ce e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
drumule
dă-mi voie să-ți fiu un șanț
să tac despicat
la marginea ta
până când ți se adună
în mine
toate sunetele
și pașii
apoi să ridic
deasupra-ți
un singur cuvant îmens și verde
sub cer
ca sub ochiul unui copil
ce-și caută o bucurie...
Pe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
Dacă modificați ceva la poemul acesta mă supăr pe dvs.!:) Acum am țipat "albastru" dar cu nuanțe deschise, ca întotdeauna. Îmi place fluiditatea și tropul "câtec orb" atașat de personificarea triteții. Ca medalion melodios dar fără să aibă împlinirea scopului, fiind doar ghidat pentru aceasta. Și totuși... verbul a naște de la sârșit e ...un pic prea folosit în poezia română. Eu aș găsi un substitut pentru această "apariție dureroasă și miraculoasă" , nașterea. Dar nu sunt decât eu. cu sympatheia, yester
superba viziune, o scufundare in lumina si o inaltare... sufletele care ne raman se transforma in ingeri. sa ii privim prin cristale. ai ales foarte bine si fotografia, e ca o pierdere de sine, in sine.
Adimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
nu a fost un upercut, dragul meu, și nici nu s-a intenționat așa ceva. au fost niște simple observații de bun simț. dar a spune „o întreagă armată de "eşti" a ieşit după el (ei) ca ciupercile după ploaie” este, zic eu (și cred că probabil orice om cu un minim simț de observație) nu neaparat o declarație admirativă. ci mai degrabă una peiorativă. cel puțin cam așa înțeleg eu sintagma „ca ciupercile după ploaie” în limba română. de altfel continuare cu înșiruirea aceea de nume, și restul, pare foarte greu să fie percepută chiar ca o declarație neutră. la urma urmei ce rost ar avea acolo dacă nu acela de a lua într-o semi-bășcălie pe cei pricopsiți cu astfel de nume. lucru pe care eu, în umila mea opinie, îl consider lipsit de respect. pentru că așa cum spuneam, pe lîngă defectele fizice, familia în care te naști și etnia din care faci parte, numele de familie nu este ceea ce poți alege (chiar dacă îl poți schimba, dar nu este neaparat confortabil). iar eu consider în general un gest josnic a vorbi în mod peiorativ despre aceste lucruri. indiferent de persoana care este în cauză.
expresia „jenant xenofob” nu mi se pare cu nimic pretențioasă. eventual a fost un mod elegant de a spune că este o urîtă atitudine xenofobă să vorbești ca român despre turci, machedoni sau tătari folosind expresia de pitecantropi. asta în contextul în care noi românii ne simțim jigniți dacă europenii de la vest de noi ne consideră înapoiați, murdari și hoți la modul general.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este orice dar nu o dovadă de creativitate. este doar o formă agramată de a te exprima. nu orice ciob de sticlă este neaparat cristal. să nu ne ascundem gafele sub pretextul inovației. nu ne onorează.
Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
nu stiu ce sa zic. cam pe la 70% m-am plictisit. serios, daca asta e poezie eu sint acar. si chiar ca text pontos de proza e subtire rau. din nou, simptome de lipsa acuta de inspiratie. recunosc ca pe la inceputul textului am sperat ceva interesant, cu zvic sau cu dilema, sau poate cu tragic dar dezvoltarea nu e decit o gluma fada. parerea mea de doi cenți
trecutul este rădăcina realității,
din care pot încolți
lujeri în formă de pași-
simboluri codate
ale unor evenimente
din subconștient.
trecutul poate avea miros de crepuscul,
de scorțișoara,
auroră,
sau
pucioasă.
poți să-ți faci apărătoare pe marginea acoperișului;
ciucuri- din cele patru colturi ale mantiei,
trecutul se citește în ochi,
nu te poți ascunde de el,
este pitit la subraț.
Dorin Cazan, te rog sa ai rabdare sa termin, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Pana atunci, iti doresc sanatate si spor in munca!
Maria(na), multam pentru citire, comentariu, atentionari! Mielul si Pastele le-am scris cu litere mici ca sa ia fiecare ce crede de cuviinta, unii sarbatoarea, altii Sarbatoritul. Cred ca e de "sapat" la text, da' acu nu am timp de sapa:) Viata din belsug!
Nu-mi place sublinierea din versul trei "cu ochii", pierde din expresie. Nu-mi place melodrama "ba chiar pot și plînge" esti cam nehotarat, or what? :-) In rest, o incercare buna ca un plescait peste un vin bun "vreti sa degustati?" "da!", chiar daca uzitezi mult fragmentarea prin punctuatie, insa e ok. Sa-i raspund eu lui Virgil cu scuzele de rigoare de off-topic? Poezia e chiar aici, doar ca nu o vezi deocamdata pentru ca probabil tocmai aveai altceva de facut, dar nu-i bai. Andu
Un text oarecum afectat, care mimează profunzimea. Ca și celelalte texte postate. "Clepsidre fără putința răsturnării", "stivuirea lor în albul de pe tâmple/ îmbinarea gândurilor în vorbe", "o neînțeleasă limbă/ silnică și zilnică obișnuință" sunt banalități învestite cu mare (însă doar sperată) forță de impresionare. Drumul pe care v-ați înscris nu duce nicăieri.
faptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
Adrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
alma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
Da, "individul" acela cum zici tu este unul dintre cei mai respectaţi duhovnici din România. Zilnic, şi nu exagerez cu nimic, îi trec pragul sute de oameni cu diverse probeleme şi se întâlnesc acolo ţăranul şi intelectualul, omul religios şi cel care nu prea are treabă cu religia, etc.ori fi toţi idioţi ? Habar nu ai despre ce vorbeşti.
"dacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală".
nu ţi se pare că afirmaţia ta e puţin exagerată ca să nu zic că e de-a dreptul dispreţuitoare ? 1 milion de români au semnat un astfel de apel iar rezultatul a fost că, pe probleme de conştiinţă, ordonanţa respectivă lasă posibilitatea petentului să-şi aleagă tipul de document, cu sau fără microcip. Discuţia despre documentele RFID este foarte lungă, a ţinut prima pagină a ziarelor în urmă cu vreo 3 ani, n-am chef să mă intru în detalii aici. Dacă te interesează găseşti materiale pe această temă. Ca idee au fost proteste de staradă, democratice,autorizate, au fost intentate acţiuni juridice împotriva Guvernului şi, cum spuneam, s-a ajuns la rezultatul pe care l-am menţionat. Ca să vii tu acum şi să îi descalifici sute de mii de români, mi se pare prea mult. Poţi nu poţi fi de acord, te priveşte. Dar dacă nu înţelegi un fenomen, pentru că indiferent că suntem noi de acord sau nu, e vb de un fenomen, nu cred că trebuie să fii atât de pătimaş.
Cât despre mesianism, despre românii care umblă în curul gol, părintele are cam aceleaşi concepţii şi spune f clar că şi Biserica are o parte de vină atunci când îi vorbeşte omului despre împărăţia cerului, dar nu face nimic conret pt nevoile lui. Fenomenul legionar e prea amplu, ca să –l tratez aici. Nu sunt nici un specialist în ideologii, dar din ceea ce am studiat pot afirma cu tărie că NU se cunoaşte adevărul despre mişcarea legionară şi nu eşti primul căruia i s-a spălat creierul cu criminalii legionari. În fond, mişcarea legionară nu a fost considerată ca fiind de sorginte fascistă, şi a fost absolvită pentru toate acuzaţiile de genocid aduse. Ştii unde s-a întâmplat asta ? La Tribunalul de la Nurnberg. Au fost trădători şi criminlai în rândul lor, judecaţi după normele de drept comun. Şi executaţi. Aceasta nu caracterizează însă o mişcare întreagă.
Dar, tu ştii cum a fost ucis Zelea Codreanu ?
Repet, e mult de analizat. Nu ar fi rău ca de regulă atunci când dăm cu barda să fim puţin mai circumspecţi. În orice caz, poţi să.mi spui de ce e inacceptabil acest text pt Hermeneia?
Mulţumesc.
" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
citesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
Trecand peste versificatia f buna (as usual, in textele tale) mi se pare ca nu cauti o tema mai profunda, ca te multumesti cu banalul. Mi se pare versificatie de dragul versificatiei, si eu nu pot sa cred ca tu poti doar atat.
Cred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
Oricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
Virgile, explică-mi și mie de ce oare trebuie să scrii poeme din astea inginerești și greșite dpdv tehnic pe deasupra? Cum adică
'vor trece prin carnea ta
precum suveica unui pescar' - ce-i aia?
Cât de poetic ți se pare ție substantivul 'abțibild'?
Come on, ăsta e un poem pur și simplu urât, lipsit de estetică, de emoție.
'ca o taxă pe lipsa de iubire' - tu chiar îți imaginezi că vreun cititor va rezona cu versul ăsta în afară de câțiva întârziați mental nicidecum romantici?
Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile, mai ales la textele mele unde am și dreptul să mă apăr de proști nu? îmi vărs nervii pe impotenții care-mi populează garajul.
Prin texte încerc să fiu mai atent.
Nu crezi că ar fi timpul să renunți și tu la a mai posta asemenea rubbish?
Mulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
atentie la editarea textului! am observat cel putin doua greseli.
pentru textul : imagini în oglinda retrovizoare dece e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc dedrumule
pentru textul : Os dedă-mi voie să-ți fiu un șanț
să tac despicat
la marginea ta
până când ți se adună
în mine
toate sunetele
și pașii
apoi să ridic
deasupra-ți
un singur cuvant îmens și verde
sub cer
ca sub ochiul unui copil
ce-și caută o bucurie...
Intru totul de acord cu tine cu privire la ultima parte. Si dorinta mea este de a afla aceste opinii, intrebari sau sugestii/propuneri.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil dePe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
Mulţumit de răspuns ?
pentru textul : (3) Aforeme deCitit, plăcut, lăsat sermn să știi.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere depoezia si sahul - finalurile:) lipsea un „să”:) multam, Raul Coldea, zile bune iti doresc!
pentru textul : să deDacă modificați ceva la poemul acesta mă supăr pe dvs.!:) Acum am țipat "albastru" dar cu nuanțe deschise, ca întotdeauna. Îmi place fluiditatea și tropul "câtec orb" atașat de personificarea triteții. Ca medalion melodios dar fără să aibă împlinirea scopului, fiind doar ghidat pentru aceasta. Și totuși... verbul a naște de la sârșit e ...un pic prea folosit în poezia română. Eu aș găsi un substitut pentru această "apariție dureroasă și miraculoasă" , nașterea. Dar nu sunt decât eu. cu sympatheia, yester
pentru textul : țipăt mov desuperba viziune, o scufundare in lumina si o inaltare... sufletele care ne raman se transforma in ingeri. sa ii privim prin cristale. ai ales foarte bine si fotografia, e ca o pierdere de sine, in sine.
pentru textul : lumini. așteptând. deAdimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
pentru textul : Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata denu a fost un upercut, dragul meu, și nici nu s-a intenționat așa ceva. au fost niște simple observații de bun simț. dar a spune „o întreagă armată de "eşti" a ieşit după el (ei) ca ciupercile după ploaie” este, zic eu (și cred că probabil orice om cu un minim simț de observație) nu neaparat o declarație admirativă. ci mai degrabă una peiorativă. cel puțin cam așa înțeleg eu sintagma „ca ciupercile după ploaie” în limba română. de altfel continuare cu înșiruirea aceea de nume, și restul, pare foarte greu să fie percepută chiar ca o declarație neutră. la urma urmei ce rost ar avea acolo dacă nu acela de a lua într-o semi-bășcălie pe cei pricopsiți cu astfel de nume. lucru pe care eu, în umila mea opinie, îl consider lipsit de respect. pentru că așa cum spuneam, pe lîngă defectele fizice, familia în care te naști și etnia din care faci parte, numele de familie nu este ceea ce poți alege (chiar dacă îl poți schimba, dar nu este neaparat confortabil). iar eu consider în general un gest josnic a vorbi în mod peiorativ despre aceste lucruri. indiferent de persoana care este în cauză.
expresia „jenant xenofob” nu mi se pare cu nimic pretențioasă. eventual a fost un mod elegant de a spune că este o urîtă atitudine xenofobă să vorbești ca român despre turci, machedoni sau tătari folosind expresia de pitecantropi. asta în contextul în care noi românii ne simțim jigniți dacă europenii de la vest de noi ne consideră înapoiați, murdari și hoți la modul general.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este orice dar nu o dovadă de creativitate. este doar o formă agramată de a te exprima. nu orice ciob de sticlă este neaparat cristal. să nu ne ascundem gafele sub pretextul inovației. nu ne onorează.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. detext bun dar exista totusi citeva greseli de gramatica. asta la prima citire
pentru textul : Nul Tangent deMi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… denu stiu ce sa zic. cam pe la 70% m-am plictisit. serios, daca asta e poezie eu sint acar. si chiar ca text pontos de proza e subtire rau. din nou, simptome de lipsa acuta de inspiratie. recunosc ca pe la inceputul textului am sperat ceva interesant, cu zvic sau cu dilema, sau poate cu tragic dar dezvoltarea nu e decit o gluma fada. parerea mea de doi cenți
pentru textul : cișmigiu rhapsody deAceste versuri au fost inspirate din grafica: http://s94.photobucket.com/albums/l112/anisoara/GRAFICA%20GIDITALA%20201...
Ele reprezinta a doua parte dintr-un poem " rupere de luna"', despre care nu stiu foarte multe lucruri.
Prima parte, inspirata din grafica
http://s94.photobucket.com/albums/l112/anisoara/GRAFICA%20GIDITALA%20201...
arata cam asa:
trecutul este rădăcina realității,
din care pot încolți
lujeri în formă de pași-
simboluri codate
ale unor evenimente
din subconștient.
trecutul poate avea miros de crepuscul,
de scorțișoara,
auroră,
sau
pucioasă.
poți să-ți faci apărătoare pe marginea acoperișului;
ciucuri- din cele patru colturi ale mantiei,
trecutul se citește în ochi,
nu te poți ascunde de el,
este pitit la subraț.
Dorin Cazan, te rog sa ai rabdare sa termin, cu ajutorul lui Dumnezeu.
pentru textul : tablou cu berze dePana atunci, iti doresc sanatate si spor in munca!
merci sancho, dar n-am inteles cum se scrie cu italice. titlu rectificat.
pentru textul : strâmtori deMaria(na), multam pentru citire, comentariu, atentionari! Mielul si Pastele le-am scris cu litere mici ca sa ia fiecare ce crede de cuviinta, unii sarbatoarea, altii Sarbatoritul. Cred ca e de "sapat" la text, da' acu nu am timp de sapa:) Viata din belsug!
pentru textul : se apropie paștele și noi nu avem miel deNu-mi place sublinierea din versul trei "cu ochii", pierde din expresie. Nu-mi place melodrama "ba chiar pot și plînge" esti cam nehotarat, or what? :-) In rest, o incercare buna ca un plescait peste un vin bun "vreti sa degustati?" "da!", chiar daca uzitezi mult fragmentarea prin punctuatie, insa e ok. Sa-i raspund eu lui Virgil cu scuzele de rigoare de off-topic? Poezia e chiar aici, doar ca nu o vezi deocamdata pentru ca probabil tocmai aveai altceva de facut, dar nu-i bai. Andu
pentru textul : o viziune a insentimentelor deUn text oarecum afectat, care mimează profunzimea. Ca și celelalte texte postate. "Clepsidre fără putința răsturnării", "stivuirea lor în albul de pe tâmple/ îmbinarea gândurilor în vorbe", "o neînțeleasă limbă/ silnică și zilnică obișnuință" sunt banalități învestite cu mare (însă doar sperată) forță de impresionare. Drumul pe care v-ați înscris nu duce nicăieri.
pentru textul : omogenitate defaptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 2 deMulțumesc, voi încerca să rămân în timeing. de 24 sau 30. Cele bune. D
pentru textul : despre parole și logare deAdrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
pentru textul : Noapte bună, copii dealma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
pentru textul : d&g deDa, "individul" acela cum zici tu este unul dintre cei mai respectaţi duhovnici din România. Zilnic, şi nu exagerez cu nimic, îi trec pragul sute de oameni cu diverse probeleme şi se întâlnesc acolo ţăranul şi intelectualul, omul religios şi cel care nu prea are treabă cu religia, etc.ori fi toţi idioţi ? Habar nu ai despre ce vorbeşti.
"dacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală".
nu ţi se pare că afirmaţia ta e puţin exagerată ca să nu zic că e de-a dreptul dispreţuitoare ? 1 milion de români au semnat un astfel de apel iar rezultatul a fost că, pe probleme de conştiinţă, ordonanţa respectivă lasă posibilitatea petentului să-şi aleagă tipul de document, cu sau fără microcip. Discuţia despre documentele RFID este foarte lungă, a ţinut prima pagină a ziarelor în urmă cu vreo 3 ani, n-am chef să mă intru în detalii aici. Dacă te interesează găseşti materiale pe această temă. Ca idee au fost proteste de staradă, democratice,autorizate, au fost intentate acţiuni juridice împotriva Guvernului şi, cum spuneam, s-a ajuns la rezultatul pe care l-am menţionat. Ca să vii tu acum şi să îi descalifici sute de mii de români, mi se pare prea mult. Poţi nu poţi fi de acord, te priveşte. Dar dacă nu înţelegi un fenomen, pentru că indiferent că suntem noi de acord sau nu, e vb de un fenomen, nu cred că trebuie să fii atât de pătimaş.
Cât despre mesianism, despre românii care umblă în curul gol, părintele are cam aceleaşi concepţii şi spune f clar că şi Biserica are o parte de vină atunci când îi vorbeşte omului despre împărăţia cerului, dar nu face nimic conret pt nevoile lui. Fenomenul legionar e prea amplu, ca să –l tratez aici. Nu sunt nici un specialist în ideologii, dar din ceea ce am studiat pot afirma cu tărie că NU se cunoaşte adevărul despre mişcarea legionară şi nu eşti primul căruia i s-a spălat creierul cu criminalii legionari. În fond, mişcarea legionară nu a fost considerată ca fiind de sorginte fascistă, şi a fost absolvită pentru toate acuzaţiile de genocid aduse. Ştii unde s-a întâmplat asta ? La Tribunalul de la Nurnberg. Au fost trădători şi criminlai în rândul lor, judecaţi după normele de drept comun. Şi executaţi. Aceasta nu caracterizează însă o mişcare întreagă.
Dar, tu ştii cum a fost ucis Zelea Codreanu ?
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deRepet, e mult de analizat. Nu ar fi rău ca de regulă atunci când dăm cu barda să fim puţin mai circumspecţi. În orice caz, poţi să.mi spui de ce e inacceptabil acest text pt Hermeneia?
Mulţumesc.
" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă decitesc și recitesc, (asta e hachița mea) pentru a intra în mine cuvintele, pentru a construi ca o pasăre un cuib. apoi pentru a nu mă lăsa furat de prima impresie.
iar ce găsesc aici e un poem suplu, frumos, nihilist în manieră relativă, degajat, în largul lui, plictisit de expresii forțate. un poem la care m-am întors cu drag să las o urmă pe albul ecranului.
fragmentul acesta mi-a confirmat spusele:
îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape
e început de week-end... și începe frumos pentru mine, Oana. mulțumesc!
pentru textul : Stând de veghe deTrecand peste versificatia f buna (as usual, in textele tale) mi se pare ca nu cauti o tema mai profunda, ca te multumesti cu banalul. Mi se pare versificatie de dragul versificatiei, si eu nu pot sa cred ca tu poti doar atat.
ialin
pentru textul : femeie vinovată... deCred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
pentru textul : and you gave me the poison/and you gave me the lullaby deOricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
Virgile, explică-mi și mie de ce oare trebuie să scrii poeme din astea inginerești și greșite dpdv tehnic pe deasupra? Cum adică
pentru textul : t. a. l. c. de'vor trece prin carnea ta
precum suveica unui pescar' - ce-i aia?
Cât de poetic ți se pare ție substantivul 'abțibild'?
Come on, ăsta e un poem pur și simplu urât, lipsit de estetică, de emoție.
'ca o taxă pe lipsa de iubire' - tu chiar îți imaginezi că vreun cititor va rezona cu versul ăsta în afară de câțiva întârziați mental nicidecum romantici?
Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile, mai ales la textele mele unde am și dreptul să mă apăr de proști nu? îmi vărs nervii pe impotenții care-mi populează garajul.
Prin texte încerc să fiu mai atent.
Nu crezi că ar fi timpul să renunți și tu la a mai posta asemenea rubbish?
Mulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
pentru textul : orbitor de alb dePagini