intervin aici din motiv decât numai apreciere. pe parcurs nu pierzi nici din forţă.
ai tot respectul meu pentru calitate şi idee.
cu siguranţă că mi-a plăcut mult.
Nicodem, frumos poem, mai ales partea aceea cu 'dorul de țară' și mie mi se pare inspirată.
Cât privește snipetul cu monstrul narcotic, dacă a fost 'adăogat' doar pentru a susține titlul atunci cred că poate fi 'scus' sau 'înlocoit' fără regrete.
Margas
imi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
Nu e o poezie foarte rea, dar... e mult prea greoaie pentru un titlu atât de reușit. Imaginile ce se succed cu repeziciune nu au liant, nu au elemente comune și dau impresia unor fragmente puse de-a valma. Nici măcar nu clădesc o atmosferă care să susțină textul. E ca o vază spartă, colorată, de preț, dar din care nu mai poți alege nimic. "Fugă peste creste de maci" e cam singurul text deocamdată care are un... cum să zic, un nucleu care iradiază. Poate suna a sfat: nu aduna haotic lucruri, elemente pe care să le lipești apoi în text, ci, fă invers. Așează-te în ceea ce vrei să spui, în ceea ce simți, în ceea ce crezi că e important, apoi vezi ce vor să spună lucrurile acelea, și în final vii în afară cu mâna plină. Pe de altă parte, la fel de bine, acest tip de poezie poate să placă altora. Mie... nu prea îmi sună. Asta e.
Poezie! E fain să găsești la capătul zilei un text precum respirația gravă pe două octave a unui lirism de calitate. Un aparent dialog translatând stările, sentimentele ad-hoc. Dualitate sau sensibilitate extremă în definirea grafică a funcției "iubire"? Un pasaj cu o rezonanță specială: "nu știam câtă tristețe poate fi în cuvântul alții... am început să-mi spun, vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul, cred că moștenesc asta de la bunicul(...)" Trapez (isoscel!) doar pentru două locuri...
cel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
parcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
Mie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
Alina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
mi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
acest text tinde asimptotic spre poezie, sunt note disparate in jurul ideii de iubire, remarc anumite expresii, (imi place in mod deosebit ,,tesatura de stringuri'', iata calchierea englezescului string/s=corzi, sper ca am decriptat corect) parerea mea e ca nu scrii chiar rau, promiti insa amesteci prea tare niste lucruri iar amestecul e neomogen... limbajul il face sa devina putin neaccesibil, e pretentios scris.. e mai mult cerebral decat afect poate de aceea nu sensibilizeaza... in poezie cerebralul e invaluit in afect si nu dezgolit de acesta (desigur e o opinie) mai poate fi interpretat si prin incercarea eului liric de a/si camufla adevaratele trairi in spatele cuvintelor si notiunilor .. mesajul lui e invers proportional cu alambicitatea discursului ////iubind, ne innobilam..si tu si eu, aproapele sau departele...//// asa/i?
Andrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
Așa cum limpede am scris ieri, fragmentele în engleză sunt ca ozonul. Nu cred că ar fi bine să renunți vreodată. Nu. Ori de câte ori revăd această poezie, mai găsesc un sens, o nuanță, o percepție, un autre-vu-pas-vecu. De aceea, prelucrează numai acolo unde este strict necesar. Atât.
Asa cum tu astepti pareri sub textele tale si altii asteapta sub textele lor. Evident, concluzia logica este ca daca toata lumea va ramine intr-o astfel de asteptare paralizanta nimeni nu va afla nici o parere de la nimeni, tocmai pentru ca fiecare este preocupat egoist numai de ce anume i se ofera lui. Banuiesc ca ai prins ideea. Nu te astepta sa primesti ceva ce tu nu oferi altora.
am ales să şterg textele nu pentru că nu aş fi putut da o replică la comentarii, ci pentru că refuz să mă implic într-un conflict din care nu am nimic de câştigat. sunt textele mele şi cred că am libertatea să fac ce doresc cu ele. nici măcar nu înţeleg de ce mai insişti pe subiectul ăsta. şi nu m-a încercat nici un sentiment de descumpănire, nu-ţi fă probleme pentru asta :)
în legătură cu textul, e clar că nu rezonăm în nici un fel. îmi pare rău că sunt doar 2 3 autori care comentează pe aici. mi-ar plăcea să fie exprimate mai multe păreri.
Chiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
Alma, am intrat surprinsa pe pagina aceasta... chiar de la titlu. Si... nu ma asteptam la ce-am gasit. Desigur, recunosc "vocea", si poate de aici usoara senzatie de "amestec", pentru ca stilul tau atat de matur si lucid nu putea sa nu fie indulcit de privirea "inapoi". si-mi place si faptul ca nu e un jurnal propriu-zis, pentru ca nu ne lasi sa ne dam seama despre care moment vorbesti (si spun asta dincolo de aparenta cu care ne-ai momit). Una peste alta, frumos. Si eu aceeasi sugestie ca si Virgil, pluralul "cancere" nu suna bine. Desi, cunoscandu-te, as da vina pe mine ca nu vad sugestia pe care sigur ti-ai dorit-o.
ai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
intervin aici din motiv decât numai apreciere. pe parcurs nu pierzi nici din forţă.
pentru textul : Pensulă deai tot respectul meu pentru calitate şi idee.
cu siguranţă că mi-a plăcut mult.
poemul poarta un ritm pedagogic. cititorul trebuie sa invete parca ceva dupa ce l-a citit. sau nu?
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deNicodem, frumos poem, mai ales partea aceea cu 'dorul de țară' și mie mi se pare inspirată.
pentru textul : newsflash deCât privește snipetul cu monstrul narcotic, dacă a fost 'adăogat' doar pentru a susține titlul atunci cred că poate fi 'scus' sau 'înlocoit' fără regrete.
Margas
imi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece debune, ultima si penultima.
pentru textul : bîze II deAlma, nu e nevoie de telefon. Poți să-mi explici și aici, în subsolul textului: ce de fapt ai vrut să spui și ce nu am înțeles eu? Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deNu e o poezie foarte rea, dar... e mult prea greoaie pentru un titlu atât de reușit. Imaginile ce se succed cu repeziciune nu au liant, nu au elemente comune și dau impresia unor fragmente puse de-a valma. Nici măcar nu clădesc o atmosferă care să susțină textul. E ca o vază spartă, colorată, de preț, dar din care nu mai poți alege nimic. "Fugă peste creste de maci" e cam singurul text deocamdată care are un... cum să zic, un nucleu care iradiază. Poate suna a sfat: nu aduna haotic lucruri, elemente pe care să le lipești apoi în text, ci, fă invers. Așează-te în ceea ce vrei să spui, în ceea ce simți, în ceea ce crezi că e important, apoi vezi ce vor să spună lucrurile acelea, și în final vii în afară cu mâna plină. Pe de altă parte, la fel de bine, acest tip de poezie poate să placă altora. Mie... nu prea îmi sună. Asta e.
pentru textul : Corb Orb depuțin cam ambiguu
pentru textul : Nu există iubire perfectă dePoezie! E fain să găsești la capătul zilei un text precum respirația gravă pe două octave a unui lirism de calitate. Un aparent dialog translatând stările, sentimentele ad-hoc. Dualitate sau sensibilitate extremă în definirea grafică a funcției "iubire"? Un pasaj cu o rezonanță specială: "nu știam câtă tristețe poate fi în cuvântul alții... am început să-mi spun, vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul, cred că moștenesc asta de la bunicul(...)" Trapez (isoscel!) doar pentru două locuri...
pentru textul : Singura boală este prezentul deMariana, mulţumesc şi eu pentru gândurile tale şi mă bucur că acest scurt fragment şi-a atins scopul, de a da o stare de linişte cititorului.
pentru textul : Irina decel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
pentru textul : joacă de rime deP.S.
Am uitat sa semnez:
Un pensionar cu acte in regula
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deparcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
pentru textul : februarie deimaginea .. mai greu cu tehnologia asta mai mai :)
pentru textul : pietrele umbrei deMie tocmai "ruga unui sange pierdut" mi se pare partea cea mai reusita dpdv poetic in text. Este vorba de procedeul numit "personificare" aici, spun asta pentru un posibil cap patrat care nu pricepe ca poezia d-aia e poezie ca sa nu denumeasca substantivele cu sensul lor din dex. Poemul desi usor desuet (mai ales strofa ultima, picurarea, cupa vesniciei stinse) reuseste sa deschida ochiul poetic al cititorului (si nu ma refer desigur la antecomentatorii mei).cu acest tablou: lacrimi de sange pe pardoseala unui salon parasit de ultima amintire. Felicitari. Andu
pentru textul : stropi de iubire deBref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri deAlina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
pentru textul : Foc pribeag deso, get in line.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată demi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
pentru textul : Imn mistic deMulțumesc Adrian! Și eu am aceeași impresie că a doua strofă se apropie mai mult de ce îmi place.
pentru textul : wild west story degând bun, om bun!
maternitate - "locul" ala din care picura omenire... Fain scris, multam!
pentru textul : Haiku deacest text tinde asimptotic spre poezie, sunt note disparate in jurul ideii de iubire, remarc anumite expresii, (imi place in mod deosebit ,,tesatura de stringuri'', iata calchierea englezescului string/s=corzi, sper ca am decriptat corect) parerea mea e ca nu scrii chiar rau, promiti insa amesteci prea tare niste lucruri iar amestecul e neomogen... limbajul il face sa devina putin neaccesibil, e pretentios scris.. e mai mult cerebral decat afect poate de aceea nu sensibilizeaza... in poezie cerebralul e invaluit in afect si nu dezgolit de acesta (desigur e o opinie) mai poate fi interpretat si prin incercarea eului liric de a/si camufla adevaratele trairi in spatele cuvintelor si notiunilor .. mesajul lui e invers proportional cu alambicitatea discursului ////iubind, ne innobilam..si tu si eu, aproapele sau departele...//// asa/i?
pentru textul : binecuvântat fie numele tău, entropie deAndrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
pentru textul : mama deAșa cum limpede am scris ieri, fragmentele în engleză sunt ca ozonul. Nu cred că ar fi bine să renunți vreodată. Nu. Ori de câte ori revăd această poezie, mai găsesc un sens, o nuanță, o percepție, un autre-vu-pas-vecu. De aceea, prelucrează numai acolo unde este strict necesar. Atât.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deinteresant text. te rog sa îl editezi cu mai multă atenție și să corectezi greșelile de tipărire. tocmai de aceea există facilitatea concept
pentru textul : Suflet albastru deAsa cum tu astepti pareri sub textele tale si altii asteapta sub textele lor. Evident, concluzia logica este ca daca toata lumea va ramine intr-o astfel de asteptare paralizanta nimeni nu va afla nici o parere de la nimeni, tocmai pentru ca fiecare este preocupat egoist numai de ce anume i se ofera lui. Banuiesc ca ai prins ideea. Nu te astepta sa primesti ceva ce tu nu oferi altora.
pentru textul : Șarpele Midgardului deam ales să şterg textele nu pentru că nu aş fi putut da o replică la comentarii, ci pentru că refuz să mă implic într-un conflict din care nu am nimic de câştigat. sunt textele mele şi cred că am libertatea să fac ce doresc cu ele. nici măcar nu înţeleg de ce mai insişti pe subiectul ăsta. şi nu m-a încercat nici un sentiment de descumpănire, nu-ţi fă probleme pentru asta :)
în legătură cu textul, e clar că nu rezonăm în nici un fel. îmi pare rău că sunt doar 2 3 autori care comentează pe aici. mi-ar plăcea să fie exprimate mai multe păreri.
pentru textul : high definition deChiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
pentru textul : Furt calificat deAlma, am intrat surprinsa pe pagina aceasta... chiar de la titlu. Si... nu ma asteptam la ce-am gasit. Desigur, recunosc "vocea", si poate de aici usoara senzatie de "amestec", pentru ca stilul tau atat de matur si lucid nu putea sa nu fie indulcit de privirea "inapoi". si-mi place si faptul ca nu e un jurnal propriu-zis, pentru ca nu ne lasi sa ne dam seama despre care moment vorbesti (si spun asta dincolo de aparenta cu care ne-ai momit). Una peste alta, frumos. Si eu aceeasi sugestie ca si Virgil, pluralul "cancere" nu suna bine. Desi, cunoscandu-te, as da vina pe mine ca nu vad sugestia pe care sigur ti-ai dorit-o.
pentru textul : blog de iarnă deai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) dePagini