Mi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
Christian, "Ce se întâmplă cu poetul când îl părăsește daimonul? " este frica dintotdeauna a fiecărui scriitor de rit vechi, iar Nichita face poezia poeziei în multe din textele sale. În ce măsură va mai exista spaima că poate ai produs ultimul text, că n-o să mai poți, când scriitura s-a tehnicizat atât de mult? Îmi place eseul tău, eu, însă, n-o să trec nici de partea detractorilor nici a apărătorilor. Dar mi-a plăcut analogia pe care o faci între ultimele texte vorbite aproape fără sens ale lui Nichita și bâlbâiala profeților și a filozofilor. Cred că e vorba de o funcționare haotică în fața unei lumi care nu înțelege, deși aude. Bâlbâiala devine un sistem de apărare, dar daimonul bâlbâitului se simte trădat, degradat.
sunt multe comentarii aici (un lucru bun!), și o să mă întorc pe urmă la ele...
dar, după lectura poeziei, pot spune că nu-i găsesc locul acestei parafraze din Nietzche (bănuiesc că asta ai intenționat).
pentru că, oricum, sora lui și contemporanii acesteia, apoi bună parte din urmașii acestora, au întors pe dos ceea ce a vrut Nietzche să ne facă să pricepe.
cel puțin, eu așa cred.
Mi-a plăcut textul și mă provoacă să lansez o pagină specială despre „pseudo-literatură”. Mm puțin rezerve față de folosirea acelui „negreșit” în formula „Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE”. Probabil că ați vrut să spuneți „cu regularitate” sau „neîncetat”, sau poate altceva...
corect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
Mai astept pana la sfarsitul saptamanii (21 iunie) poate mai scrie cineva ceva pe aici. Pana atunci constat cu bucurie adevarata ca am o parere aici (cea a lui Dorin) si deci concursul meu e viu. Multumesc, Andu P.S. Virgile, mai pune mana pe carte, no ofense... si o sa-ti dai seama si de legaturi si de alte si alte chestii fascinante.
inca o data te intreci pe sine in acest text. Poezia lui Poe este dementiala si proza lui deasemenea, iubindu-te cu el in aceasta lume fantomatica, ma faci sa mor de necaz dar in acelasi timp sa-i dau cezarului ce este al cezarului. Tablourile tale sunt pline de eros, situate in cadrul delimitat de gheena si dumnezeu. Sa facem dragoste intr-un cimitir, la miezul noptii si sa dansam cu mortii...
Pasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
Alina, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Poate nu scriam textul, sau nu îl scriam astfel, dar, în patul de moarte, poetul era înjurat de nişte pitici. Şi asta m-a deranjat mult.
Desi in genere nu ma impac eu cu astfel de abordari, recunosc, in fata unor asemenea texte, ca asta e propria mea problema. Dorin, m-am logat special, pentru ca un astfel de text merita atentie deplina, si, as indrazni eu a spune, merita si remarcat. Motive: ermetismul intr-o maniera destul de reusita (lejeritate a discursului in ermetism, asta da realizare), aparentele "scapari de ton" marca a eului auto-ironic si a mimatei detasari, constructia bine gandita si de amploare. Placut indeosebi modul in care ai "prelucrat" ideea aceea a cautarii, lasand loc concluziei nespuse: "Nu M-ai fi cautat daca nu M-ai fi gasit deja". Ca si ceea ce se uita de prea multe ori, faptul ca pamantul fagaduintei este inlauntrul nostru, acolo unde chipul Dumnezeului celui viu este Iubire, nu Judecator. caci judecata facuta fara dragoste este moarte, pe cand dragostea este cea care invie si da sens. Repet, e rar lucru sa pot spune ca, desi nu sunt de acord cu o astfel de abordare a unor teme atat de vaste si asupra carora, in general, se vorbeste in soapta si in preajma carora sa paseste cu sfiala, am avut parte de o lectura de exceptie. Daca imi vei ingadui, incerc sa iti spun si ceea ce mi se pare mie exagerat in poezia ta: "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" (nu ai reusit sa ma convingi ca dragostea poate "naclai"..., iar intoarcerea pe dos si semanarea furtunii... imi pare fortata), "vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (aici ori lipseste un "-i" de la toti, si-atunci e prea slaba imaginea, spune prea putin, ori... cel putin eu, in forma actuala, nu am reusit sa ii prind sensul), si... "sa aprindem tigari" - poate imi spui si mie ce are a face asta aici... ultimul vers sustine in sine tot.
Ceva prisoseşte în acest text. Redundanţa (om/omenesc) care diluează sugestia. Eu aş prefera varianta:
în faţa ferestrei,
un perete de stâncă.
deasupra, doar cer şi tăcere,
n-ai unde să pleci.
rămâi singur şi totuşi
respiri prin plămâni. mâna ta te atinge,
când fugi, zgomotul tălpilor tale
te ajunge din urmă.
neputinţa şi somnul îţi sunt omeneşti,
aşa cum iubirea-i legată în trup
printr-o mie de fire.
dacă vrei să alegi
între tine şi ea,
e nevoie să fii răpitorul ce-şi roade
piciorul strivit în capcană.
să muşti şi strigi că nu doare. [„apoi
să aştepţi până urcă
mirosul sălciu al uitării
ca o pernă de muşchi
peste prag.” – deşi e spus «poetic» parcă ar putea lipsi mai ales că atenuează ceea ce urmează: „n-am unde să plec…etc.]
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit.
În primul rând vă mulțumesc pentru faptul că v-ați aplecat asupra traducerii mele. Este o traducere la care țin în mod deosebit, am muncit foarte mult la ea (Mallarmé se traduce greu) și consider că mi-a ieșit bine. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spuneți despre traducerea de poezie, care este, într-adevăr o re-creare a textului original. În ceea ce privește versul la care vă referiți, aveți într-adevăr dreptate că sună mai puțin natural decât în franceză, motivul fiind faptul că, în română, ,,muziciană'' este un neologism și nu are și sensul ,,artist, interpret'', ca în franceză. Pe de altă parte, însă, varianta propusă de dumneavoastră, deși interesantă și foarte apropiată de sensul pe care l-a urmărit poetul în text, nu mi se pare (în contextul dat) mai potrivită decât soluția aleasă de mine. În primul rând, pentru că se pierde din muzicalitatea poeziei, care este primul lucru urmărit de mine atunci când fac o traducere. Eu consider (și nu cred că greșesc) că prima condiție pentru ca o poezie să fie bine tradusă, este ca ea să sune bine în limba în care este făcută. De aceea, reușita unei traduceri poate fi apreciată, în mare măsură, și de o persoană care nu știe neapărat limba din care se traduce și care nu este, în mod obligatoriu, expert în tehnica traducerii. Trebuie doar ca ea să aibă puțină cultură. Bineînțeles, pentru o analiză foarte competentă, trebuie mai mult. Revenind la traducerea mea, și la traduceri în general, trebuie spus că aproape întotdeauna se pierde ceva. Dar pierderile pot fi compensate. Și să știți că există și situații când o traducere sună mai bine decât originalul. Dar mă opresc aici cu comentariile mele și vă cer scuze dacă lectura lor v-a luat prea mult timp. În încheiere, vă rog să citiți (dacă doriți) și traducerile făcute de mine din Edgar Allan Poe (una am postat-o deja), întrucât la engleză vă pricepeți foarte bine (mai bine decât mine) și vă puteți spune o părere și mai avizată.
buna, alexandru. ma bucur sincer ca ti- a placut,... cred ca ne - am mai intalnit undeva, in tramvaiul noua... :) sau asa imi place sa cred. sarbatori frumoase si tie.
Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
uite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
Interesantă opinie, Nicodem. În sensul acesta am o întrebare? Este Odiseea (atribuită) lui Homer un „mănunchi de neadevăruri” sau nu? Și dacă probabil este (după canoanele lui Nicodem) de vreme ce nu îmi aduc aminte să fi văzut un ciclop sau măcar o sirenă (nici măcar la grădina zoologică) cum se face că alături de Iliada și de Argonautica nu numai că nu au murit/dispărut dar au devenit (alături de altele) opere fundamentale ale culturii europene și universale?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi suna altfel decat dependenta, imi suna mai degraba necesitate; parca ramane ceva nespus, poate chiar e nevoie de sangele acela tasnind.
pentru textul : dependenţă deMi se pare că textul a îmbrăcat niște stereotipii în cuvinte „flamboaiante” (asta ca să fiu în ton):
pentru textul : întotdeauna a fost de„oceane de suflete”, „răscrucea odăilor dorului”, „ praguri de vise” etc. E un text lipsit de „zvâc” care are un oarece patetism(literar). Mie personal mi-ar plăcea să văd ceva mai „curajos” de la textele autoarei, să improvizeze un pic, să încerce o ieșire din tipar, o ieșire din zona de comfort, cu atât mai mult cu cât e vers liber. „Sky is the limit !” :)
Christian, "Ce se întâmplă cu poetul când îl părăsește daimonul? " este frica dintotdeauna a fiecărui scriitor de rit vechi, iar Nichita face poezia poeziei în multe din textele sale. În ce măsură va mai exista spaima că poate ai produs ultimul text, că n-o să mai poți, când scriitura s-a tehnicizat atât de mult? Îmi place eseul tău, eu, însă, n-o să trec nici de partea detractorilor nici a apărătorilor. Dar mi-a plăcut analogia pe care o faci între ultimele texte vorbite aproape fără sens ale lui Nichita și bâlbâiala profeților și a filozofilor. Cred că e vorba de o funcționare haotică în fața unei lumi care nu înțelege, deși aude. Bâlbâiala devine un sistem de apărare, dar daimonul bâlbâitului se simte trădat, degradat.
pentru textul : Îngerul și glonțul deDesi, fizic, nu voi putea fi acolo, vei simti, precis, prezenta mea.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deAstept sa-mi comunici cum voi putea achizitiona cartea on line.
ar fi cateva: î în loc de â ...iar "gene prelunge" sună... si...."plangandu-si (pe) fiii".."vrai" - intentionat (?) recitind, un text bun
pentru textul : primăvara domnului meu dedoamne
pentru textul : zăpadă și soare deînchid ochii mai ții minte
eram amîndoi fericiți
fără rugăciuni fără minuni
fără nimic ieftin
era doar zăpadă și soare
sunt multe comentarii aici (un lucru bun!), și o să mă întorc pe urmă la ele...
pentru textul : legendă cu oameni de rând dedar, după lectura poeziei, pot spune că nu-i găsesc locul acestei parafraze din Nietzche (bănuiesc că asta ai intenționat).
pentru că, oricum, sora lui și contemporanii acesteia, apoi bună parte din urmașii acestora, au întors pe dos ceea ce a vrut Nietzche să ne facă să pricepe.
cel puțin, eu așa cred.
Mi-a plăcut textul și mă provoacă să lansez o pagină specială despre „pseudo-literatură”. Mm puțin rezerve față de folosirea acelui „negreșit” în formula „Din Craiova, primesc, negreşit, prin e-mail, în format pdf, CONSTELAŢII DIAMANTINE”. Probabil că ați vrut să spuneți „cu regularitate” sau „neîncetat”, sau poate altceva...
pentru textul : Stupidităţi...aniversare decorect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
pentru textul : mai bine târziu deE bine? Mi-am permis să-l reîncadrez, dacă nu e bine, la magazie pentru păstrare. Cezar
pentru textul : Judecata de Apoi deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație deiar Ralucăi îi spun că feminismul, ca mișcare, nu și-a propus feminitatea... din moment ce, în bună măsură, a generat taman inversul ei. :)
pentru textul : Feminitate sine qua non deMai astept pana la sfarsitul saptamanii (21 iunie) poate mai scrie cineva ceva pe aici. Pana atunci constat cu bucurie adevarata ca am o parere aici (cea a lui Dorin) si deci concursul meu e viu. Multumesc, Andu P.S. Virgile, mai pune mana pe carte, no ofense... si o sa-ti dai seama si de legaturi si de alte si alte chestii fascinante.
pentru textul : some rule rules some rules deinca o data te intreci pe sine in acest text. Poezia lui Poe este dementiala si proza lui deasemenea, iubindu-te cu el in aceasta lume fantomatica, ma faci sa mor de necaz dar in acelasi timp sa-i dau cezarului ce este al cezarului. Tablourile tale sunt pline de eros, situate in cadrul delimitat de gheena si dumnezeu. Sa facem dragoste intr-un cimitir, la miezul noptii si sa dansam cu mortii...
pentru textul : Strigoiul acela bătrân dePasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
pentru textul : poem imposibil deAlina, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Poate nu scriam textul, sau nu îl scriam astfel, dar, în patul de moarte, poetul era înjurat de nişte pitici. Şi asta m-a deranjat mult.
pentru textul : Lacrimi de moarte deVezi că ți-am trimis email în legătură cu antologia Virtualia din acest an, poate îmi răspunzi.
pentru textul : Silent white deDesi in genere nu ma impac eu cu astfel de abordari, recunosc, in fata unor asemenea texte, ca asta e propria mea problema. Dorin, m-am logat special, pentru ca un astfel de text merita atentie deplina, si, as indrazni eu a spune, merita si remarcat. Motive: ermetismul intr-o maniera destul de reusita (lejeritate a discursului in ermetism, asta da realizare), aparentele "scapari de ton" marca a eului auto-ironic si a mimatei detasari, constructia bine gandita si de amploare. Placut indeosebi modul in care ai "prelucrat" ideea aceea a cautarii, lasand loc concluziei nespuse: "Nu M-ai fi cautat daca nu M-ai fi gasit deja". Ca si ceea ce se uita de prea multe ori, faptul ca pamantul fagaduintei este inlauntrul nostru, acolo unde chipul Dumnezeului celui viu este Iubire, nu Judecator. caci judecata facuta fara dragoste este moarte, pe cand dragostea este cea care invie si da sens. Repet, e rar lucru sa pot spune ca, desi nu sunt de acord cu o astfel de abordare a unor teme atat de vaste si asupra carora, in general, se vorbeste in soapta si in preajma carora sa paseste cu sfiala, am avut parte de o lectura de exceptie. Daca imi vei ingadui, incerc sa iti spun si ceea ce mi se pare mie exagerat in poezia ta: "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" (nu ai reusit sa ma convingi ca dragostea poate "naclai"..., iar intoarcerea pe dos si semanarea furtunii... imi pare fortata), "vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (aici ori lipseste un "-i" de la toti, si-atunci e prea slaba imaginea, spune prea putin, ori... cel putin eu, in forma actuala, nu am reusit sa ii prind sensul), si... "sa aprindem tigari" - poate imi spui si mie ce are a face asta aici... ultimul vers sustine in sine tot.
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang descuze pentru bolbuirea excesiva, mi-a scapat o paranteza, pe undeva.
pentru textul : vineri dem-a dus cu gîndul la „gîndacul” lui kafka
pentru textul : sculptură în lemn viu deCeva prisoseşte în acest text. Redundanţa (om/omenesc) care diluează sugestia. Eu aş prefera varianta:
în faţa ferestrei,
un perete de stâncă.
deasupra, doar cer şi tăcere,
n-ai unde să pleci.
rămâi singur şi totuşi
respiri prin plămâni. mâna ta te atinge,
când fugi, zgomotul tălpilor tale
te ajunge din urmă.
neputinţa şi somnul îţi sunt omeneşti,
aşa cum iubirea-i legată în trup
printr-o mie de fire.
dacă vrei să alegi
între tine şi ea,
e nevoie să fii răpitorul ce-şi roade
piciorul strivit în capcană.
să muşti şi strigi că nu doare. [„apoi
să aştepţi până urcă
mirosul sălciu al uitării
ca o pernă de muşchi
peste prag.” – deşi e spus «poetic» parcă ar putea lipsi mai ales că atenuează ceea ce urmează: „n-am unde să plec…etc.]
n-am unde să plec.
pentru textul : ascunzişul din urmă demă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit.
Marynna, interesant ce spui, ai dreptate, voi rezolva cu prescurtările :). Mulțumesc!
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deÎn primul rând vă mulțumesc pentru faptul că v-ați aplecat asupra traducerii mele. Este o traducere la care țin în mod deosebit, am muncit foarte mult la ea (Mallarmé se traduce greu) și consider că mi-a ieșit bine. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spuneți despre traducerea de poezie, care este, într-adevăr o re-creare a textului original. În ceea ce privește versul la care vă referiți, aveți într-adevăr dreptate că sună mai puțin natural decât în franceză, motivul fiind faptul că, în română, ,,muziciană'' este un neologism și nu are și sensul ,,artist, interpret'', ca în franceză. Pe de altă parte, însă, varianta propusă de dumneavoastră, deși interesantă și foarte apropiată de sensul pe care l-a urmărit poetul în text, nu mi se pare (în contextul dat) mai potrivită decât soluția aleasă de mine. În primul rând, pentru că se pierde din muzicalitatea poeziei, care este primul lucru urmărit de mine atunci când fac o traducere. Eu consider (și nu cred că greșesc) că prima condiție pentru ca o poezie să fie bine tradusă, este ca ea să sune bine în limba în care este făcută. De aceea, reușita unei traduceri poate fi apreciată, în mare măsură, și de o persoană care nu știe neapărat limba din care se traduce și care nu este, în mod obligatoriu, expert în tehnica traducerii. Trebuie doar ca ea să aibă puțină cultură. Bineînțeles, pentru o analiză foarte competentă, trebuie mai mult. Revenind la traducerea mea, și la traduceri în general, trebuie spus că aproape întotdeauna se pierde ceva. Dar pierderile pot fi compensate. Și să știți că există și situații când o traducere sună mai bine decât originalul. Dar mă opresc aici cu comentariile mele și vă cer scuze dacă lectura lor v-a luat prea mult timp. În încheiere, vă rog să citiți (dacă doriți) și traducerile făcute de mine din Edgar Allan Poe (una am postat-o deja), întrucât la engleză vă pricepeți foarte bine (mai bine decât mine) și vă puteți spune o părere și mai avizată.
pentru textul : Sfântă debuna, alexandru. ma bucur sincer ca ti- a placut,... cred ca ne - am mai intalnit undeva, in tramvaiul noua... :) sau asa imi place sa cred. sarbatori frumoase si tie.
pentru textul : four wheel drive sau drumul spre casă deceva rimeinvoluntare, cred.
"cîntec amorf despre amintiri
înțepenite printre rădăcini"
finalul cu resturile de zmeie rămase agăţate, reuşit ca trasmitere a mesajului. text simplu, curat, aproape fără cuvinte.
pentru textul : fără cuvinte deYounger Sister,
…sau cîte măşti purtăm
Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
pentru textul : retuş fotografie deuite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
din pacate are forma unei poezii, dar nu e poezie. ca proza insa ar merge,desi ar mai trebui lungit nitel.
pentru textul : homo ludens derectuificare in loc de "voi pute " se va citi "voi putea", cu toate ca nici inainte nu era rau.
pentru textul : barba iubitului meu deDa, aveti dreptate domnilor, se scrie "sequoia".Problema este ca nu stiu cum sa procedez, sa corectez.
pentru textul : sequoia deInteresantă opinie, Nicodem. În sensul acesta am o întrebare? Este Odiseea (atribuită) lui Homer un „mănunchi de neadevăruri” sau nu? Și dacă probabil este (după canoanele lui Nicodem) de vreme ce nu îmi aduc aminte să fi văzut un ciclop sau măcar o sirenă (nici măcar la grădina zoologică) cum se face că alături de Iliada și de Argonautica nu numai că nu au murit/dispărut dar au devenit (alături de altele) opere fundamentale ale culturii europene și universale?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dePagini