norii creșteau direct din pământ, pe când
umbra secera iarba câmpului verde..
acolo dormea liniștea peste ploapele încremenite în ultima rugă
a dușilor mei
îmi rezemasem fruntea de geam,
totuși, viata e o femeie cu pruncul la sân,
îmi spuneai, și treceai în umbra sălciilor,
unde fumai în tăcere
Poezie:
Comentarii
hialin -
Ideea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin