uraaa! las un semn de citire. nu vreau sa dezvalui opinia mea, astept continuarea cu interes...

yester are dreptate in ceea ce priveste primele doua strofe remarcate. un poem placut, dulce si linistitor pentru cititor. pacat ca nu tine ritmul celor doua strofe remarcate!

Cînd nimeni nu mai crede în nevinovăţia ta, tu să crezi!
Acesta este lucrul cel mai important. Despre vină vorbea magistral şi Cezar Ivănescu atunci cînd aducea în dezbatere un caz celebru: le vol d'un pain.
Ideea este că nu ai dreptul ca sentimentul de vinovăţie, vinovăţia pe care alţii au grijă să ţi-o arunce-n cîrcă, să-ţi răpească visul. Visul acesta creator, se cheamă viaţă şi este lucrul cel mai important.
Culpa din poemul tău, reprezintă drama unui popor, cumplita sa zbatere şi alienare, în marasmul la care a fost pe nedrept condamnat.
Un text cu valenţe de o mare profunzime, de peniţă, aş îndrăzni eu.

prezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
cel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.

un elogiu adus slabiciunilor sentimentelor omenesti, pentru ca, in esenta, asa cum spuneai, "am nevoie de surprize lumea are nevoie de dominouri de îmbrățișări de metastaze de colecții de trădători de ignoranță față de pericol" arta e o violenta camuflata. arta de a iubi si de a fi iubit. deosebit finalul: "toate celelalte drumuri sunt ale tale în jur solare dar nu acesta care duce rotund în piața inocentei sălbăticii aici te-am întâlnit pe marginea fântânii arteziene ale cui crezi că sunt mâinile acestea încordate mici întinse" un poem ca un "tratat detaliat si multilateral" asupra impactului furibund cu propriul eu intr-un algoritm fascinant al tineretii. deosebit.

ati fost la Virtualia si acum va bateti cu penite! imi pare rau, dar cel mai remarcant si mai pedant participant la cenaclu mi se pare a fi Eminescu. cel putin din poze. apoi, degajand un aer profesoral, privindu-i pe toti de sus, e Cozan, care seamana cu pustiul meu. Alina merita o mentiune pentru "her dolly looks", Bratu parca a intrat intr-o manastire, iar pe Dinis de unde l-ati cules? putea si el sa vina mai ingrijit! ultima poza, cu Targul Frumos taiat pe diagonala, ar putea fi subiect de arte vizuale prelucrat de aalizei. A fost si ziua mea, ieri, pe 6 Decembrie, dar nimeni nu s-a gandit sa zica un bonom "La multi ani". Pe semne pe aici e fiecare cu ale lui si cu oala trasa pe focul lui. in fine, va las sa va bateti mai departe cu penite.

Inedit articolul, o perspectiva noua, care ne obliga sa privim si altfel lucrurile. Intrebarile vor ramane intotdeauna fara raspuns, asta este natura intrebarilor. felicitari insa pentru implicare si pentru dorinta de a elucida aceste mistere. petre

Am recitit si nu am pentru ce sa-mi cer scuze... pentru stilul franc de a pune problema nu pot sa o fac pentru ca tu esti un membru de la care hermeneia asteapta sa dai tonul pe coordonate opuse a ceea ce faci acum... nu incurajarea unei sensibilitati nepotrivite in raport cu un text postat pentru a astepta reactii sau inducerea sentimentului de jena si culpabilizarea celui ce indrazneste sa-si spuna opinia servesc acestui scop... dar poate ca ai dreptate cu acel "voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici"... poate ca nu e locul potrivit. Virgil spunea "În esență, mi-aș dori ca autorilor să le fie frică să publice aici din cauza exigenței comentariilor..."... se pare ca s-a ajuns ca lectorilor sa le fie frica sa comenteze... cel putin anumiti autori. Si cu asta am incheiat discutia aici ca o lungim aiurea cand lucrurile sunt foarte clare.

am parcurs cu plăcere acest poem. o poveste frumoasă, dusă până la capăt. mi-a plăcut. te citesc cu interes, Ioana. p.s. - ai uitat să pui diacritice peste tot. :) Madim

nice work, Andrei, cum ar spune anglosaxonii! redai eficient atât cât trebuie din volumul parcurs de tine atent și scris fain de Stela. ai două typo: "subânțeleasă" = subînțeleasă și "conscisă" = concisă. desigur că graba redactării este vina, știindu-te ocupat.
gând bun, om bun!

e un text bun. stilul, povestea, caracterele conturate, mesajul indirect al textului, umanist as zice, ma fac sa aplaud aceasta proza scurta; dincolo de typo si de Virgil, care, desigur, este un gentleman.
penita o acord pt cursivitatea discursului, pentru franchetea sa, pentru povestea amuzanta si edificatoare, pentru Steve, care e un personaj pe cinste. scena imi aminteste de stan si bran, de anii prohibitiei. de aceea, am vizualizat o in alb si negru, carevasazica.
felicitari si la mai multe :)

Mircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu

Cred că textul ar trebui încadrat la traduceri/lingua.

Cred că lui "rând pe rând" i-ar sta mai frumos simplitatea lui "pe rând", iar "nervurile pielii" mă translatează într-un context vegetal. E o țară vegetativă această țară a blajinilor? Foarte "zen" viziunea asupra morții din strofa a doua. Implicațiile acelui "sân matern" sună freudian, nu se maturizează niciodată gura celui ce... Frumoasă imagine "lumina din streașina muntelui"... Finalul, subțire din punct de vedere stilistic, mesajul bucură și e bine, fericirea e o rezultantă a bucuriilor simple.