Am luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.

pe langa finalul poeziei care pare intors cu cheita - foarte sugestiv :) mi-a placut foarte tare imaginea toamnei. mai precis:

"Şi vine toamna asta ca o
infirmieră pistruiată cu
halatul vânăt"

Multumesc, Marga, pt. citirea textului.
1. Pe vremuri, Moisil, raspunzand unui coleg care il intreba de ce mai tine un curs (facultativ) la care nu prea veneau studentii, a zis: "Voi continua sa tin cursul ala pana cand nu va mai veni decat o singura persoana pentru ca, altfel, apare femeia de servici sa faca curat, ma gaseste vorbind singur si spune ca am innebunit".
2. Lasand gluma la o parte, am scris si scriu astfel de texte ca cel de mai sus atunci cand trec prin perioade grele. Si asta la sfatul unui extrem de bun prieten care ma cunostea mai bine decat as fi putut s-o fac ei insumi. Si anume, "ca atunci cand te scufunzi de tot si nu mai ai de ce te apuca, mai ai, asa cum te stiu eu, o sansa: sa te derefulezi in scris". Si mai zicea el ca "atunci cand esti speriat de-a binelea si nu stii de ce, e bine sa incerci sa-ti imbraci obsesia intr-o forma (estetica?!, frumoasa?!) - si tu popti s-o faci! - si astfel ea se desprinde de tine, capata "forma" si o poti privi apoi detasat. Ulterior, dupa un timp, poti sa te uiti la ce ai scris si sa "descifrezi" ca la psihanaliza" (nu numai a la Freud, asta a fost depasit de mult; vezi Jung, Assagioli, Adler, Maslow,Perls, Wilber, Lacan etc. si, mai ales, Grof cu psihologia transpersonala). De fapt, asta se intampla si acum (si se va mai intampla, cred, in continuare cu poezia). Numai ca, acum, pe la noi si prin alte parti, atunci cand e vorba de trairi autentice si nu de "noutate" (in exprimare) cu orice chip, apare doar "tipatul/strigatul" ca in celebra plastica a lui Munch (Strigatul) care "sperie" si mai rau! Revenind la oile noastre: dintre cei de azi, de pe la noi, nu agreez decat doua nume: Dorin Cozan si Adriana Lisandru. Ambii poeti merg impotriva curentului, fiecare in felul sau, dar "furia"/"tipatul" sunt bine temperate si modulate (estetic?!) inscriindu-se, totusi, in modul actual de "exprimare". E vorba, dupa umila mea parere, de adevarati poeti care, sper, vor ramane. Cat despre mine, recunosc, nu sunt "poet", ceea ce este cu totul altceva. Eu nu pot scrie, cand inerc sa ma iau in serios, decat texte ca cel de fata (nu-mi pun problema valorii acestora). In rest, alte incercari "poetice" ale subsemnatului sunt facute numai in joca. Sau "poezia" se joca cu mine si ma pune la punct pentru ca o tradez. Asta e! De unde nu e...nu e. Si voi continua sa postez "poezii" pana cand, vorba lui Moisil, se va gasi macar un singur client care sa le citeasca...

textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)

aranca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)

multumesc pentru ajutorul acordat, adriana. mi ai deschis ochii in mai multe privinte odata. iti dai seama ca ametesc.

doamna Nicolaev, de fapt, dumneavoastra ce doriti? o vanatoare de vrajitoare? mi s/a atras atentia asupra faptului ca fotografia domnului andrei moldovan nu poate constitui arta fotografica. am adaugat textul care e inspirat de imagine (la care nu renunt chiar daca va avea scroll) , am scris din start cui apartine imaginea, nu mi/am insusit niciodata bunul altuia, de fapt, ce doriti? orice prilej de a ma da afara? sincer, eu cred in bucatica asta de hermeneie semnata kelaro, textul nu va ramane poezie decat temporar pentru ca vreau sa scriu proza nu am inca timpul necesar. e urat sa veniti ca un lup din umbra si sa ma muscati, nu va cunosc motivele ascunse pentru care faceti acest joc urat de o bucata de vreme, daca doriti o marturisire publica, intre mine si domnul moldovan nu este nimic, cand am vazut imaginea i/am cerut permisiunea sa o pot publica, am avut acceptul si nu complicitatea domniei sale, e o imagine superba, o viziune sugestiva ca un tablou cu atat mai mult cu cat nu e trucata, deci e naturala si nu modificata cu E/urile artei fotografice. daca intru inceput am postat/o singura cu acea deschidere pe care o pot intelege putini si in genere, cei implicati in spatele unei nedreptati, am lasat/oa vorbeasca singura despre sfintenie si pace; vazand ca nu poate supravietui astfel i/am adaugat textul care de data asta e un apendice al imaginii si nu invers. de ce va deranjeaza ca e ilustrata de moldovan nu ma intereseaza, atat timp cat nu incalca regulamentul, cum nu ma intereseaza daca va plictisesc sau nu, intrucat nu am venit sa va tin companie si nici pe post de bufon, motivele mele pe hermeneia sunt legate strict de arta si de modul in care o lunga perioada de timp domnul titarenco mi/a indrumat pana spre si prin pictura cu cuvinte. insa nu acesta este motivul pentru care azi a pus punct unor lucruri ci faptul ca nu m/ar ierta si nu s/ar ingadui nici pe sine daca ar gresi. nu acest lucru ar trebui sa va ingrijoreze ca moderator hermeneia, ci faptul ca acum nu mai scriu din cauza atmosferei pe care ati creat/o, uitati/va in urma la postari, erau zilnice, apoi s/au rarit brusc.ma puteti cauta pe toate siteurile si rascoli toti autorii, nu ma veti gasi plagiind si nici sub tutela nimanui. eu inteleg altfel decat dumneavoastra destinul acestei imagini smulse de ochiul aparent fara ratiune al aparatului digital, a fost luat dintr/o manastire ortodoxa iar daca vreti sa va mai invartiti in jurul cozii riscati sa va muscati propria umbra si e nu numai urat ci si decadent. cand dau, dau cu toata mana...iata de ce am simtit nevoia ssa intaresc andrei moldovan, artist roman, legati/va de text ca e slab si lasati imaginea unei maini ceresti in pace. daca va satisface, deschid o usa unde sa aruncati cu pietre, se va face un zid in spatele caruia voi lucra mai bine. regret faptul ca ati fost suspendata ca editor, habar n/aveam probabil astfel se explica aversiunea pe care o sincer o simt venind dinspre dumneavoastra. nu va place, desfiintati/ma cu mijloacele artei, pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! puneti/mi/o si mie! dar de aveti un s trop de decenta, taceti si intorceti/va la poezie, pentru ea ne/am adunat aici.

şi poezia la care te pricepi. îmi pare că aici locuiesc, totuşi, cuvintele. cuvintele tale venite aşa, ca un fel de bineţe pentru cei care le intră în casă. liric, proaspăt, fără prea multă filozofie, atât de natural cât îi stă bine cuvântului gospodar.
mie mi-a plăcut şi vreau să remarc această naturaleţe.

uite vezi, de aia nu esti. iar in ce priveste lauda, stii cum zice vorba aia romaneasca, lasa sa ti-o aduca altii.

Poate că s-ar putea tăia "viu". Ar rezulta o imagine cu mai multă forţă: soarele va ieşi [...] ca o pasăre de sub roţile trenului

poemul mărturisește, prin construcție, o durere de inimă vie, pe care cititorul o simte parcurgând fiecare cuvânt. metaphilosophic, poemul este definit de ideea ritmului rupt de inovația metaforelor.

bine-ai veint! un poem inspirat și simpatic. adevărată poezie.

corectura - in loc de "In plus, a pus..." se va citi "In plus, am pus..."

las inceputul poemului laudelor meritatea a celor ce au scris aici inaintea mea. strofa a doua, insa, imi pare a expune ceva neiteresant despre subiectul poetic. o explicatie adusa primei strofe. din pacate, in cea de/a treia strofa, se incheie totul revenind la ideea dintru inceput. un poem scris ca si cand ai desena un cerc. cred ca acest aspect nu e nou, insa merita mereu experimentat.