoarea textului tău. o zi bună vă doresc.
e o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
Katya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
Ma uit si eu la poza "bubbles" si ma intreb de unde o ai Vladutzule? Ca eu unul nu-mi amintesc sa ti-o fi trimis (apropos de reguli si de copyright shit) Apoi, e funny sa parodiezi o poza, nu e cine stie ce, tipii de la catavencu fac asta de ani de zile de s-a plictisit lumea de ei. Daca cineva insa se mai amuza pe aici de poza mea in varianta bebelus handicapat ma simt onorat de cata importanta mi se acorda. Mai ales de catre femeile la menopauza intelectuala Andu
bastarzii sunt copiii perfecti pentru parintii rasi. iti dai seama ce tare ar fi sa nu fii niciodata chemat la sedintele cu parintii, dar tu sa te poti strecura in clasa, in timpul sedintei, fara niciun fosnet dezagreabil, cu o atingere catifelata, n'avede n'aude?! super
imi plac 1&2. restul e balast.
fireste, parerea mea
eu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
Inițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
Andu, mai întâi să-ți zic bine-ai venit! Dacă versurile mele au puterea purificatoare a unui ocean cu smoală pentru un un drac ca tine mă bucur, înseamnă ceva! Eu te mai aștept, românește, conform tradiției. Cu sare. Paul, poate ai dreptate, am foarte mult de lucru pe textele mele. Mulțumesc pentru sinceritate. Seninătate, lumină...tuturor!
Bobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
Păi, când se va nimeri. De această dată nu cred că data organizării va chema invitații, ci atunci când vor putea veni invitații se va face și chemarea. Dar am să vă anunț din timp. Cea cu ciocolată și frișcă ori în alte combinații, vanilie, banane, mere rase ș.a.m.d., e 4 lei, cu zahăr 2 lei, cu gem și nu știu ce 3 lei. Da's bune. Garantez io.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Știți, toate bune și frumoase. ~ Orice opinie are dreptul la oxigen. Singura problemă este că Marga nu este proastă. Este însă fricoasă. Îi este frică să ne spună ce crede ea. Prin acest subterfugiu clasic și de-a dreptul antic de a ne pune ea nouă întrebări. Lasă Marga aceste frămîntări profunde cu privire la rosturi, rating-uri și nobila întebare „am devenit mai buni?”. Dă-ne voie să credem că te doare de moralitatea noastră cam tot atît cît ne doare pe noi de a ta. Și hai să revenim la idee. Că ai pierdut-o. Cu atîta căutare înfocată după învățăminte, lumină și vorbele lui M Preda (pe bune că cu asta m-ai dat gata). Deci, eu zic să nu o mai dai cotită că frica tot ți se vede. De nici măcar ironia nu ți-o poate masca. Ai curajul să spui tu ce crezi. Și, să nu îmi spui că răspunsul „ Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare..” se califică. Din nou, nu este decît o eschivă. Un subterfugiu. Și am să îți dau un exemplu. Care va dovedi nu numai că nu ai răspuns la întrebare ci și că întrebarea nu este doar așa de florile mărului. (La urma urmei nici nu cred că e neaparat nevoie „să ne facem mai buni” ca să purtăm o discuție. But, anyway…) Dar iată exemplul: este (chiar dacă total din alt domeniu), este cam la fel cu a întreba, odată intrată deplin în Europa, va mai exista România, sau nu? Și nu e vorba despre teritoriu sau populație. Este vorba de România. Evident, unii ar putea spune (așa cum spui tu), România?... România este „o formă de manifestare a… spiritului românesc.” Vor exista alte forme, aceasta este doar o „criză a formelor de manifestare” și nu a… României în sine. Este chiar așa? Eu nu sînt convins. Și te asigur că mulți gîndesc la fel. Este mult prea ieftin să scurtcircuitezi discuția la această concluzie conform căreia „poezia este doar o formă de manifestare a spiritului”. Dar și chiar dacă ar fi așa tu tot nu ai făcut decît o eschivă. Dacă este poezia „o formă” sau este mai mult decît asta este o cu totul altă întrebare și ar putea face subiectul altei mese rotunde. Acum întrebarea a fost dacă poezia este sau nu pe moarte. Indiferent dacă tu o consideri un simplu „ambalaj” sau dacă alții o consideră mai mult decît atît. A spune ca toată chestia asta este doar „o criză a ambalajelor” nu face decît să evite discuția. Trebuia să intri în politică.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
Ionuţ, scuze.
pentru textul : Canibalism liric detot aruncându-mi privirile prin toate "cotloanele" site-ului, am descoperit o disfuncționalitate... văd că o poezie are zero citiri(nu contează care anume, bineînțeles...) și este in topul celor mai citite texte... pe ultimul loc e-adevărat. :) totuși... cred că e greșeală. :) dacă are zero citiri nu cred că are ce căuta acolo.
pentru textul : ultimele modificări pe site denu, nu sînt eu. nici acum nu îmi explic de ce am apărut acolo cu acea poză în care este de fapt RH.
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deacum cîteva luni am găsit întîmplător un blog -"umăr de cenușă"- unde domnișoara cenușă plecînd de la această semnalare a mea descoperă marea cu sarea. lume am aflat cine este RH el este de fapt VT, am și dovada și să vedeți cum se fac jocurile în lumea literară etc etc. iar RH îi răspunde ceva de genul-cît de tîmpit poate să fie cineva (adică eu) ca să-și pună lîngă versuri poza altuia. bun, spun iar, nu știu de ce și cum cei de la feedback au procedat așa. eu am primit cîndva un mail de la ei prin care mă întrebau dacă sînt de acord să colaborăm. am trimis cîteva poezii fără nicio poză, două dintre ele le vedeți mai sus. asta e tot.
Violeta, multumesc ca te-ai oprit pe pagina mea, o adiere de gand frumos sa aduci reginei. Un an roditor, iti doresc.
pentru textul : Carmen Sylva deintre doua puncte virtuale nefixe cu duiumul, cati bustrofedoni si maxopalanci intra? misto!
pentru textul : portret în bustrofedon deDacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
pentru textul : Tată de duminică de: lucrăm, lucrăm profetule
sap... poate dau de apă într-un târziu, sau poate nu
: adrian, ca de fiecare dată, finuţ
mulţu pentru comentariile indulgente
pentru textul : fragmentul unu din adevărata mea dragoste deam mai văzut stilul ăsta, așa ca o ilustrată a unui peisaj oglindit în luciul unui lac obosit. nu-i rău textul, dar la cale întoarsă își pierde coerența și devine ca un puzzle in care piesele s-au rătăcit, sau au decedat cu mult înainte de 12:47 scuza-mă că nu pot să mai rămân o secundă, două pe com. uneori mă doare capul...
pentru textul : pești deovYus, e obvious ca intre scrierea mea si a ta e o mare prapastie. iti spun, daca nu stii, ca e o mai mare satisfactie si rasplata sa scrii despre Logos, relatandu-te corect la iubirea si judecata Lui, decat sa scrii bla, bla, bla de dragul de a fii si tu considerat poet. in ce priveste diatribul tau la "meleagurile transatlantice" fii pe pace, toate meleagurile sunt o apa si-un pamant, nici meleagul tau mioritic nu e mai pestrit, nu va mai bateti in piept cu pumnul patriotismului cand inca mai asteptati covrigul din coada acestor meleaguri transatlantice. in rest ce sa-ti spun ? exista totusi o casa iluzorie a lui Plato. mergi pe Google si informeaza-te. dar, hai sa bem un ceai chinezesc daca tot ai trecut pe la mine, se zice ca e cea mai buna apa.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine deÎngeraşule, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Îmi face deosebită plăcere.
pentru textul : oraşul cu miros de iarbă deIoan,Cristina,"Anna", "Lentib",va multumesc pentru felicitari, acesta e debutul meu in volum(tomnatic ca si mine :)
pentru textul : Lansare de carte deVa invit cu mare placere!
"Anna",iti pot trimite formatul electronic daca doresti.
"Lentib", imi face o deosebita onoare sa te pot felicita personal !
Cu prietenia cuvintelor ,Carmen Tania
textul este poticnit prozodic încă de la prima strofă, abundă în truisme, de genul: "amintirea veșnică", "albastru cer senin", "morminte sfinte", "strămoșii buni ai mei de mai-nainte", "păsări cântătoare", "vise-naripate", "teoreme/ cu ...gândiri abstracte", se învârte în jurul "Eu"-lui, declamativ (altfel, s-ar fi utilizat, deajuns înțelesului, "am lăsat") și înghesuie, în versuri succesive, "turma de mioare" și "fetele cochete" ("fete cochete" la țară sună ca o ghitară electrică la un concert de muzică populară) dar, cu toate aceste neajunsuri, prin romantism rural și nostalgie, după cum am observat, reușește să încânte, ceea ce ar fi de admirat
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deEmanuel Pope, comentariul tău nu este suficient de argumentat pentru a susține penița. Modul acesta de evidențiere a unui text - penița - trebuie folosit, daca îmi este permis să o spun , mai cu parcimonie, altfel îl devalorizam, și justificându-l printr-un comentariu...cât de cât mulțumitor :) - adica NU lângă argumente din categoria "textul e fain, excelent, grozav, genial etc." sau "ochii autorului sunt albaștri. " te rog să revii asupra comentariului. Andreea, sper să nu mă înțelegi greșit - intervenția mea este una pur administrativă, nu are legătură cu valoarea textului tău. o zi bună vă doresc.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" dee o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
pentru textul : arome desi totusi nu crezi ca tocmai acest "z" are zimtii lui care iti sugereaza izbiturile de realtatea zilei?
pentru textul : spleen II deKatya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deMa uit si eu la poza "bubbles" si ma intreb de unde o ai Vladutzule? Ca eu unul nu-mi amintesc sa ti-o fi trimis (apropos de reguli si de copyright shit) Apoi, e funny sa parodiezi o poza, nu e cine stie ce, tipii de la catavencu fac asta de ani de zile de s-a plictisit lumea de ei. Daca cineva insa se mai amuza pe aici de poza mea in varianta bebelus handicapat ma simt onorat de cata importanta mi se acorda. Mai ales de catre femeile la menopauza intelectuala Andu
pentru textul : login debastarzii sunt copiii perfecti pentru parintii rasi. iti dai seama ce tare ar fi sa nu fii niciodata chemat la sedintele cu parintii, dar tu sa te poti strecura in clasa, in timpul sedintei, fara niciun fosnet dezagreabil, cu o atingere catifelata, n'avede n'aude?! super
imi plac 1&2. restul e balast.
pentru textul : go fishing defireste, parerea mea
eu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deInițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deAndu, mai întâi să-ți zic bine-ai venit! Dacă versurile mele au puterea purificatoare a unui ocean cu smoală pentru un un drac ca tine mă bucur, înseamnă ceva! Eu te mai aștept, românește, conform tradiției. Cu sare. Paul, poate ai dreptate, am foarte mult de lucru pe textele mele. Mulțumesc pentru sinceritate. Seninătate, lumină...tuturor!
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deBobadil, true, nu l-am citit niciodata pe Homer pina la capat. Sincer, aici nu am insistat pe un sentiment, mai mult pe o atmosfera, incarcata, e drept. Poate si pentru faptul ca, inconstient, m-am lasat influentat de lecturile mele recente si de regretul ca nu se mai scrie cum scria un Andrei Gheorghe sau un Radu Tudor Ciornei.
pentru textul : addicted dePăi, când se va nimeri. De această dată nu cred că data organizării va chema invitații, ci atunci când vor putea veni invitații se va face și chemarea. Dar am să vă anunț din timp. Cea cu ciocolată și frișcă ori în alte combinații, vanilie, banane, mere rase ș.a.m.d., e 4 lei, cu zahăr 2 lei, cu gem și nu știu ce 3 lei. Da's bune. Garantez io.
pentru textul : Clătite pe centru și alte amănunte nesemnificative decred ca tocmai un astfel de text ar trebui remarcat pe hermeneia
pentru textul : Iulian are ochi de melc deImi place! Cand nu-mi place, n-am chef sa spun. Nu sunt critic literar.Sunt doar un simplu cititor de poezie. G.M.
pentru textul : engrame deai investit mult în mesaj, dar nu am avut nevoie să pun în funcţie decodificatorul
plăcut finalul, se aşază direct, graţie hârtiei
suntem pe hârtia care ne poartă undeva mai departe
pentru textul : petele de pe lună dedecât covorul lui aladin și
nu mai pot spune decât că în ceai mi-a intrat ca un cub
toată tăcerea
te roagă Vlad să corectezi textul.
pentru textul : ca un soldat deP.S. va recomand Elizabeth Arden . emotia!
pentru textul : avon cosmetics deprima parte este un poem in proza. mi s-ar parea interesant sa le combini in doua constructii diferite.
pentru textul : despre poem, pe ţărmul atlantidei dePagini