Lelia, ce nu înțeleg eu este întrebarea dvs. În primul rînd pentru că generalizează. Apoi pentru că pare așa un fel de supărare. Mi-am exprimat părerea despre un text. E părerea mea. Poate să fie corectă sau incorectă. De vreme ce vreți o apreciere pozitivă de la mine se pare că părerea mea are valoare. )asta e o interpretare personală). Dacă are valoare părerea mea, asta este pentru că probabil sînt (sau mă străduiesc să fiu) exigent și corect. Deci dacă îmi cereți să "renunț" la asta implicația este că părerea mea nu va mai valora doi bani și deci nu vă va mai interesa. Deci, observați paradoxul? Așadar singura soluție este să vă apucați să scrieți bine, cel puțin pe Hermeneia. Fiindcă eu pe aicea îmi fac veacul. Și am același entuziasm să apreciez ceva ce este scris bine și are valoare după cum am mă exprim caustic atunci cînd ceva este mediocru. Nu am timp să citesc totul și sînt multe pe care le ignor. Uneori ignor și nu mă exprim cu privire la textele proaste, mai ales cînd autorii recidivează. Dacă nu vreți să îmi exprim părerea despre ce scrieți pot sa vă îndeplinesc dorința. Nu știu cum sînt toate textele pe care le-ați postat aici. Nu le-am citit încă.

Mulţumesc Mariana. Totuşi, deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea că în ultimul vers nu e un pleonasm. Nici nu e scris Facere, ci facere. Apoi, acesta e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării sau raţionalizării, ci pentru vibraţia sufletului. În final mai cred că uneori aparente pleonasme sunt necesare pentru clarificare sau amprentă stilistică. Cu atât mai mult cu cât primul meu vers conţine verbul a face, cu alt sens.

Poate că textul ar trebui îmbunătățit acum având în vedere datele suplimentare. Subiectul mi se pare că merită o mai mare atenție.

Recunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
Totuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...

Are ceva ce îmi place. Poate feminitatea simțămintelor sugerate/transmise, poate diafanul și simplitatea iubirii.
Cred că aș mai elimina câte un pronume și i-aș mai tăia din accentele epice.
Remarc versurile:
„dar nu pentru coajă sau miez împart eu mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui”

Lucian, nu este prima dată când faci astfel de intervenții care nu au absolut nici o legătură cu textul. Chiar dacă intervii pe un ton politicos, tot în afara regulamentului se cheamă că ești, și constat că ești conștient de acest lucru. Pe hermeneia nu se fac găști, nici între editori, nici între ceilalți membri. Nici chaturi, așa că te voi ruga pe viitor, mai ales (dar nu numai) acolo unde ai să vezi că a intervenit deja un editor sau moderator, să te abții să mai lași comentarii care nu se referă la text. Chiar Camelia aprecia cu bun simț că nu-și dorește ca textul ei să aibă vizionări doar pentru că devine un punct de scandal. Mai țin să precizez un lucru foarte clar: nu consider comentariul Marinei atac la persoană. Am spus foarte clar unde cred că putea să procedeze altfel Diferența este că ea nu a încălcat regulamentul, pe când voi amândoi, da, dacă ar fi să considerăm din acest punct de vedere. Vă rog încă o dată să revenim la discuțiile pe text.

Adrian, am înţeles din primul coment că tu ai rescrie acele sintagme şi te-aş fi întrebat ,,cum?”, însă ce ai scris după aceea a produs ceva erori în perceperea mesajului tău. Repet, nu e nevoie de ironii. Riscul e să mă pierzi pe parcusul dialogului ori să apară erori în răspunsuri. Când am spus de simbol, nu m-am referit strict la simbolul acela mistic, de veacuri, ci la ,,simbolul” perceput ca un cod, ca un cifru, ca o cheie, ca o parolă între două persoane. Asta pe de o parte. Pe de alta, poemul e construit pe ideea de lumină şi iluminare datorate ,,ochiului interior” real, al unei persoane reale, având ca expresii sinonimice ,,vederea lăuntrică”, ,,vederea duhovnicească”, ,,discernământul duhovnicesc”, ,,vederea prin duhul” . Lumina ascunsă ochiului exterior e o lumină care vede ,,nevăzutul” şi care eliberează. De data asta poemul e un poem ireal de real :). Să nu se creadă că l-am explicat. Dacă aş face-o, aş scrie un text în proză şi aş relata cum a fost acolo, atunci, la masa aceea cu trei scaune şi două persoane văzute :)...şi ,,nevăzutul”.
Am înţeles cum se vede de la tine şi îţi mulţumesc pentru tot.

Nu aş vrea să fie nimeni supărat aici, sub acest text.

Virgil, mulţumesc. Mi-ai luat tot ,,decorul” :). Glumesc. Ai păstrat esenţa. Voi studia mai profund cele două variante.

Alina, bună observaţia, dar să admitem că sunt în ,,locuri geometrice" diferite. Da, alăturarea poate crea confuzii. Mulţumesc mult. Văd eu cum fac. (off: mi-amintesc de un experiment când roteam un pătrat şi la viteză mare devenea cerc. Îmi place ideea ungherului în cerc :) )

Este periculos sa spui despre un text ca nu epoezie, tinand cont ca stilurile difera si ca acest neobarbilian poetic are sustinere.Autoarea are imagini sugestive, vezi sangele isi trece nisipul prin inima, pumni pe piatra imi apasa diafragma, ea imbina matematica si efemerul cu o eleganta aparte. De stilul lui Serban Sfoarta ce vom spune? Evidentiez.

foarte profundă poezie și emoționantă în același timp, îmi place mult!

întru-cît domnul vladimir este editor, are tot dreptul sa intervină cu cerințe și observații. iar eu, prin urmare, trebuie să-mi asum obligația de a-i răspunde cerințelor. din variantele enumerate de domnul vladimir o aleg pe ultima, fiind cea adevărată. așadar: primele versuri denotă falsul aparenței. adică aceste plante otrăvitoare sub denumirea de leandri sunt capabili să cucerească pînă și îngerii prin frumusețea primă, prin aparență. mi se pare foarte reușită translația subtilă dinspre limpezimea apei înspre puritatea adîncului ființei. lumea redusă la mărimea palmelor, puterea de a o construi trasînd cu un deget conturul mulților noduroși. repetiția ai vrea să știi mi-a plăcut din start, de la prima citire și mi s-a părut potrivită așa pentru a continua gîndul și a accentua curiozitatea. în prima strofă de asemenea gîndul rămîne neterminat și asta îi oferă o mai mare libertate cititorului în a alege ce poate însemna pentru el un zîmbet. în următoarea strofă pesemne e un typos: în loc de "e faci tu aici" ar trebui să fie " ce faci...". cred că e posibil de rectificat. personajele care dioaloghează precizează semnificația versurilor anterioare într-o manieră jucăușă și nonșalantă (depistată în cuvintele accentuată) versus calmul și liniștea lui. și iarăși o mișcare magică înspre deschiderea unei noi lumi plus un paradox de final ptr mijlocul ultimei strofe. recunosc, sunt disonanțe și exprimarea e stîngace, dar textul merită a fi remarcat, macar ptr încurajare și idee. doar știți că uneori stîngăcia exprimării face calitatea scrierii și autenticitatea ei. voi ține cont în viitor să nu exagerez în ceea ce privește bagheta aurie. îmi pare rău că argumentul meu a fost insuficient. sper că acum e admisibil. știu că cea mai mare problemă constă în schimbarea bruscă a atitudinii față de text. dar, vă asigur, domnule vladimir, pot să vă enumer un șir nelimitat de comentarii de pe hermeneia însoțite de penițe care nu corespund cerințelor siteului. o seară bună să aveți.

Nu se pot vedea, Alina, dar se pot simţi!:))))

un text care mi-a plăcut, Mircea Florin Sandru. Nu îmi place însă tonul cu care vă adresați sfătuitor, ca și cum posedați o vechime respectabilă pe site. Mai cititți, mai priviți cu atenția încordată și veți observa că nu se poate judeca aprioric nimic.ceea ce un om inteligent ca dvs. trebuia să știe. pentru text aș acorda o peniță , dar a primit deja una.

Roxana, acum ne stii :). Te asteptam cu drag, primim si prozatori. Asa ca trimite texte pe emailul cenaclului si gandeste-te la o varianta de drum, pentru ca de cazare o sa ma ocup eu, la un pret minim. Te pup!

Inca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane