când îți aperi un text, e bună idignarea, dacă se încadrează în limite literare.
speram să știi asta. nimeni nu vrea să citească istericale, și aici ești și tu de acord cu mine, cred. mai multă atenție, te rog.
Se observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
Unitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
Ok margas, poemul e un fel de pseudo-psalm, așa cum l-ai perceput. Presupunând că ai înțeles bine prima parte, să trecem la ceea ce e confuz, la final. Potrivit cu viziunea mea escatologică, eu cred că ne găsim nu departe de ceea ce Biblia numește vremea sfârșitului. porumbeii (din inima mea) este ceva, o virtute, o calitate, dragostea eventual, cu care Dumnezeu aruncă dupa noaptea (spirituală) care stă la pândă ca o pisică. "Cel rău răcnește ca un leu și nu știe pe cine să înghită", se spune într-o epistolă. Nu pisica aruncă cu porumbei, ci catapulta aruncă după noapte cu porumbeii din inimă. E puțin complicat, dar și sfârșitul veacului e complicat și majoritatea nu-l înțelege. Pipăirea omoplaților și aripile e un fact finding process, pentru a se determina dacă sânt gata să zbor sau nu. Citit mai atent, de la ochiul de apă din ocnă, apusul privind insistent răsăritul din partea cealaltă, zdrențele zilei, trompeta sau trambița care își aerisește plămânii, mirosul de zambile (este arbitrar luat aici, poate fi un miros de tămâie sau de mir de nard curat), aripile (metaforice) care te duc în cealaltă parte, dimensiune, lume, împărăție etc., ei, așa am gândit eu poemul. Mulțumesc de citire, ești o comentatoare formidabilă.
pe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
Cami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
iata ca aici m-ati lasat confuz. nu inteleg despre ce "regula a jocului" este vorba. am aflat ca sint "acuzat" de tot felul de despotisme, mai mari sau mai mici, dar uite ca de o "impunere a regulii de joc" inca nu am auzit. poate mi-o clarificati dumneavoastra ca sa va pot raspunde daca este sau nu asa. in ce priveste cititul am mai spus ca sint un incult. am citit sau citesc alte lucruri decit poezie. poate ar trebui sa ma rusinez din aceasta cauza. poate singura din care am citit cite ceva din cei din lista dvs. e blandiana. stanescu prea putin. sorescu la fel. restul poate de loc. ma califica asta drept incult? sint incult. de ce face un incult un site de literatura? habar nu am. cred ca am raspuns la intrebarea asta pe la inceputurile hermeneii. poate cautati pe acolo. am citit multe alte lucruri. uneori si poezie, dar alti autori, alte epoci, alte locuri. si in general am dilema asta. stiu ca e benefic sa citesti mai ales daca vrei sa inveti. dar e si periculos pentru ca te poti "infecta", poti ajunge sa imiti sau sa "oglindesti" fara sa iti dai seama. uneori mi-e frica. daca nu voi sti sau nu voi putea sa pastrez echilibrul. alteori nici nu imi pasa. poetii sint niste egolatri convinsi. poezia este subiectivism dus la perfectiune. altfel nu poate exista cu adevarat. dar iata ca am inceput sa bat cimpii...
Frumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
da, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
Îmi place noua formă a siteului, văd în momentul acesta că doar noi suntem online.
Poemul tău, chiar din titlu ( "despre morți numai de bine" este reflecția din popor)îmi spune ca este vorba despre o iubire mai veche, dispărută acum, despre nostalgia ta în această plajă a vieții.
Un discurs poetic susținut, unitar și sensibil.
Andu și eu te respect foarte mult, chiar (îmi) ești simpatic; nu pot să nu observ faptul că ești politicos. Apreciez cele 3 încercări ale tale. Probabil nu cunoști semnificațiile acestei cifre și cu siguranță nu le cunoști pe cele esențiale . Faptul că textul te-a solicitat de 3 ori este pozitiv .Continuă, ești pe un drum ascendent, din punct de vedere spiritual vei avea de câștigat. Tot ce mi-ai scris mă bucură . În primul rând interesul tău pentru care îți mulțumesc și pentru faptul că ai consumat ceva timp să-mi/ne împărtășești impresiile.Apreciez felul în care îți exprimi părerile cu privire la textele pe care le citești ( nu sunt chiar atât de înfumurat să cred că mă citești /comentezi numai pe mine) Mulțumesc frumos!(mă aștept ca cineva să obiecteze că nu se poate mulțumi decât în felul acesta dar am vrut să potențez...) Referitor la text nu am ce să răspund este părerea ta și o respect. Mi-ai adus aminte de Balaam))) Bezele!
Am, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
cu naivitatea asta încerc să păcălesc toamna care-mi scârţie prin oase, uneori e mai uşor.
mulţumesc pentru vigilenţă Adrian.am să scot versurile care le-ai subliniat "ca semipatetice" mi s-a mai spus că este partea vulnerabilă.la restul nu aş renunţa , este o imagine pe care am construit restul chiar dacă nu e în acelaşi ton.mă gândesc şi revin.
Marga, ţi-ai exprimat o părere pe care o simt ca o susţinere.
înţeleg de ce şi îţi mulţumesc.
Ioana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
'Neața, Katya! Simpatic titlul, ai luat cuvântul "canon" cu sensul lui arhaic, de chin. Deci :"chinul de a dormi împreună". Dincolo de platitudinea cheii, rămân transcrierea stărilor și câteva imagini frumoase.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
când îți aperi un text, e bună idignarea, dacă se încadrează în limite literare.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele desperam să știi asta. nimeni nu vrea să citească istericale, și aici ești și tu de acord cu mine, cred. mai multă atenție, te rog.
Se observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deUnitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
mai ai doua incercari
pentru textul : cazane demai urmează şi alte fragmente? (o să revin)
pentru textul : Caietele lui Filip (II) dedomnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deOk margas, poemul e un fel de pseudo-psalm, așa cum l-ai perceput. Presupunând că ai înțeles bine prima parte, să trecem la ceea ce e confuz, la final. Potrivit cu viziunea mea escatologică, eu cred că ne găsim nu departe de ceea ce Biblia numește vremea sfârșitului. porumbeii (din inima mea) este ceva, o virtute, o calitate, dragostea eventual, cu care Dumnezeu aruncă dupa noaptea (spirituală) care stă la pândă ca o pisică. "Cel rău răcnește ca un leu și nu știe pe cine să înghită", se spune într-o epistolă. Nu pisica aruncă cu porumbei, ci catapulta aruncă după noapte cu porumbeii din inimă. E puțin complicat, dar și sfârșitul veacului e complicat și majoritatea nu-l înțelege. Pipăirea omoplaților și aripile e un fact finding process, pentru a se determina dacă sânt gata să zbor sau nu. Citit mai atent, de la ochiul de apă din ocnă, apusul privind insistent răsăritul din partea cealaltă, zdrențele zilei, trompeta sau trambița care își aerisește plămânii, mirosul de zambile (este arbitrar luat aici, poate fi un miros de tămâie sau de mir de nard curat), aripile (metaforice) care te duc în cealaltă parte, dimensiune, lume, împărăție etc., ei, așa am gândit eu poemul. Mulțumesc de citire, ești o comentatoare formidabilă.
pentru textul : fapt divers depe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
pentru textul : girovag al maculelor destimată doamnă Andu Moldovan și stimate domnule Silvia Batori am notat și vă mulțumesc frumos.
pentru textul : emanație deMulţumesc. Întotdeauna are.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deyester, precum spui, comicul e un ambalaj bun pentru adevăr. multam pentru apreciere!
pentru textul : prea scurt jurnal detext interesant dar parca ar mai fi trebuit dezvoltat
pentru textul : ai mâna rece, ești sinceră...moarte. deCorina,
"dar dacă timpul și universul nu ne vor
iubește-mă acum, în văzul soarelui
aici, în lanul ăsta cu maci
numai te rog
nu te grăbi"
Impecabil final. Nu am cuvinte. Felicitări!
pentru textul : Undeva cîndva deCami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deiata ca aici m-ati lasat confuz. nu inteleg despre ce "regula a jocului" este vorba. am aflat ca sint "acuzat" de tot felul de despotisme, mai mari sau mai mici, dar uite ca de o "impunere a regulii de joc" inca nu am auzit. poate mi-o clarificati dumneavoastra ca sa va pot raspunde daca este sau nu asa. in ce priveste cititul am mai spus ca sint un incult. am citit sau citesc alte lucruri decit poezie. poate ar trebui sa ma rusinez din aceasta cauza. poate singura din care am citit cite ceva din cei din lista dvs. e blandiana. stanescu prea putin. sorescu la fel. restul poate de loc. ma califica asta drept incult? sint incult. de ce face un incult un site de literatura? habar nu am. cred ca am raspuns la intrebarea asta pe la inceputurile hermeneii. poate cautati pe acolo. am citit multe alte lucruri. uneori si poezie, dar alti autori, alte epoci, alte locuri. si in general am dilema asta. stiu ca e benefic sa citesti mai ales daca vrei sa inveti. dar e si periculos pentru ca te poti "infecta", poti ajunge sa imiti sau sa "oglindesti" fara sa iti dai seama. uneori mi-e frica. daca nu voi sti sau nu voi putea sa pastrez echilibrul. alteori nici nu imi pasa. poetii sint niste egolatri convinsi. poezia este subiectivism dus la perfectiune. altfel nu poate exista cu adevarat. dar iata ca am inceput sa bat cimpii...
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deFrumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
pentru textul : Umbra. deda, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
pentru textul : dumnezeu scrie deva rog atunci sa imi spuneti unde gresesc, ce ar trebui sa corectez. scopul este sa progresez. va multumesc anticipat
pentru textul : FRAGMENTE ORGANICE DE 1 ȘI 0 deÎmi place noua formă a siteului, văd în momentul acesta că doar noi suntem online.
pentru textul : despre dragoste numai de bine dePoemul tău, chiar din titlu ( "despre morți numai de bine" este reflecția din popor)îmi spune ca este vorba despre o iubire mai veche, dispărută acum, despre nostalgia ta în această plajă a vieții.
Un discurs poetic susținut, unitar și sensibil.
Andu și eu te respect foarte mult, chiar (îmi) ești simpatic; nu pot să nu observ faptul că ești politicos. Apreciez cele 3 încercări ale tale. Probabil nu cunoști semnificațiile acestei cifre și cu siguranță nu le cunoști pe cele esențiale . Faptul că textul te-a solicitat de 3 ori este pozitiv .Continuă, ești pe un drum ascendent, din punct de vedere spiritual vei avea de câștigat. Tot ce mi-ai scris mă bucură . În primul rând interesul tău pentru care îți mulțumesc și pentru faptul că ai consumat ceva timp să-mi/ne împărtășești impresiile.Apreciez felul în care îți exprimi părerile cu privire la textele pe care le citești ( nu sunt chiar atât de înfumurat să cred că mă citești /comentezi numai pe mine) Mulțumesc frumos!(mă aștept ca cineva să obiecteze că nu se poate mulțumi decât în felul acesta dar am vrut să potențez...) Referitor la text nu am ce să răspund este părerea ta și o respect. Mi-ai adus aminte de Balaam))) Bezele!
pentru textul : îndrăgostitul cuvintelor deAm, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
pentru textul : Colecționarul de ape deMulţumesc, Paul! Nu-s prea îndrăzneaţă de felul meu, dar de data asta am îndrăznit. Încă merg pe vârfuri cu bocancii moşteniţi :)
pentru textul : Sâmbăta din cercul vicios decu naivitatea asta încerc să păcălesc toamna care-mi scârţie prin oase, uneori e mai uşor.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui demulţumesc pentru vigilenţă Adrian.am să scot versurile care le-ai subliniat "ca semipatetice" mi s-a mai spus că este partea vulnerabilă.la restul nu aş renunţa , este o imagine pe care am construit restul chiar dacă nu e în acelaşi ton.mă gândesc şi revin.
Marga, ţi-ai exprimat o părere pe care o simt ca o susţinere.
înţeleg de ce şi îţi mulţumesc.
să mă nască prin carnea degetelor strâmbe imi pare un pic fortat insa strofa a doua e foarte reusita
pentru textul : rogatio deIoana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
pentru textul : e bună tipa devă mulţumesc pentru vizită.
Iulia, şi finalul se vrea o metaforă, atât cât reuşeşte.
Elena, mă bucur să găsesc o astfel de destinaţie!
un salut călduros amândurora.
pentru textul : în fulare de fum oraşul denu-i de ajuns să te căiești pentru păcatele mereu prezente ale trecutei lumi ...
pentru textul : Sonet 160 de'Neața, Katya! Simpatic titlul, ai luat cuvântul "canon" cu sensul lui arhaic, de chin. Deci :"chinul de a dormi împreună". Dincolo de platitudinea cheii, rămân transcrierea stărilor și câteva imagini frumoase.
pentru textul : canon să dormim împreună deaici da, e ceva parfum de hermeneia. dincolo, la parfum de hermeneia, era mai mult miros de transpiratie de sub brat. vantul, ce bun e el cateodata!
pentru textul : semnul de plecare deAm revenit... ma refeream la versul al treilea al variantei in romana... si... :-) imi plac sensurile ca in oglinda intre cele doua variante.
pentru textul : texture deo infinitate de puncte=o infinitate de soluţii
pentru textul : poveste deo matematică a sărutului. iată ceva destul de complicat.
Pagini