Ei, Adrian, nu te pricepi :)
Mulțumesc tare mult pentru feedback și pentru sugestii.
Aș putea schimba astfel:
"livada ninsă –
parfumul cireșului
în abur de ceai"
Țin la ,,cireș" deoarece am în vedere floarea lui și nu fructele. Singura opreliște ar fi aceea că sunt prea aproape "livada" din primul vers și "cireșul" din al doilea. Îmi place ca cele două planuri să fie cât mai depărtate și distincte, și să mă apropii treptat dinspre livadă ( resimțită vizual), spre abur pe care îl văd și îl simt, apoi și mai aproape, olfactiv, ( parfumul de cireș ).
Mă gândesc mult și la varianta ta. Faptul că "cireșul" e chiar acolo lângă "livadă" e ceva previzibil, și e bine fiindcă e un fel de pregătire a surprizei ( aburul ceaiului) printr-o pistă falsă: probabilitatea de 99% că parfumul vine din livadă ( s-a întâmplat să ningă în luna mai peste cireși înfloriți) și nu de la cana cu ceai. Pe de altă parte ar putea fi și o iluzie a parfumului (de prea multă asemănare a cireșului nins cu cireșul înflorit). Acum i-acum că nu știu ce să aleg :)
Și la poemul 3 aș fi vrut să fie pata de culoare la final :) ( tot din aceleași considerente, de a focaliza, de face zoom pe copii)
Am o variantă:
"alb până în zări –
doar pe derdelușul nins
pete de culori".
N-aș vrea să apară "nins" ( este "alb" în primul vers ) Și nici pluralul parcă nu e ok. Mă mai gândesc. Mulțumesc frumos, Adrian. ( nu uit sfatul de la Iași )
Paul, dacă îl pui în cana de ceai vei simți parfum de cireș :) și eu nu voi mai ști cum să mulțumesc. Spuneai tu odată că e mai frumos comentul ca poemul (dacă îmi dai voie să te citez ). Nu pot să spun decât că: oare ce ar fi albul nostru târziu fără pata de culoare a copilăriei?!...Mulțumesc din suflet, Paul.
PS. Crezi că se schimbă percepția dacă modific? Cum se vede, de acolo, de lângă cana cu ceai, privind pe fereastră până în iernile siberiene? Chiar am nevoie de un feedback.
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
Remarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
Am citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
Și care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
Sixtus, sunt de acord cu amendamentul dvs la postmodernitate. in legatura cu revenirea nr 2, la sfarsit, ma abtin. folositi un sistem binar de instrumentare insa polarizat per se.
mother of pearl ți-am spus în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele întredeschid inima pentru alt bob de nisip reziduu dintr-un trecut cabonizat viață redusă la o gămălie de diamant sidefat cu viscolele din sângele meu fandango de ce nu ai avut răbdare cu mine [, tată] atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor în această primăvară astmatică atât de tangibile, caimacul agoniei, iertarea ți-au alunecat de sub buricele degetelor perle
mai Dorin, aici te apropii mai frumos de natural, ai renuntat la pretentiile literare incalcite si ai varsat un text imaginativ placut. Am o idee, ce-ai zice daca ai inventa un vers cu clorofila in prima strofa, ar da bine cu calofila. Ramane la latitudinea ta. Tot inainte mandru pionier al poeziei... si nu uita, poetul este o meduza...
radu, îmi iartă întârzierea cu care îți mulțumesc pentru semn! acum l-am observat.
este o plăcere să mă știu citit de tine, Adriana, dar tu știi aceasta. semnul tău delicat te reprezintă dincolo de cuvinte... mulțumesc cu drag, de el!
Corectie. Repet mesajul anterior care a aparut cu tot soiul de greseli de nu se mai intelege om cu persoana. Cel putin la doua intrebari: "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba?" si: 3) "În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ", Domnul R. a fost obligat sa raspunda la urmatoarea intalnire la care au luat parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar atfel de intrebari au fost puse, tocmai de Ironist, nu chiat in forma de mai sus, . Si, pentru a nu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut deja loc.
pai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
Katya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
ce ziceam? voila les flammes d'antan. chiar imi e dor de vremurile alea, parca stateam dinadins pe flacari de comori fara sa ne dorim sa deschidem cuferele cu margaritare, asa... numai de amorul artei.
Cristina, eu nu ma intreb daca ne-ar mai iesi, ma intreb daca am mai fi in stare. pana la urma, cred ca aici este mai important actul artistic decat lucrarea omului. dar si schimbarea este un act de creatie, o buna tema pentru un colaj poetic:)
prietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
Părerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
îmi place acest text, îmi face bine acest text. este o undă grațioasă în lirica feminină de astăzi, contrară axei ce începe de la nina cassian până la "brutalitatea" angelei marinescu, dar înscriindu-se pe culoarul de la maria banuș până la sensibilitatea superbă a constanței buzea.
că îmi plac poeziile Danielei, deja nu mai este o noutate. aici am fost atras într-o poveste care te păcălește. scrisă impecabil nu știi dacă nu cumva tristețea acea resemnată, pentru că poemul îmi lasă impresia de resemnare, este locul unde iarna este cea mai frumoasă. am ajuns seara pe text, și vorba lui Vlad, contrar tonalității, este tonifiant. mi-a plăcut mult, Daniela! seară plăcută!
fara sa magulesc, dar daca tu spui ca te-au incantat fie si numai doua versuri din textul meu, asta nu poate decat sa ma bucure... spun asta gandindu-ma bineinteles la faptul ca intre stilul meu (uite ca ii zic stil cu scuzele de rigoare) si ceea ce reusesti tu, este o alergatura ... poate niciodata nu e tarziu, niciodata ... intre cuvintele tale si eu cea vie, da simt cum ciuguleste piatra din palmele noastre, apoi zboara cu spaimele mele cu tot
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
Eu zic să nu alunecați în pesimism domnule profesor Cristea și să continuați să scrieți. Poate că Hermeneia nu este o tribună prea importantă. Poate nu este nici măcar o tribună. Dar un colțișor de lume unde lucrurile astea interesează este.
P.S. - ar fi bine să scoateți majusculele din titlu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ei, Adrian, nu te pricepi :)
Mulțumesc tare mult pentru feedback și pentru sugestii.
Aș putea schimba astfel:
"livada ninsă –
parfumul cireșului
în abur de ceai"
Țin la ,,cireș" deoarece am în vedere floarea lui și nu fructele. Singura opreliște ar fi aceea că sunt prea aproape "livada" din primul vers și "cireșul" din al doilea. Îmi place ca cele două planuri să fie cât mai depărtate și distincte, și să mă apropii treptat dinspre livadă ( resimțită vizual), spre abur pe care îl văd și îl simt, apoi și mai aproape, olfactiv, ( parfumul de cireș ).
Mă gândesc mult și la varianta ta. Faptul că "cireșul" e chiar acolo lângă "livadă" e ceva previzibil, și e bine fiindcă e un fel de pregătire a surprizei ( aburul ceaiului) printr-o pistă falsă: probabilitatea de 99% că parfumul vine din livadă ( s-a întâmplat să ningă în luna mai peste cireși înfloriți) și nu de la cana cu ceai. Pe de altă parte ar putea fi și o iluzie a parfumului (de prea multă asemănare a cireșului nins cu cireșul înflorit). Acum i-acum că nu știu ce să aleg :)
Și la poemul 3 aș fi vrut să fie pata de culoare la final :) ( tot din aceleași considerente, de a focaliza, de face zoom pe copii)
Am o variantă:
"alb până în zări –
doar pe derdelușul nins
pete de culori".
N-aș vrea să apară "nins" ( este "alb" în primul vers ) Și nici pluralul parcă nu e ok. Mă mai gândesc. Mulțumesc frumos, Adrian. ( nu uit sfatul de la Iași )
Paul, dacă îl pui în cana de ceai vei simți parfum de cireș :) și eu nu voi mai ști cum să mulțumesc. Spuneai tu odată că e mai frumos comentul ca poemul (dacă îmi dai voie să te citez ). Nu pot să spun decât că: oare ce ar fi albul nostru târziu fără pata de culoare a copilăriei?!...Mulțumesc din suflet, Paul.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite dePS. Crezi că se schimbă percepția dacă modific? Cum se vede, de acolo, de lângă cana cu ceai, privind pe fereastră până în iernile siberiene? Chiar am nevoie de un feedback.
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deRemarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
Am citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
pentru textul : încercare de a-l iubi pe celălalt deAșa-i primele versuri le voi modifica păstrînd ideea
pentru textul : Bosfor de'celuilalt, nu mie
mi se-ntâmplă tot felul de lucruri'
Thanks
Că tot vorbeai de ortografie, mai uită-te puţin peste această poezie.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... decred ca tocmai un astfel de text ar trebui remarcat pe hermeneia
pentru textul : Iulian are ochi de melc deȘi care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
pentru textul : roads deSixtus, sunt de acord cu amendamentul dvs la postmodernitate. in legatura cu revenirea nr 2, la sfarsit, ma abtin. folositi un sistem binar de instrumentare insa polarizat per se.
pentru textul : Binaritate & PoMo dela ce bun un cetitor hodinit?! soldat roman dand cu zarul ca sa castige camasa lui Isus.
pentru textul : Zar demother of pearl ți-am spus în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele întredeschid inima pentru alt bob de nisip reziduu dintr-un trecut cabonizat viață redusă la o gămălie de diamant sidefat cu viscolele din sângele meu fandango de ce nu ai avut răbdare cu mine [, tată] atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor în această primăvară astmatică atât de tangibile, caimacul agoniei, iertarea ți-au alunecat de sub buricele degetelor perle
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deMulțumesc pentru toate informațiile oferite, citesc cu mare interes tot ce ne așterni pe pagina ta pe hermeneia și nu numai. cu respect Djamal
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain deîmi place ideea
şi felul cum a fost construită
are o notă interesantă de lectură
aş fi lucrat puţin la ultima strofă...
Citită cu plăcere. Felicitări!
pentru textul : closer demai Dorin, aici te apropii mai frumos de natural, ai renuntat la pretentiile literare incalcite si ai varsat un text imaginativ placut. Am o idee, ce-ai zice daca ai inventa un vers cu clorofila in prima strofa, ar da bine cu calofila. Ramane la latitudinea ta. Tot inainte mandru pionier al poeziei... si nu uita, poetul este o meduza...
pentru textul : podul suspinelor deradu, îmi iartă întârzierea cu care îți mulțumesc pentru semn! acum l-am observat.
este o plăcere să mă știu citit de tine, Adriana, dar tu știi aceasta. semnul tău delicat te reprezintă dincolo de cuvinte... mulțumesc cu drag, de el!
pentru textul : din ce în ce mai galben dearborii visului
pentru textul : Meandre deau dat iar în floare
umbre de păsări
dansează-n înalt
întrezărită
imnică stare
totul e cântec
chemare
şi salt.
Corectie. Repet mesajul anterior care a aparut cu tot soiul de greseli de nu se mai intelege om cu persoana. Cel putin la doua intrebari: "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba?" si: 3) "În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ", Domnul R. a fost obligat sa raspunda la urmatoarea intalnire la care au luat parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar atfel de intrebari au fost puse, tocmai de Ironist, nu chiat in forma de mai sus, . Si, pentru a nu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut deja loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv depai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
pentru textul : angoase&fisuri deKatya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
pentru textul : solia unei stele de mare dete rog să încadrezi corect textul acesta
pentru textul : bits and bytes dece ziceam? voila les flammes d'antan. chiar imi e dor de vremurile alea, parca stateam dinadins pe flacari de comori fara sa ne dorim sa deschidem cuferele cu margaritare, asa... numai de amorul artei.
Cristina, eu nu ma intreb daca ne-ar mai iesi, ma intreb daca am mai fi in stare. pana la urma, cred ca aici este mai important actul artistic decat lucrarea omului. dar si schimbarea este un act de creatie, o buna tema pentru un colaj poetic:)
multumim, Cristina
pentru textul : the brave old world deprietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
pentru textul : pietrele umbrei demulţumesc de semn şi sfat!
pentru textul : ... dePărerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
pentru textul : Verde de Dumnezeu de(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deîmi place acest text, îmi face bine acest text. este o undă grațioasă în lirica feminină de astăzi, contrară axei ce începe de la nina cassian până la "brutalitatea" angelei marinescu, dar înscriindu-se pe culoarul de la maria banuș până la sensibilitatea superbă a constanței buzea.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă decă îmi plac poeziile Danielei, deja nu mai este o noutate. aici am fost atras într-o poveste care te păcălește. scrisă impecabil nu știi dacă nu cumva tristețea acea resemnată, pentru că poemul îmi lasă impresia de resemnare, este locul unde iarna este cea mai frumoasă. am ajuns seara pe text, și vorba lui Vlad, contrar tonalității, este tonifiant. mi-a plăcut mult, Daniela! seară plăcută!
fara sa magulesc, dar daca tu spui ca te-au incantat fie si numai doua versuri din textul meu, asta nu poate decat sa ma bucure... spun asta gandindu-ma bineinteles la faptul ca intre stilul meu (uite ca ii zic stil cu scuzele de rigoare) si ceea ce reusesti tu, este o alergatura ... poate niciodata nu e tarziu, niciodata ... intre cuvintele tale si eu cea vie, da simt cum ciuguleste piatra din palmele noastre, apoi zboara cu spaimele mele cu tot
pentru textul : Pietrele Annei depe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
pentru textul : domnul salvează regina deEu zic să nu alunecați în pesimism domnule profesor Cristea și să continuați să scrieți. Poate că Hermeneia nu este o tribună prea importantă. Poate nu este nici măcar o tribună. Dar un colțișor de lume unde lucrurile astea interesează este.
pentru textul : La Heliade deP.S. - ar fi bine să scoateți majusculele din titlu
Ok, Adrian. M-ai convins. Aștept din partea ta un feedback după ce revin cu modificări. salut.Eugen.
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn deIoana, multumesc de apreciere, pentru mine treaba e simpla: nu caut metafore, eu scriu ce traiesc, bineinteles, trecerea se face prin senzorialul meu.
pentru textul : vorbim despre noi dePagini