Hai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
Poate partea de început ar mai trebui lucrată, pentru a mai dilua tonul militantist-social. Încearcă doar să sugerezi vectorul critic pe direcţia căruia va curge textul, în continuare. Ideea este bună, doar că are un uşor iz telenovelistic, asta poate şi din cauza "clanurilor". În fine, este doar o părere. Cu amiciţie,
Un text curat, translucid, frumos, fluent. Doar a treia strofă mi s-a părut că e sub nivel, că pierde din tonus. Cine e poeta din poză? Privirea ei valorează cât un poem.
este o saga care se intoarce la locul de plecare. Imi amintesc de o fabula africana in care un iepure descopera ca un bolovan enorm cade dintr-un anume pom ( la un anume cuvant magic rostit) omorand pe cel ce se afla sub copac si apoi revenind ca un bumerang la locul de plecare. Iepurele fericit foloseste schema ca sa decimeze toti dusmanii din jungla. Intr-o zi hotaraste sa lichdeze chiar pe Leu si sa-i ia locul. Il ademeneste sub copac si il roaga in sopata sa zica cuvantul magic . Leul face pe surdul, iepurele ridica glasul si in cele din urma striga cuvantul declansand caderea pietrei care il ucide. Morala: Atentie la surzi !
Acest text nu imi pare a fi poezie. Poetic se poate vorbi numai in cazul pasajelor scrise cu italics. Restul... pasaje filosofice lipsite de ideea de sentiment. Poate ca ar fi arata mai bine in proza...alternand cu acele pasaje. Ca poezie... slab, ca si colaj filosofic are idei destul de bune. Ialin
Da. Un anumit rece, altfel nu ar fi luciditate. Tu știi că știu ce spun. Și mă bucură să îmi trimiți Delta. Oriunde încadrezi acest poem, amintește-ți: nu la cutia cu nisip. :)
Paul, ai reușit prin acest poem să esențializezi niște adevăruri exprimându-le, aparent, atât de simplu, încât te întrebi dacă nu cumva arta stă în puterea simplității. Să exemplific: se știe că înaintea plecării, oamenii au acel moment de luciditate în care parcă stau de vorbă cu Dumnezeu și spun acel ceva „genial”. De aceea, imaginea simplă de copil cuminte care ridică două degete în fața Învățătorului pentru a spune ceva genial, e atât de potrivită și de sugestivă în acest context.
De asemenea, simularea plânsului și a părerii de rău le-ai surprins atât de bine, cu o fină ironie și chiar cu înțelegere .
Versurile „morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători/ o companie selectă chiar” cred că sunt doar vârful unui iceberg cu o „densitate teologică” foarte mare. Așa am perceput eu acest poem. De-am luat-o pe arătură, știu că vei zâmbi cu înțelegere :)
N-am înțeles aluzia titlului și nici de ce „spital nou” . Sunt convinsă că au o anumită semnficație, dar poate că fac parte din partea nonvulnerabilă a poetului. Așa că te rog să nu-mi răspunzi :).
Virgil: M-ai lăsat paf și pulbere omule. Chiar nu mă așteptam. Io să dau cu...oh-la-la chetrii și tu să vi cu pîine...Frumos gest pe bune că m-a împrăștiat și-ți mulțumesc de două ori...văd că am ajuns și pe prima pagină cu alt poem al meu, fără penițe de aur...Interesant. În ce privește tușele fine sau finale cum le spui le las pe mai încolo " în lumina tipharului" hîrțogăresc...:) Sunt avizat și e bine să mai fi tras de mînecă, apropo și de Alma... Andu: La categoria "să prozodim de bine" îi las pe alții mai dedați la finețuri stilistice. Io prefer s-o spui pe aia dreaptă nu le dau cotite, fentele sunt de altă natură aici, surpriza nu e prea rafinată, merge direct în moalele fratelui meu hipocrit de lector ca să-l trezească, să vază cu ochii lui ce și cum ș.a.m.d... Plecăciune pentru apreciere și mulțam fain. Sunt on răsfățat de nu-i adevărat...:)
un text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
nu cred ca-i nimic condamnabil in reconvertirea simbolurilor din poezia populara, dar mi se pare ca cele doua versuri din final sunt un fel de clopotel atarnat de gatul pisicii.
ARGUMENTE - Nume pentru acelaşi Dumnezeu
De ce uneori întîlnim “Hristos” scris “Cristos” şi “Iisus” scris “Isus”? Răspunsul îl aflăm de la părintele Constantin Pătuleanu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova.
Copiii sînt învăţaţi la ora de religie să scrie într-un anumit fel, altminteri săvîrşesc păcat. Primim cărţi de la inşi pe stradă în care numele Mîntuitorului apare scris altfel decît ni se spune. Cum este însă corect şi mai ales de ce?!
“După mine este foarte simplu, Hristos se scrie cu «H», deoarece acest nume provine din limba greacă. Ne ghidăm după prima Evanghelie a Sfîntului Apostol şi Evanghelist Marcu scrisă în limba greacă. Aici apare Hristos cu «H». Cu toate că sîntem un popor latin, cultura românească a fost influenţată în mare măsură de cea grecească. De aici am preluat numele Mîntuitorului.” În ceea ce priveşte numele de “Iisus”, părintele precizează: “Scriem cu doi de «i» pentru a face diferenţa între Fiul lui Dumnezeu şi alte persoane care au purtat în Vechiul Testament şi poartă acest nume ca nume propriu. Este o personalizare”.
Ce se întîmplă în cazul în care scriem diferit? “Dacă scriem altfel, este greşit, pentru că nu Îi respectăm numele propriu, aşa cum ni-l arată tradiţia. Vreau să precizez un fapt şi mi-aş dori să nu se mai perpetueze acest zvon. Se spune că «Isus», scris cu un singur «i», ar însemna în ebraică «măgar». Nimic mai neadevărat. În dicţionarul ebraic, «Isus» sau «Iisus» este nume propriu.”
Ai dreptate Matei, îţi mulţumesc mult- pe viitor voi scrie corect.
ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
Bonjour Nicole, je te remercie pour les corrections et pour ton commentaire. Oui, tu as raison: contre- jour a le sens de l'état luminescent, d'un halo intérieur.
bobadile, nici nu stii cat ma bucura faptul ca scrieti sub textele mele! nu stiu de ce ti se pare ca sunt "chitros". te rog sa ma crezi ca nu am intentionat absolut deloc sa fiu astfel, iar parerile voastre chiar le consider un castig pentru mine. in ceea ce spun, de fapt, nu incerc decat sa fiu cat mai clar in ceea ce intenitonez sa transmit. imi cer scuze pentru faptul ca nu pot fi sincer fara sa par irascibil, daca se pot cere astfel de scuze. poate e un defect de-al meu, pentru care, iara imi cer iertare. cu sincera prietenie, lucian.
Alina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
Te surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
mate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
Frumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
in primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
o poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
frumos. nu credeam ca voi acorda inca o penita in seara asta insa textul tau merita. daca prima strofa pune in paranteze cliseele, restul poemului construieste o dialectica in interiorul careia celalalt ca nebun sau si ca cersetor cauta si poarta totodata o taina. pe parcurs, ma intrebam cum vei solutiona tensiunea respectiva. ai facut o bine.
Multumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
Despre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
pentru textul : frumoasa veneţiană dePoate partea de început ar mai trebui lucrată, pentru a mai dilua tonul militantist-social. Încearcă doar să sugerezi vectorul critic pe direcţia căruia va curge textul, în continuare. Ideea este bună, doar că are un uşor iz telenovelistic, asta poate şi din cauza "clanurilor". În fine, este doar o părere. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : căsătoria este sfântă, da deUn text curat, translucid, frumos, fluent. Doar a treia strofă mi s-a părut că e sub nivel, că pierde din tonus. Cine e poeta din poză? Privirea ei valorează cât un poem.
pentru textul : personificare de toamnă deeste o saga care se intoarce la locul de plecare. Imi amintesc de o fabula africana in care un iepure descopera ca un bolovan enorm cade dintr-un anume pom ( la un anume cuvant magic rostit) omorand pe cel ce se afla sub copac si apoi revenind ca un bumerang la locul de plecare. Iepurele fericit foloseste schema ca sa decimeze toti dusmanii din jungla. Intr-o zi hotaraste sa lichdeze chiar pe Leu si sa-i ia locul. Il ademeneste sub copac si il roaga in sopata sa zica cuvantul magic . Leul face pe surdul, iepurele ridica glasul si in cele din urma striga cuvantul declansand caderea pietrei care il ucide. Morala: Atentie la surzi !
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului dechiar are atat de multa importanta asta, Virgil?
pentru textul : Quo vadis? deVă mulţumesc pentru comentarii şi timp!
pentru textul : Număratul pe degete deAcest text nu imi pare a fi poezie. Poetic se poate vorbi numai in cazul pasajelor scrise cu italics. Restul... pasaje filosofice lipsite de ideea de sentiment. Poate ca ar fi arata mai bine in proza...alternand cu acele pasaje. Ca poezie... slab, ca si colaj filosofic are idei destul de bune. Ialin
pentru textul : despre altă călătorie deDa. Un anumit rece, altfel nu ar fi luciditate. Tu știi că știu ce spun. Și mă bucură să îmi trimiți Delta. Oriunde încadrezi acest poem, amintește-ți: nu la cutia cu nisip. :)
pentru textul : karuna dePaul, ai reușit prin acest poem să esențializezi niște adevăruri exprimându-le, aparent, atât de simplu, încât te întrebi dacă nu cumva arta stă în puterea simplității. Să exemplific: se știe că înaintea plecării, oamenii au acel moment de luciditate în care parcă stau de vorbă cu Dumnezeu și spun acel ceva „genial”. De aceea, imaginea simplă de copil cuminte care ridică două degete în fața Învățătorului pentru a spune ceva genial, e atât de potrivită și de sugestivă în acest context.
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deDe asemenea, simularea plânsului și a părerii de rău le-ai surprins atât de bine, cu o fină ironie și chiar cu înțelegere .
Versurile „morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători/ o companie selectă chiar” cred că sunt doar vârful unui iceberg cu o „densitate teologică” foarte mare. Așa am perceput eu acest poem. De-am luat-o pe arătură, știu că vei zâmbi cu înțelegere :)
N-am înțeles aluzia titlului și nici de ce „spital nou” . Sunt convinsă că au o anumită semnficație, dar poate că fac parte din partea nonvulnerabilă a poetului. Așa că te rog să nu-mi răspunzi :).
Deci se poate. Un text frumos, nostalgic, plin de emoție și fără greșeli. Bun.
pentru textul : bicicleta debine mai, babodile, am sa-l rescriu.
pentru textul : e poi vivere deVirgil: M-ai lăsat paf și pulbere omule. Chiar nu mă așteptam. Io să dau cu...oh-la-la chetrii și tu să vi cu pîine...Frumos gest pe bune că m-a împrăștiat și-ți mulțumesc de două ori...văd că am ajuns și pe prima pagină cu alt poem al meu, fără penițe de aur...Interesant. În ce privește tușele fine sau finale cum le spui le las pe mai încolo " în lumina tipharului" hîrțogăresc...:) Sunt avizat și e bine să mai fi tras de mînecă, apropo și de Alma... Andu: La categoria "să prozodim de bine" îi las pe alții mai dedați la finețuri stilistice. Io prefer s-o spui pe aia dreaptă nu le dau cotite, fentele sunt de altă natură aici, surpriza nu e prea rafinată, merge direct în moalele fratelui meu hipocrit de lector ca să-l trezească, să vază cu ochii lui ce și cum ș.a.m.d... Plecăciune pentru apreciere și mulțam fain. Sunt on răsfățat de nu-i adevărat...:)
pentru textul : Poem intravilan dePentru Boba
Grafică Florin Pucă
pentru textul : Bufonul deun text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
pentru textul : expression denu cred ca-i nimic condamnabil in reconvertirea simbolurilor din poezia populara, dar mi se pare ca cele doua versuri din final sunt un fel de clopotel atarnat de gatul pisicii.
pentru textul : poem pentru tine, Elena dePentru Matei
ARGUMENTE - Nume pentru acelaşi Dumnezeu
De ce uneori întîlnim “Hristos” scris “Cristos” şi “Iisus” scris “Isus”? Răspunsul îl aflăm de la părintele Constantin Pătuleanu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova.
Copiii sînt învăţaţi la ora de religie să scrie într-un anumit fel, altminteri săvîrşesc păcat. Primim cărţi de la inşi pe stradă în care numele Mîntuitorului apare scris altfel decît ni se spune. Cum este însă corect şi mai ales de ce?!
“După mine este foarte simplu, Hristos se scrie cu «H», deoarece acest nume provine din limba greacă. Ne ghidăm după prima Evanghelie a Sfîntului Apostol şi Evanghelist Marcu scrisă în limba greacă. Aici apare Hristos cu «H». Cu toate că sîntem un popor latin, cultura românească a fost influenţată în mare măsură de cea grecească. De aici am preluat numele Mîntuitorului.” În ceea ce priveşte numele de “Iisus”, părintele precizează: “Scriem cu doi de «i» pentru a face diferenţa între Fiul lui Dumnezeu şi alte persoane care au purtat în Vechiul Testament şi poartă acest nume ca nume propriu. Este o personalizare”.
Ce se întîmplă în cazul în care scriem diferit? “Dacă scriem altfel, este greşit, pentru că nu Îi respectăm numele propriu, aşa cum ni-l arată tradiţia. Vreau să precizez un fapt şi mi-aş dori să nu se mai perpetueze acest zvon. Se spune că «Isus», scris cu un singur «i», ar însemna în ebraică «măgar». Nimic mai neadevărat. În dicţionarul ebraic, «Isus» sau «Iisus» este nume propriu.”
Ai dreptate Matei, îţi mulţumesc mult- pe viitor voi scrie corect.
pentru textul : Fanii lui Cristos deok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 deBonjour Nicole, je te remercie pour les corrections et pour ton commentaire. Oui, tu as raison: contre- jour a le sens de l'état luminescent, d'un halo intérieur.
pentru textul : Contre-jour dethey bloody are!..and the minutes, the hours, the days..
cheers bro!
pentru textul : The 102nd humorous poem deAni, nimeni nu a enervat pe nimeni. Aici nu e corida. Este vorba de respectul față de ce pubicăm aici și față de cititorii noștri.
pentru textul : Sky Mirror debobadile, nici nu stii cat ma bucura faptul ca scrieti sub textele mele! nu stiu de ce ti se pare ca sunt "chitros". te rog sa ma crezi ca nu am intentionat absolut deloc sa fiu astfel, iar parerile voastre chiar le consider un castig pentru mine. in ceea ce spun, de fapt, nu incerc decat sa fiu cat mai clar in ceea ce intenitonez sa transmit. imi cer scuze pentru faptul ca nu pot fi sincer fara sa par irascibil, daca se pot cere astfel de scuze. poate e un defect de-al meu, pentru care, iara imi cer iertare. cu sincera prietenie, lucian.
pentru textul : Esență de Marie deAlina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deTe surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
mate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
pentru textul : sarea pămîntului deFrumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
pentru textul : Umbra. deMultumesc pentru atentionare.Asa voi face!
pentru textul : a opta zi din minune dein primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deo poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
chapeau!
pentru textul : alte povestiri de la Şipot defrumos. nu credeam ca voi acorda inca o penita in seara asta insa textul tau merita. daca prima strofa pune in paranteze cliseele, restul poemului construieste o dialectica in interiorul careia celalalt ca nebun sau si ca cersetor cauta si poarta totodata o taina. pe parcurs, ma intrebam cum vei solutiona tensiunea respectiva. ai facut o bine.
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deMultumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
pentru textul : Renașterea împușcata deDespre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
exact asa am dorit sa fie: vechi. vechi, de imi era dor. mersi de lectura
pentru textul : O amintire dePagini