trucarul binat devine coalescent când e vorba de portezanul amantezelor. da, acesta era secretul! scrie-i puștiului lui hermes (nu trismegistus), în egoismul lui cântă în fiecare dimineață la pian!
andrei, desi initial am vrut sa propun anularea penitei tale sa nu aparem ca doua oua de paste ce s-au incondeiat reciproc, pentru simplitatea si adevarul spuse in poem si comentariu, inghit in sec si spun...am mers in paralel. daca stiam ca tu comenteyi textul meu, ma abtineam sa pun o penita. dar poemul meu ca si poemul tau sunt autentice si fara trese de colonel.
textul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
mi-a placut si mie.pentru simplitatea si senzatia de liniste pe care reusesti sa o transmiti. asa ca am zis sa trec, sa las si semn sub aceasta poezie.
singura carcoteala ar fi legata de final. care ar fi putut fi, daca nu mai puternic, cu mai mult talc.
m-am împiedicat în versul "că întotdeauna" aș fi preferat finalul să sune așa: "o lună plină întinerește noaptea obrazul tău ascunde parfum între perne"
m-a emoționat semnul tău, Adrian! a fost ca și cum am fi băut o cană de must fiert, afară, în plină zăpadă, alături de cei dragi. ești un scriitor pe care îl respect și îndrăgesc! mulțumesc frumos pentru că ai vorbit cu sufletul! și gata, tac:)
poemul mi se pare unul reușit, însă titlul nu mi se pare potrivit
aș sugera ceva mai tranșant, care să aducă cititorul mai aproape de mesaj cum ar fi
în capul calului
sau poate și mai bine
în crupa calului
sau și mai bine
în pupila calului
.. pentru ca calul să intre biruitor, de aceea!
părerea mea
Doru, cred că așa trebuie să arate proza scurtă, foarte comprimată, esențializată ca idei, sentimente, dar și ca subiect. Un fel de roman-pastila cu secvențe decupate, aparent fără legătură între ele. Cu astfel de notații de adâncime: "Îmi doresc o prezență dar întristarea este inviolabilă, aneantizantă." Sau " Nimeni nu rezistă în preajma unei permanente mânii. " E fragment de jurnal, nu?
uneori munții din care se nasc zidurile visează respirația femeilor tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea devine târziu lespede pe somnul fluturilor uneori zidurile din care se naște murirea se închid peste vise gestante tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
eu sper din ce în ce mai mult ca exista viata si dupa "Virtualia" si ca, încet-încet, voi uita cum am înfruntat(laudabil) nametii , macar pâna la anul, si vom încerca sa mai diascutam si despre poezie.
graunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
Draga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
Grea intrebarea.. Cred ca eram dupa lectura unui poem indian. Acolo oamenii sunt saraci, tot ce au de oferit sunt povesti frumoase cu printi, dansatoare misterioase si intamplari nemaipomenite. Eu cred ca individul care se ocupa cu scrisul are menirea sa ofere miraje. Iar cand ele se termina ne oferim pe noi insine , biografiile noastre, trairile si orice bataie de cord care merita a fi povestita...
Îmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
Virgil, this is not it! Deci sa nu tragem linie sub Corina Papouis si sa-i numaram pe toate degetele din lume stilurile (inedite sau nu)...nu inca!...Her mind is a Frisbee and if she throws it too far she's afraid she'll never get it back... ...cu multumirile de rigoare cititorilor asteptind-la-mai-mult!:) Corina
Dacă erau toate la fel, era de peniţă. Ca şi data trecută (celelalte trei haikuri), nu înţeleg inconstanţa artistică. Dacă primul este aproape pueril (fără supărare!), iar ultimul ratează la constrast, prin supralicitare (natură moartă/gard viu/piţigoi între viu şi mort, dar totuşi viu), al doilea este aproape perfect.
Eh, asta este. Le luăm pe bucăţele. Ne mulţumim şi cu atât. Felicitări pentru nr doi!
Viorel, Oana, vă mulțumesc frumos. între timp a mai apărut o variantă a ei care îmi place mai mult. dar apreciez neștirbit semnul vostru sub acest poem. noapte frumoasă, la voi, cu drag!
„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trucarul binat devine coalescent când e vorba de portezanul amantezelor. da, acesta era secretul! scrie-i puștiului lui hermes (nu trismegistus), în egoismul lui cântă în fiecare dimineață la pian!
pentru textul : Egoizmus deîn fiecare din cele patru colțuri ale tavanului - in colţurile tavanului. Se subînţelege că-s patru colţuri.
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată deandrei, desi initial am vrut sa propun anularea penitei tale sa nu aparem ca doua oua de paste ce s-au incondeiat reciproc, pentru simplitatea si adevarul spuse in poem si comentariu, inghit in sec si spun...am mers in paralel. daca stiam ca tu comenteyi textul meu, ma abtineam sa pun o penita. dar poemul meu ca si poemul tau sunt autentice si fara trese de colonel.
pentru textul : Lauryannus's Land detextul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu demi-a placut si mie.pentru simplitatea si senzatia de liniste pe care reusesti sa o transmiti. asa ca am zis sa trec, sa las si semn sub aceasta poezie.
singura carcoteala ar fi legata de final. care ar fi putut fi, daca nu mai puternic, cu mai mult talc.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie dem-am împiedicat în versul "că întotdeauna" aș fi preferat finalul să sune așa: "o lună plină întinerește noaptea obrazul tău ascunde parfum între perne"
pentru textul : caut și acum liniștea demnă de un poem ca tine dem-a emoționat semnul tău, Adrian! a fost ca și cum am fi băut o cană de must fiert, afară, în plină zăpadă, alături de cei dragi. ești un scriitor pe care îl respect și îndrăgesc! mulțumesc frumos pentru că ai vorbit cu sufletul! și gata, tac:)
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate depoemul mi se pare unul reușit, însă titlul nu mi se pare potrivit
pentru textul : liber la-nflorire deaș sugera ceva mai tranșant, care să aducă cititorul mai aproape de mesaj cum ar fi
în capul calului
sau poate și mai bine
în crupa calului
sau și mai bine
în pupila calului
.. pentru ca calul să intre biruitor, de aceea!
părerea mea
aici dezgolesc nu sugerează. îmi e de ajuns un genunchi gol ca să-mi imaginez coapsa.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deDoru, cred că așa trebuie să arate proza scurtă, foarte comprimată, esențializată ca idei, sentimente, dar și ca subiect. Un fel de roman-pastila cu secvențe decupate, aparent fără legătură între ele. Cu astfel de notații de adâncime: "Îmi doresc o prezență dar întristarea este inviolabilă, aneantizantă." Sau " Nimeni nu rezistă în preajma unei permanente mânii. " E fragment de jurnal, nu?
pentru textul : Tacut deuneori munții din care se nasc zidurile visează respirația femeilor tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea devine târziu lespede pe somnul fluturilor uneori zidurile din care se naște murirea se închid peste vise gestante tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 de..ultimul vers îl văd: 'de săruturi mânjite'..(ca să evităm mâ-mâ}
pentru textul : Facere decheers!
eu sper din ce în ce mai mult ca exista viata si dupa "Virtualia" si ca, încet-încet, voi uita cum am înfruntat(laudabil) nametii , macar pâna la anul, si vom încerca sa mai diascutam si despre poezie.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deMulţumesc Virgil. Scuze.
pentru textul : Trenuleţ de jucărie cu baterii deMulţumesc pentru răspuns.
pentru textul : teama de cutremur degraunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
pentru textul : Simplu deDraga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deGrea intrebarea.. Cred ca eram dupa lectura unui poem indian. Acolo oamenii sunt saraci, tot ce au de oferit sunt povesti frumoase cu printi, dansatoare misterioase si intamplari nemaipomenite. Eu cred ca individul care se ocupa cu scrisul are menirea sa ofere miraje. Iar cand ele se termina ne oferim pe noi insine , biografiile noastre, trairile si orice bataie de cord care merita a fi povestita...
pentru textul : 6 manuscrise de Anti-haiku deo incadrezi la "cogito"!
pentru textul : Il rispetto demerita. e profunda.
Îmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.
O mie de răni cu o singură gură.
pentru textul : o mie de li/ jumătate de pas deok, fie cum zici tu. multumesc pentru observatii. <smile>
pentru textul : haiku denu orice ironie este epigramă, margas
pentru textul : epigrama bat-o vina deVirgil, this is not it! Deci sa nu tragem linie sub Corina Papouis si sa-i numaram pe toate degetele din lume stilurile (inedite sau nu)...nu inca!...Her mind is a Frisbee and if she throws it too far she's afraid she'll never get it back... ...cu multumirile de rigoare cititorilor asteptind-la-mai-mult!:) Corina
pentru textul : ..am, October desi o afirm cu toata presiunea socio-culturala resimtita;)
pentru textul : Recunoştere in Colentina denah că am scris în același timp, Adrian:)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deExcelentă, excelentă a doua secvenţă:
"ultimul obuz –
pe rama bocancului
o buburuză".
Dacă erau toate la fel, era de peniţă. Ca şi data trecută (celelalte trei haikuri), nu înţeleg inconstanţa artistică. Dacă primul este aproape pueril (fără supărare!), iar ultimul ratează la constrast, prin supralicitare (natură moartă/gard viu/piţigoi între viu şi mort, dar totuşi viu), al doilea este aproape perfect.
Eh, asta este. Le luăm pe bucăţele. Ne mulţumim şi cu atât. Felicitări pentru nr doi!
pentru textul : Haiku ( 2 ) deViorel, Oana, vă mulțumesc frumos. între timp a mai apărut o variantă a ei care îmi place mai mult. dar apreciez neștirbit semnul vostru sub acest poem. noapte frumoasă, la voi, cu drag!
pentru textul : memory house demulţumesc cristina pentru citire şi opinii şi te mai aştept.
pentru textul : românia lui virgil t -II- decred ca textul putea fi mai degraba incadrat la proza/note sau proza/jurnal
pentru textul : spovedanie de„garanțiile de vigoare”? - probabil ai vrut să spui „de rigoare”
„Doar celor care mai au sufletul necesar în vână de a trece pe la centru ca să-i ia în brațe.” - habar nu am ce vrea să spună fraza asta.
„în zilele de agonie extaziată.” - pe bune că asta sună ridicol de aiurea în limba română.
„la urma urmei așa-i fusese toată trăirea” - amuzant de pretențios în context.
„ca să le dea afară în urlete burgheze....” - whata...???? ce a vrut să spună chestia asta?? ce e aia „urlete burgheze”?
„respirație isterică” - o asociere aproape ridicolă.
Deci, părerea mea este că textul are și părți reușite dar și părți dezlînate, școlărești sau pur și simplu aiurea. Cred că vei putea scrie bine cîndva dar trebuie să devii mult mai exigentă cu ce scrii. Pentru că succesul de a scrie bine poate fi o chestie faină și admirată dar penibilul unui text nereușit e un o gafă care se uită greu și trebuie evitată cu orice preț. Iată că am ajuns și panseist... Probabil e ora. Tîrzie.
pentru textul : Și cu zâna ce facem? dePagini