într-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
Femeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
Eu cred că subiectul este foarte interesant și ar merita dezbatut mai pe larg, ajungând acolo, at the heart of the matter, unde some fuck discovered the roots of manipulation. Eu una m-aș pune pe scris 'a-la-long' ca să zic așa pe un subiect ca acesta, sau 2012 de exemplu... you name it! Toate exemple ale îndobitocirii noastre. Dacă doriți o dezbatere mai amplă pe acest subiect și îl lansați pe site domnule Titarenco, eu promit că voi participa... pentru că manipularea opiniei în lumea de azi a luat deja forme extreme.
Oricum felicitări pentru această 'primă' sper eu, luare de poziție.
E primul și cel mai mare spre a nu deveni cu toții doar o turmă.
Margas
"e simplu
să vorbești
să faci ceva
lucrurile acelea se vor întâmpla oricum
frumusețea se află peste tot
și la un cactus în deșert
aș bea apa lui
îmbrăcând armura grațioasă a țepilor
aș înflori când gândul tău m-ar zămisli
prin jungla urbană"
A patra dimensiune ar putea fi ideea de timp, culoare, cristal, pseudonim (mască), nu? Interesant finalul, mirosul de ambră al pseudonimelor (așa e?) fantastice. ști cu 1 singur i în ambele locuri. "capatul tunelului timpului" are prea multe genitive.
mi-a plăcut ce am citit aici. un text care merită continuat. îi și văd începutul: "noapte bună, prietene/ mâine poate mă duc la mecca/ poate am noroc și visez în noaptea asta/ drumul acela ascuns/ nu, nu prietene, să nu crezi că nu l-am mai căutat până acum...". mă opresc aici, Ioana, mai citescc încă o dată și merg să mă culc. dacă visez care este drumul spre mecca, îți mai las un semn. dacă nu, aștept să vad ce ai mai visat tu. scrie! eu sunt prin zonă dar de cele mai multe ori tac... p.s. - am remarcat aceste versuri și mi-a plăcut în mod deosebit - "m-am plictisit iar m-am plictisit de dreapta daca ma uit pe cer noroc ca nu ma uit si tot merg saltat, sarit cu pasul uriasului pitic etc" Madim - un spectator fidel al acestor scenarii, scrise cu mâna unui artist pe gustul meu
cailean, eu am zis rezoluția nu revoluția, că dacă e așa atunci te aștept și eu la 1920X1200 și după aceia punem de o saramură că n-am mai mîncat scrumbie de o veșnicie
între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
visatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
eu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
D-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
Dacă ai găsi un înlocuitor pentru "suspinul", ar putea fi mai aproape de haiku. Prin "suspinul morții" alegi o metaforă care îndepărtează de ideea descrierii. Într-un haiku ai cât mai puține verbe, cât mai puțină mișcare. Citește despre haiku într-un eseu al lui Șerban Codrin, îl găsești pe internet. Cu "între nori, luna" te apropii, dar s-a spus așa. De ce alegi să scrii haiku? (De ce insiști, de fapt? dar n-am vrut să fiu prea dură.)
ma tem ca un text postat sub forma aceasta atit de lunga nu va avea sanse sa fie citit. postarea sub forma de foiletoane sau episoade ar atrage si ar pastra mai multi cititori.
mmm... beautiful mornin',
ghimpe, da bro, blue ca pe pandora...
Alina, eu aș zice chiar colosal, da's încă emoționat di sheruitu' tău:)
Oana, e o plăcere să te citesc...
vă mulțumesc pentru timp, iar modovenește voi încheia solemn: ars longa vita bre vis :)
da, ultima unitate se distinge intr-adevar; pana acolo e o luunga lalaiala in care se spun prea putine. se poate ca tensiunea textului sa creasca gradual, dar si asta ar fi o mare bazaconie. un pic curatat ar face o mare diferenta.
Lucian, spațiul destinat comentariilor nu este pentru comunicări de natură personală. Ai primit o critică, dacă poți/vrei să o combați sau să o iei în considerare, fă-o. Răspunsul tău nu vorbește despre text.
obiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
Vă rog să citiți atent ce am scris și să nu interpretați greșit. Repet: "Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals." Fals este că "dacă sunt editor, înseamnă că ar trebui să fiu de acord în mod absolut cu părerile proprietarului acestui site", nu că părerile sale sunt false. Părerile sunt personale și le respect. Așa cum doresc să mi se respecte și mie părerea. Iar afirmația aceasta nu necesita nici un alt argument sau comentariu. Apropos, de vreo 3 ore nu mai sunt editor pe acest site, din câte am înțeles, pe motiv că nu împărtășesc aceleași păreri ca și proprietarul site-ului. Alegeri, rezonanțe.
e un poem care parca striga dupa mai multa grija si finete. mi-a placut enorm cum spuneti despre durere: in loc de a o desuruba smulgi ca taranul.
nu imi place insa epitetul nenorocita. suna a dispret, dispretul pe care il are taranul de nu reuseste decat sa rupa si sa sfasie. ar putea suna a mila sau ingrijorare, dar cum altfel?
Domnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm
Ora tarzie este de vina: si penita, bineinteles, pentru motivele aratate in comentariul precedent si pentru bucuria trezita in mine cu aceasta poezie...
Cristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
ovYus, ce trebuie sa apreciez (si apreciez ce-i drept in felul meu) este faptul ca nu te-ai putut controla si ai fost relativ transparent si ai lasat sa se inteleaga ca este o penita data in batjocura. Nu am inteles exact la adresa cui e batjocura, la adresa autorului, textului sau la adresa Hermeneia. Indiferent insa de adrisant problema este ca ai abuzat de privilegiul acordarii penitei de aur pe Hermeneia. Regulamentul spune ca "Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.". Deci te rog sa te consideri avertizat. La urmatorarea abatere va trebui sa te anuntam ca va trebui sa ne parasesti ca membru Hermeneia pe o perioada mai lunga datorita tendintei tale de a recidiva. Eu cred ca regulile pe Hermeneia sint (destul) de clare si simple si urmaresc un singur lucru (ceva ce am senzatia ca urmaresti si tu) si anume promovarea si stimularea calitatii literare. For some weird reason insa am impresia ca nu reusim sa cadem pe aceeasi lungime de unda. Probabil (zic eu) este teribilismul (si lipsa de respect) cauzate (din pacate) de virsta ta. Nu sint sigur dar cred ca nu ar fi o pierdere prea mare daca ai invata (cit nu este prea tirziu) sa respecti. In general. Imi cer scuze ca mi-am permis sa iti ofer un "sfat educational". Nu este nici datoria si nici dreptul meu dar ia-o ca pe o idee, asa de anul nou. In ce priveste textul, da este slab. Ceva cu care Nicodem ne-a obisnuit. De aceea este si novice pe Hermeneia. Pacat ca nu doreste sa se imbunatateasca si se incapatineaza sa creada ca scrie bine cind scrie prost. Dar incapatinarea este boala grea si asa cum nu pot eu sa ajut pe cineva sa invete sa respecte tot asa nu pot sa ajut pe altcineva sa renunte la incapatinare. Banuiesc ca e "fiecare cu blocajele lui". In rest numai de bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
într-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
pentru textul : bronzul orologiilor demulţumesc de observaţie. am corectat.
Blezniuc, încă eşti aici?
Eugen
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deFemeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
pentru textul : femeia și ploaia deEu cred că subiectul este foarte interesant și ar merita dezbatut mai pe larg, ajungând acolo, at the heart of the matter, unde some fuck discovered the roots of manipulation. Eu una m-aș pune pe scris 'a-la-long' ca să zic așa pe un subiect ca acesta, sau 2012 de exemplu... you name it! Toate exemple ale îndobitocirii noastre. Dacă doriți o dezbatere mai amplă pe acest subiect și îl lansați pe site domnule Titarenco, eu promit că voi participa... pentru că manipularea opiniei în lumea de azi a luat deja forme extreme.
pentru textul : 11.11.11 deOricum felicitări pentru această 'primă' sper eu, luare de poziție.
E primul și cel mai mare spre a nu deveni cu toții doar o turmă.
Margas
In afara de:
"e simplu
să vorbești
să faci ceva
lucrurile acelea se vor întâmpla oricum
frumusețea se află peste tot
și la un cactus în deșert
aș bea apa lui
îmbrăcând armura grațioasă a țepilor
aș înflori când gândul tău m-ar zămisli
prin jungla urbană"
restul este (sau aproape este) discursivitate
pentru textul : onirogramă deaș mai adauga la: "dacă acesta e sfârșitul atu nci taci și sapă mă" chir pic bun ganviliu...
pentru textul : apocalypto in vitro deA patra dimensiune ar putea fi ideea de timp, culoare, cristal, pseudonim (mască), nu? Interesant finalul, mirosul de ambră al pseudonimelor (așa e?) fantastice. ști cu 1 singur i în ambele locuri. "capatul tunelului timpului" are prea multe genitive.
pentru textul : labirinturi existentiale demi-a plăcut ce am citit aici. un text care merită continuat. îi și văd începutul: "noapte bună, prietene/ mâine poate mă duc la mecca/ poate am noroc și visez în noaptea asta/ drumul acela ascuns/ nu, nu prietene, să nu crezi că nu l-am mai căutat până acum...". mă opresc aici, Ioana, mai citescc încă o dată și merg să mă culc. dacă visez care este drumul spre mecca, îți mai las un semn. dacă nu, aștept să vad ce ai mai visat tu. scrie! eu sunt prin zonă dar de cele mai multe ori tac... p.s. - am remarcat aceste versuri și mi-a plăcut în mod deosebit - "m-am plictisit iar m-am plictisit de dreapta daca ma uit pe cer noroc ca nu ma uit si tot merg saltat, sarit cu pasul uriasului pitic etc" Madim - un spectator fidel al acestor scenarii, scrise cu mâna unui artist pe gustul meu
pentru textul : askalon decailean, eu am zis rezoluția nu revoluția, că dacă e așa atunci te aștept și eu la 1920X1200 și după aceia punem de o saramură că n-am mai mîncat scrumbie de o veșnicie
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deMaria-Doina, mulțumesc pentru semnul de lectură si-mi cer iertare că fac asta abia acum.
pentru textul : cub de gheață deîntre cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
pentru textul : campia/podul devisatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deeu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
D-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
pentru textul : frica de nu deDacă ai găsi un înlocuitor pentru "suspinul", ar putea fi mai aproape de haiku. Prin "suspinul morții" alegi o metaforă care îndepărtează de ideea descrierii. Într-un haiku ai cât mai puține verbe, cât mai puțină mișcare. Citește despre haiku într-un eseu al lui Șerban Codrin, îl găsești pe internet. Cu "între nori, luna" te apropii, dar s-a spus așa. De ce alegi să scrii haiku? (De ce insiști, de fapt? dar n-am vrut să fiu prea dură.)
pentru textul : Onoare dema tem ca un text postat sub forma aceasta atit de lunga nu va avea sanse sa fie citit. postarea sub forma de foiletoane sau episoade ar atrage si ar pastra mai multi cititori.
pentru textul : Al saptelea cer deTuturor, felicitări!
pentru textul : Revista ALGORITM LITERAR nr. 6 demmm... beautiful mornin',
pentru textul : oceans house mirror deghimpe, da bro, blue ca pe pandora...
Alina, eu aș zice chiar colosal, da's încă emoționat di sheruitu' tău:)
Oana, e o plăcere să te citesc...
vă mulțumesc pentru timp, iar modovenește voi încheia solemn: ars longa vita bre vis :)
da, ultima unitate se distinge intr-adevar; pana acolo e o luunga lalaiala in care se spun prea putine. se poate ca tensiunea textului sa creasca gradual, dar si asta ar fi o mare bazaconie. un pic curatat ar face o mare diferenta.
pentru textul : long et douloureux deLucian, spațiul destinat comentariilor nu este pentru comunicări de natură personală. Ai primit o critică, dacă poți/vrei să o combați sau să o iei în considerare, fă-o. Răspunsul tău nu vorbește despre text.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deobiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
pentru textul : execiţiu de insomnie demultam Adrian pentru "unitatea doi"! povestea conturului - am incercat sa redau "greutatea" momentului. aproape ca nu a iesit:) dar na, precum spui:)
Paul, urma scapa turma, mai ales cand nimeresti si titlul:) Cele absolut bune!
pentru textul : jumătăți de icoană deMuţumesc Adrian. Voi modifica la început. Cred că ai dreptate.
pentru textul : lied pentru lună şi doi luceferi detăiat, tăiat ca la măcelărie
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte deVă rog să citiți atent ce am scris și să nu interpretați greșit. Repet: "Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals." Fals este că "dacă sunt editor, înseamnă că ar trebui să fiu de acord în mod absolut cu părerile proprietarului acestui site", nu că părerile sale sunt false. Părerile sunt personale și le respect. Așa cum doresc să mi se respecte și mie părerea. Iar afirmația aceasta nu necesita nici un alt argument sau comentariu. Apropos, de vreo 3 ore nu mai sunt editor pe acest site, din câte am înțeles, pe motiv că nu împărtășesc aceleași păreri ca și proprietarul site-ului. Alegeri, rezonanțe.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dee un poem care parca striga dupa mai multa grija si finete. mi-a placut enorm cum spuneti despre durere: in loc de a o desuruba smulgi ca taranul.
pentru textul : simfonie cu candelabru şi seppuku denu imi place insa epitetul nenorocita. suna a dispret, dispretul pe care il are taranul de nu reuseste decat sa rupa si sa sfasie. ar putea suna a mila sau ingrijorare, dar cum altfel?
E bine, de data asta inseamna ca nu mai strigam "Lupul !" Ne vedem la Iasi, Bobadil.
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deDomnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm
pentru textul : Gânduri deOra tarzie este de vina: si penita, bineinteles, pentru motivele aratate in comentariul precedent si pentru bucuria trezita in mine cu aceasta poezie...
pentru textul : vorbesc o latină ciudată IV deCristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
pentru textul : nu uitați maioneza deovYus, ce trebuie sa apreciez (si apreciez ce-i drept in felul meu) este faptul ca nu te-ai putut controla si ai fost relativ transparent si ai lasat sa se inteleaga ca este o penita data in batjocura. Nu am inteles exact la adresa cui e batjocura, la adresa autorului, textului sau la adresa Hermeneia. Indiferent insa de adrisant problema este ca ai abuzat de privilegiul acordarii penitei de aur pe Hermeneia. Regulamentul spune ca "Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.". Deci te rog sa te consideri avertizat. La urmatorarea abatere va trebui sa te anuntam ca va trebui sa ne parasesti ca membru Hermeneia pe o perioada mai lunga datorita tendintei tale de a recidiva. Eu cred ca regulile pe Hermeneia sint (destul) de clare si simple si urmaresc un singur lucru (ceva ce am senzatia ca urmaresti si tu) si anume promovarea si stimularea calitatii literare. For some weird reason insa am impresia ca nu reusim sa cadem pe aceeasi lungime de unda. Probabil (zic eu) este teribilismul (si lipsa de respect) cauzate (din pacate) de virsta ta. Nu sint sigur dar cred ca nu ar fi o pierdere prea mare daca ai invata (cit nu este prea tirziu) sa respecti. In general. Imi cer scuze ca mi-am permis sa iti ofer un "sfat educational". Nu este nici datoria si nici dreptul meu dar ia-o ca pe o idee, asa de anul nou. In ce priveste textul, da este slab. Ceva cu care Nicodem ne-a obisnuit. De aceea este si novice pe Hermeneia. Pacat ca nu doreste sa se imbunatateasca si se incapatineaza sa creada ca scrie bine cind scrie prost. Dar incapatinarea este boala grea si asa cum nu pot eu sa ajut pe cineva sa invete sa respecte tot asa nu pot sa ajut pe altcineva sa renunte la incapatinare. Banuiesc ca e "fiecare cu blocajele lui". In rest numai de bine.
pentru textul : ce frumusețe rară dePagini