ipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
Alma, foarte bune observațiile tale. Tocmai prelucram "optzecismele" și eliminam "firele de nisip" în plus așternute de mine ici-colo. E încadrat aici la experiment pentru că nu consider că acum scriu poezie. Poate că aici se pot încadra de fapt toate textele mele. Mulțumesc pentru că ai simțit forța interioară.
Eu nu am spus niciodată să nu mă citiţi sau că nu vă citesc, am spus doar că, dacă nu vă place cum scriu, asta e, nu este o problemă. Multora nu le place sau pur şi simplu evită să citească ceva scris de mine nefiind cunoscut, sau mai ştiu eu de ce. Eu vă aştept oricând, dar vă rog să evitaţi totuşi ironia. Eu nu mă consider bun la haiku, dar dacă vedeţi că am greşit, vă rog chiar, dacă vreţi, să-mi daţi un sfat, dacă vreţi. Sunt bucuros să învăţ şi le accept cu plăcere.
Cu respect, Cezar
domnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
mi se pare oarecum macabru. poate ca acesta a si fost scopul urmarit. nu imi este clar. tot neclara imi este si expresia "si stiind-o asa". cum "asa"? hranindu-se? sau la ce anume? ramine o anumita ambiguitate in text.
Asta e, avem păreri diferite despre explorarea și exploatarea limbii române în poezie. Nici o supărare, hehehe. Probabil că și eu ar trbebui să scriu mai mult și să comentez mai puțin (singura obligație o am la propriile mele texte, a căror responsabilitate o port). Dacă critica mea nu e binevenită și dacă explicațiile de care am nevoie nu sunt ceva ce mă poate ajuta să învăț ceva nou, promit ca pe viitor să mă abțin de la comentarii, pentru că scopul apariției mele pe hermeneia e de a învăța, de a scrie mai bine, nu de a demonstra cine e mai tare sau mai bun, nu ăsta a fost scopul comentariilor mele anterioare, iar dacă am dat această impresie, îmi cer scuze. Cum am spus, promit să nu mai deranjez cu comentarii pentru că nu țin absolut deloc să am ultimul cuvânt. Cu prietenie, Marian
cred că poemului îi lipsește a patra strofă pentru a fi măcar cartezian, ceva de genul
scriu acest poem
vi-l dau spre citire
rânjind
nu mă luați în serios
o dată de două ori
de trei ori
adjudecat
1-Legănându-se în vânt este o personificare de preferat să spui legănată de vânt deci nu se leagănă ea o leagănă vântul.2- cezura nu este clară între cele două imagini 3-în haiku-ul 2 , nu se indică anotimpul, nu răspunde întrebării (unde) și natura-n el e cam moartă, haiku-ul 3 tot nu indică anotimpul etc . Oricum a fost o încercare. cu respect
Mulțumesc fain frumos în numele meu și al Virtualiei pentru felicitări. Călin poate venim la anul cu Virtualia la Cisnădioara...ce zici? Toate ca toate: la mulți ani Virtualiei și tuturor participanților!
mulțumesc, Sapphire, pentru sfaturi. ai dreptate, trebuie să renunț atât la conjuncțiile compuse cât și la adjectivele demonstrative. din păcate timpul nu îmi permite să fac aceste modificări acum, dar, într-un viitor volum, poemele mele vor arăta altfel. promit să citesc poemul cu voce tare înainte să dau trimitere. ;) Madim
Eu am oroare de statistică și nu cred în valențele ei. E probabil unul dintre cele mai eficace moduri pentru a distruge înțelegerea vieții. Și cu atît mai mult a poeziei. Mă oripilează ideea că cineva ar putea înregimenta în clopote ale lui Gauss sau pronosticuri matematice percepția poeziei. Dar așa cum mi-a fost dat să văd multe aberații la viața mea probabil că nu ar trebui să mă mire nici asta. Dacă nu mă înșel, Ileana Vulpescu scria în celebra ei „Artă a conversației” că una din cele mai bune metode pentru a minți este statistica. Cred că asta spune tot despre cei care fac atît de mult tapaj cu privire la utilitatea ei. Domnilor și doamnelor contabili, am o recomandare pentru dvs. dacă vă place statistica așa de mult lăsați poezia în pace. E dovada cea mai sigură că nu o puteți simți.
Virgil, a fost o vreme în care mă căutam pe mine însămi. Mi s-a părut că poezia nu era de ajuns. Am căutat în proză. Cine știe, poate chiar o să-mi placă mai mult decît poezia. Dar mi s-a spus să nu, nu, nu, nu renunț la poezie. Mulțam. Dahaar, caut să dau viață personajelor. Viață din viața mea. Uneori e de ajuns să spui cu claritate ce simți. Mulțumesc și ție de prezență.
DOAMNA ŞTEFAN !!!
Nu mai încercaţi să insinuaţi chestiuni care probabil se petrec în imaginaţia dv.
Acel „eu nu vă ştiu”, mi-a atras atenţia, de la bun început, pentru că „eu nu vă ştiu”, presupune limpede că eu ar trebui să vă ştiu. Adică „eu nu te ştiu pe tine, dar tu cum să nu mă ştii, deci, contactează-mă !
Asta pe formă.
Pe fond, poezia de mai sus, fără a fi o capodoperă, cred că e una care trsmite ceva. Cel puţin dacă e să mă ghidez după alţi autori de pe Hermeneia. Că dv.nu vă place...Asta e! O să mă împac cu ideea
Au fost aici sugestii constructive pe care, sigur le voi valorifica.
M-aţi numit, în ultimul comentariu, măgar. Aş putea să ştiu de ce continuaţi să mă jigniţi ?
„poate nu va par o lady, e ok, dar eu va vad limpede magar!”
"lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori"
ei, nici chiar aşa d-le Caragea.
eu încă vă mai citesc şi las un semn de apreciere pentru
" suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni"
sunt oarecum contrariat de comentariul extrem de dur. Nu spun ca e o poezica perfecta (e posibil sa fie de atelier, ce stiu eu?), dar cu ceva timp in urma, critica dumneavoastra, la acelasi text, a fost ceva mai blanda:
"Versificaţie bună si spectaculoasă prin troheul dodeca şi endecasliabic, cu cezură, obţinându-se astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Păcat de unele aritmii - penultimul vers e musai să fie refăcut - scrâşneşte!. Conţinutul, destul de ok, undeva pe la graniţa optzecistă, cu accente neoromantice, când ludic, când rav, când melancolic, când adolescentin asumat.
Adrian A. Agheorghesei
Membru de onoare Postat la: 2011-11-28 23:02:34"
In urma acelui comentariu, am refacut penultimul vers si am cautat si aritmiile; acum le-ati si indicat, dar nu cred ca la toate versurile mentionate... exista. Nu doresc o discutie in contradictoriu, doar vreau sa spun ca incerc sa ridic, atat cat sunt in stare, la un nivel acceptabil, micile mele incercari poetice. Fara pretentia ca si reusesc asta. Dar chiar... chiftele?
parerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
DROMOMAN'IE, dromomanii, s.f. (Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. - Din fr. dromomanie.
Deși e o poezie în care lumina pătrunde ca o avalanșa, Tincuța își păstrează nota ei de autenticitate, printr-o elegantă tristețe. Da, puctual, ne poate trimite ușor și la Nichita Stănescu. Și aceasta se întâmplă nu pentru că și-ar fi propus Tincuța. Există coincidențe de sensibilitate poetică. Și, nu mai știu acum cine (era un critic sau un poet sau nici nu mai are importanta ce era) spunea că e foarte greu să fii nichitscian. E o utopie. Ofer Ticuței o peniță îndeosebi pentru "eu înnodam nopțile așteptând/ să-mi crească degetele până la lună". Pentru că mi-a oferit iluzia de a îmbrățișa cu melancolie, visul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
pentru textul : cuvintele sînt deddm, se va vedea "ce mare chestie" la numărul de vizionări și la cel de comentarii pertinente. dar cum nimeni nu e de neînlocuit... vă doresc succes!
pentru textul : analiza manifestului boierismului decred că e un frumos omagiu, simplu dar profund, adus meşterului. poate găseşti ceva mai alb la "materia cenuşie". sună prea incolor. mi-a plăcut.
pentru textul : Tic - tac decred ca textul putea fi mai degraba incadrat la proza/note sau proza/jurnal
pentru textul : spovedanie deAlma, foarte bune observațiile tale. Tocmai prelucram "optzecismele" și eliminam "firele de nisip" în plus așternute de mine ici-colo. E încadrat aici la experiment pentru că nu consider că acum scriu poezie. Poate că aici se pot încadra de fapt toate textele mele. Mulțumesc pentru că ai simțit forța interioară.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deca pe pagina ta de profil nu vad nici poza nici vreo informatie. simpla curiozitate (in mintea mea oamenii au o pozitie geografica bine definita)
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deEu nu am spus niciodată să nu mă citiţi sau că nu vă citesc, am spus doar că, dacă nu vă place cum scriu, asta e, nu este o problemă. Multora nu le place sau pur şi simplu evită să citească ceva scris de mine nefiind cunoscut, sau mai ştiu eu de ce. Eu vă aştept oricând, dar vă rog să evitaţi totuşi ironia. Eu nu mă consider bun la haiku, dar dacă vedeţi că am greşit, vă rog chiar, dacă vreţi, să-mi daţi un sfat, dacă vreţi. Sunt bucuros să învăţ şi le accept cu plăcere.
pentru textul : 8 Martie deCu respect, Cezar
domnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
pentru textul : ploua în eden III demi se pare oarecum macabru. poate ca acesta a si fost scopul urmarit. nu imi este clar. tot neclara imi este si expresia "si stiind-o asa". cum "asa"? hranindu-se? sau la ce anume? ramine o anumita ambiguitate in text.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deAsta e, avem păreri diferite despre explorarea și exploatarea limbii române în poezie. Nici o supărare, hehehe. Probabil că și eu ar trbebui să scriu mai mult și să comentez mai puțin (singura obligație o am la propriile mele texte, a căror responsabilitate o port). Dacă critica mea nu e binevenită și dacă explicațiile de care am nevoie nu sunt ceva ce mă poate ajuta să învăț ceva nou, promit ca pe viitor să mă abțin de la comentarii, pentru că scopul apariției mele pe hermeneia e de a învăța, de a scrie mai bine, nu de a demonstra cine e mai tare sau mai bun, nu ăsta a fost scopul comentariilor mele anterioare, iar dacă am dat această impresie, îmi cer scuze. Cum am spus, promit să nu mai deranjez cu comentarii pentru că nu țin absolut deloc să am ultimul cuvânt. Cu prietenie, Marian
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal decred că poemului îi lipsește a patra strofă pentru a fi măcar cartezian, ceva de genul
pentru textul : trio descriu acest poem
vi-l dau spre citire
rânjind
nu mă luați în serios
o dată de două ori
de trei ori
adjudecat
1-Legănându-se în vânt este o personificare de preferat să spui legănată de vânt deci nu se leagănă ea o leagănă vântul.2- cezura nu este clară între cele două imagini 3-în haiku-ul 2 , nu se indică anotimpul, nu răspunde întrebării (unde) și natura-n el e cam moartă, haiku-ul 3 tot nu indică anotimpul etc . Oricum a fost o încercare. cu respect
pentru textul : încercări de haiku deMulțumesc fain frumos în numele meu și al Virtualiei pentru felicitări. Călin poate venim la anul cu Virtualia la Cisnădioara...ce zici? Toate ca toate: la mulți ani Virtualiei și tuturor participanților!
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deEu bănuiesc "zilele" astea de poezie (mai puţin amănuntele primului paragraf de la VI). Poezia unor momente de luciditate trăite altfel.
pentru textul : zile demulțumesc, Sapphire, pentru sfaturi. ai dreptate, trebuie să renunț atât la conjuncțiile compuse cât și la adjectivele demonstrative. din păcate timpul nu îmi permite să fac aceste modificări acum, dar, într-un viitor volum, poemele mele vor arăta altfel. promit să citesc poemul cu voce tare înainte să dau trimitere. ;) Madim
pentru textul : Femeia fără țipăt demulțumesc pentru atenționare, Radu. am modificat. ai dreptate, exagerez cu repetițiile. mie mi se par destul interesante într-un poem...
pentru textul : Din iubire depentru intampinare...si ma bucur mult ca aceste cuvinte - mai mult o "respirare" decat poezie - au ajuns catre gandul dumneavoastra.
pentru textul : în sfârşit deEu am oroare de statistică și nu cred în valențele ei. E probabil unul dintre cele mai eficace moduri pentru a distruge înțelegerea vieții. Și cu atît mai mult a poeziei. Mă oripilează ideea că cineva ar putea înregimenta în clopote ale lui Gauss sau pronosticuri matematice percepția poeziei. Dar așa cum mi-a fost dat să văd multe aberații la viața mea probabil că nu ar trebui să mă mire nici asta. Dacă nu mă înșel, Ileana Vulpescu scria în celebra ei „Artă a conversației” că una din cele mai bune metode pentru a minți este statistica. Cred că asta spune tot despre cei care fac atît de mult tapaj cu privire la utilitatea ei. Domnilor și doamnelor contabili, am o recomandare pentru dvs. dacă vă place statistica așa de mult lăsați poezia în pace. E dovada cea mai sigură că nu o puteți simți.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deVirgil, a fost o vreme în care mă căutam pe mine însămi. Mi s-a părut că poezia nu era de ajuns. Am căutat în proză. Cine știe, poate chiar o să-mi placă mai mult decît poezia. Dar mi s-a spus să nu, nu, nu, nu renunț la poezie. Mulțam. Dahaar, caut să dau viață personajelor. Viață din viața mea. Uneori e de ajuns să spui cu claritate ce simți. Mulțumesc și ție de prezență.
pentru textul : Ascuns între oameni deDOAMNA ŞTEFAN !!!
Nu mai încercaţi să insinuaţi chestiuni care probabil se petrec în imaginaţia dv.
Acel „eu nu vă ştiu”, mi-a atras atenţia, de la bun început, pentru că „eu nu vă ştiu”, presupune limpede că eu ar trebui să vă ştiu. Adică „eu nu te ştiu pe tine, dar tu cum să nu mă ştii, deci, contactează-mă !
Asta pe formă.
Pe fond, poezia de mai sus, fără a fi o capodoperă, cred că e una care trsmite ceva. Cel puţin dacă e să mă ghidez după alţi autori de pe Hermeneia. Că dv.nu vă place...Asta e! O să mă împac cu ideea
Au fost aici sugestii constructive pe care, sigur le voi valorifica.
M-aţi numit, în ultimul comentariu, măgar. Aş putea să ştiu de ce continuaţi să mă jigniţi ?
„poate nu va par o lady, e ok, dar eu va vad limpede magar!”
P.S. şi eu vă văd din ce în ce mai limpede.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă de"lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori"
pentru textul : Sunt clona umbrei mele deei, nici chiar aşa d-le Caragea.
eu încă vă mai citesc şi las un semn de apreciere pentru
" suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni"
E o senzatie de coplesire in care sfarsesc odata cu versurile tale de-as fi vrut sa zic ceva.
pentru textul : Obsesia lui Sebastian desunt oarecum contrariat de comentariul extrem de dur. Nu spun ca e o poezica perfecta (e posibil sa fie de atelier, ce stiu eu?), dar cu ceva timp in urma, critica dumneavoastra, la acelasi text, a fost ceva mai blanda:
pentru textul : cam miroase de"Versificaţie bună si spectaculoasă prin troheul dodeca şi endecasliabic, cu cezură, obţinându-se astfel acces şi la rimele feminine, şi la cele masculine. Păcat de unele aritmii - penultimul vers e musai să fie refăcut - scrâşneşte!. Conţinutul, destul de ok, undeva pe la graniţa optzecistă, cu accente neoromantice, când ludic, când rav, când melancolic, când adolescentin asumat.
Adrian A. Agheorghesei
Membru de onoare Postat la: 2011-11-28 23:02:34"
In urma acelui comentariu, am refacut penultimul vers si am cautat si aritmiile; acum le-ati si indicat, dar nu cred ca la toate versurile mentionate... exista. Nu doresc o discutie in contradictoriu, doar vreau sa spun ca incerc sa ridic, atat cat sunt in stare, la un nivel acceptabil, micile mele incercari poetice. Fara pretentia ca si reusesc asta. Dar chiar... chiftele?
parerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deDROMOMAN'IE, dromomanii, s.f. (Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. - Din fr. dromomanie.
pentru textul : dromomanie deUn comentariu generos poate mai generos decat poezia in sine pe care dealtfel o ajuta,o explica atat de bine. Multumiri Calin.
pentru textul : Interferenţă deeu am crezut prima data ca subtitlul este "prepelițe în piatră" deh, caracterele astea românești...
pentru textul : papillon defiecare grupaj e un poem in sine, reflexie existentiala!
pentru textul : autumn music 2 detext care aluneca spre manele. dar nu te teme, vei avea cititori
pentru textul : monociclu deDeși e o poezie în care lumina pătrunde ca o avalanșa, Tincuța își păstrează nota ei de autenticitate, printr-o elegantă tristețe. Da, puctual, ne poate trimite ușor și la Nichita Stănescu. Și aceasta se întâmplă nu pentru că și-ar fi propus Tincuța. Există coincidențe de sensibilitate poetică. Și, nu mai știu acum cine (era un critic sau un poet sau nici nu mai are importanta ce era) spunea că e foarte greu să fii nichitscian. E o utopie. Ofer Ticuței o peniță îndeosebi pentru "eu înnodam nopțile așteptând/ să-mi crească degetele până la lună". Pentru că mi-a oferit iluzia de a îmbrățișa cu melancolie, visul.
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele dePagini