Ferestrele acestea în noi, transparente, mici deschdieri de timp, spre începuturi și spre sfârșituri, și dincolo de cuvintele inventate, de chipuri. Doar amploare de sunet și reverberație. În noi, în ei, în toți. Mulțumesc, Adim. (îmm, acum navighezi de-acasă! vânt bun și... ferestre deschise larg spre atemporalul cuvintelor))
Ioana, cunosc foarte bine simpatiile domnului Cristea. Nu a precupetit nici un moment ca sa le faca de cunoscut. Deci nu cred ca am inteles gresit. Si nu cred ca deshumarea are prea mult de a face cu asta. Si de fapt nici nu cred ca are de a face cu nimic. E o chestiune care am impresia ca se rezuma la familie, ceva legalitate si o anumita clarificare istorica. Dar nu cred ca are o importanta care sa apuce iarna. Domnul Cristea continua sa sustina ca comunismul a fost oricum mai bun si mai vrednic decit ce s-a intimplat Romaniei in ultimii 20 de ani la fel cum ar spune ca o gazela este mai nenorocita in libertate decit in cusca gradinii zoologice. Pentru ca in cusca avea zilnic gramada de fin iar acum are zilnic pericolul de a fi devorata de un tigru. Well, daca pornesti de la sistemul de referinta al unui om care nu a vazut lumina zilei probabil ca soarele este o nenorocire si un risc. Dar un risc este si sa te nasti.
In ce priveste glumitele astea cu noul partid comunist, blah, blah, blah, ma faci sa zimbesc. Asta nu are nici o legatura cu ce spuneam eu. Comunismul ca ideologie (sau ca idee) este mort. Pentru ca, guess what? Si ideologiile pot muri. Dar ar trebui prea mult spatiu ca sa iti demonstrez sau exemplific asta. In orice caz, te rog nu confunda comunismul cu gindirea de stinga sau cu socialismul. Dupa cum nu poti sa o confunzi nici cu anarhismul sau montanismul sau iacobinismul. Comunismul e ceva clar definit. Si a murit. Cam la fel cum moare un sobolan pe care ai facut un experiment in laborator.
... e prea puțin spus, Andule, un simplu și concis: mulțumesc și pentru ironie:)! faptul că mă citești mă îmbucură, cu virgulele... ce-o fi scris și pentru mine bucuros le-oi duce toate, cum zicea o poetanie:)! îngălbenit, paul
Aș zice că e o poezie de zile mari. Începutul e-n forță, în prima strofă cuvintele primesc brusc valoare metaforică, semnificații atente, parcă reiterând câteva din cugetările sculptorului invocat. Concizia din strofa imediat următoare, pare ieșită de sub loviturile dălții. Apoi o interesantă iradiere semantică dinspre miezul subiectului înspre elemente conexe cărora li se conferă astfel noi sensuri, adică dinspre piatra ”tăcerii”, spre Jiul care ”doar murmură”.
fara versul din final aceasta poezie este una foarte frumoasa, in special strofa a treia. Nu inteleg de ce pui punctele acelea dupa vers. vrei versul sa aiba o nota de sentinta? Combinari de 4 luate cate 3. Interesant ca slefuita ideea ta ar putea avea alt chip. Inima mea de fier cântă când o deschizi Te privesc din tărâmul morților E ca și cum am înfige săbii in nisip Numai apusul ne desparte corăbiile Ritmul ei bate și după ce o legi în corzi Ca de peste mii de mari si nopți Și valurile ar spăla urmele acelor răni Eu iți voi aparține mereu. Și poate trăi cu sine Viata ne leagă Parca din lumea cealaltă Inima bate in orizont Ca o stea
stii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
Recunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
Ori eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
Mulțumesc mult pentru apreciere! Nu speram la o apreciere atât de pozitivă pe "Hermeneia". Povestea e scrisă acum o săptămână și ceva, și, chiar dacă 100% fictivă, conține la fiecare frază trăiri și experiențe personale trăite în Bucovina. Fiind eu însumi un fiu al huțulilor de acolo, am simțit nevoia să împărtășesc și cu alții din frumosul aspru al lumii ascunse din munții în care am crescut. Am pus câteva informații despre mine și la profilul de utilizator... Iar "Cojocul" e al doilea text pe care l-am scris și făcut public, după "Meditație" (text, de asemenea, postat pe "Hermeneia" tot astăzi). Încă o dată, mulțumesc mult pentru aprecieri și încurajare!
”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
Eu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
Să fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
remarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
categoric, așa cum ți-am spus, de la ultimele mele citiri, adică acum aproximativ vreun an, ai mai crescut. alt discurs, altă abordare, ușor-ușor, balastul se duce pe cele căi lacustre...
în textul de față, însă,recidivezi. scoți iar la iveală vechile clișee, încărcări inutile, prozaice total gratuit.
exemplu: ”ca şi când nu m-aş înţelege/ pe de altă parte e singurul mod de a mă face dus de vorbe”. ca și când nici eu nu înțeleg ce ai vrut să spui. pe de altă parte, ai tot frământat textul până poeticul și-a luat zborul. sunt sigur că-ți va trece răceala și vei fi chiar la volan ca să vezi oamenii care par că vin din sens opus.
Corina;
uite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
merci Aranca, Elian, exista o vreme cind trebuie sa scrii si despre femeia cetate Elian, ai dreptate, am scos cioburile. La o citire ulterioara am inteles ca nu era bine. am inlocuit. Ma bucur daca ti-a suscitat atentia
alma, greu de precizat starea care m-a făcut să creez aceste descrieri mai mult sau mai puțin greoaie. mulțumesc pentru vizită și apreciere! actaeon, ai precizat foarte bine faptul că încerc să-i induc cititorului anumite stări. versul acela poate suna mai lipsit de naturalețe, dar locul îi este acolo, evident, în opinia mea. mă mai gândesc dacă-l schimb. mulțumesc!
@ Otti - Multumesc! Einstein mentioneaza fara rusine in teoria relativitatii : 'Gravitation is not responsible for people falling! in love' - qed sau...Amen! :p
@ Mr T - jealousy gets you nowhere, so, nu fi rea!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
complicat.... foarte mi-e dor de virgil&co (LA MULTI ANI!)
pentru textul : mi-e dor deFerestrele acestea în noi, transparente, mici deschdieri de timp, spre începuturi și spre sfârșituri, și dincolo de cuvintele inventate, de chipuri. Doar amploare de sunet și reverberație. În noi, în ei, în toți. Mulțumesc, Adim. (îmm, acum navighezi de-acasă! vânt bun și... ferestre deschise larg spre atemporalul cuvintelor))
pentru textul : silence dedupă ochii ei subţire închişi, la expresii de acest gen ma refer.chiar daca acordul e bine realizat ceva impiedica fluenta versului
pentru textul : Alb şi roşu deyes, sometimes I feel the same way
pentru textul : As in a cob web de"rumenita" ironic "aceeasi culoare acum" mi-ar place sa vad cum se ridica in ruga fumul jertfei - adevarata fata a lui Ianus
pentru textul : invitație la cină deIoana, cunosc foarte bine simpatiile domnului Cristea. Nu a precupetit nici un moment ca sa le faca de cunoscut. Deci nu cred ca am inteles gresit. Si nu cred ca deshumarea are prea mult de a face cu asta. Si de fapt nici nu cred ca are de a face cu nimic. E o chestiune care am impresia ca se rezuma la familie, ceva legalitate si o anumita clarificare istorica. Dar nu cred ca are o importanta care sa apuce iarna. Domnul Cristea continua sa sustina ca comunismul a fost oricum mai bun si mai vrednic decit ce s-a intimplat Romaniei in ultimii 20 de ani la fel cum ar spune ca o gazela este mai nenorocita in libertate decit in cusca gradinii zoologice. Pentru ca in cusca avea zilnic gramada de fin iar acum are zilnic pericolul de a fi devorata de un tigru. Well, daca pornesti de la sistemul de referinta al unui om care nu a vazut lumina zilei probabil ca soarele este o nenorocire si un risc. Dar un risc este si sa te nasti.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deIn ce priveste glumitele astea cu noul partid comunist, blah, blah, blah, ma faci sa zimbesc. Asta nu are nici o legatura cu ce spuneam eu. Comunismul ca ideologie (sau ca idee) este mort. Pentru ca, guess what? Si ideologiile pot muri. Dar ar trebui prea mult spatiu ca sa iti demonstrez sau exemplific asta. In orice caz, te rog nu confunda comunismul cu gindirea de stinga sau cu socialismul. Dupa cum nu poti sa o confunzi nici cu anarhismul sau montanismul sau iacobinismul. Comunismul e ceva clar definit. Si a murit. Cam la fel cum moare un sobolan pe care ai facut un experiment in laborator.
... e prea puțin spus, Andule, un simplu și concis: mulțumesc și pentru ironie:)! faptul că mă citești mă îmbucură, cu virgulele... ce-o fi scris și pentru mine bucuros le-oi duce toate, cum zicea o poetanie:)! îngălbenit, paul
pentru textul : cromozomii de fier deAș zice că e o poezie de zile mari. Începutul e-n forță, în prima strofă cuvintele primesc brusc valoare metaforică, semnificații atente, parcă reiterând câteva din cugetările sculptorului invocat. Concizia din strofa imediat următoare, pare ieșită de sub loviturile dălții. Apoi o interesantă iradiere semantică dinspre miezul subiectului înspre elemente conexe cărora li se conferă astfel noi sensuri, adică dinspre piatra ”tăcerii”, spre Jiul care ”doar murmură”.
Finalul nu l-am prea înțeles.
pentru textul : Sculptorul defara versul din final aceasta poezie este una foarte frumoasa, in special strofa a treia. Nu inteleg de ce pui punctele acelea dupa vers. vrei versul sa aiba o nota de sentinta? Combinari de 4 luate cate 3. Interesant ca slefuita ideea ta ar putea avea alt chip. Inima mea de fier cântă când o deschizi Te privesc din tărâmul morților E ca și cum am înfige săbii in nisip Numai apusul ne desparte corăbiile Ritmul ei bate și după ce o legi în corzi Ca de peste mii de mari si nopți Și valurile ar spăla urmele acelor răni Eu iți voi aparține mereu. Și poate trăi cu sine Viata ne leagă Parca din lumea cealaltă Inima bate in orizont Ca o stea
pentru textul : Fără nici un motiv destii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
pentru textul : pe atunci nu se întîmpla deÎntrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
pentru textul : shi bin a plec deRecunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii deOri eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deMulțumesc mult pentru apreciere! Nu speram la o apreciere atât de pozitivă pe "Hermeneia". Povestea e scrisă acum o săptămână și ceva, și, chiar dacă 100% fictivă, conține la fiecare frază trăiri și experiențe personale trăite în Bucovina. Fiind eu însumi un fiu al huțulilor de acolo, am simțit nevoia să împărtășesc și cu alții din frumosul aspru al lumii ascunse din munții în care am crescut. Am pus câteva informații despre mine și la profilul de utilizator... Iar "Cojocul" e al doilea text pe care l-am scris și făcut public, după "Meditație" (text, de asemenea, postat pe "Hermeneia" tot astăzi). Încă o dată, mulțumesc mult pentru aprecieri și încurajare!
pentru textul : Cojocul (Cujuh) de”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor demircea, am recitit textul tau si am sesizat ca iti place sa scrii. apreciez ce scrii. finalul insa de la "daca..." pare cam brusc.
pentru textul : oane deEu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
pentru textul : sunt român deSă fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
remarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
pentru textul : schizoid de profesie deUnde a dispărut "anima mundi"? Voiam să comentez.
pentru textul : am privit în ochii cobrei deVreau să ştiu care este motivul pentru care a fost radiat din pagina mea textul Poemul-blestem.
Eugen
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe decategoric, așa cum ți-am spus, de la ultimele mele citiri, adică acum aproximativ vreun an, ai mai crescut. alt discurs, altă abordare, ușor-ușor, balastul se duce pe cele căi lacustre...
pentru textul : Galben dezgustător deîn textul de față, însă,recidivezi. scoți iar la iveală vechile clișee, încărcări inutile, prozaice total gratuit.
exemplu: ”ca şi când nu m-aş înţelege/ pe de altă parte e singurul mod de a mă face dus de vorbe”. ca și când nici eu nu înțeleg ce ai vrut să spui. pe de altă parte, ai tot frământat textul până poeticul și-a luat zborul. sunt sigur că-ți va trece răceala și vei fi chiar la volan ca să vezi oamenii care par că vin din sens opus.
Corina;
pentru textul : a murit steve jobs deuite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
Perfect, așa rămâne! Fixăm data, apoi ne fixăm noi după ea...
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. demerci Aranca, Elian, exista o vreme cind trebuie sa scrii si despre femeia cetate Elian, ai dreptate, am scos cioburile. La o citire ulterioara am inteles ca nu era bine. am inlocuit. Ma bucur daca ti-a suscitat atentia
pentru textul : femeia aceea dealma, greu de precizat starea care m-a făcut să creez aceste descrieri mai mult sau mai puțin greoaie. mulțumesc pentru vizită și apreciere! actaeon, ai precizat foarte bine faptul că încerc să-i induc cititorului anumite stări. versul acela poate suna mai lipsit de naturalețe, dar locul îi este acolo, evident, în opinia mea. mă mai gândesc dacă-l schimb. mulțumesc!
pentru textul : Peisaj amorf de... și ți-au scăpat câteva diacritice. "foșnirea" sună ciudat :)
pentru textul : Tu ești femeie de@ Otti - Multumesc! Einstein mentioneaza fara rusine in teoria relativitatii : 'Gravitation is not responsible for people falling! in love' - qed sau...Amen! :p
pentru textul : K.2 de@ Mr T - jealousy gets you nowhere, so, nu fi rea!
pentru talent şi imaginaţie, pentru nevoia ta de a transmite, pentru titlul blezniucian și pentru premiul castigat.
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" deești meșter
pentru textul : o lună aproape plină deun poem ce se vrea teribil de aranjat și reanrajat pentru a epata. spre exemplu: "carnea plesnind de plăcere/ca un himen în noaptea nunții" ș.c.l.
pentru textul : Uneori, un tremur dureros dePagini