Nu pot fi in consonanta cu urmatoarea afirmatie, foarte hotarata de altfel :
"Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta"
Poate ca nu ai succesul unuia care stie sa se puna in scena sau sa isi managerieze opera... dar ca orgoliul ar fi literalmente necesar actului de creatie... hmm... ar fi destule exemple care povestesc contrariul.
Din cuvintele : "spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene." - nu prea stiu ce sa inteleg.
Concursul priveste juriul sau candidatii ? Eu as fi zis ca febra confruntarii ii loveste pe cei ce vor premiile, si nu pe cei ce le impart :)
Dorine, Evrika! :) si multumesc! e prima oara cand voi adopta (fara rezerve si intergal) varianta altui autor, asa ca da-mi voie sa te numesc coautor. Nicodim, multumesc pentru apreciere; da, finalul era ok...in prima strofa, insa, ma ratacisem. P.S. Emilian, trebuie sa vezi asta!...tu spuneai ca "nu accept sfaturi", nu-i asa? :)
imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
de fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!
O stare paralizantă de angoasă, stres general provocat de o schimbare bruscă a mediului. Subliniez finalul deosebit ca impact emoțional: "un călugăr budist iese din templu să mediteze direct în rezervația de tigri" Experiment în măruntaiele Eului provocând stări precum contracția regiunii epigastrice, lipsă de aer, claustrofobie progresivă, sinucidere, discovery, U2, șocuri de natură patologică. Bonjour tristesse! Ai dreptate, nici eu nu rămân zen când nu am net...
Draga Ela, "stanca noptii / are urmele mele in ea" - pana aici e bioglifa. Dar daca urmele sunt "daltuite de un pietrar" atunci stanca ta devine petroglifa. In fine, daca are norocul singular de a fi cizelata de un artist, atunci define anaglifa. Pe unde te afli in aceasta clasificare? PS Sper ca nu sunt cristale de piatra vanata ce vad pe stanca din imagine.
da' prin titlu nu era nevoie de un apostrof(?) - ba chiar de două -
întreb pentru că nu mai știu acu' de cînd au smotocit ăștia de l'academie limba și ortografia.
In primul rind o mica obiectie: cred ca titlul "impreunarea cu patul" mi se pare putin nepotrivit in corelatie cu atmosfera textului. Dar e posibil sa fie si un joc al autorului, un joc ludic. Personal optez pt 1:6., mi se pare foarte puternica. Remarc inventivitatea din 1:13. La inceput am mustacit crezind ca e o adunatura de criza, insa totul s-a rezolvat elegant prin termenul posesiuni. O psaltire la cheie de usa metalica in adevaratul sens al cuvintului. Finalul foarte puternic, de asemenea.
Finalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
pentru visatoarea
imi pare rau ca nu am sesizat aluzia...este vina mea...daca e vb de cineva care sa nu merite, eu sunt aceea...nu e vb de asta, eu tot timpul am un sentiment de inferioritate, temeri...dar nu ma las...si stii de ce?...imi place ce fac...o sete de a stii...este singurul lucru bun ce mi se intampla...
Pe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
ionut, nu e impotriva regulamentului sa spui bancuri? plus ca in varianta pe care o stiam eu, era vorba de doi lei, tatal si fiul. grandilocventa de care vorbesti e specifica, pana la un punct, insusi actului literar. plus ca stim prea bine ca pe site urile literare unii scriu mult mai bine decat .... "la suprafata". cine spune ca site-urile literare n-au fost, nu sunt si nu vor fi decat niste ateliere? cati dintre noi renunta la clasicele mijloace de afirmare in favoarea internetului? samd. si nimeni nu impune nimanui nimic. pana la urna, despre ce e vorba in aceasta reticenta fata de acest asa-numit manifest? inchizitie literara? daca facem ceva, ar tb sa ne luam mai in serios. eu as pune literatura in fata regulamentelor, orgoliilor si dorintei de afirmare cu orice pret. prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva.
Amphihalina - Marea proprietate a acestei pesteri, vocea ghidului printre crengile boababului cu rădăcini retrotactile o briză caldă fulguirea blitz-urilor sub cupolă o singură culoare ca o singură inimă anghilă uriașă chemîndu-și elverii din sticle fitoforme amfore vechi încrustată coroana bătăliilor purtate într-un univers absolut relativ de-a lungul pereților uzi prin iarba udă pe pămîntul ud de la o apă la alta vocea ghidului un boabab care nu vrea să moară griul acestei dimineți
Acest poem nu este nici pe departe "hard". Nici pentru lirica ta, pentru ca am citit pe alte site-uri poeme mai puternice. Te-am provocat sau nu? Din raspunsul tau, primele 3 randuri, reiese ca nu ai luat atitudine la provocarea mea, dar te-am provocat. Asa o fi. Am retinut din poem: "am nevoie de sete am nevoie să tac până la somn" Si finalul, ultimele 2 versuri.
Vă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
Andu, ultimul comentariu este un atac la persoană. De asemenea, ai defăimat o profesie, pe cei ce o profesează, instituții și chiar familia ta. Aceste practici nu sunt compatibile cu Regulamentul Hermeneia. Te rog să te consideri avertizat!
nu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
anyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu pot fi in consonanta cu urmatoarea afirmatie, foarte hotarata de altfel :
"Dacă nu ai un anumit tip de orgoliu, nu poți fi creator și basta"
Poate ca nu ai succesul unuia care stie sa se puna in scena sau sa isi managerieze opera... dar ca orgoliul ar fi literalmente necesar actului de creatie... hmm... ar fi destule exemple care povestesc contrariul.
Din cuvintele : "spectacolul oricărei competiții ține exact de confruntarea unor personalități distincte, pe care este interesant să le vezi în acțiune. Mă bucur că membrii juriului sunt spirite eterogene." - nu prea stiu ce sa inteleg.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deConcursul priveste juriul sau candidatii ? Eu as fi zis ca febra confruntarii ii loveste pe cei ce vor premiile, si nu pe cei ce le impart :)
astazi am luat banii si maine dis de dimineata ma duc la colindat librariile. ;)) multumesc, andu, și felicitari inca o data pentru concurs
pentru textul : some rule rules some rules de...am uitat semnul, e un eseu bun, reverberant...
pentru textul : Îngerul și glonțul deDorine, Evrika! :) si multumesc! e prima oara cand voi adopta (fara rezerve si intergal) varianta altui autor, asa ca da-mi voie sa te numesc coautor. Nicodim, multumesc pentru apreciere; da, finalul era ok...in prima strofa, insa, ma ratacisem. P.S. Emilian, trebuie sa vezi asta!...tu spuneai ca "nu accept sfaturi", nu-i asa? :)
pentru textul : închinare de cuarț deimaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei dede fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!
O stare paralizantă de angoasă, stres general provocat de o schimbare bruscă a mediului. Subliniez finalul deosebit ca impact emoțional: "un călugăr budist iese din templu să mediteze direct în rezervația de tigri" Experiment în măruntaiele Eului provocând stări precum contracția regiunii epigastrice, lipsă de aer, claustrofobie progresivă, sinucidere, discovery, U2, șocuri de natură patologică. Bonjour tristesse! Ai dreptate, nici eu nu rămân zen când nu am net...
pentru textul : bucle deDraga Ela, "stanca noptii / are urmele mele in ea" - pana aici e bioglifa. Dar daca urmele sunt "daltuite de un pietrar" atunci stanca ta devine petroglifa. In fine, daca are norocul singular de a fi cizelata de un artist, atunci define anaglifa. Pe unde te afli in aceasta clasificare? PS Sper ca nu sunt cristale de piatra vanata ce vad pe stanca din imagine.
pentru textul : roca din care mă nasc deda' prin titlu nu era nevoie de un apostrof(?) - ba chiar de două -
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie deîntreb pentru că nu mai știu acu' de cînd au smotocit ăștia de l'academie limba și ortografia.
In primul rind o mica obiectie: cred ca titlul "impreunarea cu patul" mi se pare putin nepotrivit in corelatie cu atmosfera textului. Dar e posibil sa fie si un joc al autorului, un joc ludic. Personal optez pt 1:6., mi se pare foarte puternica. Remarc inventivitatea din 1:13. La inceput am mustacit crezind ca e o adunatura de criza, insa totul s-a rezolvat elegant prin termenul posesiuni. O psaltire la cheie de usa metalica in adevaratul sens al cuvintului. Finalul foarte puternic, de asemenea.
pentru textul : psaltirea după Lilith deFinalul poemului îmi amintește de un haiku îndrăgit de al lui Eduard Țară:
Cutting onion -
the soldier's wife is hiding
her true tears
Tăind ceapa -
soția soldatului și-ascunde
lacrimile-adevărate
Nu mă prea împac cu unele inversiuni și cu fragmentarea versurilor. Uneori, da, au efect stilistic, dar cel mai adesea pun lectorul în dificultate, mai ales că lipsește și punctuația. Știu, e o tendință actuală, în ultimii ani, dar îmi permit să am rezervele mele :) Oricum, eu percep scrisul tău, de mai mult timp, ca având intenții novatoare, iar asta e de apreciat.
pentru textul : odios plouă deBineînţeles, nu mi-am dat seama.
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu depentru visatoarea
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deimi pare rau ca nu am sesizat aluzia...este vina mea...daca e vb de cineva care sa nu merite, eu sunt aceea...nu e vb de asta, eu tot timpul am un sentiment de inferioritate, temeri...dar nu ma las...si stii de ce?...imi place ce fac...o sete de a stii...este singurul lucru bun ce mi se intampla...
măi sa fie. după ce am ajuns la final am exclamat - brrrr! apoi am văzut la comentarii că și Lisandra a avut o reacție asemănătoare. brrrr și bbbbr!
pentru textul : What a wonderful world(!) dePe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis demulțumesc Adrian pentru trecere,am modificat finalul
pentru textul : Rămas bun deAranca multumesc, de la final am plecat si am incercat sa construiesc invers, dar s-ar putea sa ai dreptate ...
pentru textul : portret cu duminică deionut, nu e impotriva regulamentului sa spui bancuri? plus ca in varianta pe care o stiam eu, era vorba de doi lei, tatal si fiul. grandilocventa de care vorbesti e specifica, pana la un punct, insusi actului literar. plus ca stim prea bine ca pe site urile literare unii scriu mult mai bine decat .... "la suprafata". cine spune ca site-urile literare n-au fost, nu sunt si nu vor fi decat niste ateliere? cati dintre noi renunta la clasicele mijloace de afirmare in favoarea internetului? samd. si nimeni nu impune nimanui nimic. pana la urna, despre ce e vorba in aceasta reticenta fata de acest asa-numit manifest? inchizitie literara? daca facem ceva, ar tb sa ne luam mai in serios. eu as pune literatura in fata regulamentelor, orgoliilor si dorintei de afirmare cu orice pret. prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deva multumesc frumos, orice opinie pertinenta e binevenitam, numai as pot sa progresez! multumesc frumos cu respect,adelina
pentru textul : kore3 de/universul se reeditează la infinit./ universul este oricum infinit
pentru textul : femeia-cameleon demultumesc aleasa poetesa a inimii mele. cu drag.
pentru textul : Desfătare amănunțită deAmphihalina - Marea proprietate a acestei pesteri, vocea ghidului printre crengile boababului cu rădăcini retrotactile o briză caldă fulguirea blitz-urilor sub cupolă o singură culoare ca o singură inimă anghilă uriașă chemîndu-și elverii din sticle fitoforme amfore vechi încrustată coroana bătăliilor purtate într-un univers absolut relativ de-a lungul pereților uzi prin iarba udă pe pămîntul ud de la o apă la alta vocea ghidului un boabab care nu vrea să moară griul acestei dimineți
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deAcest poem nu este nici pe departe "hard". Nici pentru lirica ta, pentru ca am citit pe alte site-uri poeme mai puternice. Te-am provocat sau nu? Din raspunsul tau, primele 3 randuri, reiese ca nu ai luat atitudine la provocarea mea, dar te-am provocat. Asa o fi. Am retinut din poem: "am nevoie de sete am nevoie să tac până la somn" Si finalul, ultimele 2 versuri.
pentru textul : too late for an iron life denu am apucat anul acesta să-i scriu si eu Moșului! dar mă regăsesc în scrisoarea ta. La muţi ani tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit deinteresant. m-am întrebat cum ar suna asta ca și comentariu la imagine filmată.
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. deVă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deAndu, ultimul comentariu este un atac la persoană. De asemenea, ai defăimat o profesie, pe cei ce o profesează, instituții și chiar familia ta. Aceste practici nu sunt compatibile cu Regulamentul Hermeneia. Te rog să te consideri avertizat!
pentru textul : poem de 70 de cenți deadaugire: un endecasilab si un decasilab iambic
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) defain, îmi place cum ai revenit pe text, Mădă! Versurile acestea sunt de o blândețe care mă emoționează. Îmi plac mult.
în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
și am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
drept pentru care ai și de la mine semnul auriu:)
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul denu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
pentru textul : last night deanyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
frumos text, simplu, tandru, ironic, umanist felicitari ioana
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos dePagini