Cristina, Hermeneia nu are o viziune new age și nu avut nici o părere cu privire la ce ai scris tu. Oricît ai încerca tu să vînturi calomnia asta. Stau și mă întreb dacă tu chiar simți așa o anumită satisfacție să te scufunzi în acest rol de drama queen. Mă întreb de unde îți vine ideea asta că un întreg website își pune mintea cu tine și a conceput o adevărată conspirație împotriva ta. Tu chiar nu îți dai seama că toate reacțiile astea emoționale sînt ridicole? Tu chiar nu citești ceea ce scrii? Îmi pari o persoană inteligentă. Chiar nu îți dai seama cînd gafezi? La urma urmei măsura supremă a inteligenței nici nu este capacitatea de a nu greși ci abilitatea de a realiza cînd o faci și a te corecta. Textul tău de ieri a fost ridicol. Putea să fie dedicat lui Păunescu sau unui chelner de la Capșa, tot ridicol era. Reacțiile nu au avut nici o legătură cu Păunescu și este absurd să insinuezi asta. Nici textul de mai sus nu a avut și nu are nici o legătură cu Păunescu. Așa cum scrie în subtitlu, a fost inspirat de textul tău. Să înțeleg că nu mai avem voie să parodizăm pe Hermeneia pentru că unele suflete au sensibilitatea dată la maxim? De aceea nici nu văd de ce menționezi decesul lui Păunescu aici. În orice caz ca om și ca scriitor sau activist ideologic are un trecut destul de controversat. Așa că nu te aștepta ca toată lumea să fie în delir cînd aude de el. Moartea unui om însă este un lucru trist.
În ce privește ștergerea contului pe Hermeneia am să îți răspund așa cum am promis prin email și vom discuta acolo. Nu înțeleg de ce simți nevoia asta de a face circ din orice.
Dar că tot ai pomenit de Păunescu și ai asociat acest text cu moartea lui, să știi că nu mă deranjează. Ci dimpotrivă, nu văd nimic în el de care să îmi fie jenă. Cred că se potrivește ocaziei. Vorba lui Pittiș, „sfîrșitul nu-i aici...”, acesta este doar un prolog.
Singuratatea... coloana de templu, da; asteptarea... trepte de zigurat, nu. Nu stiu de ce, extensia asta semantica, parca ia din forta primei figuri. La recitire parc-ar merge dar doar "in trepte" ( fara "zigurat"); tot chestia cu extensia; poate ca ar trebui cautata de-a dreptul o alta categorie mai originala pentru sustinerea coloanei, a poemului asta si-a ritmului care merita toata cetirea si vibrarea. Oricum imi place!
ioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
am avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
Mi se pare că miza textului stă sub încercarea de-a creiona caractere din trăsături fizice care duc la meditaţii/ introspecţii (re)descoperiri/ re(inventări), caractere care converg în cititor, din vreme ce autorul pare că doar ni le sugerează.
O altă idee care s-ar putea decupa din text şi ar putea deveni polemică e aceea că iubirea se naşte din/prin fizic, ci nu din spirit. Ori "îndrăgosteală" vs dragoste via spirit vs fizic.
Sunt câteva chestii de corectat, cum ar fi: aceiaşi oră / să bureze mărunt / semi-întuneric.
Imi place femininul despre care vorbesti, acest principiu imanent, aceasta nastere perpetua... regasesc punctele centrale ale poemului tau in filosofia veche orientala... apreciez concentrarea ideilor si complexitatea imaginilor... felicitari am citit cu placere petre
ma bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
Mesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
simt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
După pozele pe care le faci, alb-negru cred :). Iar asta cu piureul... de când eram mic și vedeam cum se lasă bucata de unt subjugată, cum se lasă ea cuminte îmbrățișată de piure... îmi plăcea. Resorturile psihologice le-am înțeles ceva mai târziu :)
Cristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
deși cam clișeic finalul, comparația ceea cu zbaterea în costumul pe care îl porți numai la înmormîntări m-a cucerit. o să încerc și cîteva argumente, ca să justific steaua, chiar dacă esti un om simplu care nu prea înțelege despre ce vorbesc. o să încerc să fiu cît mai clară. întîi aduci o atmosferă de izolare, un fel de capcană ptr cititor, cred. îl păcălește cumva, punîndu-l la încercare, ca să-i fie gîndul verosibil în coordonatele unei realități deja stabilite, odată ce eul se găsește îmbrăcat într-un costum, ca într-o cămașă de forță, mai rău chiar, într-un constum de înmormîntare. aici dinamica se oprește, fiindcă nu mai există zbateri. și strofa asa, first, e preferata mea. am înțeles-o și am simțit-o. are stofă bună. nu am înțeles ce-i acela catgut, poate mă edifici. să presupunem că-i un cuvînt în engleză, pe care nu-l cunosc. o să încep de la următorul vers. și iară-și capcană (" peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării"), e bine că menții ipostaza inițială și suspansul. și asta e perfectă: ("îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii/ căutînd un cuier pentru adevăr/ și un scaun pentru moarte"). finalul, repet, este clișeistic, chiar dacă îți aparține clișeul. de reducere la absurd am auzit mult la geometrie, am făcut într-a 9-a și demonstrație cu paralelele care nu se intersectează, dar asta cu siguranță nu te interesează deloc. mă rog, e despre fericire, și are finalitate poezia. cam atît.
am să ofer o peniță. deși textul are și părți nu foarte reușite stilistic. dar are și elemente foarte reușite. de exemplu remarc „pâinea neagră ne astupa/ găurile de şoareci din stomacurile noastre mici/ şi eram fericiţi aşa/ şi eram murdari/ ”. aici avem poezie adevărată. sau, „au fost timpuri acide şi neînţelese/ cu trupuri transpirate în paturi strâmte şi tari/ când lumea noastră se mula perfect/ pe scheletele subţiri care/ nu îndrăzniseră încă sa facă un pas în afară/ ”.
aș încuraja autorul să fie mai exigent cu ce scrie și deloc exigent cu ce simte.
yester, observ că îți tot place să te zbengui(ca să citez tot din masterii acestui site) pe sub textul ăsta... găsește-ți și tu o altă ocupație că începi să mă sictirești și nu te văd bine... ce naiba? ți-au trebuit 3 pseudocomentarii să-mi spui că e slab textul. nu ești deloc eficient.
Textul e un amestec de stiluri din care cu greu pot descâlci ceva asemănător cu o poezie. Neologisme, nume, arhaisme, parcă e deja prea mult. Titlul nu mi se pare captivant, ci din contra. Dacă am ceva de bine de spus? "această plăsmuire a verii" - începe de aici.
eh, de asta-mi place mie sa-mi am dusmanii pe fata, evidenti si necenzurati; iar cind nu-i am, mi-i fac (nu ca mi-i fac dusmani, ci ca mi-i fac pe fata)
ai avut o serie intreaga care lovea (pe cind cu calul troian, inainte si dupa), mi-era dor de atmosfera aia. muzele sint cu tine :)
Cum se pune titlu unui comentariu?
M-am cam incurcat, am bagat o "strofa" in plus, basca nu am stiut cum sa dau penita. Se vede treaba ca n-am mai trecut de cam multisor pe aici.
"mama poetilor ratacitori",
alma, chiar nu poate? de ce dupa atitea incercari jenante nu ai inteles ca vorbesti prostii? apreciez "altruismul" tau, vocatia asta de "maica tereza", sau "mama pisicilor", sau "mama poetilor ratacitori", sau cum oi mai vrea tu sa fii sau sa fii vazuta, dar e pur si simplu de ajuns. de unde stii tu ca el nu poate? esti editor pe hermeneia? si daca ai astfel de intrebari administrative chinuitoare de ce nu le pui acolo unde trebuie? de ce nu folosesti caile pe care le-am pus la dispozitie?
Însă vreau să adaug, scuze că revin, că poemul tău are forţă de sugestie mai mare decât haikuul pe care l-am dat eu ca exemplu.
Poate fi prelucrat altfel, pentru a exprima efemerul, de exemplu:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar linişte
(cu menţiunea că ultima linie poate fi schimbată, să fie mai sugestivă, de exemplu "niciun sunet" sau "linişte adâncă" sau "linişte grea" etc.)
Mi-a plăcut textul și mă provoacă să lansez o pagină specială despre „pseudo-literatură”. Mm puțin rezerve față de folosirea acelui „negreșit” în formula „Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE”. Probabil că ați vrut să spuneți „cu regularitate” sau „neîncetat”, sau poate altceva...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina, Hermeneia nu are o viziune new age și nu avut nici o părere cu privire la ce ai scris tu. Oricît ai încerca tu să vînturi calomnia asta. Stau și mă întreb dacă tu chiar simți așa o anumită satisfacție să te scufunzi în acest rol de drama queen. Mă întreb de unde îți vine ideea asta că un întreg website își pune mintea cu tine și a conceput o adevărată conspirație împotriva ta. Tu chiar nu îți dai seama că toate reacțiile astea emoționale sînt ridicole? Tu chiar nu citești ceea ce scrii? Îmi pari o persoană inteligentă. Chiar nu îți dai seama cînd gafezi? La urma urmei măsura supremă a inteligenței nici nu este capacitatea de a nu greși ci abilitatea de a realiza cînd o faci și a te corecta. Textul tău de ieri a fost ridicol. Putea să fie dedicat lui Păunescu sau unui chelner de la Capșa, tot ridicol era. Reacțiile nu au avut nici o legătură cu Păunescu și este absurd să insinuezi asta. Nici textul de mai sus nu a avut și nu are nici o legătură cu Păunescu. Așa cum scrie în subtitlu, a fost inspirat de textul tău. Să înțeleg că nu mai avem voie să parodizăm pe Hermeneia pentru că unele suflete au sensibilitatea dată la maxim? De aceea nici nu văd de ce menționezi decesul lui Păunescu aici. În orice caz ca om și ca scriitor sau activist ideologic are un trecut destul de controversat. Așa că nu te aștepta ca toată lumea să fie în delir cînd aude de el. Moartea unui om însă este un lucru trist.
pentru textul : antidedicaţie deÎn ce privește ștergerea contului pe Hermeneia am să îți răspund așa cum am promis prin email și vom discuta acolo. Nu înțeleg de ce simți nevoia asta de a face circ din orice.
Dar că tot ai pomenit de Păunescu și ai asociat acest text cu moartea lui, să știi că nu mă deranjează. Ci dimpotrivă, nu văd nimic în el de care să îmi fie jenă. Cred că se potrivește ocaziei. Vorba lui Pittiș, „sfîrșitul nu-i aici...”, acesta este doar un prolog.
mulțumesc pentru lectură și comentariu.
pentru textul : grădini suspendate deSinguratatea... coloana de templu, da; asteptarea... trepte de zigurat, nu. Nu stiu de ce, extensia asta semantica, parca ia din forta primei figuri. La recitire parc-ar merge dar doar "in trepte" ( fara "zigurat"); tot chestia cu extensia; poate ca ar trebui cautata de-a dreptul o alta categorie mai originala pentru sustinerea coloanei, a poemului asta si-a ritmului care merita toata cetirea si vibrarea. Oricum imi place!
pentru textul : Nu mă voi mai întoarce deioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
alex
pentru textul : cu maya deiti multumesc de trecere si pentru semn. te mai astept cu drag
pentru textul : Căruciorul deam avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
gând bun cu drag!
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă deMi se pare că miza textului stă sub încercarea de-a creiona caractere din trăsături fizice care duc la meditaţii/ introspecţii (re)descoperiri/ re(inventări), caractere care converg în cititor, din vreme ce autorul pare că doar ni le sugerează.
O altă idee care s-ar putea decupa din text şi ar putea deveni polemică e aceea că iubirea se naşte din/prin fizic, ci nu din spirit. Ori "îndrăgosteală" vs dragoste via spirit vs fizic.
Sunt câteva chestii de corectat, cum ar fi: aceiaşi oră / să bureze mărunt / semi-întuneric.
pentru textul : Ceasul deImi place femininul despre care vorbesti, acest principiu imanent, aceasta nastere perpetua... regasesc punctele centrale ale poemului tau in filosofia veche orientala... apreciez concentrarea ideilor si complexitatea imaginilor... felicitari am citit cu placere petre
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deDacă se poate, o fotografie reprezentativă la profil. Mulțumim!
pentru textul : ada or ardor dema bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deMesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
simt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
pentru textul : Sprint final, în gheare demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : la-ntâmplare deDupă pozele pe care le faci, alb-negru cred :). Iar asta cu piureul... de când eram mic și vedeam cum se lasă bucata de unt subjugată, cum se lasă ea cuminte îmbrățișată de piure... îmi plăcea. Resorturile psihologice le-am înțeles ceva mai târziu :)
pentru textul : mi-e frică să dorm deCristina, multumesc de trecere si de comentariu. Mi-a dat mult de gindit ce ai scris aici.
pentru textul : evanghelia lăcustelor deCristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
pentru textul : Femeia patruped deOrice graniță dintre două țări care au filosofii politice diferite e nasoală. Crezi că granița dintre US și Mexic e mai frumoasă?
pentru textul : sandale pentru no woman's land dedeși cam clișeic finalul, comparația ceea cu zbaterea în costumul pe care îl porți numai la înmormîntări m-a cucerit. o să încerc și cîteva argumente, ca să justific steaua, chiar dacă esti un om simplu care nu prea înțelege despre ce vorbesc. o să încerc să fiu cît mai clară. întîi aduci o atmosferă de izolare, un fel de capcană ptr cititor, cred. îl păcălește cumva, punîndu-l la încercare, ca să-i fie gîndul verosibil în coordonatele unei realități deja stabilite, odată ce eul se găsește îmbrăcat într-un costum, ca într-o cămașă de forță, mai rău chiar, într-un constum de înmormîntare. aici dinamica se oprește, fiindcă nu mai există zbateri. și strofa asa, first, e preferata mea. am înțeles-o și am simțit-o. are stofă bună. nu am înțeles ce-i acela catgut, poate mă edifici. să presupunem că-i un cuvînt în engleză, pe care nu-l cunosc. o să încep de la următorul vers. și iară-și capcană (" peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării"), e bine că menții ipostaza inițială și suspansul. și asta e perfectă: ("îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii/ căutînd un cuier pentru adevăr/ și un scaun pentru moarte"). finalul, repet, este clișeistic, chiar dacă îți aparține clișeul. de reducere la absurd am auzit mult la geometrie, am făcut într-a 9-a și demonstrație cu paralelele care nu se intersectează, dar asta cu siguranță nu te interesează deloc. mă rog, e despre fericire, și are finalitate poezia. cam atît.
pentru textul : poetul I deam să ofer o peniță. deși textul are și părți nu foarte reușite stilistic. dar are și elemente foarte reușite. de exemplu remarc „pâinea neagră ne astupa/ găurile de şoareci din stomacurile noastre mici/ şi eram fericiţi aşa/ şi eram murdari/ ”. aici avem poezie adevărată. sau, „au fost timpuri acide şi neînţelese/ cu trupuri transpirate în paturi strâmte şi tari/ când lumea noastră se mula perfect/ pe scheletele subţiri care/ nu îndrăzniseră încă sa facă un pas în afară/ ”.
pentru textul : old times deaș încuraja autorul să fie mai exigent cu ce scrie și deloc exigent cu ce simte.
am renunţat la Hegel şi Kant. ce strident se certau în text!
pentru textul : ritual demulţumesc Cristina.
Nu-mi place cum sună "vom dispare". Un poem a cărui tensiune subtilă ne smulge din cotidian, chiar dacă mai trebuie lucrat.
pentru textul : dana point I deyester, observ că îți tot place să te zbengui(ca să citez tot din masterii acestui site) pe sub textul ăsta... găsește-ți și tu o altă ocupație că începi să mă sictirești și nu te văd bine... ce naiba? ți-au trebuit 3 pseudocomentarii să-mi spui că e slab textul. nu ești deloc eficient.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deMulțumesc mult pentru înțelegere,Virgil Cu stimă, george ioniță
pentru textul : învață-mă iar să iubesc deMulțumesc de comentariu. Mă bucur să știu că poezia a plăcut.
pentru textul : Karma alunecă printre noi deTextul e un amestec de stiluri din care cu greu pot descâlci ceva asemănător cu o poezie. Neologisme, nume, arhaisme, parcă e deja prea mult. Titlul nu mi se pare captivant, ci din contra. Dacă am ceva de bine de spus? "această plăsmuire a verii" - începe de aici.
pentru textul : La piață deeh, de asta-mi place mie sa-mi am dusmanii pe fata, evidenti si necenzurati; iar cind nu-i am, mi-i fac (nu ca mi-i fac dusmani, ci ca mi-i fac pe fata)
ai avut o serie intreaga care lovea (pe cind cu calul troian, inainte si dupa), mi-era dor de atmosfera aia. muzele sint cu tine :)
pentru textul : duşmanii deCum se pune titlu unui comentariu?
pentru textul : Străin deM-am cam incurcat, am bagat o "strofa" in plus, basca nu am stiut cum sa dau penita. Se vede treaba ca n-am mai trecut de cam multisor pe aici.
"mama poetilor ratacitori",
pentru textul : Viraj mult prea strâns dealma, chiar nu poate? de ce dupa atitea incercari jenante nu ai inteles ca vorbesti prostii? apreciez "altruismul" tau, vocatia asta de "maica tereza", sau "mama pisicilor", sau "mama poetilor ratacitori", sau cum oi mai vrea tu sa fii sau sa fii vazuta, dar e pur si simplu de ajuns. de unde stii tu ca el nu poate? esti editor pe hermeneia? si daca ai astfel de intrebari administrative chinuitoare de ce nu le pui acolo unde trebuie? de ce nu folosesti caile pe care le-am pus la dispozitie?
Însă vreau să adaug, scuze că revin, că poemul tău are forţă de sugestie mai mare decât haikuul pe care l-am dat eu ca exemplu.
Poate fi prelucrat altfel, pentru a exprima efemerul, de exemplu:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar linişte
(cu menţiunea că ultima linie poate fi schimbată, să fie mai sugestivă, de exemplu "niciun sunet" sau "linişte adâncă" sau "linişte grea" etc.)
o altă versiune:
câtă linişte
în urma cocorilor
cerul plumburiu
Şi acesta e tot haiku.
pentru textul : haiku deMi-a plăcut textul și mă provoacă să lansez o pagină specială despre „pseudo-literatură”. Mm puțin rezerve față de folosirea acelui „negreșit” în formula „Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE”. Probabil că ați vrut să spuneți „cu regularitate” sau „neîncetat”, sau poate altceva...
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deStimate Domn, totuși o promisiune rămâne o promisiune.
pentru textul : Naţiune şi populaţie deIar Dvs ați făcut una
Pagini