Ela, mulțumesc pentru vegherea textului, nu văzusem typo (fusese inițial un substantiv la masculin, dar așa cum e acum îmi sună mai bine). Rămânem mereu.
Francisc, mă bucură că ai desprins firul cel mai luminos al poeziei acesteia. Mulțam. Călin, eterizarea aceasta are și un preț, desigur îl știi, știi cum orice trecere peste un prag necesită o desprindere, o renunțare, o patimă, a pain somehow, deep inside. Într-adevăr ai perceput perfect situarea într-un continuu existențial, un prezent care poate însemna oricât, nu neapărat ore-zile-ani. Mulțumesc pentru o foarte bună oglindire în această apă simplă. :) Younger Sister, da, este un fir și o deznodare necesară, este o plecare dintr-un centrum și o revenire în el, printr-o trăire îngemănată. Marea e doar un decor, de fapt este decorul primordial, din care ne înălțăm, ca ființare. Indiferent că ne regăsim polari sau nu, în aceași spirală. mUlțumesc mult pentru decriptarea sensurilor în/des-fășurate.
De remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
Finalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
Amintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
Ceea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
Domnule Djamal, din nefericire textul are prea multă melodramă și mai puțină poezie. In plus, cu groază mă gândesc că ceea ce vă place realmente mai mult la o femeie e doar cum geme: "îmi place mult mult cum gemi". In privința titlului mă gândesc sincer că l-ați plagiat pe Stefan Bănică Jr ( http://video.google.com/videoplay?docid=7872323432946993204&q=romania+clip) și sigur vom avea probleme...
O să sune ciudat, dar eu mă bucur și când nu-mi comentezi un text, în sensul în care mă gândesc "well, dacă n-a spus nimic, it can't be that bad". Știu că ești pretențios și îți multumesc pentru observațiile făcute acum. O să văd de unde elimin o referire la ofițer și medic.
adica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
textul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
Am revenit, despre compoziție: sigur, toată ideea stă nu atât în albastru, cât în petele de culoare, dar calitatea pozei este într-adevăr destul de slabă. Pe de altă parte, textul e susținut de fotografie, așa că alegerea de a a rămâne sau a pleca bănuiesc că a fost destul de greu de făcut. Pentru că pare un text în care într-adevăr te-ai lăsat dusă de "val", ca să mă exprim așa, poate că nu e nevoie să fi atât de exigentă. Nici nu cred că e neaparat o poezie... poate niște gănduri pierdute. Poate că Marina nici nu a avut pretenția asta... dar se poate desigur să mă și înșel. Locuri comune, simple, da, dar să ne fie îngăduit din când în când...
"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
Sorin, scuze pentru confuzie. Initial (si eu nu urmaresc la ce stadiu al evolutiei siteului s-a inscris cineva) am avut aceasta idee, de acolo si prima varianta a e-mailului. Pe parcurs am ajuns la concluzia ca vreau/vrem sa implementam "regula celor doua luni" in varianta relativa nu in cea absoluta (daca intelegi ce vreau sa spun). Daca motivul este o neintelegere generata de mine atunci nu este nici o problema, am acordat si in alte situatii dispense. Esential este daca am inteles cu toti regula si o aplicam. In contextul acestei reguli, de exemplu, eu pot, if I choose to do so, sa postez texte pe care le-am postat pe siteul pe care am postat pina in decembrie, anul trecut. Sint trei luni de atunci. Nu inteleg ce vrei sa spui prin "mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva"". Eu personal nu am nimic cu nimeni aici pe hermeneia, nu am nici prieteni si nici dusmani si nici favoritisme sau antipatii. Am citeva principii - pe unele inca le mai pritocesc - si pot fi gasite in regulament.
îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
aveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
adrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
Cum n-ați citit poezia anilor 60?! Dar Nichita Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Mălăncioiu, Melinescu, Buzea și atâția, și-atâția? E drept, eu mă refeream la cei din plutonul secund, mai dulcegi și mai fără relief personal. Poate fi, însă, desigur, și o coincidență, dar nu putem defini altfel un stil decât raportându-l la ceea ce a existat sau există (indiferent de ce explicație ar putea da autorii). Sper să nu vă supărați pe mine, având în vedere și faptul că sunteți primul care trebuie să înțeleagă, dar și să impună, regula jocului...
sa nu confundam poezia cu altceva. ma refeream strict la calitatea si tensiunea care se cladeste vers pe vers, bazaconia era in cazul in care tu ai fi gandit asta, si nu o spun ca sa te jignesc ci pur si simplu pentru ca partea de inceput e apa de ploaie si finalul de parfum, ceea ce nu prea se leaga in viziunea mea.
P.S. poate ca-ti place lalaiala, dar intr-o zi iti vei da seama ca atunci cand te lalai tinzi sa pierzi din vedere multe lucruri poate chiar importante.
În general nu poți greși când aștepți mai mult, doar dacă fie tu îți pierzi răbdarea prea repede fie cel/cea de la care aștepți nu se ridică la nivelul așteptărilor în timp util, right?
Anyway, sunt onorată de aceste așteptări ale tale îndeosebi și voi ara la ogorul poeziei cum mă pricep mai bine pe mai departe și pe aici, pe Hermeneia.
Și pentru că mă faci (iscusit, ca mereu, punând întrebările așa cum trebuie) să vorbesc despre poem, menționarea 'ultimului vers' este așa, 'en garde' o provocare cât se poate de vie, mapată pe o situație destul de inertă... o luptă greoaie, așa am simțit când am scris. Ca atunci când vrei să te lupți pentru onoare, să mori tânăr într-un astfel de duel, dar o mai înmoi cu scuzele de rigoare și eventual te trezești mai târziu că nu mai ai chef de bravade din astea.
Mulțumesc,
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela, mulțumesc pentru vegherea textului, nu văzusem typo (fusese inițial un substantiv la masculin, dar așa cum e acum îmi sună mai bine). Rămânem mereu.
pentru textul : départs deEi bine, Cristian? În absența unui răspuns în 24 de ore, vom fi nevoiți să luăm noi măsuri referitor la acest text.
pentru textul : Mic tratat de scris parodii deSixtus, mă bucur că îți place. Mulțumesc pentru semnul trecerii tale aici.
pentru textul : engrame deFrancisc, mă bucură că ai desprins firul cel mai luminos al poeziei acesteia. Mulțam. Călin, eterizarea aceasta are și un preț, desigur îl știi, știi cum orice trecere peste un prag necesită o desprindere, o renunțare, o patimă, a pain somehow, deep inside. Într-adevăr ai perceput perfect situarea într-un continuu existențial, un prezent care poate însemna oricât, nu neapărat ore-zile-ani. Mulțumesc pentru o foarte bună oglindire în această apă simplă. :) Younger Sister, da, este un fir și o deznodare necesară, este o plecare dintr-un centrum și o revenire în el, printr-o trăire îngemănată. Marea e doar un decor, de fapt este decorul primordial, din care ne înălțăm, ca ființare. Indiferent că ne regăsim polari sau nu, în aceași spirală. mUlțumesc mult pentru decriptarea sensurilor în/des-fășurate.
pentru textul : penumbră de tine deDe remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deFinalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
pentru textul : odios plouă deAmintirile, bătu-le-ar vina! Mulţumesc pentru acest text frumos structurat, impresionant pentru mine. Nu are rost să povestesc aici, dar, fiind născută în 1971, am trăit şi eu mare parte din ceea ce povesteşti tu: poveşti cu adventişti, poveşti cu microfoane, concursuri diferite, incursiuni psihiatrice, chiar povestea cu latrina (am salvat odată nişte pui de găină de la înec) şi altele.
pentru textul : Neînţelesul joc al rătăcirii deCeea ce vreau să spun, din perspectiva unui simplu cititor, nu a unui critic expert, este că textul are suficientă căldură pentru a crea o atmosferă propice reamintirii în lumea cititorului care a trecut şi el prin viaţă, propice unei trăiri prin participare, dar şi suficientă detaşare pentru a organiza informaţiile într-o povestire cu miez şi pentru lucrurile care sunt în afara experienţei personale. Referirea la alte texte din literatură aduce lumea autorului mai aproape de cititor, prin faptul că acele idei se leagă de multe ori de perioade de întipărire în viaţa cuiva, sunt prototipuri care grupează amintirile. Întreaga scriere mi se pare a crea prototipuri interesante, frumos conturate.
Domnule Djamal, din nefericire textul are prea multă melodramă și mai puțină poezie. In plus, cu groază mă gândesc că ceea ce vă place realmente mai mult la o femeie e doar cum geme: "îmi place mult mult cum gemi". In privința titlului mă gândesc sincer că l-ați plagiat pe Stefan Bănică Jr ( http://video.google.com/videoplay?docid=7872323432946993204&q=romania+clip) și sigur vom avea probleme...
pentru textul : Te iubesc femeie deO părere, într-adevăr, echilibrată şi demnă, atât de autor, cât şi de poetul pe care îl reaminteşte minţilor şi sufletelor noastre.
pentru textul : Adrian Păunescu - un poet liber demersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast dedau oleacă spre bătrâneţe, hialin, ţandăra nu sare prea departe de buturugă, e bine ştiut. am făcut corectura de care zici, mulţumesc.
pentru textul : temeri grizate deO să sune ciudat, dar eu mă bucur și când nu-mi comentezi un text, în sensul în care mă gândesc "well, dacă n-a spus nimic, it can't be that bad". Știu că ești pretențios și îți multumesc pentru observațiile făcute acum. O să văd de unde elimin o referire la ofițer și medic.
pentru textul : un vag miros de pâine deUps! Mulțumesc, fluturi și lumină de miere să fie. Iar dacă "trece în cititor", cu atât mai bine. E rostul poeziei, nu?
pentru textul : Reîntoarcere dea sorcovi este un frumos obicei ortodox, din cite stiu.
pentru textul : celui drag deDaniela mă bucur că ţi-a plăcut poemul. Cred că la sfârşit voi da curs sugestiei tale. Mă bucr de reîntâlnire. Mulţumesc pentru semn. Ioan.
pentru textul : viaţa mea este o femeie numită toamnă deadica de la titlu. nu inteleg de ce ar trebui sa fie in franceza daca nimic din text nu are de a face ( nu recreeaza, nu sugereaza, nu include) cu o atmosfera specifica. e pur si simpul gratuit, de efect indoielnic. adica citesc soiree si ma astept să aud,să simt o seară aproape muzicală, o șansonetă, dar dau peste un text inspid, patetic peste, plin de sforțări metaforice ”poate ar trebui să au cu gândurile de pământ”, ”dacă aş fi o boabă de strugure m-aş da mireasă luminii” (serios?), de când iarna a dispărut de pe hartă în spatele vremii (penibil), etc...
pentru textul : soirée detextul e alambicat doar de dragul ideii de a părea complex, efectul e însă nedigerabil, confuz.” serile acestea n-au casă/ îmi spune mirosul de ploaie/ să fim noi casa lor”. în afara faptului că numai spre poezie nu duc astfel de expresii, nici măcar logica nu e la ea acasă,ca să vorbesc în context. pronumele ”noi” apare brusc deși până atunci vorbești doar de tine ”poate că am un complex casanova prea mare”. singura explicație ar fi că te referi la propria-ți persoană în termenii autocraților din perioada medievală a statelor românești: ” Noi, din voia lui Dumnezeu stăpâni ai țării...”. Oare comit vreo lezmajestate dacă spun că e un text slab,dar slab de tot? merveilleuse soirée, adică hai pa!
Paul, vreau să știi că mi-au plăcut
pentru textul : singura pipă din oraș deversurile acestea s-au spart de podea
nu știu ce curge din ele
poate sirop de afine
Am revenit, despre compoziție: sigur, toată ideea stă nu atât în albastru, cât în petele de culoare, dar calitatea pozei este într-adevăr destul de slabă. Pe de altă parte, textul e susținut de fotografie, așa că alegerea de a a rămâne sau a pleca bănuiesc că a fost destul de greu de făcut. Pentru că pare un text în care într-adevăr te-ai lăsat dusă de "val", ca să mă exprim așa, poate că nu e nevoie să fi atât de exigentă. Nici nu cred că e neaparat o poezie... poate niște gănduri pierdute. Poate că Marina nici nu a avut pretenția asta... dar se poate desigur să mă și înșel. Locuri comune, simple, da, dar să ne fie îngăduit din când în când...
pentru textul : La Méditerranée de"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
semnat: un cactus.
pentru textul : Solilocvii aride dechiar mi-a placut!
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda de...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
pentru textul : Cândva deSorin, scuze pentru confuzie. Initial (si eu nu urmaresc la ce stadiu al evolutiei siteului s-a inscris cineva) am avut aceasta idee, de acolo si prima varianta a e-mailului. Pe parcurs am ajuns la concluzia ca vreau/vrem sa implementam "regula celor doua luni" in varianta relativa nu in cea absoluta (daca intelegi ce vreau sa spun). Daca motivul este o neintelegere generata de mine atunci nu este nici o problema, am acordat si in alte situatii dispense. Esential este daca am inteles cu toti regula si o aplicam. In contextul acestei reguli, de exemplu, eu pot, if I choose to do so, sa postez texte pe care le-am postat pe siteul pe care am postat pina in decembrie, anul trecut. Sint trei luni de atunci. Nu inteleg ce vrei sa spui prin "mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva"". Eu personal nu am nimic cu nimeni aici pe hermeneia, nu am nici prieteni si nici dusmani si nici favoritisme sau antipatii. Am citeva principii - pe unele inca le mai pritocesc - si pot fi gasite in regulament.
pentru textul : poemul cornet de semințe deîmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deaveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
cinci pâini şi doi peşti sunt...
pentru textul : starea mea de poet dedaca orice delir e o abureala, atunci orice abureala e un delir.rezulta ca cel treaz nu mai vrea sa fie aburit, nu?
pentru textul : Delir deadrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. și "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obișnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrânețe"... dar, cu toata inima, o peniță !
pentru textul : O zi fără poezie deștie Marlena ce știe...:)
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deCum n-ați citit poezia anilor 60?! Dar Nichita Stănescu, Sorescu, Baltag, Blandiana, Mălăncioiu, Melinescu, Buzea și atâția, și-atâția? E drept, eu mă refeream la cei din plutonul secund, mai dulcegi și mai fără relief personal. Poate fi, însă, desigur, și o coincidență, dar nu putem defini altfel un stil decât raportându-l la ceea ce a existat sau există (indiferent de ce explicație ar putea da autorii). Sper să nu vă supărați pe mine, având în vedere și faptul că sunteți primul care trebuie să înțeleagă, dar și să impună, regula jocului...
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere desa nu confundam poezia cu altceva. ma refeream strict la calitatea si tensiunea care se cladeste vers pe vers, bazaconia era in cazul in care tu ai fi gandit asta, si nu o spun ca sa te jignesc ci pur si simplu pentru ca partea de inceput e apa de ploaie si finalul de parfum, ceea ce nu prea se leaga in viziunea mea.
pentru textul : long et douloureux deP.S. poate ca-ti place lalaiala, dar intr-o zi iti vei da seama ca atunci cand te lalai tinzi sa pierzi din vedere multe lucruri poate chiar importante.
În general nu poți greși când aștepți mai mult, doar dacă fie tu îți pierzi răbdarea prea repede fie cel/cea de la care aștepți nu se ridică la nivelul așteptărilor în timp util, right?
pentru textul : en garde deAnyway, sunt onorată de aceste așteptări ale tale îndeosebi și voi ara la ogorul poeziei cum mă pricep mai bine pe mai departe și pe aici, pe Hermeneia.
Și pentru că mă faci (iscusit, ca mereu, punând întrebările așa cum trebuie) să vorbesc despre poem, menționarea 'ultimului vers' este așa, 'en garde' o provocare cât se poate de vie, mapată pe o situație destul de inertă... o luptă greoaie, așa am simțit când am scris. Ca atunci când vrei să te lupți pentru onoare, să mori tânăr într-un astfel de duel, dar o mai înmoi cu scuzele de rigoare și eventual te trezești mai târziu că nu mai ai chef de bravade din astea.
Mulțumesc,
Margas
Pagini