Da, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
Simpatic ultimul haiku.Acesta o fi motivul pentru care în alte părți ale lumii vaca e considerată sfântă... M-am poticnit în versul "apa o filtrez". Înțeleg că ai recurs la asta din cauza numărului de silabe. Eu mi l-am citit în gând "Filtrez apele" /O\
Oana, mulţumesc. Sper să mai găsesc cheiţe :)
Paul, înclins să cred că cititorul are (aproape) întotdeana dreptate. Dacă n-o fac ele însele, nu (prea) am obiceiul să-mi apăr textele... evident, în afara cazurilor în care cel care mă comentează e chiar paralel. Deci, se prea poate să fie cum spui. Mulţumesc de comentariu!
Inserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".
"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.
de ce să scriem cu „ea” mic? :)
e vina noastră că o ignorăm, Ea nu cere decât un minim respect...
bun. era cât pe ce să-mi desființez singură textul. începusem să spun că, pe lângă sensul dat de tine, am mai avut în vedere încă două. și să le „divulg”. dar m-am oprit, înainte de a-mi spune cineva că e un site de literatură, nu de religie.
Dorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
Se (re)intorce oniricul (mai mult sau mai putin "estetic") cu urme de suprarealism? Am zis "umbre" pt. ca acolo era vorba de cu totul altceva. Textul "curge" (bine) cu o multime de sugestii (subliminale).
dupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
dupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
după ce am terminat de citit textul, nu prea am știut ce să fac - să râd în hohote sau pe-nfundate?
dar, după ce am citit comentariile, mi-am zis: dacă așa se definește „masculinitatea”, dați-mi voie, domnilor, să mă înclin în fața ei!...
și pe urmă, să-i întorc spatele.
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
@ Otti - Multumesc! Einstein mentioneaza fara rusine in teoria relativitatii : 'Gravitation is not responsible for people falling! in love' - qed sau...Amen! :p
@ Mr T - jealousy gets you nowhere, so, nu fi rea!
mi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
andule, ca să scapi de viciul ăla de a bea până a încurca ițele în ce privește postarea textelor care nu-ți aparțin, și nu numai, va trebui sa calci pe urmele prietenului tău din copilărie. ei ce să-i faci, mai glumim și noi pe seama noastră! ca să revin la text, textul nu-i chiar așa de rău, andule, doar că miroase a ouă clocite.
vorbind asa de una singura pe ultimele rinduri ("Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute ":) nimeni nu are chef sa caute si nici nu are nevoie de hinturi doar ca din motive obiective in ceea ce priveste textele postate le citesc chiar cu voce tare (sa vad cum suna- un exercititu mai vechi, din alte vremuri) si e pacat (de poezia ta sau a altora) sa nu spun; insa mi s-a intimplat sa mai intilnesc si am tacut, dar nu-i normal.... unde era agapa aia? la trei sarmale?
Mărturisesc că a fost o lectură reconfortantă. E un stil pe care observ că îl stăpânești foarte bine. Îmi dă impresia unor succesiuni de imagini (stop-cadru) ca în benzile desenate surprinzând foarte bine detaliile atât cele de decor, cât și cele de acțiune (unele gesturi) și de introspecție.
Mi-a plăcut și tenta umoristică, chiar dacă ideea centrală a textului e serioasă, chiar gravă, și pare a fi „există viață și după... ”(Ramona, X, Y, Z). Mi-l imaginez pe Dem Rădulescu rostind acest monolog :)
Interesant cum aproape toate circumstanțialele și atributele le-ai scris după punct. E ca și cum unele detalii le-ai omis inițial, apoi ai revenit cu precizări intuind întrebările interlocutorului. Dpmdv e ok, dar nu știu ce ar spune teoreticienii din domeniu despre sintaxa propoziției și a frazei.
Aștept cu interes un nou text :)
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
Distinsă Adriana Lisandru, tot poemul e construit cu multă finețe iar imaginile curg cu o fluență desăvârșită. Felul în care scrieți trădează lecturi numeroase, un exercițiu îndelungat și un talent incontestabil. Mi-a făcut plăcere să vă citesc.
ipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
Remarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
Dorel, eu te stimez dar nu îmi place deloc acel 'dormeai' ai matale cumva impresia că eu sunt vreun terchea-berchea născut ieri dimineață și că nu știu ce a însemnat ceaușismul în România? M-ai dezamăgit mult de data asta încât mă văd nevoit să-ți spun așa, de la obraz că ești și matale tot un dobitoc în ciuda aparențelor, domnule Dorel. Cel puțin în cazul de față și sper să ne rezumăm la acest incident cu consecințe minime pe viitor.
Virgil, să înțeleg că vrei să dezvoltăm?
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă deSimpatic ultimul haiku.Acesta o fi motivul pentru care în alte părți ale lumii vaca e considerată sfântă... M-am poticnit în versul "apa o filtrez". Înțeleg că ai recurs la asta din cauza numărului de silabe. Eu mi l-am citit în gând "Filtrez apele" /O\
pentru textul : Secvență senryu* deOana, mulţumesc. Sper să mai găsesc cheiţe :)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePaul, înclins să cred că cititorul are (aproape) întotdeana dreptate. Dacă n-o fac ele însele, nu (prea) am obiceiul să-mi apăr textele... evident, în afara cazurilor în care cel care mă comentează e chiar paralel. Deci, se prea poate să fie cum spui. Mulţumesc de comentariu!
Inserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".
"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.
pentru textul : Cruzimi dede ce să scriem cu „ea” mic? :)
e vina noastră că o ignorăm, Ea nu cere decât un minim respect...
bun. era cât pe ce să-mi desființez singură textul. începusem să spun că, pe lângă sensul dat de tine, am mai avut în vedere încă două. și să le „divulg”. dar m-am oprit, înainte de a-mi spune cineva că e un site de literatură, nu de religie.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi dedeși gramatical s-ar zice "v-ați ascunselea", în poem păstrez forma naiva.
pentru textul : Marlena mea deDorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
pentru textul : Piramida deNu știu ce-aș mai putea spune, Alma, decât că sper că i-ar fi plăcut și lui... și că-ți mulțumesc mult pentru că ai lăsat semn tocmai aici.
pentru textul : Lecții de desen pentru alungat singurătatea deSe (re)intorce oniricul (mai mult sau mai putin "estetic") cu urme de suprarealism? Am zis "umbre" pt. ca acolo era vorba de cu totul altceva. Textul "curge" (bine) cu o multime de sugestii (subliminale).
pentru textul : epitaful unei zile dedupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
pentru textul : emindoină dedupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
pentru textul : Dunele goale detocmai am postat un text, si, ca sa fiu sincera, nu-mi place deloc cum se vede subtitul in raport cu titlul. mi se pare ca e prea evident.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dedupă ce am terminat de citit textul, nu prea am știut ce să fac - să râd în hohote sau pe-nfundate?
dar, după ce am citit comentariile, mi-am zis: dacă așa se definește „masculinitatea”, dați-mi voie, domnilor, să mă înclin în fața ei!...
pentru textul : Poem deși pe urmă, să-i întorc spatele.
o imagine care m-a fermecat si pe mine.sa vina primavara! felicitari si pentru premiul obtinut:)
pentru textul : Haiku...poleit denu, cred ca poza este de pe Cheile Bicazului. septembrie- octombrie 2008
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? desi trebuie sa va multumesc pentru observatii!
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFaptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
@ Otti - Multumesc! Einstein mentioneaza fara rusine in teoria relativitatii : 'Gravitation is not responsible for people falling! in love' - qed sau...Amen! :p
pentru textul : K.2 de@ Mr T - jealousy gets you nowhere, so, nu fi rea!
mi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
pentru textul : am dreptul la o scamă deVirgule - nu, ortografie - nu, gramatică - nu, talent - da.
Până veni Radu și Cornel bău deja jumătate de pahar. >> Până veniRĂ Radu și Cornel, bău deja jumătate de pahar.
pentru textul : Between the bars deandule, ca să scapi de viciul ăla de a bea până a încurca ițele în ce privește postarea textelor care nu-ți aparțin, și nu numai, va trebui sa calci pe urmele prietenului tău din copilărie. ei ce să-i faci, mai glumim și noi pe seama noastră! ca să revin la text, textul nu-i chiar așa de rău, andule, doar că miroase a ouă clocite.
pentru textul : pelotă devorbind asa de una singura pe ultimele rinduri ("Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute ":) nimeni nu are chef sa caute si nici nu are nevoie de hinturi doar ca din motive obiective in ceea ce priveste textele postate le citesc chiar cu voce tare (sa vad cum suna- un exercititu mai vechi, din alte vremuri) si e pacat (de poezia ta sau a altora) sa nu spun; insa mi s-a intimplat sa mai intilnesc si am tacut, dar nu-i normal.... unde era agapa aia? la trei sarmale?
pentru textul : Impresii deBine ai revenit, Radu!
Mărturisesc că a fost o lectură reconfortantă. E un stil pe care observ că îl stăpânești foarte bine. Îmi dă impresia unor succesiuni de imagini (stop-cadru) ca în benzile desenate surprinzând foarte bine detaliile atât cele de decor, cât și cele de acțiune (unele gesturi) și de introspecție.
pentru textul : Există viață după… deMi-a plăcut și tenta umoristică, chiar dacă ideea centrală a textului e serioasă, chiar gravă, și pare a fi „există viață și după... ”(Ramona, X, Y, Z). Mi-l imaginez pe Dem Rădulescu rostind acest monolog :)
Interesant cum aproape toate circumstanțialele și atributele le-ai scris după punct. E ca și cum unele detalii le-ai omis inițial, apoi ai revenit cu precizări intuind întrebările interlocutorului. Dpmdv e ok, dar nu știu ce ar spune teoreticienii din domeniu despre sintaxa propoziției și a frazei.
Aștept cu interes un nou text :)
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
pentru textul : Scene (colaj) deDistinsă Adriana Lisandru, tot poemul e construit cu multă finețe iar imaginile curg cu o fluență desăvârșită. Felul în care scrieți trădează lecturi numeroase, un exercițiu îndelungat și un talent incontestabil. Mi-a făcut plăcere să vă citesc.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deeu ma bucur!
pentru textul : Clătite pe centru și alte amănunte nesemnificative depe cand? asa...o data aproximativa? sau una certa?
ipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
pentru textul : cuvintele sînt deideea e că, mulțam, Emil, dar eu nu m-aș fi comentat la poemul ăsta. aș fi privit îndelung și aș fi oftat:) ceea ce nu e târziu de făcut:))!
pentru textul : poem sticlos degând bun!
Calin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?
Remarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
pentru textul : crucile deDorel, eu te stimez dar nu îmi place deloc acel 'dormeai' ai matale cumva impresia că eu sunt vreun terchea-berchea născut ieri dimineață și că nu știu ce a însemnat ceaușismul în România? M-ai dezamăgit mult de data asta încât mă văd nevoit să-ți spun așa, de la obraz că ești și matale tot un dobitoc în ciuda aparențelor, domnule Dorel. Cel puțin în cazul de față și sper să ne rezumăm la acest incident cu consecințe minime pe viitor.
pentru textul : sunt român deVirgil, să înțeleg că vrei să dezvoltăm?
Andu
Pagini