Mie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
iar in privinta replicii "personal, as interzice dreptul de vot al celor care traiesc mai mult de cinci in strainatate" ma intreb cum de nu stii ca acea "crestere" din ultimii ani nu a fost datorata muncii si abnegatiei romanilor din tara, ci a celor din strainatate. "Conform BNR, anul trecut, suma transferurilor din strainatate* a fost de 6.6 mld euro, cifra in scadere fata de 2008, cand in tara au intrat 8.7 mld euro, sau echivalentul a 6.2% din PIB. Doar in perioada 2003-2009, romanii de dincolo au transferat in tara aproximativ 37 miliarde euro, iar pentru a face o comparatie, sa spunem ca investitiile straine directe inregistrate in aceeasi perioada au totalizat 45.7 mld euro.
In primele 5 luni din 2010, transferurile au fost cu 40% mai mari decat investitiile straine directe, ceea ce inseamna ca si 2010 va fi un an in care cei mai mari investitori “straini” in Romania vor fi muncitorii romani care lucreaza in alte tari. In 2009, transferurile au fost cu 35% (1.74 mld euro) mai mari decat ISD-urile." (http://khris.ro/index.php/07/2010/muncitorii-romani-din-strainatate-au-i...). asa, doar sa-ti faci o idee...
Iar romanii "de dincolo" nu traiesc numai in Spania si nu culeg toti capsuni. Dincolo de Europa, sunt comunitati intregi de romani in Asia, chiar si in Japonia, in Australia, ca sa nu mai vorbim de Americi.
dimineaţa poezia ta, de o gingăşie debordantă aşa cu activităţile care se desfăşoară într-un ritm vioi, croit parcă pe măsura cartierului, a femeii, a fluturilor, a sticlelor şi a bucăţii de cer. e o magie totodată în cuvintele tale prinse cu clipsuri. nu oricare...
dinamism şi imagini care se derulează cinematografic, dar cred că astea te caracterizează la modul general în poezia ta.
Da, Andu,
propun sa pastram respectul si sa renunatm la pronumele de politete.
Partial ai dreptate acolo unde spui ca ma rasfir pe mai multe planuri, este un aspect la care lucrez. Poezia pentru mine este o alunecare fireasca a gandului in cuvant doar ca forma in care este pusa trebuie prelucrata. Asta incerc sa fac, mereu...dar nu asta conteaza aici.
Iar "izul de nimic serios" va apartine ca si parere personala, o respect dar va asigur ca nu scriu din neseriozitate intr-un ghiveci contemporan, modernist intr-o adunatura de cuvinte alaturate fara noima asa cum vad ca este destul de promovata creatia, astazi.
mulţumesc, Ioana. trebuie să explic treaba cu rochiţa. poeziei mele nu pot să-i dau drumul din gură în pielea goală. musai să fie, cel puţin, decent îmbrăcată, o rochiţă cu tiv alb, că la eleganţă nu am acces.
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
Lucian, eu stau si ma intreb (uitindu-ma la raspunsul tau precedent "te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?") dacă tu ești naiv sau dacă îți doar bați joc de noi si de cititorii Hermeneia. Încearcă să răspunzi la această întrebare. Desigur că mi se pare ridicol să îmi pierd timpul să îl conving pe cineva că o expresie este cacofonie si, mai mult decît atît, că este fundamental dezagreabilă literar. Dar cînd văd că editorii Hermeneia fac asta și li se dă peste nas cu fronda ”și dacă da, de ce?”, atunci încep să mă întreb dacă persoana care face așa ceva are ce căuta încercînd să facă literatură. Ca să mă înțelegi mai bine, am să îți dau un exemplu dintr-un domeniu de activitate care îți este probabil familiar. Să ne imaginăm că cineva vrea să se facă preot. Și profesorul lui îl tot aude înjurînd de cruce și sfinți, și îi spune, ”Dom'le asta e blasfemie!” iar candidatul la preoție îi spune ”păi de ce? că și milițianul înjură, și medicul înjură, și taximetristul înjură. Și dacă e totuși blasfemie, de ce?” Ce i-ai răspunde unui astfel de om?
...că asta e poezie ?
n-am mai vrut să comentez, pentru a nu a se înețelege greșit.
”respect moravurile lucrurilor sfinte”, ”mângâi bâșicile copacilor răniți”/ „în contrasr cu semenii nepăsători” etc...
asta este poezie ?
.....................
”însă niciunul nu-și curmă suferința
privindu-se”
privindu-se !
slab, foarte slab ! Dacă Hermeneia publică asemenea ”versuri” ceva nu e în regulă!
până la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
am impresia ca textul acesta este orice numai ars poetica nu . cel mult il putem numi poezie. intamplator sau nu am urcat si eu pragurile facultatii de litere si cred ca stiu foarte bine ce inseamna.daca e sa o luam dupa tine ar insemna ca orice poezie care are cateva simboluri (asa-zise simboluri fiindca oricarui cuvant i se poate gasi o anumita semnificatie simbolica) si ceva metafora sau sensuri ascunse ar putea fi numita arta poetica.simplul fapt ca folosesti ca procedeu de versificatie ingambamentul nu inseamna ca poezia capata o mai mare valoare literara. textul acesta ar putea fi numita arta poetica numai in cazul in care persoana careia te adresezi ("te car in spate ca pe un rucsac") ar fi insasi poezia sau creatia poetica, dar, in acelasi timp am fi naivi sa credem asta tocmai fiindca tu vii cu chestii de genul:"tu ai trac impresia că ne vom prăbuși rea nu e ai leșinat și ai dormit o zi".daca ar fi sa incapatanam sa spunem ceva, am putea afirma ca e o interpretare moderna si ca poezia pare a fi si un soi de manifest, dar oricat ne-am dori asta si oricat de moderna, postmoderna sau douamiista, transmodernista cum vrei ar fi poezia niciodata nu va avea impresia ca se prabuseste. deci, nu se poate vorbi aici nici despre poet, nici despre creatie poetica, fiindca asta ar presupune o arta poetica,nu? asta am invatat si in liceu cand am studiat Noapte de decemvrie de Macedonschi, Testament de Tudor Arghezi sau Ars poetica de Nichita Stanescu, cat si in facultate cand am facut Ars poetica de Horatiu si care or mai fi si parca ultimul afirma ceva de genul:"cautati-va subiecte pe masura puterilor voastre, cumpanind indelung ce sunteti si ce nu sunteti in stare sa duceti. Celui ce a stiut sa-si aleaga bine materia nu-i va lipsi nici darul s-o expuna, nici un plan luminos..." Merita retinuta ideea. pe langa toate acestea as remarca cateva versuri care mi-au placut:"ne sprijinesc prea mult vorbe", "bocancii însă nu vor să mai suie" si "mă zbat în gând ca sunetul în fluier.". dar tot Horatiu spunea ca intr-o poezie nu pot sa-ti placa numai cateva lucruri, poezia e sau nu e, pentru a fi trebuie sa fie perfecta.
Remarc acest text care se pare a trecut neobservat de unii. Cred că ar fi fost benefică și o introducere de fotografii sau, de ce nu, chiar ceva video. Altfel rămînem doar cu un efort de imaginație. Și unde sînt cele „12 poeme”? Că pe Hermeneia nu le-am văzut.
Andu, îţi mulţumesc, cred că la tine toate sunt întoarse pe dos şi vrei să pari un tip dur. Dar nu eşti. Dacă ai lărgi puţin banda de percepţie şi de alergare, cred că ai suficiente resurse pentru a câştiga un premiu pentru alergare. Deoarece m-am obişnuit cu prezenţa şi atitudinea ta, cred că şi negarea oricăror valori a încercărilor mele trebuie să mă flateze şi să o consider onorantă.
unul din textele credibile, a carui logica am urmarit o in cele 3 strofe - de la intalnirea celui care exista undeva in minte in lucruri sau in cuvinte pana la recunoasterea faptului ca propria existenta deriva din aceea. insa, la nivelul limbajului unele comparatii mi s au parut retusabile. cum ar fi cea dintre icnire si vulturi, dintre persani si oedip ( cred ca se poate renunta la ac referinte culturale, care contextualizeaza prea mult, fara a dauna textului), plus trecerea, brusca pt cititor, de la zbor la inot (adica de la pasari la pastrav, carele si el zboara, desigur)
ideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
aranca - multumesc ca tragi cu ochiul pe-aici:) nu ti-am spus mai mult, ca sa-ti umpli mintea singura cu ce culoare doresti, toamna are o paleta atat de generoasa si apoi tu stii ... prefer genul asta de scriere, schitele fara prea multa nuanta permit mai multa libertate, ma intereseaza insa sa stiu daca reusesc sa transmit suficient. primesc cu reala placere, „seninul” trimis de tine, multumesc! beniamin – incantata de trecerea ta peste aceste versuri si reliefarile bine definite... apropo de „scenografie”, cineva mi-a spus (nu stiu cat de in serios) referindu-se la unele scrieri ale mele, ca as merita un nume de scena:) acum, daca ma gandesc mai bine, parca „pruncilor acestora flamanzi”, le-ar fi placut mai mult „ciresele” , doar ca nu incadrau cu toamna, oricum imi ramane ca tema ... multumesc si de „imparteala” pe care ai vazut-o:) lucian – multumesc de semn si de faptul ca mi-ai spus ce anume ti-a placut. mie personal, imi place mai mult „inocenta luminii apunand in merele coapte” dar cred, ca un titlu bine ales, face de multe ori poezia.
In orice cercetare se strecoara inadvertente sau greseli regretabile. Care se pot corecta cu gratie, sau cu diplomatie de culise, care dupa cum se vede lipseste aici cu desavarsire. Cer scuze artistului Perahim si un gand pios familiei sale.
(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
long time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
Obsesia firului cu plumb... obsesia mai mult ca perfectului vertical. Un Axis Mundi prin care se poate transcende Labirintul. L-am văzut ca pe un destin de ape și țărmuri sau poate o proiecție a lobilor cerebrali, conturul epifizar al Înțelesurilor...
Dacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
ţi-am mai zis, nu am de ce să mă supăr. a fost o interacţiune interesantă pe un text, asta e tot. fiecare cu viziunea sa. week-end plăcut. mulţam de timpul acordat.
Îmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
"imaginea unei femei mi se prelinge pe retină abandonându-se apoi nisipului arămiu" - frumos formulată, însă îmi pare puțin facilă. A doua strofă are un început de excepție. Totuși, "pletele negre precum un început de dorință" este iarăși, cam uzitat. Final reușit!
Multumesc pentru lectura si comentarii. Intr-adevar, este un text pentru un public restrans: cunoscatorii culturii japoneze. Pentru restul, este acceptabil si atat.
Multumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
francisc draga, nu este obligatoriu sa stii cine a fost Gaudi...sau sa vizitezi Castelul Béranger...si sa intelegi la ce m-am referit.
pentru textul : art nouveau deva atrag atentia si asupra acestui poem. zambesc laaarg si va rog frumos sa nu va suparati. sper ca sunt amuzant.
pentru textul : crucile deMie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deiar in privinta replicii "personal, as interzice dreptul de vot al celor care traiesc mai mult de cinci in strainatate" ma intreb cum de nu stii ca acea "crestere" din ultimii ani nu a fost datorata muncii si abnegatiei romanilor din tara, ci a celor din strainatate. "Conform BNR, anul trecut, suma transferurilor din strainatate* a fost de 6.6 mld euro, cifra in scadere fata de 2008, cand in tara au intrat 8.7 mld euro, sau echivalentul a 6.2% din PIB. Doar in perioada 2003-2009, romanii de dincolo au transferat in tara aproximativ 37 miliarde euro, iar pentru a face o comparatie, sa spunem ca investitiile straine directe inregistrate in aceeasi perioada au totalizat 45.7 mld euro.
In primele 5 luni din 2010, transferurile au fost cu 40% mai mari decat investitiile straine directe, ceea ce inseamna ca si 2010 va fi un an in care cei mai mari investitori “straini” in Romania vor fi muncitorii romani care lucreaza in alte tari. In 2009, transferurile au fost cu 35% (1.74 mld euro) mai mari decat ISD-urile." (http://khris.ro/index.php/07/2010/muncitorii-romani-din-strainatate-au-i...). asa, doar sa-ti faci o idee...
Iar romanii "de dincolo" nu traiesc numai in Spania si nu culeg toti capsuni. Dincolo de Europa, sunt comunitati intregi de romani in Asia, chiar si in Japonia, in Australia, ca sa nu mai vorbim de Americi.
pentru textul : despre inundaţii. altfel dedimineaţa poezia ta, de o gingăşie debordantă aşa cu activităţile care se desfăşoară într-un ritm vioi, croit parcă pe măsura cartierului, a femeii, a fluturilor, a sticlelor şi a bucăţii de cer. e o magie totodată în cuvintele tale prinse cu clipsuri. nu oricare...
dinamism şi imagini care se derulează cinematografic, dar cred că astea te caracterizează la modul general în poezia ta.
plăcută lectură!
pentru textul : tablou din cartierul de nord II deDa, Andu,
propun sa pastram respectul si sa renunatm la pronumele de politete.
Partial ai dreptate acolo unde spui ca ma rasfir pe mai multe planuri, este un aspect la care lucrez. Poezia pentru mine este o alunecare fireasca a gandului in cuvant doar ca forma in care este pusa trebuie prelucrata. Asta incerc sa fac, mereu...dar nu asta conteaza aici.
Iar "izul de nimic serios" va apartine ca si parere personala, o respect dar va asigur ca nu scriu din neseriozitate intr-un ghiveci contemporan, modernist intr-o adunatura de cuvinte alaturate fara noima asa cum vad ca este destul de promovata creatia, astazi.
cu respect, Mirela :)
pentru textul : Soarele e rotund demulţumesc, Ioana. trebuie să explic treaba cu rochiţa. poeziei mele nu pot să-i dau drumul din gură în pielea goală. musai să fie, cel puţin, decent îmbrăcată, o rochiţă cu tiv alb, că la eleganţă nu am acces.
pentru textul : o singură frază deo sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur deLucian, eu stau si ma intreb (uitindu-ma la raspunsul tau precedent "te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?") dacă tu ești naiv sau dacă îți doar bați joc de noi si de cititorii Hermeneia. Încearcă să răspunzi la această întrebare. Desigur că mi se pare ridicol să îmi pierd timpul să îl conving pe cineva că o expresie este cacofonie si, mai mult decît atît, că este fundamental dezagreabilă literar. Dar cînd văd că editorii Hermeneia fac asta și li se dă peste nas cu fronda ”și dacă da, de ce?”, atunci încep să mă întreb dacă persoana care face așa ceva are ce căuta încercînd să facă literatură. Ca să mă înțelegi mai bine, am să îți dau un exemplu dintr-un domeniu de activitate care îți este probabil familiar. Să ne imaginăm că cineva vrea să se facă preot. Și profesorul lui îl tot aude înjurînd de cruce și sfinți, și îi spune, ”Dom'le asta e blasfemie!” iar candidatul la preoție îi spune ”păi de ce? că și milițianul înjură, și medicul înjură, și taximetristul înjură. Și dacă e totuși blasfemie, de ce?” Ce i-ai răspunde unui astfel de om?
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă de...că asta e poezie ?
n-am mai vrut să comentez, pentru a nu a se înețelege greșit.
”respect moravurile lucrurilor sfinte”, ”mângâi bâșicile copacilor răniți”/ „în contrasr cu semenii nepăsători” etc...
asta este poezie ?
.....................
”însă niciunul nu-și curmă suferința
privindu-se”
privindu-se !
slab, foarte slab ! Dacă Hermeneia publică asemenea ”versuri” ceva nu e în regulă!
pentru textul : Trăiește capra vecinului depână la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
pentru textul : Copac deam impresia ca textul acesta este orice numai ars poetica nu . cel mult il putem numi poezie. intamplator sau nu am urcat si eu pragurile facultatii de litere si cred ca stiu foarte bine ce inseamna.daca e sa o luam dupa tine ar insemna ca orice poezie care are cateva simboluri (asa-zise simboluri fiindca oricarui cuvant i se poate gasi o anumita semnificatie simbolica) si ceva metafora sau sensuri ascunse ar putea fi numita arta poetica.simplul fapt ca folosesti ca procedeu de versificatie ingambamentul nu inseamna ca poezia capata o mai mare valoare literara. textul acesta ar putea fi numita arta poetica numai in cazul in care persoana careia te adresezi ("te car in spate ca pe un rucsac") ar fi insasi poezia sau creatia poetica, dar, in acelasi timp am fi naivi sa credem asta tocmai fiindca tu vii cu chestii de genul:"tu ai trac impresia că ne vom prăbuși rea nu e ai leșinat și ai dormit o zi".daca ar fi sa incapatanam sa spunem ceva, am putea afirma ca e o interpretare moderna si ca poezia pare a fi si un soi de manifest, dar oricat ne-am dori asta si oricat de moderna, postmoderna sau douamiista, transmodernista cum vrei ar fi poezia niciodata nu va avea impresia ca se prabuseste. deci, nu se poate vorbi aici nici despre poet, nici despre creatie poetica, fiindca asta ar presupune o arta poetica,nu? asta am invatat si in liceu cand am studiat Noapte de decemvrie de Macedonschi, Testament de Tudor Arghezi sau Ars poetica de Nichita Stanescu, cat si in facultate cand am facut Ars poetica de Horatiu si care or mai fi si parca ultimul afirma ceva de genul:"cautati-va subiecte pe masura puterilor voastre, cumpanind indelung ce sunteti si ce nu sunteti in stare sa duceti. Celui ce a stiut sa-si aleaga bine materia nu-i va lipsi nici darul s-o expuna, nici un plan luminos..." Merita retinuta ideea. pe langa toate acestea as remarca cateva versuri care mi-au placut:"ne sprijinesc prea mult vorbe", "bocancii însă nu vor să mai suie" si "mă zbat în gând ca sunetul în fluier.". dar tot Horatiu spunea ca intr-o poezie nu pot sa-ti placa numai cateva lucruri, poezia e sau nu e, pentru a fi trebuie sa fie perfecta.
pentru textul : Ca sunetul în fluier dese poate şi fără el.
pentru textul : de albastru de adânc de muze deştii cum e, fiecare poate să spună ce vrea.
mulţumesc pentru revenire.
Remarc acest text care se pare a trecut neobservat de unii. Cred că ar fi fost benefică și o introducere de fotografii sau, de ce nu, chiar ceva video. Altfel rămînem doar cu un efort de imaginație. Și unde sînt cele „12 poeme”? Că pe Hermeneia nu le-am văzut.
pentru textul : Între meşteşug, artă şi filozofie deAndu, îţi mulţumesc, cred că la tine toate sunt întoarse pe dos şi vrei să pari un tip dur. Dar nu eşti. Dacă ai lărgi puţin banda de percepţie şi de alergare, cred că ai suficiente resurse pentru a câştiga un premiu pentru alergare. Deoarece m-am obişnuit cu prezenţa şi atitudinea ta, cred că şi negarea oricăror valori a încercărilor mele trebuie să mă flateze şi să o consider onorantă.
pentru textul : stingerea deunul din textele credibile, a carui logica am urmarit o in cele 3 strofe - de la intalnirea celui care exista undeva in minte in lucruri sau in cuvinte pana la recunoasterea faptului ca propria existenta deriva din aceea. insa, la nivelul limbajului unele comparatii mi s au parut retusabile. cum ar fi cea dintre icnire si vulturi, dintre persani si oedip ( cred ca se poate renunta la ac referinte culturale, care contextualizeaza prea mult, fara a dauna textului), plus trecerea, brusca pt cititor, de la zbor la inot (adica de la pasari la pastrav, carele si el zboara, desigur)
pentru textul : poeme pentru tooraj deideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
pentru textul : scrisori imaginare III dearanca - multumesc ca tragi cu ochiul pe-aici:) nu ti-am spus mai mult, ca sa-ti umpli mintea singura cu ce culoare doresti, toamna are o paleta atat de generoasa si apoi tu stii ... prefer genul asta de scriere, schitele fara prea multa nuanta permit mai multa libertate, ma intereseaza insa sa stiu daca reusesc sa transmit suficient. primesc cu reala placere, „seninul” trimis de tine, multumesc! beniamin – incantata de trecerea ta peste aceste versuri si reliefarile bine definite... apropo de „scenografie”, cineva mi-a spus (nu stiu cat de in serios) referindu-se la unele scrieri ale mele, ca as merita un nume de scena:) acum, daca ma gandesc mai bine, parca „pruncilor acestora flamanzi”, le-ar fi placut mai mult „ciresele” , doar ca nu incadrau cu toamna, oricum imi ramane ca tema ... multumesc si de „imparteala” pe care ai vazut-o:) lucian – multumesc de semn si de faptul ca mi-ai spus ce anume ti-a placut. mie personal, imi place mai mult „inocenta luminii apunand in merele coapte” dar cred, ca un titlu bine ales, face de multe ori poezia.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deSalut Andu,
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Mulțam pt comentariu (chiar dacă imi dai cu o mână și cu alta îmi iei)...efortul/critica e de apreciat.
Voi ține cont,
Numai bine,
pentru textul : confesiuni deȘtefan
In orice cercetare se strecoara inadvertente sau greseli regretabile. Care se pot corecta cu gratie, sau cu diplomatie de culise, care dupa cum se vede lipseste aici cu desavarsire. Cer scuze artistului Perahim si un gand pios familiei sale.
pentru textul : Jules Perahim de(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
pentru textul : Cântecul ei trist delong time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
pentru textul : Summertime deObsesia firului cu plumb... obsesia mai mult ca perfectului vertical. Un Axis Mundi prin care se poate transcende Labirintul. L-am văzut ca pe un destin de ape și țărmuri sau poate o proiecție a lobilor cerebrali, conturul epifizar al Înțelesurilor...
pentru textul : obsesia firului deDacă aș avea mai mult timp poate că aș putea să ilustrey și eu textul. Din păcate, pe moment timpul e o resursă ceva mai costisitoare pentru mine... Mulțumesc pentru comentariu. Îmi propun să mai scriu schițe în stilul ăsta, sper că mai bune decât cea prezentă.
pentru textul : Meditație deţi-am mai zis, nu am de ce să mă supăr. a fost o interacţiune interesantă pe un text, asta e tot. fiecare cu viziunea sa. week-end plăcut. mulţam de timpul acordat.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) de..ultimul vers îl văd: 'de săruturi mânjite'..(ca să evităm mâ-mâ}
pentru textul : Facere decheers!
Îmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului de"imaginea unei femei mi se prelinge pe retină abandonându-se apoi nisipului arămiu" - frumos formulată, însă îmi pare puțin facilă. A doua strofă are un început de excepție. Totuși, "pletele negre precum un început de dorință" este iarăși, cam uzitat. Final reușit!
pentru textul : nisip deMultumesc pentru lectura si comentarii. Intr-adevar, este un text pentru un public restrans: cunoscatorii culturii japoneze. Pentru restul, este acceptabil si atat.
pentru textul : Grădina japoneză deMultumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
pentru textul : A doua mea copilărie dePagini