un fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
ca de la om la om - poeziile tale aduc ceva nostalgii. iar daca e vorba de invidie - orice om la varsta ta este de invidiat. cu atat mai mult un om frumos.
scrii curat. si pari sa ai ceva de spus. si - partea cea mai frumoasa - pastrezi intacta partea aceea care stie inca sa se mire. tine bine de ea.
cat despre commenturi - eu cel mai mult am invatat de la oamenii care "m"-au criticat, au incercats a ma sfatuiasca. tine-i aproape pe astia. un individios nu isi pierde din timp pentru a te ajuta.
Uneori poveștile se tranasformă în realitatea matură văzută prin ochi de copil. Tocmai cȃnd trebuie. Nici mai devreme, nici mai tȃrziu. Sunt gȃnduri (mai bine zis sentimente) care mi le-a trezit textul (cu toate imperfecțiunile sale posibile). Pentru că eu „percep” un text în mod „gestaltic”. Nu mai am (nici nu am avut niciodată) răbdare și timp să fiu analitic. Las plăcerea asta altora.
Poemul are un plăcut iz nipon.
Susțin și eu sugestia lui Adrian. Chiar nu sunt necesare acele cuvinte. Ele denumesc o acțiune atât de evidentă încărcând poemul. Lipsa lor o asociez cu pauza din haiku, moment în care tranziția spre versul final se face în cititor după un moment de tăcere, de suspans.
dragii mei dorin și cozan, prima mea peniță i-o dau lui francisc, fiindcă știu că nu-i el de vină pentru versul cu "a băgat" - singurul cusur ce-l găsesc acestei poezii. dar o zvîrl colo-n sufletul apei, iar cînd îi mai vine a arunca pietricele s-o zărească printre cerculețe. și să clipocească. așa cum numai el știe!
întru-cît domnul vladimir este editor, are tot dreptul sa intervină cu cerințe și observații. iar eu, prin urmare, trebuie să-mi asum obligația de a-i răspunde cerințelor. din variantele enumerate de domnul vladimir o aleg pe ultima, fiind cea adevărată. așadar: primele versuri denotă falsul aparenței. adică aceste plante otrăvitoare sub denumirea de leandri sunt capabili să cucerească pînă și îngerii prin frumusețea primă, prin aparență. mi se pare foarte reușită translația subtilă dinspre limpezimea apei înspre puritatea adîncului ființei. lumea redusă la mărimea palmelor, puterea de a o construi trasînd cu un deget conturul mulților noduroși. repetiția ai vrea să știi mi-a plăcut din start, de la prima citire și mi s-a părut potrivită așa pentru a continua gîndul și a accentua curiozitatea. în prima strofă de asemenea gîndul rămîne neterminat și asta îi oferă o mai mare libertate cititorului în a alege ce poate însemna pentru el un zîmbet. în următoarea strofă pesemne e un typos: în loc de "e faci tu aici" ar trebui să fie " ce faci...". cred că e posibil de rectificat. personajele care dioaloghează precizează semnificația versurilor anterioare într-o manieră jucăușă și nonșalantă (depistată în cuvintele accentuată) versus calmul și liniștea lui. și iarăși o mișcare magică înspre deschiderea unei noi lumi plus un paradox de final ptr mijlocul ultimei strofe. recunosc, sunt disonanțe și exprimarea e stîngace, dar textul merită a fi remarcat, macar ptr încurajare și idee. doar știți că uneori stîngăcia exprimării face calitatea scrierii și autenticitatea ei. voi ține cont în viitor să nu exagerez în ceea ce privește bagheta aurie. îmi pare rău că argumentul meu a fost insuficient. sper că acum e admisibil. știu că cea mai mare problemă constă în schimbarea bruscă a atitudinii față de text. dar, vă asigur, domnule vladimir, pot să vă enumer un șir nelimitat de comentarii de pe hermeneia însoțite de penițe care nu corespund cerințelor siteului. o seară bună să aveți.
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
Ela, îmi cer scuze pentru că am scris pseudonimul tău de editor pe agonia.ro în loc de numele care apare pe volum. Am remediat, mulțumesc pentru vigilență. Te așteptăm oricând!
cred că ai putea să vezi pe you tube prin search "Luca & Loraine Baricchi Japan Open - Tango" tot acolo, vei putea să vezi și gustul meu în privința rochiilor de seară... dar așa cum spuneai și tu, de gustibus non disputandum.
un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
bine, da nu va napustiti cu totii asupra mea. am pus o intrebare nevinovata si atit, ca intelegeam. aalizeei, foarte bine lucrat, nici n-am observat ca nu e originalul. superb.
Paul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
Sincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
Multiple și adânci sensuri transpar din aceste asociații lingvistice, iar concentrat și cea mai profundă rămâne "iubirea față de aproapele" - fie în Galileea, fie în vreun sătuc de pe marginea Dunării... Nichita Stănescu spunea ca e iubit de femeie, deoarece îi cosea cămășile... Laptele aici e calea lactee a tainei nunții fenixice.
nu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
Pentru caracterul universal, dar nu invaziv, pentru perfecta mulare a imaginii pe sens, pentru discursul elegant, echilibrat şi suficient, pentru momentul de meditaţie, pentru scuturarea resemnată de cap, pentru "soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta / începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt" şi pentru că e unul dintre textele pe care mi-ar fi plăcut să le scriu eu.
E puţin diferit de ce şi cum scrii de obicei, din toate pdv. E unul dintre textele tale care mi-au plăcut cel mai mult şi unul dintre cele mai bune citite de curând.
Poate se ajunge la un acordaj. Din acest motiv aici e o Casa unde poate locui oricine. Nu trebuie sa existe temeri, am ales sa deschid usile pentru memorie. Multumesc de trecere, Ela.
raluca, ia-o ca un avertisment. asta daca îți dorești cu adevărat să activezi și să postezi pe Hermeneia, și dacă nu cumva confunzi acest loc cu o rețea de interacțiune socială. nu că nu am interacționa ca ființe sociale dar acest loc nu este o rețea de interacțiune socială. deci, te rog să nu mai intri în discuții cu alți comentatori și să nu mai comentezi comentarii. mi-ar place să cred că nu există niciun fel de ambiguitate în ceea ce îți cer mai alesc că este stipulat și în regulament.
pamflet, pamflet, da tot nu îmi pare un text bun: e prea prozaic iar versurile se succed ca o elucubrație. Am să te mai citesc în general, și am să revin și asupra pamfletului; este probabil ca prima mea impresie sa fi fost una gresită. numai bine
Adriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
astfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
Iertare, Adrian! La noi se dă un miel :) ( cred că mâ gândeam la băiatul meu care va fi mire sâmbăta asta :) )
Sebi, mulţumesc pentru observaţii şi aprecieri :) Despre titlu: amurgul vieţii mă face mai introspectivă. Poate îmi va veni o idee mai bună şi voi schimba.
E important să ştiu cum vede lectorul avizat gândurile mele.
Mulțumesc Adriana, un mulțumesc trimis cu glas triun, de goarnă, trompetă și trâmbiță. Titlul se vroia la început a fi "tablou cu inevitabilul", dar l-am ales ca fapt divers, să nu sune alarma. Mă bucur că ai rezonat cu poemul, dacă ar trebui să spun o observație, aș spune că ceva s-a schimbat în viața ta, nu știu ce, dar știu.
Apreciez aceste bijuterii poetice, pe care eu le citesc ca pe nişte poeme într-un vers al cărui iniţiator a fost Ion Pillat. Menţionez că domnia sa a impus prin creaţiile sale un segment nou în stilisitica poeziei, acceptată de critici precum Ion Coteanu, şi chiar de Academia Română.
Poemul într-un vers pare a fi o replică românească la poezia niponă. Versul are 13-14 silabe. De asemeni, are şi un titlu şi se acceptă figurile de stil.
Arămie
Ce nostalgie trasă prin inel, septembrie!...
Ar putea lipsi ,,ce-ul", dar cine ştie ce comori ascunde :)
Pentru forţa de concentrare poetică, pentru că a reuşit să facă să strălucească un poem arămiu în câteva cuvinte (într-un singur vers ), semnul meu de apreciere!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
pentru textul : o tristețe neterminată de:) ce de commenturi.
ca de la om la om - poeziile tale aduc ceva nostalgii. iar daca e vorba de invidie - orice om la varsta ta este de invidiat. cu atat mai mult un om frumos.
scrii curat. si pari sa ai ceva de spus. si - partea cea mai frumoasa - pastrezi intacta partea aceea care stie inca sa se mire. tine bine de ea.
cat despre commenturi - eu cel mai mult am invatat de la oamenii care "m"-au criticat, au incercats a ma sfatuiasca. tine-i aproape pe astia. un individios nu isi pierde din timp pentru a te ajuta.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate defoloseste butonul "editeaza". (sub text, dreapta)
pentru textul : Tu ești femeie detextul este simpatic. ai insa o greseala de tiparire. apoi partea a doua a primei strofe devine mult prea logic-discursiva dupa parerea mea
pentru textul : Ana Lugojana dePaul, mă voi gândi la propunerea pentru final. Îți mulțumesc pentru popas!
pentru textul : Cătune deUneori poveștile se tranasformă în realitatea matură văzută prin ochi de copil. Tocmai cȃnd trebuie. Nici mai devreme, nici mai tȃrziu. Sunt gȃnduri (mai bine zis sentimente) care mi le-a trezit textul (cu toate imperfecțiunile sale posibile). Pentru că eu „percep” un text în mod „gestaltic”. Nu mai am (nici nu am avut niciodată) răbdare și timp să fiu analitic. Las plăcerea asta altora.
pentru textul : anima mundi deSe recomandă forma „măceș”.
Poemul are un plăcut iz nipon.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deSusțin și eu sugestia lui Adrian. Chiar nu sunt necesare acele cuvinte. Ele denumesc o acțiune atât de evidentă încărcând poemul. Lipsa lor o asociez cu pauza din haiku, moment în care tranziția spre versul final se face în cititor după un moment de tăcere, de suspans.
10 (zece) pentru copertă!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deNu-mi place aici: " tu vii mă iubești în sărbători fără nume"
Finalul însă e foarte reuşit.
"se pune ceața și ninge mărunt pe marmurile din bellu
printre ierburi zăpada e o mireasă la braț cu tatăl ei" - fain, fain.
(poate ar putea lipsi "ei" - "la braţ cu tatăl").
pentru textul : în toate drumurile mele respinse dedragii mei dorin și cozan, prima mea peniță i-o dau lui francisc, fiindcă știu că nu-i el de vină pentru versul cu "a băgat" - singurul cusur ce-l găsesc acestei poezii. dar o zvîrl colo-n sufletul apei, iar cînd îi mai vine a arunca pietricele s-o zărească printre cerculețe. și să clipocească. așa cum numai el știe!
pentru textul : Pe Acropole, cu barca de aur zburând… deîntru-cît domnul vladimir este editor, are tot dreptul sa intervină cu cerințe și observații. iar eu, prin urmare, trebuie să-mi asum obligația de a-i răspunde cerințelor. din variantele enumerate de domnul vladimir o aleg pe ultima, fiind cea adevărată. așadar: primele versuri denotă falsul aparenței. adică aceste plante otrăvitoare sub denumirea de leandri sunt capabili să cucerească pînă și îngerii prin frumusețea primă, prin aparență. mi se pare foarte reușită translația subtilă dinspre limpezimea apei înspre puritatea adîncului ființei. lumea redusă la mărimea palmelor, puterea de a o construi trasînd cu un deget conturul mulților noduroși. repetiția ai vrea să știi mi-a plăcut din start, de la prima citire și mi s-a părut potrivită așa pentru a continua gîndul și a accentua curiozitatea. în prima strofă de asemenea gîndul rămîne neterminat și asta îi oferă o mai mare libertate cititorului în a alege ce poate însemna pentru el un zîmbet. în următoarea strofă pesemne e un typos: în loc de "e faci tu aici" ar trebui să fie " ce faci...". cred că e posibil de rectificat. personajele care dioaloghează precizează semnificația versurilor anterioare într-o manieră jucăușă și nonșalantă (depistată în cuvintele accentuată) versus calmul și liniștea lui. și iarăși o mișcare magică înspre deschiderea unei noi lumi plus un paradox de final ptr mijlocul ultimei strofe. recunosc, sunt disonanțe și exprimarea e stîngace, dar textul merită a fi remarcat, macar ptr încurajare și idee. doar știți că uneori stîngăcia exprimării face calitatea scrierii și autenticitatea ei. voi ține cont în viitor să nu exagerez în ceea ce privește bagheta aurie. îmi pare rău că argumentul meu a fost insuficient. sper că acum e admisibil. știu că cea mai mare problemă constă în schimbarea bruscă a atitudinii față de text. dar, vă asigur, domnule vladimir, pot să vă enumer un șir nelimitat de comentarii de pe hermeneia însoțite de penițe care nu corespund cerințelor siteului. o seară bună să aveți.
pentru textul : pictograme (1) deDomnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
pentru textul : rem deEla, îmi cer scuze pentru că am scris pseudonimul tău de editor pe agonia.ro în loc de numele care apare pe volum. Am remediat, mulțumesc pentru vigilență. Te așteptăm oricând!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție decred că ai putea să vezi pe you tube prin search "Luca & Loraine Baricchi Japan Open - Tango" tot acolo, vei putea să vezi și gustul meu în privința rochiilor de seară... dar așa cum spuneai și tu, de gustibus non disputandum.
pentru textul : Loraine deun text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă deCorectat.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut debine, da nu va napustiti cu totii asupra mea. am pus o intrebare nevinovata si atit, ca intelegeam. aalizeei, foarte bine lucrat, nici n-am observat ca nu e originalul. superb.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut dePaul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
pentru textul : introfanie de toamnă I deSincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
Multiple și adânci sensuri transpar din aceste asociații lingvistice, iar concentrat și cea mai profundă rămâne "iubirea față de aproapele" - fie în Galileea, fie în vreun sătuc de pe marginea Dunării... Nichita Stănescu spunea ca e iubit de femeie, deoarece îi cosea cămășile... Laptele aici e calea lactee a tainei nunții fenixice.
pentru textul : galileea caprelor denu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! deVă mulţumesc, domnule Călin, pentru lectură, comentariul succint, dar aplicat, pentru aprecieri şi pentru vibraţie. Toate bune!
pentru textul : De vorbă cu tata dePentru caracterul universal, dar nu invaziv, pentru perfecta mulare a imaginii pe sens, pentru discursul elegant, echilibrat şi suficient, pentru momentul de meditaţie, pentru scuturarea resemnată de cap, pentru "soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta / începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt" şi pentru că e unul dintre textele pe care mi-ar fi plăcut să le scriu eu.
E puţin diferit de ce şi cum scrii de obicei, din toate pdv. E unul dintre textele tale care mi-au plăcut cel mai mult şi unul dintre cele mai bune citite de curând.
Felicitări!
pentru textul : oniromahie dePoate se ajunge la un acordaj. Din acest motiv aici e o Casa unde poate locui oricine. Nu trebuie sa existe temeri, am ales sa deschid usile pentru memorie. Multumesc de trecere, Ela.
pentru textul : casamaro deraluca, ia-o ca un avertisment. asta daca îți dorești cu adevărat să activezi și să postezi pe Hermeneia, și dacă nu cumva confunzi acest loc cu o rețea de interacțiune socială. nu că nu am interacționa ca ființe sociale dar acest loc nu este o rețea de interacțiune socială. deci, te rog să nu mai intri în discuții cu alți comentatori și să nu mai comentezi comentarii. mi-ar place să cred că nu există niciun fel de ambiguitate în ceea ce îți cer mai alesc că este stipulat și în regulament.
pentru textul : de vorbă cu tine II depamflet, pamflet, da tot nu îmi pare un text bun: e prea prozaic iar versurile se succed ca o elucubrație. Am să te mai citesc în general, și am să revin și asupra pamfletului; este probabil ca prima mea impresie sa fi fost una gresită. numai bine
pentru textul : căpățâni de porc în automobile de lux demultam, Vlad!
pentru textul : în fiecare este o rație de stimă deAdriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
pentru textul : picătură deastfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
Iertare, Adrian! La noi se dă un miel :) ( cred că mâ gândeam la băiatul meu care va fi mire sâmbăta asta :) )
Sebi, mulţumesc pentru observaţii şi aprecieri :) Despre titlu: amurgul vieţii mă face mai introspectivă. Poate îmi va veni o idee mai bună şi voi schimba.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deE important să ştiu cum vede lectorul avizat gândurile mele.
Mulțumesc Adriana, un mulțumesc trimis cu glas triun, de goarnă, trompetă și trâmbiță. Titlul se vroia la început a fi "tablou cu inevitabilul", dar l-am ales ca fapt divers, să nu sune alarma. Mă bucur că ai rezonat cu poemul, dacă ar trebui să spun o observație, aș spune că ceva s-a schimbat în viața ta, nu știu ce, dar știu.
pentru textul : fapt divers deApreciez aceste bijuterii poetice, pe care eu le citesc ca pe nişte poeme într-un vers al cărui iniţiator a fost Ion Pillat. Menţionez că domnia sa a impus prin creaţiile sale un segment nou în stilisitica poeziei, acceptată de critici precum Ion Coteanu, şi chiar de Academia Română.
Poemul într-un vers pare a fi o replică românească la poezia niponă. Versul are 13-14 silabe. De asemeni, are şi un titlu şi se acceptă figurile de stil.
Arămie
Ce nostalgie trasă prin inel, septembrie!...
Ar putea lipsi ,,ce-ul", dar cine ştie ce comori ascunde :)
Pentru forţa de concentrare poetică, pentru că a reuşit să facă să strălucească un poem arămiu în câteva cuvinte (într-un singur vers ), semnul meu de apreciere!
pentru textul : arămie dePagini