textul are unele parti care promit dar si expresii banalizate precum "pagina vietii", "umarul sperantei" titlul si finalul merita un text mai bun

paul, comentariul acela are tot sensul necesar daca il citesti cu atentie. din cauza faptului ca aveam sa spun ca textul m-a facut sa zimbesc si pentru ca in text exista expresia aceea, am făcut prima precizare pentru a evita orice confuzie, mai mult sau mai putin intentionata, cu privire la comentariul meu. dar daca tot veni vorba de confuzii, ma tem ca o confuzie faci tu. si anume, a spune ca un text te face sa zîmbești nu este echivalent cu a spune ca este o glumă.

Ioana, eu cred ca am fost si clar si bine intentionat in comentariul meu. Cred ca daca il vei reciti vei intelege ce ti-am recomandat.

...vous êtes un lecteur fin, mon cher, rêves peuvent changer même le monde, et sang noir pourrait être plein de colours... comme vous connaissez. les remerciements et le gardent en haut, ma citrouille:)...

Percep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
Dar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!

Simpatic, dar eu raman la parerea ca maestrul Firica lately a picat in sofisme, i-am spus-o o singura data si s-a cam suparat pe mine. Nu foarte tare, dar de atunci nu prea mai vorbim :-) Si unde mai pui ca nici macar n-am apucat sa-i spun doua vorbe acolo despre portavionul Boo...

Deși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.

Sunt trei lucruri aici: ceva simplu de când lumea, ceva complicat și ceva de reținut: un dumnezeu ca un perete de sare, pe care să îl lingi când îți e foame, durerea foamei fiind una din cele mai insuportabile. Titlul e parcă prea simplu, dar ce contează un titlu? Mi-a plăcut mult strofa cu și despre Dumnezeu. Pune textul la colecția ta cu cele mai bune poezii.

multumesc de semn, Vladimir...

Felicitări şi succes, Daniela!

Caline, eu nu cred ca trebuie sa fim chiar atat de sfielnici sau tehnici sau dogmatici incat de frica sa nu calcam sobrietatea teologica pur si simplu inlaturam subiectul mantuirii din literatura. e cel mai acut subiect, cel mai mare, cel mai important, cel mai necesar, iar noi de frica sa nu deranjam idolul vremii ne spalam pe maini, ne prefacem ca subiectul apartine altor incadrari si mai degraba screiem despre inorogi, prometei, licorni, ochi verzi si alte bazaconii. come on, maestre, hai, ca vremea s-a scurtat, sa ne folosim puterea creatoare si pentru cele foarte importante, pentru cele vesnice, care de fapt ele conteaza in ultima instanta, despre aur, argint si pietre scumpe care nu vor arde la testul suprem. de-astea de pe hermeneia, agonia, versul, luceafarul, poezii ro. de tot felul, e plina lumea si in ultima instanta sunt un balast baalic, o inchinare straina si falsa la acel dumnzeu necunoscut al atenei, daca vrei. fa ce vrei, dar eu voi continua sa scriu despre El, Logosul cel dintai, cel dintotdeauna, si cel de pe urma. mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Cristos. iar acum ma duc sa-ncui usa, c-aud lupii venind.

E foarte frumos asa cum este. Dupa mine textul este in echilibru cu ..cazutul curcubeului in mare? sau rasaritul lui din mare? sa nu te intrupezi si-acum fara mine...

multumesc dl.Virgil.

întâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
Aștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți