unu
stau aici și scriu, în loc să am grija ca lumea să fie mai bună
scriu despre mine, când aș putea scrie despre pisici, câini sau copii
lumea mea se învârtește în jurul lor, stăm în cercuri, tantiii, sărumana,
nu îmi cer bani, nu îmi cer nimic, doar se bucură să ne bine cuvântăm, se dau mari
să vorbească ei cu doamna doctor

doi
mai bine mă făceam inginer, nu mi-ar fi zis nimeni, doamna inginer, și mai bine mă făceam învățătoare, aș fi primit flori acușica, o catedră de flori, ca la mort, și mortul primește de fiecare dată cam tot atâtea, doar că la el
florile se împart mereu la doi, iar aici ar trebui să fie invers

trei
urăsc rochiile, fustele negre până la genunchi și pantofii cu toc, urăsc să merg la
nunți și înmormântări, urăsc spamul din yahoomail și din viața asta,
ciorapii de mătase cu flori pe glezne și coapse,
florile sunt doar vene ale nopții și alte chestii care nu se pot întâmpla niciodată

patru
patru sunt metaforele pe care le bat în cuie, la colțurile pământului, un feng șui de metafore

cinci
eclesiastul. eclesiastul nu are dreptate. el crede că totul e deșertăciune, dar eu cred că eclesiastul era doar un înțelept depresiv. înțeleptii fac umbra pământului. umbra înțelepților e albăstrie, precum degetele Domnului, după ce i-am supt tot sângele

șase, șapte, opt, nouă și zece
mâine