Poezia cu rimă impune niște reguli. Atenție la prozodie! Imaginează-ți că reciți cu voce tare în fața unui public. E un exercițiu bun pentru a-ți descoperi anumite unități metrice incomplete. Cred că repetiția "Îți" din final e redundantă. Ai putea să folosești semnele diacritice? Mulțumesc! Bine ai venit Vollmond!
Mircea, mie versul "turme titanice care pasc" mi se pare perfectibil din punct de vedere poetic. Apoi, poate ca ar fi mai bine sa eviti scrierea explicita a punctelor de suspensie in poezie, lasa cititorul sa le aseze acolo unde versul il determina sa simta acea suspensie. In proza e altceva, desigur. De fapt, punctele de suspensie sunt o fortare, intr-un anume fel obligi cititorul acolo la o anumita atitudine a lecturii, sper ca ma fac inteles... :-) Apoi "clepsidre prin care timpul curge" este o exprimare destul de redundanta, poti sa-i spui si tautologie daca vrei. Si in cele din urma dar nu in ultimul rand nu cred ca tu chiar ai vrut sa aduci ingerii in discutie astfel in acest poem, ne mai gandim amandoi, ok? Andu.
Finalul este foarte reuşit.
"seara îți aud glasul
nu pot să vin
poate ți-am mai spus
mi se pare că jocul e aranjat
iar tu știi ceva
dar nu spui" - mai cu seamă trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă care dă forţă finalului, candoare prin acel:"nu pot să vin", clar, ferm, asumat.
suspiciunea din final: "iar tu ştii ceva" e ca o provocare, "ascunde un mister" (misterul, oricum, este ascuns prin natura lui) şi e de bine.
Ce nu îmi place: că ai pus melcii să zboare.
Uite, aici:
"cel mai nepotrivit lucru sînt melcii/îi văd zburînd/prefer să mă retrag".
chiar dacă înţeleg mesajul, versurile nu au noimă, expresivitatea lor tinde sub zero.
Bianca, știu, am o problemă cu amănuntele :) dar m-am gândit să retușez fontul, dar textul a rămas același '' praf '' sau nu :) ... promit solemn să mă opresc aici cu retușurile ca să ma poți citi de câte ori ai plăcerea, mulțumesc pentru recomandări. Fabius
yes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
firește că are și o asemenea conotație, Virgil.
și chiar dacă de acolo începem, depinde în ce lumină ne așezăm.
să nu uităm că albul este principui al culorilor...
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
E o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
"Nu exista alegeri din care sa castigi; doar alegeri in care pierzi mai putin." Asta-i cam adevărat. Și trist, ca și așteptarea aceea, când vrei să dăruiești tot, tot, însă darul îți este inutil. Mi-a plăcut textul și paralela dintre o banală călătorie cu microbusul și marea noastră trecere prin viață. Of! Prea des e ocupat...Ce dac-ai plătit?
multumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
...intuiesc ceva zarif sau, mă rog, radaș aici. adicătelea e ceva ce mă atrage dar mă și depășește. poate e vreo minte mai luminată pe site și mă lămurește și pe mine. în caz contrar te rog, fabius, comentează tu aceste stăviliri pentru mine. nu că ar fi obligatoriu, ia-o ca pe o plăcere:)! atent, paul
Alma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
silviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
câteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
Cineva a spus cîndva că cel mai mare păcat e să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu. Eu cred că unul dintre cele mai mari păcate este cel cuprins în porunca a treia. Adică să faci circotecă din ideea de Dumnezeu sau de mîntuire. Călin are dreptate. Pregătirea ultimului vers se poate rezuma într-un circ. Dar există din păcate un soi de oameni pentru care kitsch-ul este singura subcultură pe care o cunosc. Să ne fie milă de ei. Habar n-am cum se aplică la aceștia porunca a treia. Pe cuvîntul meu că nu am habar. E una din enigmele pe care probabil numai înțeleptul Solomon le-ar putea dezlega.
stimata doamna alma,
atunci când citim un text ne intereseaza mai întâi daca este scris CORECT din punct de vedere al limbii.
de-abia dupa aceea ne ocupam de emotii.
cât priveste termenul "ofticosii" sunt sigur ca este doar o scapare din partea unei distinse doamne ca dv. si
si ca, fara îndoiala, va veti cere scuze . cu cele bune.
interesanta aceasta revelatie a propriei imagini existente in raport macrocosmic. poem caracterizat prin: - o circumnavigatie anevoioasa in cautarea propriului eu, propriei fiinte. - periplul "unui corpuscul infinit de mic" la marginea universului cunoscut - un raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeasi destinatie de scurta durata inevitabila "corpul meu și corpul tău și corpul lui" - acceptarea infringerii finale si a omniprezentei Creatorului "cineva se bucură de înfățișarea noastră măruntă cineva râde și ne arată cu degetul." ma bucur sa va citesc dincolo de rinduri, Sufletul.
Are din ambele caracteristici câte ceva.
Poemul e realizat din tușe simple, clare. Titlul are avantajul de a-și fi păstrat puterea și după ultima silabă a textului.
Manifest pentru că, sunt convins, întoarcerea la ” lucruri simple ” merită. Și se va impune.
Extrem de rar sunt în ultima perioadă captivat de o poezie de la cap-coadă ( pe orice suport: site, carte cu miros de scoarță, revistă, etc). Între rețete de gogonele și coduri NASA, e, mai este loc și de poezie ?
Acord o peniță pentru ambele caracteristici. Și pentru treaba bună pe care o face un bun profesionist în ale scriiturii. Să încerci să fii ”cap limpede” într-o redacție vie, dinamică, nu e chiar puțin lucru.
or strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
Imi pare rau, Profetule, ca, poate, nu am fost eu destul de clar cand am afirmat ca problema nu exista. Sau, sa zic, este macar prost pusa. Am sa incerc acum sa justific afirmatia mea. Cat voi putea. Si zic ca problema nu exista, asa cum ai formulat-o. Cu referire la un limbaj "cu adevarat absolut" fara a preciza termenii "cu adevarat" si "absolut". Pentru ca, in subtext, apare conotatia (pe care filosofia analitica practic o eludeaza, izoland, rupand, limbajul de entitatea care il produce si studiindu-l ca pe ceva independent, prins intr-un insectar, care este supus unei "disectii") ca intre adevarul "adevarat" (reprezentat aici de exprimarea sa prin "limbajul adevarat") si "absolut" ar exista altceva decat o identitate pura. Ma opresc aici pana la precizarea termenilor din intrebare.
Îl felicit şi eu pe Matei pentru dublă şi îi dorersc succes în noul juriu, sper că acest frumos concurs va continua.
Ca o încheiere a participării mele la concursurile de poezie (mulţumesc încă o dată lui Călin că s-a gândit şi la mine pentru această ediţie inaugurală) am făcut o statistică (ce să-i faci, informaticianul din mine) în care am rezumat "abaterea" de la nota finală a fiecărui membru al juriului, fără să ţin cont de sens, deci în modulo cum se zice în matematică, pentru textele din top 10, dacă cineva doreşte să extindă ideea, be my guest...
Statistica mea arată cam aşa
Profetul - 11,784 puncte
Alma - 11,890 puncte
Sancho Panza - 9,286 puncte
Dorel - 7,746 puncte
Bobadil - 7,398 puncte
I.D. Nicolae - 14,098 puncte
Încă o dată felicitări pentru organizarea acestui concurs.
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia cu rimă impune niște reguli. Atenție la prozodie! Imaginează-ți că reciți cu voce tare în fața unui public. E un exercițiu bun pentru a-ți descoperi anumite unități metrice incomplete. Cred că repetiția "Îți" din final e redundantă. Ai putea să folosești semnele diacritice? Mulțumesc! Bine ai venit Vollmond!
pentru textul : Simțire deMircea, mie versul "turme titanice care pasc" mi se pare perfectibil din punct de vedere poetic. Apoi, poate ca ar fi mai bine sa eviti scrierea explicita a punctelor de suspensie in poezie, lasa cititorul sa le aseze acolo unde versul il determina sa simta acea suspensie. In proza e altceva, desigur. De fapt, punctele de suspensie sunt o fortare, intr-un anume fel obligi cititorul acolo la o anumita atitudine a lecturii, sper ca ma fac inteles... :-) Apoi "clepsidre prin care timpul curge" este o exprimare destul de redundanta, poti sa-i spui si tautologie daca vrei. Si in cele din urma dar nu in ultimul rand nu cred ca tu chiar ai vrut sa aduci ingerii in discutie astfel in acest poem, ne mai gandim amandoi, ok? Andu.
pentru textul : Stare II deFinalul este foarte reuşit.
"seara îți aud glasul
nu pot să vin
poate ți-am mai spus
mi se pare că jocul e aranjat
iar tu știi ceva
dar nu spui" - mai cu seamă trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă care dă forţă finalului, candoare prin acel:"nu pot să vin", clar, ferm, asumat.
suspiciunea din final: "iar tu ştii ceva" e ca o provocare, "ascunde un mister" (misterul, oricum, este ascuns prin natura lui) şi e de bine.
Ce nu îmi place: că ai pus melcii să zboare.
pentru textul : ganga deUite, aici:
"cel mai nepotrivit lucru sînt melcii/îi văd zburînd/prefer să mă retrag".
chiar dacă înţeleg mesajul, versurile nu au noimă, expresivitatea lor tinde sub zero.
Bianca, știu, am o problemă cu amănuntele :) dar m-am gândit să retușez fontul, dar textul a rămas același '' praf '' sau nu :) ... promit solemn să mă opresc aici cu retușurile ca să ma poți citi de câte ori ai plăcerea, mulțumesc pentru recomandări. Fabius
pentru textul : [ praf de nimfă ] deyes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
pentru textul : săritura tsukahara deOrice sugestie e binevenita si "trag aer in piept si...sar"
pentru textul : legănare deeste stilul tău. destul de mult erotism cu note religioase. ce nu îmi pică mie bine sînt "picioarele" acelea pe "sub masă"
pentru textul : În spirală defirește că are și o asemenea conotație, Virgil.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deși chiar dacă de acolo începem, depinde în ce lumină ne așezăm.
să nu uităm că albul este principui al culorilor...
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
pentru textul : Sub Acoperire deE o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
pentru textul : Poveste de dragoste de"Nu exista alegeri din care sa castigi; doar alegeri in care pierzi mai putin." Asta-i cam adevărat. Și trist, ca și așteptarea aceea, când vrei să dăruiești tot, tot, însă darul îți este inutil. Mi-a plăcut textul și paralela dintre o banală călătorie cu microbusul și marea noastră trecere prin viață. Of! Prea des e ocupat...Ce dac-ai plătit?
pentru textul : Microbus deinca putin
de corectat. nisip. erau doua cuvinte.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ dehaiku-uri reuşite. Imaginea creată e deosebită. Cu plăcere a lecturat LIM.
pentru textul : iarnă demultumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
pentru textul : poem de alungat singurătatea deei, cucu mucu! o fi craciunul, dar eu as scutura bradul asta sa i mearga fulgii.
pentru textul : O ramură mai puţin de...intuiesc ceva zarif sau, mă rog, radaș aici. adicătelea e ceva ce mă atrage dar mă și depășește. poate e vreo minte mai luminată pe site și mă lămurește și pe mine. în caz contrar te rog, fabius, comentează tu aceste stăviliri pentru mine. nu că ar fi obligatoriu, ia-o ca pe o plăcere:)! atent, paul
pentru textul : Stăviliri deAlma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
pentru textul : o iarnă paralelă desilviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
pentru textul : la-ntâmplare decâteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
pentru textul : Tristete deCineva a spus cîndva că cel mai mare păcat e să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu. Eu cred că unul dintre cele mai mari păcate este cel cuprins în porunca a treia. Adică să faci circotecă din ideea de Dumnezeu sau de mîntuire. Călin are dreptate. Pregătirea ultimului vers se poate rezuma într-un circ. Dar există din păcate un soi de oameni pentru care kitsch-ul este singura subcultură pe care o cunosc. Să ne fie milă de ei. Habar n-am cum se aplică la aceștia porunca a treia. Pe cuvîntul meu că nu am habar. E una din enigmele pe care probabil numai înțeleptul Solomon le-ar putea dezlega.
pentru textul : despre iubire demultumesc de rezonanţa la simplitate și feminin ... am corectat mânecile :)
pentru textul : scenografia unei iluzii destimata doamna alma,
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deatunci când citim un text ne intereseaza mai întâi daca este scris CORECT din punct de vedere al limbii.
de-abia dupa aceea ne ocupam de emotii.
cât priveste termenul "ofticosii" sunt sigur ca este doar o scapare din partea unei distinse doamne ca dv. si
si ca, fara îndoiala, va veti cere scuze . cu cele bune.
interesanta aceasta revelatie a propriei imagini existente in raport macrocosmic. poem caracterizat prin: - o circumnavigatie anevoioasa in cautarea propriului eu, propriei fiinte. - periplul "unui corpuscul infinit de mic" la marginea universului cunoscut - un raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeasi destinatie de scurta durata inevitabila "corpul meu și corpul tău și corpul lui" - acceptarea infringerii finale si a omniprezentei Creatorului "cineva se bucură de înfățișarea noastră măruntă cineva râde și ne arată cu degetul." ma bucur sa va citesc dincolo de rinduri, Sufletul.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deAre din ambele caracteristici câte ceva.
Poemul e realizat din tușe simple, clare. Titlul are avantajul de a-și fi păstrat puterea și după ultima silabă a textului.
Manifest pentru că, sunt convins, întoarcerea la ” lucruri simple ” merită. Și se va impune.
Extrem de rar sunt în ultima perioadă captivat de o poezie de la cap-coadă ( pe orice suport: site, carte cu miros de scoarță, revistă, etc). Între rețete de gogonele și coduri NASA, e, mai este loc și de poezie ?
Acord o peniță pentru ambele caracteristici. Și pentru treaba bună pe care o face un bun profesionist în ale scriiturii. Să încerci să fii ”cap limpede” într-o redacție vie, dinamică, nu e chiar puțin lucru.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici desingura imagine de aici ramane, ptr mine, "panza cititului"
pentru textul : Portretul unui vecin necunoscut deor strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
pentru textul : Helen deImi pare rau, Profetule, ca, poate, nu am fost eu destul de clar cand am afirmat ca problema nu exista. Sau, sa zic, este macar prost pusa. Am sa incerc acum sa justific afirmatia mea. Cat voi putea. Si zic ca problema nu exista, asa cum ai formulat-o. Cu referire la un limbaj "cu adevarat absolut" fara a preciza termenii "cu adevarat" si "absolut". Pentru ca, in subtext, apare conotatia (pe care filosofia analitica practic o eludeaza, izoland, rupand, limbajul de entitatea care il produce si studiindu-l ca pe ceva independent, prins intr-un insectar, care este supus unei "disectii") ca intre adevarul "adevarat" (reprezentat aici de exprimarea sa prin "limbajul adevarat") si "absolut" ar exista altceva decat o identitate pura. Ma opresc aici pana la precizarea termenilor din intrebare.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deLike!
pentru textul : nupoem deÎl felicit şi eu pe Matei pentru dublă şi îi dorersc succes în noul juriu, sper că acest frumos concurs va continua.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deCa o încheiere a participării mele la concursurile de poezie (mulţumesc încă o dată lui Călin că s-a gândit şi la mine pentru această ediţie inaugurală) am făcut o statistică (ce să-i faci, informaticianul din mine) în care am rezumat "abaterea" de la nota finală a fiecărui membru al juriului, fără să ţin cont de sens, deci în modulo cum se zice în matematică, pentru textele din top 10, dacă cineva doreşte să extindă ideea, be my guest...
Statistica mea arată cam aşa
Profetul - 11,784 puncte
Alma - 11,890 puncte
Sancho Panza - 9,286 puncte
Dorel - 7,746 puncte
Bobadil - 7,398 puncte
I.D. Nicolae - 14,098 puncte
Încă o dată felicitări pentru organizarea acestui concurs.
Andu
În comentariul meu de la textul "Cioplitorului de vers" am precizat "un_soare" (sic!), "sic" adică citit în acea manieră, nu sâc!
pentru textul : Soare comun dePagini