paul, mulțumesc că te-ai oprit la acest text. nu te cred răzbunător. știu că „nerăspunse” probabil nu sună românește dar eu sînt gata să o propun ca o licență pentru că îmi place cum sună. greșesc?
în ce privește „rugăciuni îngrămădite” știu că sună poate neplăcut dar oare nu sînt chiar așa?
e foarte delicata aceasta dedicatie lui Falak. ma surprinde placut modul in care descrii, utilizind simbolurile frunzisurilor si crengilor maslinilor, aceasta nastere ca un fosnet, luminata de razele ce se adapa "din apele sufletului sau". o mica parere personala: cind se recita poezia, finalul e usor compromis de "unui univers". e aproape un fel de bilba, cum se spune. ideea e frumoasa, merita sa o reformulezi putin.
am citit cu emoţie acest poem, mărturisesc că în minte îl purtam pe prinţul Mîşchin, privind o fotografie cu femeia iubită, bineînţeles e cu totul altceva aici, depărtându-mă de emoţia iniţială, doar un pic, cât să întrezăresc, cu grija care se autoimpune, succesiunea tabloulurilor. mi se pare un pic desuet pentru mine să spun aceste lucruri, pentru că totul pare, în poemul meu de azi, atât de frumos şi ireal! am remarcat şi finalul, care zguduie cumva cadenţa versurilor, şi care implică structurile cele mai intime ale emotivităţii
Poţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
Nichita Stanescu foloseste cuvantul ala intr-un volum care nu a fost cenzurat inainte de '89 (deci nu X/Y/Z), de nu stiu cate ori. Aici nu discut politica site-ului, explic de ce n-am crezut ca e problematic. Inca o data, e ok, alegerile sunt ale celor care fac politica aceea, pe mine nu ma deranjeaza, nu simt nevoia sa ma exprim "vulgar". :o)
Andu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
văd un poem curat aici și mai puțin "jucat" de dorin. cred că e benefic faptul că poemul e lăsat să respire. e și firesc să simplifici cu un astfel de actor, un baletist cu trup vechi și cu un înger pe umărul din oglindă. poate e o părere prea subiectivă, dar pun acest poem între cele mai bune pe care le-a scris. aștept cu interes ce va urma în poezia lui dorin cozan. parcă se vede o schimbare. aș zice. dar e prea curând.
sapphire, cititi va rog frumos atent comentariul meu. am zis ca este pierdere de timp, sa vb. prostii in loc sa facem comentarii. domnule titarenco, eu sustin ca dvs. nu ati argumentat sub nicio forma comentariu, de aceea il consider gratuit. in rest aveti perfecta dreptate si va rog frumos sa ma iertati. oricum eu tot cu formule de politete o sa ma adresez. si nu cu parere de rau. chiar cu respectul cuvenit. seara buna
"Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!"
Andule, cred că e a treia oară când îţi spun că pe Hermeneia este interzisă vulgaritatea, indiferent de limba folosită (chiar şi aia de la bocanc)... Că ai câte o părere absolut irefutabilă despre toate, pricep, dar de ce te consideri tu deasupra regulamentului şi sfidezi orice avertisment, nu. De fapt, înţeleg, dar nu vreau să spun.
Te rog să te potoleşti!
Poate niciodată nu e prea tîrziu să îi spui bună ziua unui vechi prieten, bună ziua Elenuța, iată o întimplare -sau mirarea!-care îmi pune cuvînt pe limbă. Căutînd vorbelor în coarne, abia acum te văd.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
in fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
încep cu finalul,versurile:
"poate doar/ poate doar miile acelea de păsări deodată", mi-au tăiat, sincer ,respiraţia !
mai puternică precizarea "nu lucruri/ nu oameni uit" în ironia lumii minuscule în care se produce strivirea. stivirea de zi cu zi, a tot felul de...
se simte, şi asta e minunat pentru poem, abţinerea "şi totuşi n-a murit nimeni în faţa casei mele", la fel cum devine tangibil şi un fel de " da' nici mult n-ar mai fost", din pct. meu de vedere, o altă reuşită,"tremurul când te faci nevăzut"-imagine poetică de sine stătătoare,
deprinderea, monotonia, gesturilor de auto-apărare, "apa fierbinte",cu topsul, de acum, uşor de intuit, dar cu materialitate de gheţar ce-ţi taie răsuflarea, finalul,tema lui Hitchcock.
Am mai invatat un cuvant: bustrofedon... Pasajele cu italice m-au miscat, restul mi se par prea cerebral-aride pentru ceea ce intuiesc eu din Marina. Te citesc din 2001, de cand aparusesi pe Agonia... O secventa cinematica si pregnanta: "singurătatea condorilor leagănă cerul între două silabe un singur priveghi" Dar poezia ca intreg am receptat-o cu aceeasi placere a descifrarii. Tu ai mereu un mesaj puternic emotional de codat, atu-ul tau fata de cei care doar amesteca vorbe ca sa dea bine...
rim, mie poți să îmi spui și tu și oricine Virgil sau dacă preferați, profetul, și poți vorbi la per tu. Unii dintre voi am impresia că sînteți mai în vîrstă decît mine și uneori am un reflex necontrolat de a folosi formula de politețe. Asta e explicația. În legătură cu logarea, noi am testat și sesiunea rămîne deschisă destul de mult timp, cred că 20-30 de minute. Dar aș vrea să testați și să îmi spuneți daca aveți probleme. În același timp e posibil ca providerul să vă reseteze conecțiunea și nu știu exact acum felul în care reacționează scriptul de logare la așa ceva. În orice caz, cînd aveți comentarii mai lungi de făcut e recomandabil să le scrieți în prealabil pe un editor de text și apoi să faceți copy-paste.
Sunt câteva fragmente din mine care se doresc a fi spuse. Le-am ascultat, le-am dat libertate, cu greu. Mulțumesc că le-ai ales pe cele definitorii din poezie.
unica mentiune e cu referire la "rămîi aici mai la dos". cred ca "mai la urma" ar suna cu mult mai ok. ba nu, mai e una. "frigul singuratatii" e putin cam comun pentru o poezie ca asta. retin si eu "cînd cobor inert/ ca dintr-un tramvai înghețat/ atîrnat de sîrmele nopții".
e frumoasa, de fapt nu ma deranjeaza atat de tare cand in poezie mai scapa cate un loc comun, important e ca are suficienta intorsatura originala, si de-ar fi numai versurile alea pe care le-am retinut si tot ar face-o remarcabila. iar finalul mi se pare chiar frumos, fara "dos"-ul ala.
P.S. Și mulțumesc Virgil pentru atenționare, am corectat acea bâlbă, nu sunt agramată, nu încă și nici pentru următoarea perioadă, sper să crezi și tu asta când mă vei mai înțepa în viitor pe asemenea gen de erori. Nu de altceva, dar promit că voi face la fel.
Voi presupune că nu ești agramat, deși ai plecat din România de ceva vreme.
Eu îți voi acorda creditul că stâpânești gramaticii limbii române.
O voi face la o adică a-priori și trecând peste răutățile tale de macho man.
Margas
În principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
Mi se pare că miza textului stă sub încercarea de-a creiona caractere din trăsături fizice care duc la meditaţii/ introspecţii (re)descoperiri/ re(inventări), caractere care converg în cititor, din vreme ce autorul pare că doar ni le sugerează.
O altă idee care s-ar putea decupa din text şi ar putea deveni polemică e aceea că iubirea se naşte din/prin fizic, ci nu din spirit. Ori "îndrăgosteală" vs dragoste via spirit vs fizic.
Sunt câteva chestii de corectat, cum ar fi: aceiaşi oră / să bureze mărunt / semi-întuneric.
Adriana, intai sa-ti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai disecat comm-ul, nu cred ca merita atata atentie :-) Acel "cum" pus acolo imprima o altfel de miscare intregii citiri, pentru ca, spre deosebire de o comparatie statica, introdusa prin clasicul "ca" acesta imi induce (mie cel putin) asteptarea unei propoziti simbolice active, ca o secundara a imaginii care a generat-o. Ceva de genul "cum o camasa de forta intra in carne" - cel putin atat, verbul sa fie la diateza activa... dar ar merge mai mult aici, o imagine mai plina... nu vreau sa divaghez prea mult. Cu prezentul ala nici eu nu stiu ce-am vazut, tu nu ai schimbat nimic din final fata de prima postare? Ca daca nu insemna ca mi s-a parut mie si nu-mi raman decat scuzele de rigoare. Urletul este cum zici tu, trebuia sa mai citesc o data, cred ca acel "cum" bata-l vina mi te-a rastalmacit. Insa dincolo de toate vorbele mele acesta este un poem de substanta, o lectura puternica si rafinata. Penita mea de apreciere este evidenta, nu o acord pentru ca ma gandesc ca se va gasi cineva care sa zica ca uite! pe Hermeneia se acorda penite la schimb si stii mai bine decat mine ca nu e asa. Ba dimpotriva, de multe ori (ca si acum) nu am acordat penite din astfel de prozaice motive. Mie acest poem mi-a placut din tot sufletul. Andu
Textul e suferind. Atat in privinta redactarii cat si a prozodiei...ca sa nu mai vorbesc de tropii folositi, de repetitie ori de exprimarile tautologice. "Mă-ntorc la locul crimei. Val, Cu fluxul amintirilor pe mâini. Legat, ofrandă pe altar săpat în mal Mă dau. Asemeni vechilor păgâni. " In strofa asta formula prozodica este de 9-10-12-10. Cu putina atentie, putea fi formulata asa (doar o idee care sa imbunatateasca forma): Ma-ntorc la locul crimei, val cu val, la ceas de flux, cu amintiri in maini, jertfa pe un altar sapat in mal ma dau, asemeni vechilor pagani Mentionez ca metafora valului care are amintiri in maini dar in acelasi timp este legat mi se pare binisor fortata. Ideea e ambigua, dar zicem "fie!" "Visam să construiesc ceva durabil Castele construiam mușcând la temelie, Reflux. Mă retrăgeam câni lamentabil, Mă regăseam, vânzându-mă pe mine mie." Avem o repetitie deranjanta ca un cui in pantof (sa construiesc, construiam) si un typo in versul 3 (câni). Dupa acel "câni "(ce ar trebui sa fie, probabil, "când"), ar fi utila o virgula, ca si dupa "pe mine". Prozodia e ok...dar ce folos? Ma intreb cum o fi posibil sa construiesti (sa inalti) muscand temelia... "Privesc în urmă. Pe nisipu-ți umed Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." Nu vad rostul pronumelui reflexiv din primul vers, din moment ce autorul este, el insusi, valul...As fi folosit forma articulata a substantivului, "nisipul". Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Ceva este in plus aici. Sau im minus. "urma spuma lacrimilor"? Ori urma prisoseste, ori spuma, ori spuma aceea trebuia sa fie "spumei". Imaginea ar fi fost incarcata si nefericita (urma spumei lacrimilor), dar incerc sa inteleg ce anume ai intentionat sa scrii. Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, ...aici, deja am renuntat sa mai inteleg. Dar totusi, cu ultimele forte, ma incapatanez!...Or fi "nebune indemnuri"? or fi "nebunele indemnuri"? or fi "nebuniile indemnurilor"? imi ramane sa intreb publicul ori sa sun un prieten! Indraznesc sa numar silabele strofei acesteia, asa cum este alcatuita acum, cu ambiguitatile sale. Ce avem? 11-10-13-12. si finalul, incununand opera: "Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." !!! un asa splendid pleonasm n-am mai citit de ceva vreme, recunosc. Concluzii? Te las pe tine... Si pe altii.
"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
Dragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.
Eu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
Dincolo de polemica acestui text, tot cu aceasta ocazie, auzeam pe Realitatea Tv o formulare "Patriahul Constantinopolului, pastorul Constantinopolului".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc remus pentru aplecare și citire
paul, mulțumesc că te-ai oprit la acest text. nu te cred răzbunător. știu că „nerăspunse” probabil nu sună românește dar eu sînt gata să o propun ca o licență pentru că îmi place cum sună. greșesc?
pentru textul : zăpadă și soare deîn ce privește „rugăciuni îngrămădite” știu că sună poate neplăcut dar oare nu sînt chiar așa?
e foarte delicata aceasta dedicatie lui Falak. ma surprinde placut modul in care descrii, utilizind simbolurile frunzisurilor si crengilor maslinilor, aceasta nastere ca un fosnet, luminata de razele ce se adapa "din apele sufletului sau". o mica parere personala: cind se recita poezia, finalul e usor compromis de "unui univers". e aproape un fel de bilba, cum se spune. ideea e frumoasa, merita sa o reformulezi putin.
pentru textul : Primul strigăt deam citit cu emoţie acest poem, mărturisesc că în minte îl purtam pe prinţul Mîşchin, privind o fotografie cu femeia iubită, bineînţeles e cu totul altceva aici, depărtându-mă de emoţia iniţială, doar un pic, cât să întrezăresc, cu grija care se autoimpune, succesiunea tabloulurilor. mi se pare un pic desuet pentru mine să spun aceste lucruri, pentru că totul pare, în poemul meu de azi, atât de frumos şi ireal! am remarcat şi finalul, care zguduie cumva cadenţa versurilor, şi care implică structurile cele mai intime ale emotivităţii
las bineînţeles şi semnul meu de apreciere.
pentru textul : scurtă aplecare înaintea trupului meu deDo you ever fall asleep there, Dorothy? Frumos, surprinzător, Ioana. High... and low.
pentru textul : high rojo dePoţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
pentru textul : Poem fără picioare deNichita Stanescu foloseste cuvantul ala intr-un volum care nu a fost cenzurat inainte de '89 (deci nu X/Y/Z), de nu stiu cate ori. Aici nu discut politica site-ului, explic de ce n-am crezut ca e problematic. Inca o data, e ok, alegerile sunt ale celor care fac politica aceea, pe mine nu ma deranjeaza, nu simt nevoia sa ma exprim "vulgar". :o)
pentru textul : în care discul se zgârie deAndu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
pentru textul : Anamnesis destrudo devăd un poem curat aici și mai puțin "jucat" de dorin. cred că e benefic faptul că poemul e lăsat să respire. e și firesc să simplifici cu un astfel de actor, un baletist cu trup vechi și cu un înger pe umărul din oglindă. poate e o părere prea subiectivă, dar pun acest poem între cele mai bune pe care le-a scris. aștept cu interes ce va urma în poezia lui dorin cozan. parcă se vede o schimbare. aș zice. dar e prea curând.
pentru textul : cheile desapphire, cititi va rog frumos atent comentariul meu. am zis ca este pierdere de timp, sa vb. prostii in loc sa facem comentarii. domnule titarenco, eu sustin ca dvs. nu ati argumentat sub nicio forma comentariu, de aceea il consider gratuit. in rest aveti perfecta dreptate si va rog frumos sa ma iertati. oricum eu tot cu formule de politete o sa ma adresez. si nu cu parere de rau. chiar cu respectul cuvenit. seara buna
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deok, am schimbat-o . sper ca asa e mai bine.
pentru textul : iubire în stil modern desingura expresie care mi-a placut in tot textul acesta se afla in titlu si este "trotuarul galactic". restul, nu
pentru textul : făptura trotuarului galactic de"Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!"
Andule, cred că e a treia oară când îţi spun că pe Hermeneia este interzisă vulgaritatea, indiferent de limba folosită (chiar şi aia de la bocanc)... Că ai câte o părere absolut irefutabilă despre toate, pricep, dar de ce te consideri tu deasupra regulamentului şi sfidezi orice avertisment, nu. De fapt, înţeleg, dar nu vreau să spun.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deTe rog să te potoleşti!
Poate niciodată nu e prea tîrziu să îi spui bună ziua unui vechi prieten, bună ziua Elenuța, iată o întimplare -sau mirarea!-care îmi pune cuvînt pe limbă. Căutînd vorbelor în coarne, abia acum te văd.
pentru textul : Graal deIgor, bine-ai venit pe Hermeneia.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
pentru textul : Blueprint: natură statică dein fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
Mi-au plăcut versurile din final: "pletele Rusalkai leaga fluviul de noapte" pentru că lasă loc de sensuri în imaginație.
pentru textul : Flash back deîncep cu finalul,versurile:
"poate doar/ poate doar miile acelea de păsări deodată", mi-au tăiat, sincer ,respiraţia !
mai puternică precizarea "nu lucruri/ nu oameni uit" în ironia lumii minuscule în care se produce strivirea. stivirea de zi cu zi, a tot felul de...
se simte, şi asta e minunat pentru poem, abţinerea "şi totuşi n-a murit nimeni în faţa casei mele", la fel cum devine tangibil şi un fel de " da' nici mult n-ar mai fost", din pct. meu de vedere, o altă reuşită,"tremurul când te faci nevăzut"-imagine poetică de sine stătătoare,
deprinderea, monotonia, gesturilor de auto-apărare, "apa fierbinte",cu topsul, de acum, uşor de intuit, dar cu materialitate de gheţar ce-ţi taie răsuflarea, finalul,tema lui Hitchcock.
Hitchcock
pentru textul : Gheţari deAm mai invatat un cuvant: bustrofedon... Pasajele cu italice m-au miscat, restul mi se par prea cerebral-aride pentru ceea ce intuiesc eu din Marina. Te citesc din 2001, de cand aparusesi pe Agonia... O secventa cinematica si pregnanta: "singurătatea condorilor leagănă cerul între două silabe un singur priveghi" Dar poezia ca intreg am receptat-o cu aceeasi placere a descifrarii. Tu ai mereu un mesaj puternic emotional de codat, atu-ul tau fata de cei care doar amesteca vorbe ca sa dea bine...
pentru textul : toamna fără de îngeri derim, mie poți să îmi spui și tu și oricine Virgil sau dacă preferați, profetul, și poți vorbi la per tu. Unii dintre voi am impresia că sînteți mai în vîrstă decît mine și uneori am un reflex necontrolat de a folosi formula de politețe. Asta e explicația. În legătură cu logarea, noi am testat și sesiunea rămîne deschisă destul de mult timp, cred că 20-30 de minute. Dar aș vrea să testați și să îmi spuneți daca aveți probleme. În același timp e posibil ca providerul să vă reseteze conecțiunea și nu știu exact acum felul în care reacționează scriptul de logare la așa ceva. În orice caz, cînd aveți comentarii mai lungi de făcut e recomandabil să le scrieți în prealabil pe un editor de text și apoi să faceți copy-paste.
pentru textul : jurnal de nesomn III deSunt câteva fragmente din mine care se doresc a fi spuse. Le-am ascultat, le-am dat libertate, cu greu. Mulțumesc că le-ai ales pe cele definitorii din poezie.
pentru textul : domino deunica mentiune e cu referire la "rămîi aici mai la dos". cred ca "mai la urma" ar suna cu mult mai ok. ba nu, mai e una. "frigul singuratatii" e putin cam comun pentru o poezie ca asta. retin si eu "cînd cobor inert/ ca dintr-un tramvai înghețat/ atîrnat de sîrmele nopții".
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte dee frumoasa, de fapt nu ma deranjeaza atat de tare cand in poezie mai scapa cate un loc comun, important e ca are suficienta intorsatura originala, si de-ar fi numai versurile alea pe care le-am retinut si tot ar face-o remarcabila. iar finalul mi se pare chiar frumos, fara "dos"-ul ala.
P.S. Și mulțumesc Virgil pentru atenționare, am corectat acea bâlbă, nu sunt agramată, nu încă și nici pentru următoarea perioadă, sper să crezi și tu asta când mă vei mai înțepa în viitor pe asemenea gen de erori. Nu de altceva, dar promit că voi face la fel.
pentru textul : de mama apelor deVoi presupune că nu ești agramat, deși ai plecat din România de ceva vreme.
Eu îți voi acorda creditul că stâpânești gramaticii limbii române.
O voi face la o adică a-priori și trecând peste răutățile tale de macho man.
Margas
În principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deMi se pare că miza textului stă sub încercarea de-a creiona caractere din trăsături fizice care duc la meditaţii/ introspecţii (re)descoperiri/ re(inventări), caractere care converg în cititor, din vreme ce autorul pare că doar ni le sugerează.
O altă idee care s-ar putea decupa din text şi ar putea deveni polemică e aceea că iubirea se naşte din/prin fizic, ci nu din spirit. Ori "îndrăgosteală" vs dragoste via spirit vs fizic.
Sunt câteva chestii de corectat, cum ar fi: aceiaşi oră / să bureze mărunt / semi-întuneric.
pentru textul : Ceasul deorice este posibil pe lumea asta. şi oricui.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte demulţumesc pentru revenire.
Adriana, intai sa-ti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai disecat comm-ul, nu cred ca merita atata atentie :-) Acel "cum" pus acolo imprima o altfel de miscare intregii citiri, pentru ca, spre deosebire de o comparatie statica, introdusa prin clasicul "ca" acesta imi induce (mie cel putin) asteptarea unei propoziti simbolice active, ca o secundara a imaginii care a generat-o. Ceva de genul "cum o camasa de forta intra in carne" - cel putin atat, verbul sa fie la diateza activa... dar ar merge mai mult aici, o imagine mai plina... nu vreau sa divaghez prea mult. Cu prezentul ala nici eu nu stiu ce-am vazut, tu nu ai schimbat nimic din final fata de prima postare? Ca daca nu insemna ca mi s-a parut mie si nu-mi raman decat scuzele de rigoare. Urletul este cum zici tu, trebuia sa mai citesc o data, cred ca acel "cum" bata-l vina mi te-a rastalmacit. Insa dincolo de toate vorbele mele acesta este un poem de substanta, o lectura puternica si rafinata. Penita mea de apreciere este evidenta, nu o acord pentru ca ma gandesc ca se va gasi cineva care sa zica ca uite! pe Hermeneia se acorda penite la schimb si stii mai bine decat mine ca nu e asa. Ba dimpotriva, de multe ori (ca si acum) nu am acordat penite din astfel de prozaice motive. Mie acest poem mi-a placut din tot sufletul. Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deTextul e suferind. Atat in privinta redactarii cat si a prozodiei...ca sa nu mai vorbesc de tropii folositi, de repetitie ori de exprimarile tautologice. "Mă-ntorc la locul crimei. Val, Cu fluxul amintirilor pe mâini. Legat, ofrandă pe altar săpat în mal Mă dau. Asemeni vechilor păgâni. " In strofa asta formula prozodica este de 9-10-12-10. Cu putina atentie, putea fi formulata asa (doar o idee care sa imbunatateasca forma): Ma-ntorc la locul crimei, val cu val, la ceas de flux, cu amintiri in maini, jertfa pe un altar sapat in mal ma dau, asemeni vechilor pagani Mentionez ca metafora valului care are amintiri in maini dar in acelasi timp este legat mi se pare binisor fortata. Ideea e ambigua, dar zicem "fie!" "Visam să construiesc ceva durabil Castele construiam mușcând la temelie, Reflux. Mă retrăgeam câni lamentabil, Mă regăseam, vânzându-mă pe mine mie." Avem o repetitie deranjanta ca un cui in pantof (sa construiesc, construiam) si un typo in versul 3 (câni). Dupa acel "câni "(ce ar trebui sa fie, probabil, "când"), ar fi utila o virgula, ca si dupa "pe mine". Prozodia e ok...dar ce folos? Ma intreb cum o fi posibil sa construiesti (sa inalti) muscand temelia... "Privesc în urmă. Pe nisipu-ți umed Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." Nu vad rostul pronumelui reflexiv din primul vers, din moment ce autorul este, el insusi, valul...As fi folosit forma articulata a substantivului, "nisipul". Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Ceva este in plus aici. Sau im minus. "urma spuma lacrimilor"? Ori urma prisoseste, ori spuma, ori spuma aceea trebuia sa fie "spumei". Imaginea ar fi fost incarcata si nefericita (urma spumei lacrimilor), dar incerc sa inteleg ce anume ai intentionat sa scrii. Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, ...aici, deja am renuntat sa mai inteleg. Dar totusi, cu ultimele forte, ma incapatanez!...Or fi "nebune indemnuri"? or fi "nebunele indemnuri"? or fi "nebuniile indemnurilor"? imi ramane sa intreb publicul ori sa sun un prieten! Indraznesc sa numar silabele strofei acesteia, asa cum este alcatuita acum, cu ambiguitatile sale. Ce avem? 11-10-13-12. si finalul, incununand opera: "Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." !!! un asa splendid pleonasm n-am mai citit de ceva vreme, recunosc. Concluzii? Te las pe tine... Si pe altii.
pentru textul : Urmă pe nisip de"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
pentru textul : Nepoveste deDragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.
pentru textul : Tetley deEu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
pentru textul : apartament cu 4 camere deDincolo de polemica acestui text, tot cu aceasta ocazie, auzeam pe Realitatea Tv o formulare "Patriahul Constantinopolului, pastorul Constantinopolului".
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I dePagini