Oh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
Îmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
... recunosc valoarea textului la nivel de conținut și un pic contrafacerea a la Gelu Vlașin la nivel estetic, mai precis formal. uzezi de mneme si taxis foarte bine încât chiar ar trebui ca pe Găina să găsim ouă de piatră:) frumos, Ioana, cu drag, Paul
aranca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
Ani, am incercat si eu sa iti citesc biografia... mai mult ca sigur, fiecare percepe realitatea din unghiuri diferite, cu puncte de perspectiva total diferite. farmecul consta de a reproduce, in propria ta maniera, aceasta realitate, in asa fel incit sa convingi auditoriul.
trei de a vă mulțumesc pentru opinie, am citi-o cu atenție și am luat-o în considerare.. dar cred că puteați obține același efect asupra mea (nu vorbesc despre ceilați eventuali) folosind mult mai puține și mai potrivite cuvinte.
Oricum ar fi, dacă poemul v-a atras o asemenea reacție, eu vă mulțumesc umilă și vă spun din toată inima bună dimineața domnule.
Margas
Acest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat azi pe un alt site interactiv. Te rog să iei măsuri așa încât această problemă să fie rezolvată. Mulțumesc pentru înțelegere.
Madim, "iubite mă întreb de ce visele mele te-au ales pe tine nu ți-am trimis niciodată o invitație nici îngerii mei nu știau despre existența ta știu că am început într-o seară să-i scriu o scrisoare lui Dumnezeu dar niciodată nu i-am trimis-o pentru că de fiecare dată mă opresc fără putere nu mă întreba cum am început și la ce filă am ajuns mereu am o filă nescrisă. începutul e de fiecare dată altul" iubesc mult inceputul acestui poem iar sfarsitul imi fura o lacrima cu drag , erika
pentru mine e o mare bucurie semnul tău de bine. Povestea asta a fost scrisă așa, mai mult ca experiment și mă bucur tare că a plăcut. Voi reveni, poate, și cu alte povestiri din această bătătură a Măriei lu Codin, sau din altă bătătură, om vedea:)
un poem macabru. plin de pesimism. nu zic ca e obligatoriu sa scriem optimist, ci spun ca e zadarnic sa scriem infricosator. misterul si farmecul acestei poezii consta in duritatea si acuratetea autorului de aobserva negativul existential pana la cea mai intima coarda.
Întotdeauna, întotdeauna e vorba de grădini. Ascultați ce spune Rilke: "Dar când totul se-nchide peste el, sunt totuși iarăși grădini și cele șaisprezece săbii îndoite, care s-abat peste el, rază pe rază, sunt o sărbătoare! Un hohot de căderi de apă." Întotdeauna e vorba de grădini. Aici, grădina Annei.
Mi-au plăcut ideea și câteva imagini foarte sugestive cum ar fi: „aproapele meu e o stea ivită în adîncul ochilor mei”
„cît încă mai simți pești morți
în stomac”
„am crescut an de an ca măsurile unui coșciug”
„fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte”
Repetiția e necesară pe alocuri, însă e la limita suportabilului. Cred că ar mai putea fi scoase două trei dintre sintagmele „aproapele meu/aproapele tău”.
De asemenea, în partea a doua abundă „și”-urile. Mai sunt necesare niște virgule.Typo la „defătare” (strofa a doua, versul opt). Ar mai fi și „nici un” - niciun, „nici o” - nicio (după DOOM 2).
bunvenit pe hermeneia, stimabile! :) asta chiar imi place. se leaga bine, pastrezi fain alunecarea catre final cel mai tare vers: Un corb în văzduh zbura fără aripi
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
ioana, m-am gandit bine: "cu siguranta am stiut cu totii ca suntem marginiti". ce-i de facut insa cand ramai fara piele? in fiecare zi deschid catalogul. e simplu
emilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
Raluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
Citindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
Cât de multă poezie este şi în culise, şi în spatele cortinei, şi ,,pe front" !
Mulţumim pentru fanta de lumină, Vlad. Am citit cu mare plăcere!
( O întrebare: e totul ok în ,,cronică" mea? Nu am spus ceva aiurea, nu? )
În primul rînd că îmi poți spune simplu, Virgil. Bănuiesc că ne-am născut în același secol și dacă nu tot nu contează. Pentru mine.
În al doilea rînd nu cred că este corect și nici inteligent să arunci așa o „pătură largă de quasi-dispreț” fără o adresă clară. Cine sînt cei care „posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti”? Asta lăsînd la o parte faptul că nimeni nu cred că ia „la bani mărunți” pe nimeni aici pe Hermeneia.
În al treilea rînd și legat de ultima parte a ceea ce am spus mai sus, nu cred că am fost nici ironic (după cum nu cred că te-am luat „la bani mărunți”.
Pur și simplu (și nu îmi este clar dacă tu ai înțeles asta) dar pe Hermeneia încercăm să păstrăm ceva ordine. Nu cred că este nimic deosebit de modul în care funcționează alte site-uri literare (sau orice alt site dacă este să vorbim în general). Și în contextul acestei rînduieli de comun acceptate (și cred că de bun simț) textele sînt încadrate la publicare în anumite secțiuni și subsecțiuni. Nu am oferit o definiție amplă a fiecărei secțiuni sau subsecțiuni (dincolo de titlu) pentru că am observat și am înțeles că majoritatea oamenilor înțeleg despre ce este vorba. Se pare că în acest caz m-am înșelat.
Pentru că în opinia mea textul de față sub nici o formă nu cred că se încadrează la inovație literară în secțiunea experiment. Pentru că pur și simplu nu conține nici un experiment literar și cu atît mai puțin o inovație. Bănuiesc că m-am făcut clar acum.
În cel mai bun caz textul e poate un eseu, niște note, sau un subiect de polemică. Dar nu inovație. De aici întrebarea mea moderatoare.
Belizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
Aranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Oh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deimaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : la liberté promise deca o precizare: am scris "who" dupa "Virtue", desi ar fi trebuit sa scriu "Which", deoarece virtutea e o persoana. Intruchiparea lui Dumnezeu.
pentru textul : On the edge deÎmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt de... recunosc valoarea textului la nivel de conținut și un pic contrafacerea a la Gelu Vlașin la nivel estetic, mai precis formal. uzezi de mneme si taxis foarte bine încât chiar ar trebui ca pe Găina să găsim ouă de piatră:) frumos, Ioana, cu drag, Paul
pentru textul : oul de piatră dearanca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
pentru textul : arca lui do deAni, am incercat si eu sa iti citesc biografia... mai mult ca sigur, fiecare percepe realitatea din unghiuri diferite, cu puncte de perspectiva total diferite. farmecul consta de a reproduce, in propria ta maniera, aceasta realitate, in asa fel incit sa convingi auditoriul.
pentru textul : sequoia deSchimbă ceva la regulament...sau citeşte doar textul Virgil! Cu prietenie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei detrei de a vă mulțumesc pentru opinie, am citi-o cu atenție și am luat-o în considerare.. dar cred că puteați obține același efect asupra mea (nu vorbesc despre ceilați eventuali) folosind mult mai puține și mai potrivite cuvinte.
pentru textul : in the sunshine of your love deOricum ar fi, dacă poemul v-a atras o asemenea reacție, eu vă mulțumesc umilă și vă spun din toată inima bună dimineața domnule.
Margas
Acest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat azi pe un alt site interactiv. Te rog să iei măsuri așa încât această problemă să fie rezolvată. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : despre femeia deMi-e imi ies 11 acum (cu elidare). Gresesc?
pentru textul : vorbe deMadim, "iubite mă întreb de ce visele mele te-au ales pe tine nu ți-am trimis niciodată o invitație nici îngerii mei nu știau despre existența ta știu că am început într-o seară să-i scriu o scrisoare lui Dumnezeu dar niciodată nu i-am trimis-o pentru că de fiecare dată mă opresc fără putere nu mă întreba cum am început și la ce filă am ajuns mereu am o filă nescrisă. începutul e de fiecare dată altul" iubesc mult inceputul acestui poem iar sfarsitul imi fura o lacrima cu drag , erika
pentru textul : La fereastra asta Dumnezeu plânge depentru mine e o mare bucurie semnul tău de bine. Povestea asta a fost scrisă așa, mai mult ca experiment și mă bucur tare că a plăcut. Voi reveni, poate, și cu alte povestiri din această bătătură a Măriei lu Codin, sau din altă bătătură, om vedea:)
pentru textul : Povestiri de aci din bătătura Măriei lu Codin deun poem macabru. plin de pesimism. nu zic ca e obligatoriu sa scriem optimist, ci spun ca e zadarnic sa scriem infricosator. misterul si farmecul acestei poezii consta in duritatea si acuratetea autorului de aobserva negativul existential pana la cea mai intima coarda.
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deÎntotdeauna, întotdeauna e vorba de grădini. Ascultați ce spune Rilke: "Dar când totul se-nchide peste el, sunt totuși iarăși grădini și cele șaisprezece săbii îndoite, care s-abat peste el, rază pe rază, sunt o sărbătoare! Un hohot de căderi de apă." Întotdeauna e vorba de grădini. Aici, grădina Annei.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dedrept ai rostit Andule
pentru textul : inexist deAm venit cu surle și trâmbițe să dezmorțesc oleacă hermeneia. Glumă – n’am mutre că puneam o față zâmboacă.
pentru textul : pseudo/credo deMi-au plăcut ideea și câteva imagini foarte sugestive cum ar fi:
„aproapele meu e o stea ivită în adîncul ochilor mei”
„cît încă mai simți pești morți
în stomac”
„am crescut an de an ca măsurile unui coșciug”
„fața lui e fața lui dumnezeu
sărutînd un copil pe frunte”
Repetiția e necesară pe alocuri, însă e la limita suportabilului. Cred că ar mai putea fi scoase două trei dintre sintagmele „aproapele meu/aproapele tău”.
pentru textul : iubește-ți aproapele deDe asemenea, în partea a doua abundă „și”-urile. Mai sunt necesare niște virgule.Typo la „defătare” (strofa a doua, versul opt). Ar mai fi și „nici un” - niciun, „nici o” - nicio (după DOOM 2).
bunvenit pe hermeneia, stimabile! :) asta chiar imi place. se leaga bine, pastrezi fain alunecarea catre final cel mai tare vers: Un corb în văzduh zbura fără aripi
pentru textul : Mourn desuper text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
pentru textul : vorbim despre noi deparodie...dupa care text?
pentru textul : NolamnotHamlet deioana, m-am gandit bine: "cu siguranta am stiut cu totii ca suntem marginiti". ce-i de facut insa cand ramai fara piele? in fiecare zi deschid catalogul. e simplu
pentru textul : ebosa deemilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : noapte de pământ ars deRaluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
pentru textul : desperado deCitindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
pentru textul : nu cred deCât de multă poezie este şi în culise, şi în spatele cortinei, şi ,,pe front" !
pentru textul : jurnal de front. virtualia deMulţumim pentru fanta de lumină, Vlad. Am citit cu mare plăcere!
( O întrebare: e totul ok în ,,cronică" mea? Nu am spus ceva aiurea, nu? )
În primul rînd că îmi poți spune simplu, Virgil. Bănuiesc că ne-am născut în același secol și dacă nu tot nu contează. Pentru mine.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deÎn al doilea rînd nu cred că este corect și nici inteligent să arunci așa o „pătură largă de quasi-dispreț” fără o adresă clară. Cine sînt cei care „posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti”? Asta lăsînd la o parte faptul că nimeni nu cred că ia „la bani mărunți” pe nimeni aici pe Hermeneia.
În al treilea rînd și legat de ultima parte a ceea ce am spus mai sus, nu cred că am fost nici ironic (după cum nu cred că te-am luat „la bani mărunți”.
Pur și simplu (și nu îmi este clar dacă tu ai înțeles asta) dar pe Hermeneia încercăm să păstrăm ceva ordine. Nu cred că este nimic deosebit de modul în care funcționează alte site-uri literare (sau orice alt site dacă este să vorbim în general). Și în contextul acestei rînduieli de comun acceptate (și cred că de bun simț) textele sînt încadrate la publicare în anumite secțiuni și subsecțiuni. Nu am oferit o definiție amplă a fiecărei secțiuni sau subsecțiuni (dincolo de titlu) pentru că am observat și am înțeles că majoritatea oamenilor înțeleg despre ce este vorba. Se pare că în acest caz m-am înșelat.
Pentru că în opinia mea textul de față sub nici o formă nu cred că se încadrează la inovație literară în secțiunea experiment. Pentru că pur și simplu nu conține nici un experiment literar și cu atît mai puțin o inovație. Bănuiesc că m-am făcut clar acum.
În cel mai bun caz textul e poate un eseu, niște note, sau un subiect de polemică. Dar nu inovație. De aici întrebarea mea moderatoare.
Belizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
pentru textul : Paraidolia deFelicitări, succes la lansare! Coperta e prea rece şi distantă, comparativ cu stilul cald şi apropiat de suflet al poemelor.
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deAranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
pentru textul : mess dePagini