Dle Stefan, esti un foarte fin critic si ma incanta faptul ca ai avut timp pentru a scrie cate ceva si despre poemul meu. parerile tale m/au ajutat sa inteleg superficialitatea poemului. cu respect.
inversarea pamantului/apei, aruncarea pielii de sarpe, a invelisului/protectiei solicita o intoarcere a privirii de la rau la bine, cu toate ca, cu noroc sau constiinta lucida, solutia e acel "un fel de pofta de viata". scrisul pe perete mi-a amintit de belșațar - poetul tb sa aiba grija, el e sfantul nestiut al propriei sale stangi.
Dragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
Am uitat să precizez că poetul Guillen din poem este Jorge Guillén. Într-adevăr a ales să scrie vesel și optimist, deși în viața avea o fire foarte melancolică. "Blade Runner" a fost votat drept cel mai bun film S.F. de către oamenii de știință: Eminent world scientists have voted Ridley Scott's Blade Runner the best science fiction film to date. http://news.bbc.co.uk/1/hi/entertainment/film/3600802.stm Interesant e că unii savanți au zis că Blade Runner e nu numai cel mai bun film S.F., dar și cel mai bun film ever. Desigur, astfel de topuri sunt subiective. Mie ecranizarea lui Tarkovski nu mi-a plăcut, poate pentru că m-a impresionat cartea prea mult. La fel în cazul "Picnicului la marginea drumului". Când apuci să citești o carte genială, nicio ecranizare nu mai se ridică la nivelul așteptărilor pe care ți le-ai creat prin imaginație. Mulțumesc pentru discuții. Nu ar trebui să ne facem un blog, unde să ne strângem mai mulți cu astfel de pasiuni? :)
profetule, textul meu, desigur, nu e unul vizionar, mai degrabă unul meditativ. poezia o gasesti pe ici, pe colo, printre rânduri. o găsești dincolo de puncte, puncte. o găsești în iesle. o găsești în înger. o găsești în taina Întrupării. e mai multa poezie aici decât în nasturele tău, care l-ai cusut pe prima pagină. văd că la tine când e laie, nu-i bălaie, când e albă, o vrei neagră. dac-ai fi fost un mag, cu siguranță că ai fi dismis steaua, sau poate nici n-ai fi observat-o. deduc asta din comentariul tău. Pruncul e poezia, profetule!
Am partea mea de vină. Ridic mâna! Mulţumesc pentru ajutorul voalat! Problema e alta... Trecând peste faptul că sunt la început, cred că literatura are un pic de matematică în ea, în sensul că dacă spun că x+2=3 înseamnă că x=1. Ştiu asta, dar trebuie să demonstrez. So, ar fi de mare folos dacă, reamintind faptul că sunt la început, comentariile ajutătoare ar veni şi cu puţină îndrumare.
... pentru imagine mai mult, dar nici textul nu e de lepădat, dupe cum zici tu Alex. fotografia emite un dans substanțial al imediatului, oțios pentru unii, probabil. dar mie îmi pare o condamnare la neglijarea obosirii în real, la o pselafobie relaxată și benefică, la un îndemn de genul: mă doare în... cot de voi, io dorm acu':) mi's obosit:)! așa o fi, fabius? că mai dau și eu rateuri:)!(autoironie fraților, sunt decongestionat) prin urmare, împenițez. neatent, recunosc, paul
Gasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
Remarc metafora din finalul poemului: "apoi tăceam și despicam / buturugile anilor noștri", imagine cu adevărat necesară pentru a întregi tabloul iernii, al Crăciunului, al venindului din departele timp. Aș schimba "ciudat" cu alt epitet, mai personalizat. Un poem rotund, luminos.
desore pescuit si altele: "STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză" in concluzie, mai pescuieste si in alte ape...in marea neagra... goticul are multe valente...nu tin toate de canicula...
Imi place cum e construit poemul. Si ideile din text imi plac. Si finalul care da iluzia ca atmosfera de gravitate ar aluneca spre superficialitate. Cea mai reusita din tot intregul imi pare totusi prima strofa. Violeta
mi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
Cristina, anunțul meu nu a fost despre cei care au mai absentat o lună sau alte săptămîni din motive de o natură sau alta. Nu e regiment de intervenție aici. M-am referit la cei care s-au înscris și fie n-au postat și n-au comentat nimic, fie au pus acolo două trei texte și au dispărut în ceață. Participarea pe Hermeneia.com e benevolă și de plăcere.
Doua chestii fac aceasta poezie: 1. ideea fiintei care alege sa se abtina de la privi... mai ales ca e vorba despre a a vedea la modul "clasic" :) 2. Intotdeauna m-a fascinat ideea sarpelui care isi inghite coada, simbol alchimic... parca ouroboros ii zicea... autodevorarea e un paradox in sine care incheie bobadilic poezia, basca amestecul acela de foame , recluziune in sine, sugerete bineinteles la modul modern si pasiune. Si asa cum patima nu dispare odata cu fiinta care a declansat-o, poezia ramane una circulara putand fi continuata de la sfarsit la prima strofa la infinit. Nu m-am hotarat inca daca treaba cu libera alegere ("dacă vrei") aduce mai mult dramatism/realism textului atata timp cat stim cu totii ca in viata, cel mai adesea, re-actionam si nimic mai mult.
Un exemplu bun de cum poate ingineria sa strice poezia. Repetitia este un procedeu folosit de cand lumea si pamantul in poezie pentru a sublinia, a ingrosa sa spun astfel. Insa ceea ce face diferenta de care vorbeam intre un poet si un inginer este ce cuvant foloseste pentru a fi repetat. "Suficient" este un termen ingineresc, tehnic, el se refera la cantitati exacte calculate pentru a satisface anumite nevoi (necesitati). Ia sa incercam sa inlocuim in poemul domnului inginer pe "suficient" cu "destul" si sa vedem ce ar iesi: "nu am niciodată destul de multi blugi destul de multe masini destule computere destule laptop-uri nu am niciodată destul de multe cărti destule programe pe computer destul de multe pixuri destul de multe dictionare nu am destul de multe discuri dvd-uri mp3-uri aparate de fotografiat nu am destule pensule vopsele surubelnite destule lucruri vechi si (aici mergea inca un destule, zau) lucruri noi destule ore de noapte si (fara si) nici destule ore de zi nu am destul de multe cutii destule condimente arome exotice nu am destule variante nici destule dezamăgiri nu am niciodată destul de multe răspunsuri nici destul de multe amintiri nu mai am destule (de multe) zile de trăit (niciodată)" Huh? Andu
Tema este biblică şi nu cred că distinşii muzicieni despre care faceţi vorbire au exclusivitate.
Poate dacă au obţinut drepturi de autor de la Vasile Scărarul sau alţi teologi care au tratat problema preluată de la budişti.
Mulţumesc pentru traducere.
ideea din text nu e rea. însă repetiția într-adevăr deranjează. mai ales dacă e prezentă și-n titlu. Mi-a plăcut finalul. De dragul lui, ar merita poate să încerci și o altfel de abordare.
sper să rămână doar un experiment...o imitatie a poeziei patriotice din anii cenuşii :) şi nu te mai obligă nimeni :D
suna nasol de clişeic "puii libertăţii"
ma bucur să te-ntâlnesc aici! te mai răsfoiesc!
partea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
cred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
in forma actuala, avem de-a face cu un micropoem. daca te joci putin si schimbi ordinea versurilor ar iesi un haiku modern care ar respecta numarul silabelor 5-7-5, nu si alte rigori ale poeziei japoneze.
melancolia
ne descopera moartea-
totul e pustiu.
e doar o parere. dupa cum, tot o parere, e si renuntarea la „e” in primul vers, daca vrei sa pastrezi forma ta. ar fi mai armonios asa, pare-mi-se.
ia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
Poate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
E scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dle Stefan, esti un foarte fin critic si ma incanta faptul ca ai avut timp pentru a scrie cate ceva si despre poemul meu. parerile tale m/au ajutat sa inteleg superficialitatea poemului. cu respect.
pentru textul : În tâmpla cu muze deinversarea pamantului/apei, aruncarea pielii de sarpe, a invelisului/protectiei solicita o intoarcere a privirii de la rau la bine, cu toate ca, cu noroc sau constiinta lucida, solutia e acel "un fel de pofta de viata". scrisul pe perete mi-a amintit de belșațar - poetul tb sa aiba grija, el e sfantul nestiut al propriei sale stangi.
pentru textul : antikabală deDragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
pentru textul : Doină dedivina traire! frumoasa imaginatie! felicitari!
pentru textul : Pomul cunoștinței deAm uitat să precizez că poetul Guillen din poem este Jorge Guillén. Într-adevăr a ales să scrie vesel și optimist, deși în viața avea o fire foarte melancolică. "Blade Runner" a fost votat drept cel mai bun film S.F. de către oamenii de știință: Eminent world scientists have voted Ridley Scott's Blade Runner the best science fiction film to date. http://news.bbc.co.uk/1/hi/entertainment/film/3600802.stm Interesant e că unii savanți au zis că Blade Runner e nu numai cel mai bun film S.F., dar și cel mai bun film ever. Desigur, astfel de topuri sunt subiective. Mie ecranizarea lui Tarkovski nu mi-a plăcut, poate pentru că m-a impresionat cartea prea mult. La fel în cazul "Picnicului la marginea drumului". Când apuci să citești o carte genială, nicio ecranizare nu mai se ridică la nivelul așteptărilor pe care ți le-ai creat prin imaginație. Mulțumesc pentru discuții. Nu ar trebui să ne facem un blog, unde să ne strângem mai mulți cu astfel de pasiuni? :)
pentru textul : mess deprofetule, textul meu, desigur, nu e unul vizionar, mai degrabă unul meditativ. poezia o gasesti pe ici, pe colo, printre rânduri. o găsești dincolo de puncte, puncte. o găsești în iesle. o găsești în înger. o găsești în taina Întrupării. e mai multa poezie aici decât în nasturele tău, care l-ai cusut pe prima pagină. văd că la tine când e laie, nu-i bălaie, când e albă, o vrei neagră. dac-ai fi fost un mag, cu siguranță că ai fi dismis steaua, sau poate nici n-ai fi observat-o. deduc asta din comentariul tău. Pruncul e poezia, profetule!
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deAm partea mea de vină. Ridic mâna! Mulţumesc pentru ajutorul voalat! Problema e alta... Trecând peste faptul că sunt la început, cred că literatura are un pic de matematică în ea, în sensul că dacă spun că x+2=3 înseamnă că x=1. Ştiu asta, dar trebuie să demonstrez. So, ar fi de mare folos dacă, reamintind faptul că sunt la început, comentariile ajutătoare ar veni şi cu puţină îndrumare.
Cu acelaşi respect,
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit de... pentru imagine mai mult, dar nici textul nu e de lepădat, dupe cum zici tu Alex. fotografia emite un dans substanțial al imediatului, oțios pentru unii, probabil. dar mie îmi pare o condamnare la neglijarea obosirii în real, la o pselafobie relaxată și benefică, la un îndemn de genul: mă doare în... cot de voi, io dorm acu':) mi's obosit:)! așa o fi, fabius? că mai dau și eu rateuri:)!(autoironie fraților, sunt decongestionat) prin urmare, împenițez. neatent, recunosc, paul
pentru textul : euforie de mai deGasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
pentru textul : Te iubesc dus-întors deO munca in plus, o rasplata spirituala pe masura investitiei sentimentale dar si psihice!
pentru textul : Șapte ani deRemarc metafora din finalul poemului: "apoi tăceam și despicam / buturugile anilor noștri", imagine cu adevărat necesară pentru a întregi tabloul iernii, al Crăciunului, al venindului din departele timp. Aș schimba "ciudat" cu alt epitet, mai personalizat. Un poem rotund, luminos.
pentru textul : depresie de crăciun dedesore pescuit si altele: "STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză" in concluzie, mai pescuieste si in alte ape...in marea neagra... goticul are multe valente...nu tin toate de canicula...
pentru textul : naufragiu deImi place cum e construit poemul. Si ideile din text imi plac. Si finalul care da iluzia ca atmosfera de gravitate ar aluneca spre superficialitate. Cea mai reusita din tot intregul imi pare totusi prima strofa. Violeta
pentru textul : spovadă de*am uitat sa precizez ca tabloul imi apartine si se numeste ,,eolienele''-
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea demi-a plăcut poemul într-un ton confesional pe care trebuie să mărturisesc îmi era dor să-l regăsesc în poeziile almei. imaginea cu sânii verzi mă lasă în așteptare ori de câte ori o re-citesc, nu știu dar parcă aștept să răsară ceva din sânii aceștia o metaforă aparte. un poem pentru lectură aici pe H
pentru textul : Dealurile deVirgil, multumesc pentru ajutor.
pentru textul : irizări de opal deCristina, anunțul meu nu a fost despre cei care au mai absentat o lună sau alte săptămîni din motive de o natură sau alta. Nu e regiment de intervenție aici. M-am referit la cei care s-au înscris și fie n-au postat și n-au comentat nimic, fie au pus acolo două trei texte și au dispărut în ceață. Participarea pe Hermeneia.com e benevolă și de plăcere.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deDoua chestii fac aceasta poezie: 1. ideea fiintei care alege sa se abtina de la privi... mai ales ca e vorba despre a a vedea la modul "clasic" :) 2. Intotdeauna m-a fascinat ideea sarpelui care isi inghite coada, simbol alchimic... parca ouroboros ii zicea... autodevorarea e un paradox in sine care incheie bobadilic poezia, basca amestecul acela de foame , recluziune in sine, sugerete bineinteles la modul modern si pasiune. Si asa cum patima nu dispare odata cu fiinta care a declansat-o, poezia ramane una circulara putand fi continuata de la sfarsit la prima strofa la infinit. Nu m-am hotarat inca daca treaba cu libera alegere ("dacă vrei") aduce mai mult dramatism/realism textului atata timp cat stim cu totii ca in viata, cel mai adesea, re-actionam si nimic mai mult.
pentru textul : ceasornice deUn exemplu bun de cum poate ingineria sa strice poezia. Repetitia este un procedeu folosit de cand lumea si pamantul in poezie pentru a sublinia, a ingrosa sa spun astfel. Insa ceea ce face diferenta de care vorbeam intre un poet si un inginer este ce cuvant foloseste pentru a fi repetat. "Suficient" este un termen ingineresc, tehnic, el se refera la cantitati exacte calculate pentru a satisface anumite nevoi (necesitati). Ia sa incercam sa inlocuim in poemul domnului inginer pe "suficient" cu "destul" si sa vedem ce ar iesi: "nu am niciodată destul de multi blugi destul de multe masini destule computere destule laptop-uri nu am niciodată destul de multe cărti destule programe pe computer destul de multe pixuri destul de multe dictionare nu am destul de multe discuri dvd-uri mp3-uri aparate de fotografiat nu am destule pensule vopsele surubelnite destule lucruri vechi si (aici mergea inca un destule, zau) lucruri noi destule ore de noapte si (fara si) nici destule ore de zi nu am destul de multe cutii destule condimente arome exotice nu am destule variante nici destule dezamăgiri nu am niciodată destul de multe răspunsuri nici destul de multe amintiri nu mai am destule (de multe) zile de trăit (niciodată)" Huh? Andu
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deTema este biblică şi nu cred că distinşii muzicieni despre care faceţi vorbire au exclusivitate.
pentru textul : om! dePoate dacă au obţinut drepturi de autor de la Vasile Scărarul sau alţi teologi care au tratat problema preluată de la budişti.
Mulţumesc pentru traducere.
ideea din text nu e rea. însă repetiția într-adevăr deranjează. mai ales dacă e prezentă și-n titlu. Mi-a plăcut finalul. De dragul lui, ar merita poate să încerci și o altfel de abordare.
doar o părere.
pentru textul : convenabil deUn cititor,
Bot Eugen.
sper să rămână doar un experiment...o imitatie a poeziei patriotice din anii cenuşii :) şi nu te mai obligă nimeni :D
pentru textul : experiment desuna nasol de clişeic "puii libertăţii"
ma bucur să te-ntâlnesc aici! te mai răsfoiesc!
e ceva de păstrat și de citit, recitit, tot așa, Cristina... de drag și frumoase ce sunt.
Miha, ești o fericită. eu nu am ajuns. ai mare dreptate în ce spui.
vă mulțumesc frumos!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată denu cred că expresia „mă las pe vine” are prea mari șanse să existe în poezie.
pentru textul : pentru furtuna de azi, ieri am semănat vânt departea cu aerobicul m-a făcut să zâmbesc, Margas. fiindcă eu sunt (cu amărăciune o spun) o leneșă. dar e bine de știut că măcar în poezie îți poți antrena musculatura.
mă-ntorc la Bacovia și-ți spun că da, Bacovia e asumat conștient și cu inima ușoară. iar „decadentul” acela tot de la el vine – „o, genii întristate, care mor/ în țara asta, plină de…”
Mulțumesc.
pentru textul : ploi în decembrie decred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
pentru textul : umbrelele trecătoare ale ploilor albastre dein forma actuala, avem de-a face cu un micropoem. daca te joci putin si schimbi ordinea versurilor ar iesi un haiku modern care ar respecta numarul silabelor 5-7-5, nu si alte rigori ale poeziei japoneze.
melancolia
ne descopera moartea-
totul e pustiu.
e doar o parere. dupa cum, tot o parere, e si renuntarea la „e” in primul vers, daca vrei sa pastrezi forma ta. ar fi mai armonios asa, pare-mi-se.
totul pustiu -
pentru textul : toamnă 3 demelancolia
ne descoperă moartea.
virgil, ioana, va multumesc pentru ca ma cititi dar si pentru penite. promit sa mai scriu si poezii.
pentru textul : “când te doare afli unde ți-e locul” deia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
pentru textul : newsflash dePoate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
pentru textul : Haiku deE scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
Pagini