in esenta, jam session nu exclude colajul poetic, pentru ca se refera la lucruri diferite, rezultatul fiind acelasi sau asemanator (pe doua cai diferite). jam session inseamna improvizatie cu mai multe instrumente. vine din jazz, dar se aplica si in alte sesiuni, un fel de variatiuni pe aceeasi tema. colajul vine din arta plastica si, la baza, din sincretismul stampelor japoneze. foloseste tehnica mozaicului specific postmodern, dar el apare in timpul avantgardei. inseamna alaturare, lipire intr-un tablou general. consider ca ambele forme sunt ok pentru ce este mai sus, depinde de punctul de vedere. nu stiu daca nu am scapat ceva, la explicatii, ca nu am apucat sa verific, dar asa imi amintesc sa fie.
Primele cinci versuri sunt banale, iar ultimele trei salvează poemul cu o metaforă superbă. Aș încerca un alt verb pentru amfora din versul 5 pentru că ne-ai atenționt din titlu că e vorba de un desen și ai accentuat acest aspect în primul vers.
Citindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
Ioana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
inedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
Nu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
artgoticu, iar citesti cu ochii aceia de nu se inchid niciodata; si bine faci:) e bine cand treci printre versurile mele, multam!
A.A.A. - absolut logic ce spui, doar ca nu e logica mea:) multam ca ai citit cu atata atentie totul. spune-mi ca nu trebuie sa raspund la toate cele comentate (genitive, figuri, alea alea:))
Nu e "poate" domnu Sixtus, e sigur ca gresiti. Pentru ca, asa cum spune regulamentul la care faceti zicere, aceste comentarii pe Hermeneia nu sint menite sa se confunde cu un lant de chat in care trebuie sa urmaresti (daca te intereseaza) nu stiu ce fir al discutiei. Va reproduc aici ce spune regulamentul (daca mai este nevoie): "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică."
Vladimir, dacă tot ești bine dispus și ca să nu crezi că îmi cade fisa greu, îți spun o vorbă pe care o știu de la tata... "pierzi, câștigi, negustor te numești":)) (tata este scriitor...) așa și noi aici... nu? Madim
survivore, dreptate ai: finalul e incomplet. si asta pt ca intreg textul e doar un crampei dintr-o scriere mai mare, un fel de subcapitol. remarcile tale pertinente, la obiect denota o fire de bun cunoscator al fenomenului. merci de trecere. daca ai apetenta pt "problematica buddhista", fara de care, ai intuit bine, textul pare ne-inca-rotund, iti recomand alte doua scrieri de-ale mele: http://ovidiunacu.wordpress.com/2008/10/31/cunoasterea-sferica/ si http://ovidiunacu.wordpress.com/2008/11/06/in-apoi/ rog feed-back.
Am citit de mai multe ori dorind să găsesc un punct comun, ceva care să mă ajute să rezonez. E vina mea; se pare că, momentat, sunt pe altă felie :)
Mi-au plăcut registrul confesiv și tenta existențială.
De prea multă citire/recitire, iată că voi cârcoti un pic: în prima strofă apare de două ori „asta” și cred că prima poate lipsi, ba chair ar fi indicat din mai multe considerente. În aceeași strofă sunt vreo trei atributive și nu fac decât să explice prea mult. De asemenea, ultimul vers mi se pare defectuos: are două gerunzii și o aglomerare de „d”-uri care fac rostirea acestuia destul de dificilă. Sunt doar păreri.
Mi-a plăcut imaginea „tu privind iepurele de fum al jobenului”.
Dorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
Ce ti-e si cu "poetii" astia?! Asisderea (mai rau) cu unii "critici". Care decreteaza, pur si simplu: "Asta e poezie! Astalalta nu e!". O fi subiectiva "perceperea" poeziei (in general, tinand de inefabilul ei), da' nici chiar asa. Eu care nu sunt nici critic si nici "poiet" cred ca am dreptul sa spun, fara alte comentarii, textul asta - c-o fi poezie, ca n-o fi - mi-a placut.
"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
Lucian, eu stau si ma intreb (uitindu-ma la raspunsul tau precedent "te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?") dacă tu ești naiv sau dacă îți doar bați joc de noi si de cititorii Hermeneia. Încearcă să răspunzi la această întrebare. Desigur că mi se pare ridicol să îmi pierd timpul să îl conving pe cineva că o expresie este cacofonie si, mai mult decît atît, că este fundamental dezagreabilă literar. Dar cînd văd că editorii Hermeneia fac asta și li se dă peste nas cu fronda ”și dacă da, de ce?”, atunci încep să mă întreb dacă persoana care face așa ceva are ce căuta încercînd să facă literatură. Ca să mă înțelegi mai bine, am să îți dau un exemplu dintr-un domeniu de activitate care îți este probabil familiar. Să ne imaginăm că cineva vrea să se facă preot. Și profesorul lui îl tot aude înjurînd de cruce și sfinți, și îi spune, ”Dom'le asta e blasfemie!” iar candidatul la preoție îi spune ”păi de ce? că și milițianul înjură, și medicul înjură, și taximetristul înjură. Și dacă e totuși blasfemie, de ce?” Ce i-ai răspunde unui astfel de om?
Poemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
De data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
Nu stiu daca mi-ai raspuns mie. Pentru ca nu stiu despre ce "Maestru" este vorba. Iar daca e o ironie, atunci e ok, ca m-am obisnuit. In acelasi timp marturisesc ca nu ma pricep la teoria deformarii si cu atit mai putin la definitia deformarii. Este a doua oara in ultimele citeva zile cind cineva imi cere "definitii". O fi un simptom si nu m-am prins eu. Dar e interesant. Si inteligent. Sa definesti inainte de a discuta. Dar, asa cum am spus, nu am definitia la deformare. Probabil e un fel de modificare a unei forme. Originale. Oricum mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului. Ideea daca stau sa ma gindesc este excelenta. Si corecta daca stai sa ii intrebi pe fizicienii relativisti. Daca ii intrebi insa pe adeptii nedeterminismului probabil ca iti vor spune altceva. Ce nu inteleg eu este de ce uter. Si de ce "diform" (deci rectific, nu deformat). (Care o fi diferenta intre diform si deformat..?..) Anyway, uterul sugereaza atit sexualitate cit si fertilitate. Iar ciinele nu are uter. Cel putin daca nu este catea, nu?
Dorin Cozan scrie bine si pasnic aici, dar fara compromisuri. Ne dezvaluie o interesanta poveste de dragoste in asa fel incit sa nu plictiseasca ba chiar sa intrige. Avem mai putin de a face cu sentimentalisme (ceea ce m-ar si mira la el) ci cu un recucerire a celuilalt ascultindu-l. Semnificativ mesaj si nu ma asteptam sa spun asta
finalul e putin cam blah blah blah dar prima parte si ideea in general e buna. cred ca lui ecaterina ii trebuie ceva mai mult curaj sa iasa din ea insasi si sa scrie
Va multumesc de recomadare am sa tin cont de ea. cu respect, erika cand ma supara ceva, vreo veste, vreun comentariu..scriu haiku sau ceea ce cred eu ca e haiku, pseudo-haiku cum poate spuneti dv. Va rog sa ma lasa-ti pana week-ul viitor sa termin articolul, doar atunci sunt mai libera...apoi ma criticati iar...dar va multumesc sincer de trecere. se naste frica comentariu negativ iar...noapte albă copilul din mine plânge în turnul de timp speriată-i ploaia daca sunt bune, vi le daruiesc daca nu sunt bune, imi iau pedeapsa
La un asemenea text comurile se cer a fi facute pe un ton de confesiune, de catedrala. O scriere atragatoare, imagini veridice ale lumii de odinioara transpusa cu meritorii mijloace artistice. Imi place tot poemul, insa ma opresc asupra finalului. Il vad ca pe un inceput la un alt inceput. Drumul spre Okinawa este un drum al fagaduintei sau de ce nu, un drum al implinirii- o iarna urmata de primavara in care vor scanteia ciresii. Precis sunt cu floare roz intens!
Terifiantă neputință rezidă în această facere, placentă a durerii. În jocul veiții și al morții rămînem veșnic copii și nu putem altceva decît să cerem iertare; pentru limitele noastre de copii ai monstrului ignoranță și frică îndurare. Un poem zguduitor.
am modificat cîte ceva. într-adevăr poate nu ar fi fost rău să îl așez la Experiment, de vreme ce am încercat mai multe lucruri în textul acesta. merci ptr observatii
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in esenta, jam session nu exclude colajul poetic, pentru ca se refera la lucruri diferite, rezultatul fiind acelasi sau asemanator (pe doua cai diferite). jam session inseamna improvizatie cu mai multe instrumente. vine din jazz, dar se aplica si in alte sesiuni, un fel de variatiuni pe aceeasi tema. colajul vine din arta plastica si, la baza, din sincretismul stampelor japoneze. foloseste tehnica mozaicului specific postmodern, dar el apare in timpul avantgardei. inseamna alaturare, lipire intr-un tablou general. consider ca ambele forme sunt ok pentru ce este mai sus, depinde de punctul de vedere. nu stiu daca nu am scapat ceva, la explicatii, ca nu am apucat sa verific, dar asa imi amintesc sa fie.
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului deStai ca iti dau eu un exemplu de cum se ia atitudine impotriva acelora. Voi posta acusica un text (deja publicat), asa ca m-ai intaratat si pe mine.
pentru textul : Unui mare poetastru dePrimele cinci versuri sunt banale, iar ultimele trei salvează poemul cu o metaforă superbă. Aș încerca un alt verb pentru amfora din versul 5 pentru că ne-ai atenționt din titlu că e vorba de un desen și ai accentuat acest aspect în primul vers.
pentru textul : Desen deCitindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
pentru textul : Binaritate & PoMo deIoana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
pentru textul : Ana deinedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
pentru textul : .. deNu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
pentru textul : Punctul sălbatic deartgoticu, iar citesti cu ochii aceia de nu se inchid niciodata; si bine faci:) e bine cand treci printre versurile mele, multam!
A.A.A. - absolut logic ce spui, doar ca nu e logica mea:) multam ca ai citit cu atata atentie totul. spune-mi ca nu trebuie sa raspund la toate cele comentate (genitive, figuri, alea alea:))
pentru textul : transformarea în alb deNu e "poate" domnu Sixtus, e sigur ca gresiti. Pentru ca, asa cum spune regulamentul la care faceti zicere, aceste comentarii pe Hermeneia nu sint menite sa se confunde cu un lant de chat in care trebuie sa urmaresti (daca te intereseaza) nu stiu ce fir al discutiei. Va reproduc aici ce spune regulamentul (daca mai este nevoie): "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică."
pentru textul : întrepătrunderi deVladimir, dacă tot ești bine dispus și ca să nu crezi că îmi cade fisa greu, îți spun o vorbă pe care o știu de la tata... "pierzi, câștigi, negustor te numești":)) (tata este scriitor...) așa și noi aici... nu? Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă deObserv că ai făcut niște modificări și asta e bine.
PS. În cazul în care dorești să fii activ și prin comentarii, propun spre informare linkurile:
pentru textul : Trecere imaginară dehttp://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
survivore, dreptate ai: finalul e incomplet. si asta pt ca intreg textul e doar un crampei dintr-o scriere mai mare, un fel de subcapitol. remarcile tale pertinente, la obiect denota o fire de bun cunoscator al fenomenului. merci de trecere. daca ai apetenta pt "problematica buddhista", fara de care, ai intuit bine, textul pare ne-inca-rotund, iti recomand alte doua scrieri de-ale mele: http://ovidiunacu.wordpress.com/2008/10/31/cunoasterea-sferica/ si http://ovidiunacu.wordpress.com/2008/11/06/in-apoi/ rog feed-back.
pentru textul : Binaritate & PoMo deAm citit de mai multe ori dorind să găsesc un punct comun, ceva care să mă ajute să rezonez. E vina mea; se pare că, momentat, sunt pe altă felie :)
Mi-au plăcut registrul confesiv și tenta existențială.
De prea multă citire/recitire, iată că voi cârcoti un pic: în prima strofă apare de două ori „asta” și cred că prima poate lipsi, ba chair ar fi indicat din mai multe considerente. În aceeași strofă sunt vreo trei atributive și nu fac decât să explice prea mult. De asemenea, ultimul vers mi se pare defectuos: are două gerunzii și o aglomerare de „d”-uri care fac rostirea acestuia destul de dificilă. Sunt doar păreri.
Mi-a plăcut imaginea „tu privind iepurele de fum al jobenului”.
pentru textul : clivaj deDorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
pentru textul : Piramida deCe ti-e si cu "poetii" astia?! Asisderea (mai rau) cu unii "critici". Care decreteaza, pur si simplu: "Asta e poezie! Astalalta nu e!". O fi subiectiva "perceperea" poeziei (in general, tinand de inefabilul ei), da' nici chiar asa. Eu care nu sunt nici critic si nici "poiet" cred ca am dreptul sa spun, fara alte comentarii, textul asta - c-o fi poezie, ca n-o fi - mi-a placut.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca desigur, Vlad. m-ar bucura!
pentru textul : perpetuum mobile (II) demi-a placut partea asta:
"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
pentru textul : punk bach deLucian, eu stau si ma intreb (uitindu-ma la raspunsul tau precedent "te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?") dacă tu ești naiv sau dacă îți doar bați joc de noi si de cititorii Hermeneia. Încearcă să răspunzi la această întrebare. Desigur că mi se pare ridicol să îmi pierd timpul să îl conving pe cineva că o expresie este cacofonie si, mai mult decît atît, că este fundamental dezagreabilă literar. Dar cînd văd că editorii Hermeneia fac asta și li se dă peste nas cu fronda ”și dacă da, de ce?”, atunci încep să mă întreb dacă persoana care face așa ceva are ce căuta încercînd să facă literatură. Ca să mă înțelegi mai bine, am să îți dau un exemplu dintr-un domeniu de activitate care îți este probabil familiar. Să ne imaginăm că cineva vrea să se facă preot. Și profesorul lui îl tot aude înjurînd de cruce și sfinți, și îi spune, ”Dom'le asta e blasfemie!” iar candidatul la preoție îi spune ”păi de ce? că și milițianul înjură, și medicul înjură, și taximetristul înjură. Și dacă e totuși blasfemie, de ce?” Ce i-ai răspunde unui astfel de om?
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă dePoemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
pentru textul : Shhhh... deDe data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
Ai interpretat greșit intenția mea de marketing și de promovare. I-am dat emailul, o sa îți scrie personal. Pentru a se evita colțurile.
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I deNu stiu daca mi-ai raspuns mie. Pentru ca nu stiu despre ce "Maestru" este vorba. Iar daca e o ironie, atunci e ok, ca m-am obisnuit. In acelasi timp marturisesc ca nu ma pricep la teoria deformarii si cu atit mai putin la definitia deformarii. Este a doua oara in ultimele citeva zile cind cineva imi cere "definitii". O fi un simptom si nu m-am prins eu. Dar e interesant. Si inteligent. Sa definesti inainte de a discuta. Dar, asa cum am spus, nu am definitia la deformare. Probabil e un fel de modificare a unei forme. Originale. Oricum mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului. Ideea daca stau sa ma gindesc este excelenta. Si corecta daca stai sa ii intrebi pe fizicienii relativisti. Daca ii intrebi insa pe adeptii nedeterminismului probabil ca iti vor spune altceva. Ce nu inteleg eu este de ce uter. Si de ce "diform" (deci rectific, nu deformat). (Care o fi diferenta intre diform si deformat..?..) Anyway, uterul sugereaza atit sexualitate cit si fertilitate. Iar ciinele nu are uter. Cel putin daca nu este catea, nu?
pentru textul : Facă-se deDorin Cozan scrie bine si pasnic aici, dar fara compromisuri. Ne dezvaluie o interesanta poveste de dragoste in asa fel incit sa nu plictiseasca ba chiar sa intrige. Avem mai putin de a face cu sentimentalisme (ceea ce m-ar si mira la el) ci cu un recucerire a celuilalt ascultindu-l. Semnificativ mesaj si nu ma asteptam sa spun asta
pentru textul : din viața noastră secretă deE drept, Anna, pe acest site, nu ai adus vorba de tautologie :). Iar explicaţia era, în fond, o formă de respect pentru cititor. Cred.
pentru textul : Viraj mult prea strâns definalul e putin cam blah blah blah dar prima parte si ideea in general e buna. cred ca lui ecaterina ii trebuie ceva mai mult curaj sa iasa din ea insasi si sa scrie
pentru textul : ecaterina dispare deVa multumesc de recomadare am sa tin cont de ea. cu respect, erika cand ma supara ceva, vreo veste, vreun comentariu..scriu haiku sau ceea ce cred eu ca e haiku, pseudo-haiku cum poate spuneti dv. Va rog sa ma lasa-ti pana week-ul viitor sa termin articolul, doar atunci sunt mai libera...apoi ma criticati iar...dar va multumesc sincer de trecere. se naste frica comentariu negativ iar...noapte albă copilul din mine plânge în turnul de timp speriată-i ploaia daca sunt bune, vi le daruiesc daca nu sunt bune, imi iau pedeapsa
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) deAdriana, si pentru felicitare si pentru imbratisare!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deLa un asemenea text comurile se cer a fi facute pe un ton de confesiune, de catedrala. O scriere atragatoare, imagini veridice ale lumii de odinioara transpusa cu meritorii mijloace artistice. Imi place tot poemul, insa ma opresc asupra finalului. Il vad ca pe un inceput la un alt inceput. Drumul spre Okinawa este un drum al fagaduintei sau de ce nu, un drum al implinirii- o iarna urmata de primavara in care vor scanteia ciresii. Precis sunt cu floare roz intens!
pentru textul : drumul spre Okinawa deva rog atunci sa imi spuneti unde gresesc, ce ar trebui sa corectez. scopul este sa progresez. va multumesc anticipat
pentru textul : FRAGMENTE ORGANICE DE 1 ȘI 0 deTerifiantă neputință rezidă în această facere, placentă a durerii. În jocul veiții și al morții rămînem veșnic copii și nu putem altceva decît să cerem iertare; pentru limitele noastre de copii ai monstrului ignoranță și frică îndurare. Un poem zguduitor.
pentru textul : Children of fear deam modificat cîte ceva. într-adevăr poate nu ar fi fost rău să îl așez la Experiment, de vreme ce am încercat mai multe lucruri în textul acesta. merci ptr observatii
pentru textul : antisonet dePagini