Dorin, chiar n-am idee cum să răspund comentariului tău. Să fie piticii de vină? Să fie berea? Mulțumesc că, în trecere spre Monte Carlo, ți-ai făcut timp și pentru un popas la cantilena mea. Toate cele bune!
Adim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
Virgile, oricat m-as stradui, nu pot sa scriu la acest poem mare lucru, ce avem aici? O ghicitoare? Introduci atatea simboluri de ai putea sa faci cu ele o ciorba moldoveneasca, dar macar aceea trebuie sa fie gustoasa. Nu transmiti firul ideii. "Evantaiul" si "lipitanul"... ok, asta te poate duce cu gandul la printesa, la timpurile acelea... poate asta ai si vrut sa spui, dar acest motiv ar trebui sustinut de un limbaj mai altfel, mai sentimental, lucrat in arpegii, nu in "logica infiniturilor mici"... ce cauta expresia asta in acest poem cu lipitani, dantele si un evantai? Pe scurt, varza Bobadil
Iertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
Marga
pînă la versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” textul e relativ acceptabil. nu strălucește cu nimic dar e acceptabil. versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” este însă, cum să spun,... cel mult infantil.
iar partea ce urmează:
„bate precum femeia bate covoare
bate precum copilul bate mingea în zid
bate şi tot se bate cu pumnii în piept
bate pentru o cauză pierdută
bate aşa de nebună”...
mie mi se pare că duce același infantilism mai departe. este chiar disonant ambiguă prin chestia cu bătutul covoarelor sau cu bătutul în piept. mă întreb unde a vrut să ne ducă autorul în afară de o joacă de cuvinte cu miză sonoră.
„oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul
tăcerea şi tot universul?” ... dacă aș fi citit asta la o poetesă liceană dintr-a zecea ar fi fost ok, dar așa...
„oare câte bătăi de inimă
au bătut la poarta ta
şi tu n-ai răspuns
ai lăsat doar uşa crăpată
spre nu ştiu ce paradis
în care nu voi fi niciodată” .... mă abțin în mod deliberat să fiu ironic acum dar îmi trec tot felul de glume siropoase prin mine. și oare este numai vina mea? autorul... dar anyway.. dacă asta se vrea tragism pentru mine nu a reușit să fie decît tragicomic.
probabil iar voi fi acuzat de atac la persoană, lipsă de respect față de „musafiri”, ranchiună, invidie și alte o mie de păcate.
dacă heliade a spus „scrieți băieți, numai scrieți” probabil că unii chiar îi urmează sfatul. și cine sînt eu ca să mă împotrivesc...
de ce recul? de ce la mijloc? de ce pirograva? ultima strofa este foarte frumoasa. si a doua fara primele 3 versuri, chiar daca nu respecta adevarul istoric. sa nu cazi.
Doamna Bitere, uite am sa fac un experiment. Si poate ca sint rau acum dar marturisesc ca ceea ce ma ispiteste la nebunie este faptul ca v-ati declarat inspector de resurse umane. In general eu nu acord nici un interes profesiunii membrilor Hermeneia. Tocmai pentru ca incerc sa ii privesc pe toti in mod egal. Dar evident ca la cit ma duce pe mine mintea, a fi inspector de resurse umane presupune o anumita conduita morala si un anumit echilibru psihologic. Deci, tinind cont de asta, am sa fac un experiment pe care am sa il numesc „Resursele umane și bunul simț” - poate am să scriu pînă la urmă și o proză despre asta, și nu am să vă închid contul (deși Consiliul Hermeneia mi-a cerut în mod expres să o fac). Dar am să îl mai las o vreme ca să văd pînă unde poate ajunge bunul simț al unui inspector de resurse umane. Am eu curiozitatea asta. Și sper că mi-o veți satisface. De vreme ce nu ați avut curajul să îmi răspundeți sub textul unde v-am comunicat eu decizia ci ați binevoit să îl ștergeți. Chiar nu vă dați oare seama că modul în care procedați trădează, printre altele, inclusiv un anumit gen de lașitate...
E scabros. E destul imund in viata reala. Poezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Blestemele isi au si ele sensul lor de revolta in poezie. Aici e doar ceva infect si nu face bine nimanui.
Trebuie să recunosc că de puține ori îmi îngădui să fiu emoțional sau să mă simt măgulit pe Hermeneia. Cu prețul de a părea dur și artificial. Dar dacă nu o fac risc să devin părtinitor. Emoțiile nu pot fi ceva obiectiv. Niciodată. De data asta trebuie să recunosc că sînt impresionat. E unul din acele momente cînd mi se face jenă că uneori mă gîndesc la ideea închiderii Hermeneia. Simplul fapt că există acești oameni, pe care de cele mai mult ori nici nu i-am întîlnit în persoană, și care sînt gata să facă gesturile acestea frumoase pentru Hermeneia. Ba chiar mai mult, astfel de gesturi (și aluzii) mă fac să mă gîndesc la a face ceva și mai mult din Hermeneia.
părerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
faptul ca sunteti proprietarul siteului nu va da dreptul de a-mi vorbi pe acest ton si la modul acesta lipsit de politete. folositi cuvinte neadecvate si va purtati tiranic. aveti dreptul sa va exprimati orice opinie doriti in masura in care aveti si argumente nu doar forta si piciorul cuvantului agresiv. puteti fi capabil de intelepciune, totul e sa numarati in gand pana la trei inainte de a improsca cu noroi in munca mea. aveti ceva impotriva modului de exprimare artistica? dar eu deja am obosit sa reiau un subiect vechi. ... cred ca m-ati atacat primul prin fraya ,,/iata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.,,/ eu nu mi-am permis niciodata sa va atac astfel un text al dumneavoastra. exista si alte maniere de a ne spune punctul de vedere. e optiunea mea sa combin poeyia cu pictura. va place sau nu, sunteti liber la opinie si totodata sa nu spuneti nimic daca nu va place. incerc sa respect regulamentul dar avem libertate in creatie, in comentarii si chiar in polemica. polemica unei idei, m-ati atacat, va raspund. nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele, sunteti un critic si nimic mai mult. nu sunt angajata dumneavoastra sa ma amenintati cu cine e seful. puteati fi un mecena, nu un mercur. pastorescian raspunzand, katya de kelaro
Dl Paul, eu nu sunt critic literar, eu îmi spun părerea personală despre text, așa cum nu m-a învățat nimeni și așa cum văd eu lucrurile. Există alți critici de specialitate care o pot face cu profesionalism și competență. Îmi cer scuze pentru deranj.
dorin, stii ce il poate face fericit pe un om care scrie? uite asta: "esti pe drum. drumul cel bun il fac talpile tale", spusa de cineva care cunoaste mestesugul ... multumesc!
Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!
Dar desigur tu nu ai fi Ancuța Leonard dacă nu ai veni cu asemenea chestii și trebuie să existe și un ancuța leonard în literatură la fel cum există, oricât ar vrea alții să îi închidă gura, un Vadim Tudor în viața noastră politică și zic asta cu scuzele de rigoare față de cel din urmă.
Însă dintre toate bunurile noastre pământene, pădurea este cea mai de preț, de aceea îți atrag atenția.
Unless tipărești pe recycled
din ea sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer la multi ani si tie!
tanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
deci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
gică-contra? măi margas-contra, foloseşti aiurea cuvinte fără să le înţelegi, jignind ca de obicei. gică-contra este de regulă persoana care se opune în mod nejustificat opiniei majorităţii, ori aici tu faci parte, în acest caz, dar nu numai, dintr-o minoritate evidentă.
dar numele tău precede scandalul, deci simte-te bine .
well, cate pagini are si ce pret? poti pune in format pdf (asra insemnand a inventa o noua rubrica) volumul (sau volumele limitate la 200 de exemplare?) ar fi o idee noua ce-ar putea folosi multora...
am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adelina, de ce "fara titlu"? tie cum iti suna aceste randuri, daca nu ca niste tanguiri de primavara astenica?
pentru textul : Suflet androgin deDorin, chiar n-am idee cum să răspund comentariului tău. Să fie piticii de vină? Să fie berea? Mulțumesc că, în trecere spre Monte Carlo, ți-ai făcut timp și pentru un popas la cantilena mea. Toate cele bune!
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă deAdim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.
pentru textul : Ochi de leu deVirgile, oricat m-as stradui, nu pot sa scriu la acest poem mare lucru, ce avem aici? O ghicitoare? Introduci atatea simboluri de ai putea sa faci cu ele o ciorba moldoveneasca, dar macar aceea trebuie sa fie gustoasa. Nu transmiti firul ideii. "Evantaiul" si "lipitanul"... ok, asta te poate duce cu gandul la printesa, la timpurile acelea... poate asta ai si vrut sa spui, dar acest motiv ar trebui sustinut de un limbaj mai altfel, mai sentimental, lucrat in arpegii, nu in "logica infiniturilor mici"... ce cauta expresia asta in acest poem cu lipitani, dantele si un evantai? Pe scurt, varza Bobadil
pentru textul : carinthia deIertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
pentru textul : dade I - varianta 2 deMarga
pînă la versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” textul e relativ acceptabil. nu strălucește cu nimic dar e acceptabil. versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” este însă, cum să spun,... cel mult infantil.
iar partea ce urmează:
„bate precum femeia bate covoare
bate precum copilul bate mingea în zid
bate şi tot se bate cu pumnii în piept
bate pentru o cauză pierdută
bate aşa de nebună”...
mie mi se pare că duce același infantilism mai departe. este chiar disonant ambiguă prin chestia cu bătutul covoarelor sau cu bătutul în piept. mă întreb unde a vrut să ne ducă autorul în afară de o joacă de cuvinte cu miză sonoră.
„oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul
tăcerea şi tot universul?” ... dacă aș fi citit asta la o poetesă liceană dintr-a zecea ar fi fost ok, dar așa...
„oare câte bătăi de inimă
au bătut la poarta ta
şi tu n-ai răspuns
ai lăsat doar uşa crăpată
spre nu ştiu ce paradis
în care nu voi fi niciodată” .... mă abțin în mod deliberat să fiu ironic acum dar îmi trec tot felul de glume siropoase prin mine. și oare este numai vina mea? autorul... dar anyway.. dacă asta se vrea tragism pentru mine nu a reușit să fie decît tragicomic.
probabil iar voi fi acuzat de atac la persoană, lipsă de respect față de „musafiri”, ranchiună, invidie și alte o mie de păcate.
pentru textul : Transplant de inimă dedacă heliade a spus „scrieți băieți, numai scrieți” probabil că unii chiar îi urmează sfatul. și cine sînt eu ca să mă împotrivesc...
de ce recul? de ce la mijloc? de ce pirograva? ultima strofa este foarte frumoasa. si a doua fara primele 3 versuri, chiar daca nu respecta adevarul istoric. sa nu cazi.
pentru textul : recul. 2. deEmi, merci mult... Voi avea in vedere sugestia ta. I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Paznic la Miliție deDoamna Bitere, uite am sa fac un experiment. Si poate ca sint rau acum dar marturisesc ca ceea ce ma ispiteste la nebunie este faptul ca v-ati declarat inspector de resurse umane. In general eu nu acord nici un interes profesiunii membrilor Hermeneia. Tocmai pentru ca incerc sa ii privesc pe toti in mod egal. Dar evident ca la cit ma duce pe mine mintea, a fi inspector de resurse umane presupune o anumita conduita morala si un anumit echilibru psihologic. Deci, tinind cont de asta, am sa fac un experiment pe care am sa il numesc „Resursele umane și bunul simț” - poate am să scriu pînă la urmă și o proză despre asta, și nu am să vă închid contul (deși Consiliul Hermeneia mi-a cerut în mod expres să o fac). Dar am să îl mai las o vreme ca să văd pînă unde poate ajunge bunul simț al unui inspector de resurse umane. Am eu curiozitatea asta. Și sper că mi-o veți satisface. De vreme ce nu ați avut curajul să îmi răspundeți sub textul unde v-am comunicat eu decizia ci ați binevoit să îl ștergeți. Chiar nu vă dați oare seama că modul în care procedați trădează, printre altele, inclusiv un anumit gen de lașitate...
pentru textul : poate dedaca aceasta este singura nedumerire, nu pot sa va ajut!
pentru textul : studiu pe pisici deE scabros. E destul imund in viata reala. Poezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Blestemele isi au si ele sensul lor de revolta in poezie. Aici e doar ceva infect si nu face bine nimanui.
pentru textul : Sonetul 129 demultumesc Sebi de trecere și comentariu, o zi frumoasa
pentru textul : Introspecție denu ai gresit cu nimic. absolut. scrie in continuare si ei vor deveni cititorii tai.. ma ierti, daca nu m-am priceput sa-ti raspund, erika.
pentru textul : Crucea - Haiku deTrebuie să recunosc că de puține ori îmi îngădui să fiu emoțional sau să mă simt măgulit pe Hermeneia. Cu prețul de a părea dur și artificial. Dar dacă nu o fac risc să devin părtinitor. Emoțiile nu pot fi ceva obiectiv. Niciodată. De data asta trebuie să recunosc că sînt impresionat. E unul din acele momente cînd mi se face jenă că uneori mă gîndesc la ideea închiderii Hermeneia. Simplul fapt că există acești oameni, pe care de cele mai mult ori nici nu i-am întîlnit în persoană, și care sînt gata să facă gesturile acestea frumoase pentru Hermeneia. Ba chiar mai mult, astfel de gesturi (și aluzii) mă fac să mă gîndesc la a face ceva și mai mult din Hermeneia.
pentru textul : login depărerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza defaptul ca sunteti proprietarul siteului nu va da dreptul de a-mi vorbi pe acest ton si la modul acesta lipsit de politete. folositi cuvinte neadecvate si va purtati tiranic. aveti dreptul sa va exprimati orice opinie doriti in masura in care aveti si argumente nu doar forta si piciorul cuvantului agresiv. puteti fi capabil de intelepciune, totul e sa numarati in gand pana la trei inainte de a improsca cu noroi in munca mea. aveti ceva impotriva modului de exprimare artistica? dar eu deja am obosit sa reiau un subiect vechi. ... cred ca m-ati atacat primul prin fraya ,,/iata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.,,/ eu nu mi-am permis niciodata sa va atac astfel un text al dumneavoastra. exista si alte maniere de a ne spune punctul de vedere. e optiunea mea sa combin poeyia cu pictura. va place sau nu, sunteti liber la opinie si totodata sa nu spuneti nimic daca nu va place. incerc sa respect regulamentul dar avem libertate in creatie, in comentarii si chiar in polemica. polemica unei idei, m-ati atacat, va raspund. nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele, sunteti un critic si nimic mai mult. nu sunt angajata dumneavoastra sa ma amenintati cu cine e seful. puteati fi un mecena, nu un mercur. pastorescian raspunzand, katya de kelaro
pentru textul : solia unei stele de mare deDl Paul, eu nu sunt critic literar, eu îmi spun părerea personală despre text, așa cum nu m-a învățat nimeni și așa cum văd eu lucrurile. Există alți critici de specialitate care o pot face cu profesionalism și competență. Îmi cer scuze pentru deranj.
pentru textul : poem cu palmele fine dedorin, stii ce il poate face fericit pe un om care scrie? uite asta: "esti pe drum. drumul cel bun il fac talpile tale", spusa de cineva care cunoaste mestesugul ... multumesc!
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile deCât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deDar desigur tu nu ai fi Ancuța Leonard dacă nu ai veni cu asemenea chestii și trebuie să existe și un ancuța leonard în literatură la fel cum există, oricât ar vrea alții să îi închidă gura, un Vadim Tudor în viața noastră politică și zic asta cu scuzele de rigoare față de cel din urmă.
Însă dintre toate bunurile noastre pământene, pădurea este cea mai de preț, de aceea îți atrag atenția.
Unless tipărești pe recycled
din ea sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer la multi ani si tie!
pentru textul : Colind detanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
pentru textul : dare de seamă dedeci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
pentru textul : starea mea de poet degică-contra? măi margas-contra, foloseşti aiurea cuvinte fără să le înţelegi, jignind ca de obicei. gică-contra este de regulă persoana care se opune în mod nejustificat opiniei majorităţii, ori aici tu faci parte, în acest caz, dar nu numai, dintr-o minoritate evidentă.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dedar numele tău precede scandalul, deci simte-te bine .
fără ghilimele fără ELE fără puncte de suspensie. despre ghilimele-nu văd rostul lor acolo unde sînt exprimări fireşti.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate dewell, cate pagini are si ce pret? poti pune in format pdf (asra insemnand a inventa o noua rubrica) volumul (sau volumele limitate la 200 de exemplare?) ar fi o idee noua ce-ar putea folosi multora...
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deÎți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-au plăcut poemele mele. Te mai aștept
pentru textul : Tăcerea dunelor deun poem scris la foc târziu. noaptea, când predomionă sentimentele. nu o să îți justific ceea ce am spus, pentru că simt la fel.
pentru textul : tu trează nămeți deCrăciun în tihnă ție familiei tale utilizatorilor și vizitatorilor acestui site. Doamne ajută.
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deam recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
pentru textul : râsul ca o alergare demai puțin ultima strofă care, zic eu, cade în roz lipicios
pentru textul : poets dePagini