dan, fireste ca esti tentat sa crezi ca nu ma iubesc deloc, dar te inseli. putin putin tot... deci, nu-l scot inca. serios acum: virgil, chiar este interzis sa punem diacritice??? calilean, te astept cu raspunsul la intrebarea colocviala dar franca si amabila: "tie iti place cum scriu eu?" si: "de ce?"
Mulțumesc mult, Luminița, pentru comentariu. Neluându-mă pe mine însumi prea în serios cu versurile, îmi vin frecvent și idei umoristice... La primul text, cu scoica, m-am gândit la apa din băltoacă și mi s-a părut normal să las termenul la singular... Legat de ultimul haiku (adică senryu) părerile celor care l-au văzut sunt împărțite. La unii nu le-a plăcut că pomenesc cuvântul vacă, altcvineva l-a apreciat tocmai din cauza subiectului ales (am fost mai demult certat de cineva și pentru cuvântul "oase" folosit într-un haiku, exact un haiku care altui amic i-a plăcut cel mai mult exact din cauza prezenței acelui cuvânt). Dacă am reușit măcar să stârnesc un zâmbet, mă declar mulțumit de încercarea de mai sus.
a! uite-o aici! dar rămân cu aceași nelămurire a "ca o-urilor". poemul are o nuanță apătoasă, dacă pot spune astfel, prin folosirea termenilor "licărire/de apă", "flacără lichidă", "formă amfibie"..., dar își pierde această atitudine prin comparații uscate, ca acele cărți arzând sau personalizarea pădurii care gândește. nu mai înțeleg, în acest context, rostul Bibliei și titlul. cu aleasă stimă și prețuire, mircea nincu.
aha, vad c-o iei pe limbi straine, bineee,iaca : in doua surecele de vreasc sa se faca, picerele tale, faptura buimaca, sa uiti la utrenii tipicul si psalmii in zi de craciun sa n-ai dupa-masa tutun sa-ti puta buricu... acu o sa te dezveti de cosmopolitism burghezo-mosieresc?:) ca deh, piatra-i petra (:)) de e piatra... pst.reclamatii la Arghezi.
mă îmbată poezia aceasta pe care nu o știe nimeni
doar duhul tău a întâlnit-o într-o căpiță de fân
am visat în lucernă demult pe o pătură aspră a unui paznic de noapte
vocile pândeau țârâit de greieri
stofa cu miros de motorină și sudoare
în acel dreptunghi dormise
un om ce păzea un lan
nu am deschis carapacea de broască țestoasă
am tot privit cum trece înainte
cu un deget cu două cu orizontul roșiatic
apoi am povestit
ți-am spus hanuk
o să te miri
vei protesta
istoria nu o scriu visătorii
hei istoria hanuk
când a ajuns broasca țestoasă
atât de departe
în chenar rustic năvălește
absurdul fotografiilor
A.A.A. Acest text este afront de apreciere adus femeii.
Nu cred ca dvs, spalati, calcati, faceti mancare,faceti piata cand veniti de la serviciu.Poate nu santeti casatorit, in cazul acesta iesiti din acest sablon. Textul acesta reprezinta femeile care fac acest lucru grotesc, inuman, eu le inteleg, le sustin si respect.
Multam!
textul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
remarc iremisibil pentru unii versurile: la non stop găsesc aceeași veșnicie gratis înșirată pe rafturi ca un șir de mărgele la gâtul de sfinx și: mersul meu face bine la depărtare la tenul timpului poate și la percepție ai construit ca un Manole o consistență proprie și remarc nonșalanța și ironia cu care te detașezi în poem. aceasta e o poezie care merită a fi semnalată. însă între noi fie vorba, chiar contează mai mult dacă îți pun o peniță sau îți spun că stilul tău îmi cade bine?:) te pândesc și cu nobilul semn de aur:)! târziu, paul p.s. nici dl. Dancuș nu are gusturi proaste:)!
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data mi-a dat impresia ca face parte din mine. aproape ca si cum simturile mele l-au rescris de fiecare data cand l-am citit. finalul ma lasa mereu suspendata, nu pentru ca ar fi el grabit ci pentru ca se termina confesiunea si trebuie sa ma trezesc. probabil din cauza intimitatii profunde pe care ai reusit s-o creezi, am avut un sentiment de deja vu la un moment dat, in fine.
mi-a placut foarte mult partea asta "dacă auzi vreodată ceva
e doar un magnetofon pe care ascult uneori
pașii tăi și ploaia
nici ea nu mai vine de multă vreme
doar zilele intră în suflet
ca niște hulubi orbi"
toata aprecierea!
Cum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
Mulțumesc vouă mult pentru lectură și pentru semnele lăsate.
Dragă Cristina, atenționarea ta este de obicei precisă, însă acum ce să înțeleg din ea, că eu nu știu cum e corect sau că, în contextul poemului, ar trebui să aplic forma corectă (de dragul gramaticii) și să iasă 'de atunci mă străduiesc să te iubesc'.
Stimate domnule Jorz, mă bucur că aveți o asemenea convingere vis-a-vis de poziția feței mele în raport cu poezia și mai mult, cu drumul Damascului. Personal mă îndoiesc de foarte multe lucruri și, credeți-mă, ori de câte ori întâlnesc un om de statură verticală așa ca Dvs., care este în posesia vreunei certitudini, oricare ar fi aceea, mă cutremur de admirație și Doamne ferește, în funcție de gravitatea revelației, pot genera chiar un tsunami.
Margas
nu ştiu dacă s-a primit comentariul meu anterior, repet întrebarea: îmi poate răspunde cineva de ce este acest text în"şantier" ?
am mai trimis o poezie care-şi aşteaptă aprobarea.
în concluzie, sper să nu foe vorba de o "răzbunare"ieftină a editorilor/directorilor deranjaţi că mi-am exprimat o părere. dacă da să mi se spună, că nu-i nici o tragedie, pot să mă retrag de pe site fără probleme.sper, deci, să mă înşel şi să nu fie acesta un modus vivendi al Hermeneia...
singura chestie care mi se pare cumva nepotrivită cu tonul scrieriii este ”să ne aglutinăm”...Mi se pare că e un verb care sună cam aiurea. În rest faină ușa ca un aluat și restul. Da. Să scrii despre ce vezi/preupui/simți/presupui că vezi sau simți. mișto treaba asta. :)
O incursiune culturala de inalta tinuta intr-un oras prestigios si nu neaparat din punctul meu de vedere...Atmosfera Parisului in trei zile ..., a fost fara indoiala putin prea scurt in a o trai si a o resimti, dar tu ai vizitat trei monumente magnifice, trei muzee foarte importante, cu expozitii nationale si internationale cu reputatie. Le grand Palais este un monument renovat de curind, care si-a regasit toata stralucirea suprafetelor sale vitrate, avand un sarm particular acolo in vecinatatea podului Alexandru III. Un reportaj foarte bun ce prezinta Parisul in cultura sa cea mai stralucitoare. Felicitari.
Stefane si mie mi se intampla sa-mi placa atat de mult o poezie incat sa raman fara cuvinte insa atunci cand remarci un text este necesar sa iti justifici alegerea. Cred ca ar fi si in avantajul autoarei daca ai putea sa-i pui in valoare poezia printr-un comentariu potrivit.
și totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
- aș fi pus „ispita mușcăturii fără dragoste” - aș renunța la „o voce îmi spune că moartea și viața sunt partenerii perfecți de dans” sau aș înlocui cu altceva pare parca putin prea „declama” textul dar e bun mai ales cînd închizi ochii după ce îl citești
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dan, fireste ca esti tentat sa crezi ca nu ma iubesc deloc, dar te inseli. putin putin tot... deci, nu-l scot inca. serios acum: virgil, chiar este interzis sa punem diacritice??? calilean, te astept cu raspunsul la intrebarea colocviala dar franca si amabila: "tie iti place cum scriu eu?" si: "de ce?"
pentru textul : de dragoste deMulțumesc mult, Luminița, pentru comentariu. Neluându-mă pe mine însumi prea în serios cu versurile, îmi vin frecvent și idei umoristice... La primul text, cu scoica, m-am gândit la apa din băltoacă și mi s-a părut normal să las termenul la singular... Legat de ultimul haiku (adică senryu) părerile celor care l-au văzut sunt împărțite. La unii nu le-a plăcut că pomenesc cuvântul vacă, altcvineva l-a apreciat tocmai din cauza subiectului ales (am fost mai demult certat de cineva și pentru cuvântul "oase" folosit într-un haiku, exact un haiku care altui amic i-a plăcut cel mai mult exact din cauza prezenței acelui cuvânt). Dacă am reușit măcar să stârnesc un zâmbet, mă declar mulțumit de încercarea de mai sus.
pentru textul : Secvență senryu* dea! uite-o aici! dar rămân cu aceași nelămurire a "ca o-urilor". poemul are o nuanță apătoasă, dacă pot spune astfel, prin folosirea termenilor "licărire/de apă", "flacără lichidă", "formă amfibie"..., dar își pierde această atitudine prin comparații uscate, ca acele cărți arzând sau personalizarea pădurii care gândește. nu mai înțeleg, în acest context, rostul Bibliei și titlul. cu aleasă stimă și prețuire, mircea nincu.
pentru textul : cuvânt impropriu dece darnic mi-esti, poete! mare multam:)
pentru textul : ultima cină dedin motive menționate în alte comentarii ale mele. ai ales să le ignori. textul nu poate apare așa pe site.
pentru textul : Umbre căzute din lună deaha, vad c-o iei pe limbi straine, bineee,iaca : in doua surecele de vreasc sa se faca, picerele tale, faptura buimaca, sa uiti la utrenii tipicul si psalmii in zi de craciun sa n-ai dupa-masa tutun sa-ti puta buricu... acu o sa te dezveti de cosmopolitism burghezo-mosieresc?:) ca deh, piatra-i petra (:)) de e piatra... pst.reclamatii la Arghezi.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase demă îmbată poezia aceasta pe care nu o știe nimeni
doar duhul tău a întâlnit-o într-o căpiță de fân
am visat în lucernă demult pe o pătură aspră a unui paznic de noapte
vocile pândeau țârâit de greieri
stofa cu miros de motorină și sudoare
în acel dreptunghi dormise
un om ce păzea un lan
nu am deschis carapacea de broască țestoasă
am tot privit cum trece înainte
cu un deget cu două cu orizontul roșiatic
apoi am povestit
ți-am spus hanuk
o să te miri
pentru textul : poezie pe pătura aspră a unui paznic de noapte devei protesta
istoria nu o scriu visătorii
hei istoria hanuk
când a ajuns broasca țestoasă
atât de departe
în chenar rustic năvălește
absurdul fotografiilor
A.A.A. Acest text este afront de apreciere adus femeii.
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deNu cred ca dvs, spalati, calcati, faceti mancare,faceti piata cand veniti de la serviciu.Poate nu santeti casatorit, in cazul acesta iesiti din acest sablon. Textul acesta reprezinta femeile care fac acest lucru grotesc, inuman, eu le inteleg, le sustin si respect.
Multam!
textul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deremarc iremisibil pentru unii versurile: la non stop găsesc aceeași veșnicie gratis înșirată pe rafturi ca un șir de mărgele la gâtul de sfinx și: mersul meu face bine la depărtare la tenul timpului poate și la percepție ai construit ca un Manole o consistență proprie și remarc nonșalanța și ironia cu care te detașezi în poem. aceasta e o poezie care merită a fi semnalată. însă între noi fie vorba, chiar contează mai mult dacă îți pun o peniță sau îți spun că stilul tău îmi cade bine?:) te pândesc și cu nobilul semn de aur:)! târziu, paul p.s. nici dl. Dancuș nu are gusturi proaste:)!
pentru textul : consistență proprie deEugen, tu nu ai uitat că, în ultimă instanţă, rolul poeziei, ca a oricărei arte, este acela de a sensibiliza într-un sens sau altul, nu?
pentru textul : Psihanalizabil, nu? deam citit de mai multe ori textul si de fiecare data mi-a dat impresia ca face parte din mine. aproape ca si cum simturile mele l-au rescris de fiecare data cand l-am citit. finalul ma lasa mereu suspendata, nu pentru ca ar fi el grabit ci pentru ca se termina confesiunea si trebuie sa ma trezesc. probabil din cauza intimitatii profunde pe care ai reusit s-o creezi, am avut un sentiment de deja vu la un moment dat, in fine.
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni demi-a placut foarte mult partea asta "dacă auzi vreodată ceva
e doar un magnetofon pe care ascult uneori
pașii tăi și ploaia
nici ea nu mai vine de multă vreme
doar zilele intră în suflet
ca niște hulubi orbi"
toata aprecierea!
Ela, thank you. You catched a thread :)
pentru textul : disease deCum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
pentru textul : nevermore deDupa 24 de ore de la postare, inca nicio reactie. Sa inteleg ca am dat-o-n bara? Totusi, 25 de afisari din care doar vreo 3 sunt ale mele. Strange...
pentru textul : some rule rules some rules deoare ce nu este previzibil cu privire la ea?
pentru textul : am văzut-o deMulțumesc vouă mult pentru lectură și pentru semnele lăsate.
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deDragă Cristina, atenționarea ta este de obicei precisă, însă acum ce să înțeleg din ea, că eu nu știu cum e corect sau că, în contextul poemului, ar trebui să aplic forma corectă (de dragul gramaticii) și să iasă 'de atunci mă străduiesc să te iubesc'.
Stimate domnule Jorz, mă bucur că aveți o asemenea convingere vis-a-vis de poziția feței mele în raport cu poezia și mai mult, cu drumul Damascului. Personal mă îndoiesc de foarte multe lucruri și, credeți-mă, ori de câte ori întâlnesc un om de statură verticală așa ca Dvs., care este în posesia vreunei certitudini, oricare ar fi aceea, mă cutremur de admirație și Doamne ferește, în funcție de gravitatea revelației, pot genera chiar un tsunami.
Margas
voia poetului nu a cititorului care nu a sugerat să se renunțe la comparații. efectul de lupă la ca
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb de...ca/precum/așa...etc.
nu ştiu dacă s-a primit comentariul meu anterior, repet întrebarea: îmi poate răspunde cineva de ce este acest text în"şantier" ?
am mai trimis o poezie care-şi aşteaptă aprobarea.
în concluzie, sper să nu foe vorba de o "răzbunare"ieftină a editorilor/directorilor deranjaţi că mi-am exprimat o părere. dacă da să mi se spună, că nu-i nici o tragedie, pot să mă retrag de pe site fără probleme.sper, deci, să mă înşel şi să nu fie acesta un modus vivendi al Hermeneia...
pentru textul : la albia râului meu de lacrimi acolo am şezut şi-am plâns deSe vede o altă faţă poetică. Mi-a plăcut poemul. Finalul foarte bun.
pentru textul : amărui desingura chestie care mi se pare cumva nepotrivită cu tonul scrieriii este ”să ne aglutinăm”...Mi se pare că e un verb care sună cam aiurea. În rest faină ușa ca un aluat și restul. Da. Să scrii despre ce vezi/preupui/simți/presupui că vezi sau simți. mișto treaba asta. :)
pentru textul : come as you are deIntr-adevar o idee excelenta. care combina un sit interactiv cu o revista on line. Felicitari
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM deO incursiune culturala de inalta tinuta intr-un oras prestigios si nu neaparat din punctul meu de vedere...Atmosfera Parisului in trei zile ..., a fost fara indoiala putin prea scurt in a o trai si a o resimti, dar tu ai vizitat trei monumente magnifice, trei muzee foarte importante, cu expozitii nationale si internationale cu reputatie. Le grand Palais este un monument renovat de curind, care si-a regasit toata stralucirea suprafetelor sale vitrate, avand un sarm particular acolo in vecinatatea podului Alexandru III. Un reportaj foarte bun ce prezinta Parisul in cultura sa cea mai stralucitoare. Felicitari.
pentru textul : 3 zile în Paris demerci, Cailean. cat despre "pasari si miere" e o chestiune de metafora...samd p.s. eu nu uit si nici nu trebuie sa ma stradui.
pentru textul : - deneimplinita
pentru textul : kore2 derețin observațiile, mulțumesc Virgil!
pentru textul : prietenul deMi-a placut mult sa citesc textul prin 'ochii ' tai. Multumesc de lectura!
pentru textul : conjuncturi deStefane si mie mi se intampla sa-mi placa atat de mult o poezie incat sa raman fara cuvinte insa atunci cand remarci un text este necesar sa iti justifici alegerea. Cred ca ar fi si in avantajul autoarei daca ai putea sa-i pui in valoare poezia printr-un comentariu potrivit.
pentru textul : spovedania venelor albastre deși totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
pentru textul : totul se petrece în mintea ta de- aș fi pus „ispita mușcăturii fără dragoste” - aș renunța la „o voce îmi spune că moartea și viața sunt partenerii perfecți de dans” sau aș înlocui cu altceva pare parca putin prea „declama” textul dar e bun mai ales cînd închizi ochii după ce îl citești
pentru textul : febra dePagini