Lucian, spațiul destinat comentariilor nu este pentru comunicări de natură personală. Ai primit o critică, dacă poți/vrei să o combați sau să o iei în considerare, fă-o. Răspunsul tău nu vorbește despre text.
Nu am pretenția că am înțeles prea bine ce spui sau ce vrei să spui tu aici. După părerea mea există și fraze incoerente. Pe alocuri chiar te contrazici singur. De exemplu spui "Hristos a fost răstignit" ca apoi sa spui "Hristos, fiul lui Dumnezeu, ființă din și a divinității, s-a răstignit". Evident că s-ar putea să îmi spui că diferența se datorează unui stil de vorbire bisericească și că ar cam însemna același lucru dar în contextul de față diferența este semnificativă. Din cîte am înțeles eu Hristos a fost răstignit și nu S-a răstignit singur, chiar dacă noi putem specula că fiind Dumnezeu și atotputernic ar fi putut să împiedice asta dar a îngăduit-o. Dar să nu încurcăm aici lucrurile. Argumentul ar fi absolut absurd pentru că există o diferență între a face un lucru pe de o parte și a îngădui un lucru pe de alta. Și la urma urmei pe asta se bazează întregul eșafodaj al responsabilității umane, a eventualei păcătoșenii umane și implicit a nevoii de mîntuire. Dacă Dumnezeu Hristos este responsabil moral de ce s-a întîmplat cu El la cruce atunci cei care l-au răstignit n-ar avea nici o vină și în plus însăși răstignirea n-ar mai reprezenta o pedeapsă a păcatului ci doar o sinucidere pe care El Și-ar asuma-o. N-am înțeles nici ce legătură au țiganii cu toată povestea asta. Pur și simplu mie imi scapă. Afirmația ca "țiganii sînt slugile aurului" și alte afirmații despre ei în text sînt aproximativ defăimătoate și eu pe Hermeneia nu agreez formulări care denigrează nici un fel de etnie. Sper să fiu înțeles bine. A spune că Dumnezeu nu este țigan pentru mine e echivalent cu a spune Dumnezeu nu este român sau turc. Tot aia e. Nu cred că a fi român sau englez te face a fi mai dumnezeiesc decît a fi indian sau somalez. Cred că astfel de prejudecăți ascund impresia că noi am fi creștini de la nașterea etniei și alte aberații din astea care nu ne folosesc la absolut nimic. Pe parcurs îmi demonstrezi că tu confunzi conceptul de viață cu cel de existență. Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze. Acest text nu reprezintă modul de gîndire al site-ului Hermeneia. Hermeneia nu este un site de teologie dar aici ne permitem să facem și teologie uneori. Eu personal consider că această interpretare a răstignirii este esențialmente greșită. Și asta pentru că ori nu mai știm ce înseamnă sinuciderea ori nu mai știm ce înseamnă răstignirea. În final aș adăuga că nu cred că răstignirea a însemnat că Dumnezeu a renunțat la luptă. Dimpotrivă, răstignirea și învierea reprezintă taina victoriei, taină despre care Apostolul Pavel spune că dacă ar fi cunoscut-o diavolul nu ar fi lăsat pe Hristos să ajungă sa fie răstignit. Într-un sens da, Hristos Isus a știut tot timpul că va muri și cum va muri dar faptul că a acceptat-o dovedește că El a biruit moartea (cum zice imnul creștin "cu moartea pre moarte călcînd") și nu că Și-a pricinuit-o sau că ar fi fost învins de ea.
multumesc pentru corectura, asa este : tragicomic. o sa modific. cat despre final, el ramane asa, pentru ca vreau sa pastrez ideea mesajului lui Hesse din "Lupul de stepa".
Ce înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
am picat într-un acord citind acest text, așa sec cum este el însă ignorînd cele două paranteze împodobite cu zorzon
pentru că așa-i, ceea ce ne lipsește nouă este chiar nodul de la ștreang
cred că un pic pieptănat pe un ton ceva mai de luat în serios, poemul ar fi solid
nici așa nu e rău cu excepția celor două paranteze 'fițoase'... sper să nu fiu greșit înțeles
nu sunt singurul care nu foloseste semnele de punctuatie. daca asta este o regula nu e nicio problema, nu voi mai posta.
va multumesc pentru comentarii
M-am întors la acest text să mai privesc stilul tău dezinvolt în explorarea sonetului și a ceva în plus neîntâlnit decât la tine Dedal: libertatea de a scrie din nevoia firească de a scrie precum a respira. Ceva ce există în stare latentă, de dincolo de sonetele închipuite ale lui Shakespeare în căutarea unui Eu ludic încă nedescoperit celorlalți. Finalul (cu posibile variante) întrerupe convențiile, prozodia, prejudecățile: "Nici pielea ta, nici caii ei de spumă nu știu nimic, nici Mările Egee... Eu te iubesc și dacă-mi spui: „Și ce e?” Eu te iubesc, chiar de-mi răspunzi: „Și tu, mă?”
am înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
de obicei exemplul personal funcționează. tu comentezi oare sub textele altora? de fapt alții îți fac ție o favoare pentru că scriu comentarii sub textele tale fără ca tu să fi comentat pînă acum sub niciun alt text decît textele tale. deci, dacă chiar îți pare rău că nu se comentează pe hermeneia, ar trebui să te uiți în oglindă
Observ târziu o aiureală cât roata carului care mi-a scăpat în ultimul meu com. Şi anume: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul” ’. Care se va citi corect: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Poeticul” ’. Mii de scuze.
bobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
eu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
imparateasa, incepi sa te numeri printre putinii care vorbesc bine sub textele mele si care, prin astfel de interventii, ajută. scriem, printre altele, si pentru a primi de la ceilalti recunoasterea ca ceea ce facem are o rezonanta in celalalt suficient de puternica ptr a lasa un semn. asa, gandesc ca restul ma invidiaza. multumesc
Cred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
Dorin Cozan,
ai un stil elegant în poezie nu şi în com. de genul "carevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala." eu cred că ai o maturitate poetică, maturitate care să-ţi permită o anumită detaşare şi în com. avertisment!
da, cailean are dreptate cu privire la dinții de fierăstrău dar nu cu privire la avalanșa de imagini (zic eu). în ce privește pisica probabil că acolo adevărul e la mijloc undeva între eliptic și estetic dahaar are însă o perspectivă mult mai senzorială și mă face și pe mine să îmi privesc textul cu alți ochi, și asta nu e puțin lucru
nu stiu daca neaparat e o poezie de sine statatoare sau poate numai un fel de colectie de contemplari dar este resusita si paul are talent. ofer o penita pentru arta cumpatarii in scris aici. aproape ca se vede ca ar fi putut spune mai mult dar se opreste intotdeauna inainte sa o faca. umila mea parere. UMP
timpul pe care Luana l-a impartit cu mine (ca si mine, manca litere, pentru ca se grabea mereu). ii multumesc post-mortem pentru asta:
11 februarie, 2006 la 19:40
Anonimul venetian? nu, nu e anonimul venetian, e apa care bate-n ziduri pina la strigat de durere, e puntea adevaratelor suspine si e el cind de fapt nimic nu-i adevarat decit comedia del arte?
1 aprilie 2006 la 21:33
Ioana-Ioana mi-a placut poezia da-n sinea mea ma tot gindesc ca poate nu la dan de-i fiu-mei te referi:)
10 iunie 2006 la 11:38
Da, da, da Ioana, si dupa ce moare patologeste-l, vezi cum e facut pe dinauntru si pe dinafara,semnele de recunoastere corecte si aproape universal valabile, nu de alta dar ca sa ai idee data viitoare ca-n viata ta vie si-n curiozitatea ta imensa sa nu mai bagi in consumul de apa cadavre-n viata.Fiindca vrei sau nu vrei pare ca persoana asta era deja moarta cind credeai tu ca e vie.
13 martie 2007 la 21:01
Nu,nu,ajunge sa vezi, numa o data-n viata bratele prefacindu-se si-apoi ai atacuri de panica, nu trebuie mai mult, chelnerita unde toate bratele-s ale uneo caracatite c-o gramada de ochi de toate culorile lipiti de fundul tau? Nu, nu si iar nu.Frumoasa, adica nu frumoasa,impresionanta poezie Ioana.
18 martie, 2007 la 08:50
Hiiiiiiiiiiiiiii,misto, sex oral de post, la noi e interzis sa bagi ceva-n gura de Yom Kipur, da nu scrie nicaieri ca n-ai voie sa bagi...mde.Si au barbatii o fixatie cu stersul prafului pe televizie fix in momentul cind echipa favorita baga gol, acu nu-i musai sa fie forbal, nu? cit despre drobul de sare...n-am ce sa zic.Poezia insa-i frumoasa
*
un frumos omagiu, Gorun!
Condoleante tie si tuturor celor carora le lipseste Luana
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lucian, spațiul destinat comentariilor nu este pentru comunicări de natură personală. Ai primit o critică, dacă poți/vrei să o combați sau să o iei în considerare, fă-o. Răspunsul tău nu vorbește despre text.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deVirgil, am renunțat la versul respectiv. nici mie nu îmi suna prea bine. mulțumesc de trecere. este un text mai eliberat ce-i drept... Madim
pentru textul : Săpătură fără fulgere deNu am pretenția că am înțeles prea bine ce spui sau ce vrei să spui tu aici. După părerea mea există și fraze incoerente. Pe alocuri chiar te contrazici singur. De exemplu spui "Hristos a fost răstignit" ca apoi sa spui "Hristos, fiul lui Dumnezeu, ființă din și a divinității, s-a răstignit". Evident că s-ar putea să îmi spui că diferența se datorează unui stil de vorbire bisericească și că ar cam însemna același lucru dar în contextul de față diferența este semnificativă. Din cîte am înțeles eu Hristos a fost răstignit și nu S-a răstignit singur, chiar dacă noi putem specula că fiind Dumnezeu și atotputernic ar fi putut să împiedice asta dar a îngăduit-o. Dar să nu încurcăm aici lucrurile. Argumentul ar fi absolut absurd pentru că există o diferență între a face un lucru pe de o parte și a îngădui un lucru pe de alta. Și la urma urmei pe asta se bazează întregul eșafodaj al responsabilității umane, a eventualei păcătoșenii umane și implicit a nevoii de mîntuire. Dacă Dumnezeu Hristos este responsabil moral de ce s-a întîmplat cu El la cruce atunci cei care l-au răstignit n-ar avea nici o vină și în plus însăși răstignirea n-ar mai reprezenta o pedeapsă a păcatului ci doar o sinucidere pe care El Și-ar asuma-o. N-am înțeles nici ce legătură au țiganii cu toată povestea asta. Pur și simplu mie imi scapă. Afirmația ca "țiganii sînt slugile aurului" și alte afirmații despre ei în text sînt aproximativ defăimătoate și eu pe Hermeneia nu agreez formulări care denigrează nici un fel de etnie. Sper să fiu înțeles bine. A spune că Dumnezeu nu este țigan pentru mine e echivalent cu a spune Dumnezeu nu este român sau turc. Tot aia e. Nu cred că a fi român sau englez te face a fi mai dumnezeiesc decît a fi indian sau somalez. Cred că astfel de prejudecăți ascund impresia că noi am fi creștini de la nașterea etniei și alte aberații din astea care nu ne folosesc la absolut nimic. Pe parcurs îmi demonstrezi că tu confunzi conceptul de viață cu cel de existență. Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze. Acest text nu reprezintă modul de gîndire al site-ului Hermeneia. Hermeneia nu este un site de teologie dar aici ne permitem să facem și teologie uneori. Eu personal consider că această interpretare a răstignirii este esențialmente greșită. Și asta pentru că ori nu mai știm ce înseamnă sinuciderea ori nu mai știm ce înseamnă răstignirea. În final aș adăuga că nu cred că răstignirea a însemnat că Dumnezeu a renunțat la luptă. Dimpotrivă, răstignirea și învierea reprezintă taina victoriei, taină despre care Apostolul Pavel spune că dacă ar fi cunoscut-o diavolul nu ar fi lăsat pe Hristos să ajungă sa fie răstignit. Într-un sens da, Hristos Isus a știut tot timpul că va muri și cum va muri dar faptul că a acceptat-o dovedește că El a biruit moartea (cum zice imnul creștin "cu moartea pre moarte călcînd") și nu că Și-a pricinuit-o sau că ar fi fost învins de ea.
pentru textul : Hristos s-a sinucis dedacă mărturisești că ești un mare păcătos... întoarce-te cu spatele... se vor găsi destui care să te aline...
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deo reintoarcere spre frumusetea lucrurilor simple. stii tu, lucrurile alea mici care cladesc viata
pentru textul : Singura boală este prezentul deBianca, Dorin - multumesc pentru impresii.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată deoh nu draga mea, eu ma refeream la cu totul altceva...citeste cu atentie si vei vedea ca am spus totul cu draga inima. te apreciez, pt ca esti ..om
pentru textul : Încondeiez iubire defrumos:
pentru textul : scame de cer culese din inima unei femei de"un pescăruş
aduna cerul la piept
îl mângâia cu aripile
aşa cum îmi alintai gândul"
multumesc pentru corectura, asa este : tragicomic. o sa modific. cat despre final, el ramane asa, pentru ca vreau sa pastrez ideea mesajului lui Hesse din "Lupul de stepa".
pentru textul : Sah cu Hesse deCe înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deam picat într-un acord citind acest text, așa sec cum este el însă ignorînd cele două paranteze împodobite cu zorzon
pentru textul : mă uit la oamenii care scriu poezii depentru că așa-i, ceea ce ne lipsește nouă este chiar nodul de la ștreang
cred că un pic pieptănat pe un ton ceva mai de luat în serios, poemul ar fi solid
nici așa nu e rău cu excepția celor două paranteze 'fițoase'... sper să nu fiu greșit înțeles
nu sunt singurul care nu foloseste semnele de punctuatie. daca asta este o regula nu e nicio problema, nu voi mai posta.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond deva multumesc pentru comentarii
am modificat putin
pentru textul : firidele noastre de aer deM-am întors la acest text să mai privesc stilul tău dezinvolt în explorarea sonetului și a ceva în plus neîntâlnit decât la tine Dedal: libertatea de a scrie din nevoia firească de a scrie precum a respira. Ceva ce există în stare latentă, de dincolo de sonetele închipuite ale lui Shakespeare în căutarea unui Eu ludic încă nedescoperit celorlalți. Finalul (cu posibile variante) întrerupe convențiile, prozodia, prejudecățile: "Nici pielea ta, nici caii ei de spumă nu știu nimic, nici Mările Egee... Eu te iubesc și dacă-mi spui: „Și ce e?” Eu te iubesc, chiar de-mi răspunzi: „Și tu, mă?”
pentru textul : eu te iubesc, fă devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă".
pentru textul : primă...primăvară deam înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
pentru textul : O umbră în plus dede obicei exemplul personal funcționează. tu comentezi oare sub textele altora? de fapt alții îți fac ție o favoare pentru că scriu comentarii sub textele tale fără ca tu să fi comentat pînă acum sub niciun alt text decît textele tale. deci, dacă chiar îți pare rău că nu se comentează pe hermeneia, ar trebui să te uiți în oglindă
pentru textul : high definition deObserv târziu o aiureală cât roata carului care mi-a scăpat în ultimul meu com. Şi anume: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul” ’. Care se va citi corect: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Poeticul” ’. Mii de scuze.
pentru textul : oolong tea debobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deLa mulți ani tuturor colegilor.
pentru textul : Terra înlănțuită dePeniță. În primul rând pentru că poți să gândești așa ceva. Apoi pentru alegerea fotografiei. Și pentru mâinile acelea lungi de lumină.
pentru textul : if you go away debănuiam eu...
pentru textul : de ziua mexicului parcă deeu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
pentru textul : Cerneluri deimparateasa, incepi sa te numeri printre putinii care vorbesc bine sub textele mele si care, prin astfel de interventii, ajută. scriem, printre altele, si pentru a primi de la ceilalti recunoasterea ca ceea ce facem are o rezonanta in celalalt suficient de puternica ptr a lasa un semn. asa, gandesc ca restul ma invidiaza. multumesc
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie deerată 'într-unul dintre comentariiLE domniei sale'
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deCred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
pentru textul : pentru prima dată deDorin Cozan,
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deai un stil elegant în poezie nu şi în com. de genul "carevasazica musiu Nicholas, ti-a dat tac tu gologani de supt halvitza si te-o trimes la scoala." eu cred că ai o maturitate poetică, maturitate care să-ţi permită o anumită detaşare şi în com. avertisment!
da, cailean are dreptate cu privire la dinții de fierăstrău dar nu cu privire la avalanșa de imagini (zic eu). în ce privește pisica probabil că acolo adevărul e la mijloc undeva între eliptic și estetic dahaar are însă o perspectivă mult mai senzorială și mă face și pe mine să îmi privesc textul cu alți ochi, și asta nu e puțin lucru
pentru textul : gust de timp denu stiu daca neaparat e o poezie de sine statatoare sau poate numai un fel de colectie de contemplari dar este resusita si paul are talent. ofer o penita pentru arta cumpatarii in scris aici. aproape ca se vede ca ar fi putut spune mai mult dar se opreste intotdeauna inainte sa o faca. umila mea parere. UMP
pentru textul : m-a început albul detimpul pe care Luana l-a impartit cu mine (ca si mine, manca litere, pentru ca se grabea mereu). ii multumesc post-mortem pentru asta:
11 februarie, 2006 la 19:40
Anonimul venetian? nu, nu e anonimul venetian, e apa care bate-n ziduri pina la strigat de durere, e puntea adevaratelor suspine si e el cind de fapt nimic nu-i adevarat decit comedia del arte?
1 aprilie 2006 la 21:33
Ioana-Ioana mi-a placut poezia da-n sinea mea ma tot gindesc ca poate nu la dan de-i fiu-mei te referi:)
10 iunie 2006 la 11:38
Da, da, da Ioana, si dupa ce moare patologeste-l, vezi cum e facut pe dinauntru si pe dinafara,semnele de recunoastere corecte si aproape universal valabile, nu de alta dar ca sa ai idee data viitoare ca-n viata ta vie si-n curiozitatea ta imensa sa nu mai bagi in consumul de apa cadavre-n viata.Fiindca vrei sau nu vrei pare ca persoana asta era deja moarta cind credeai tu ca e vie.
13 martie 2007 la 21:01
Nu,nu,ajunge sa vezi, numa o data-n viata bratele prefacindu-se si-apoi ai atacuri de panica, nu trebuie mai mult, chelnerita unde toate bratele-s ale uneo caracatite c-o gramada de ochi de toate culorile lipiti de fundul tau? Nu, nu si iar nu.Frumoasa, adica nu frumoasa,impresionanta poezie Ioana.
18 martie, 2007 la 08:50
Hiiiiiiiiiiiiiii,misto, sex oral de post, la noi e interzis sa bagi ceva-n gura de Yom Kipur, da nu scrie nicaieri ca n-ai voie sa bagi...mde.Si au barbatii o fixatie cu stersul prafului pe televizie fix in momentul cind echipa favorita baga gol, acu nu-i musai sa fie forbal, nu? cit despre drobul de sare...n-am ce sa zic.Poezia insa-i frumoasa
*
un frumos omagiu, Gorun!
Condoleante tie si tuturor celor carora le lipseste Luana
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dePagini