Multumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
Sunt onorată să primesc o asemenea vizită înstelată, însoțită de asemenea încurajări...mă bucură și mă face responsabilă în același timp. M am gândit și eu să reunesc experiențele mele cazone într un volum, și poate o să și materializez cândva acest gând..până atunci, aștept să mai cresc un pic... mulțumesc. domnule ionuț caragea
Cu excepția "formei serpentină" nu prea văd aici poezia... E prea pus pe tavă sentimentul. Încearcă să îți decantezi trăirile. Cred că poate ieși ceva.
man... onorat!
Alexandra, repetiția aia e aiurea rău, când am introdus textul eram varză voiam să scriu nu am aruncat nici jumătate... mulțumesc de sesizare!
Virgil, ai scris tu o parodie la textul meu! tu, care nu ai absolut nici un fel de simț al umorului!
Asta înseamnă enorm pentru mine!
Aștept, desigur, următorul tău post... nu de altceva, dar în ultima vreme nu ai mai scris nimic demn să-mi atragă dorința de a te parodia... ți-am dat doar când și când o peniță.
Thin, very thin ar spune Dany Glover
il citesc intr-o dupa-amiaza cu soare si imi pare textul tau o implinire a starii mele de primavara. este un poem frumos! imi promit sa te citesc de fiecare data cand postezi aici. iar pentru figurile de stil las si eu un semn de apreciere. am lecturat cu drag!
Bogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
asta cu "Men are from... and women are..." am priceput-o, o stiu. Mie insa mi-a placut textul iar ultima parte nu mi se parea ca se leaga. Si nici acum nu mi se pare. Dar daca tu o incadrezi la "efluviile profunzimilor complicate ale femeii" obviously I have no objection. It's like talking about natural phenomena or acts of God. I guess...
Lucian, hai sa ne uitam putin prin fereastra asta: "Privesc fereastra care altădată, ca pe redută încercam s-o cuceresc." vad aici: privesc fereastra pe care altadata/ incercam sa o cuceresc, ca pe o reduta "Peretele i s-a decolorat. Verdele-i viu este plin de pecingine" Ultima propozitie mi se pare contradictorie...poate verdele candva viu este ros de pecingine ...desi "pecingine" te duce cu gandul mai intai la bolile de piele si abia pe urma la mucegai, poate ca gasesti altceva aici... "Vopseaua i se desface în unghii întoarse. Ici, colo scot fluturii Aripa la aer. A rămas doar sticla plesnită în colțuri și o perdea Cu melci de ceară acoperind noaptea adâncă a memoriei Care reînvie liniștea serilor cu stele îmbumbind. " Prea lunga ultima fraza..cititorul se pierde in ea. Poti fragmenta, zic eu, sau poti renunta la ultimul vers (" a imbumbi" mi se pare o inventie nu tocmai fericita) "În colțul stâng o lampă de sticlă albă fără gaz cu bol de geam" gasesc exagerat de detailata descrierea lampii. finalul e bunicel, mi-au placut "pirueta". trag perdeaua si ma duc. Sancho
E prea frumos! O frumuseţe care transpare de peste tot ( temă, decoruri, simţăminte alese, amintiri ). Interpretez totul prin ceea ce am mai aproape acum :) ( băiatul meu mire plecat cu mireasa lui la Veneţia...mi-i imaginez în plimbări nocturne cu gondola )E un poem complet, precum muşeţelul copilăriei mele :), alb, parfumat, discret, balsamic... Aşa mi-ar plăcea să pot scrie...Mulţumiri şi felicitări, Paul!
Nu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
Nu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
Mai e un typo la al cincilea vers.
domnule Cristea, in partea de sus a paginii, in dreapta, exista un buton numit HCODE. Dati clic pe el si veti gasi acolo explicatiile privind italicle, bolduitele si altele asemenea.
peretele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
toate promisiunile poarta starea de incertitudine. este ca si atunnci cand pleci la un drum lung, spre o tara noua, unde crezi ca visurile ti le poti implini neconditionat... prin repetitivitatea ideii de promisiune, poemul creste consecutiv in valoare, dar si in puterea de exprimare. ma intreb: sa fie, oare, sa alcatuiasca aceasta repetitie, aproape obsesiva, regulilie jocului?... al carui joc?... al vietii?... trist si ironic... ceeea ce da valoare, nu neaparat textului, ci mesajului de o deosebita intensitate, este felul in care este expusa ideea de promisiune.
am ținut cont de opinia ta, Virgil. am preluat sugestia și am înlocuit segmentele sugerate. desigur, poemul este încă perfectibil. îți mulțumesc frumos pentru sfaturi, apreciere și popas! cu drag, om bun!
Sixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
dragul meu rafael, stii, raspunsul tau cu "intentiile" imi aduce aminte de o intimplare din gimnaziu in care am facut o boacana si ii tot repetam domnului diriginte ca n-am vrut sa o fac. La care el zimbind ma intreba "pai daca n-ai vrut sa o faci, de ce ai facut-o?" Eu zic sa fim seriosi si sa nu ne jucam cu cuvintele. Si mai zic ca n-ar fi rau sa recitesti ce ai scris banuiesc cu propria ta mina. Tu esti cel care ai insistat sa "clarifici" difrentele confesionale, nu eu. Tu ai insistat sa iti raspund la intrebari confesionale, nu eu. Adica acum imi spui ca "nu ai vrut sa fie alba dar ai vrut sa fie ca zapada". Eu zic ca iti trebuie un minim curaj ca sa iti asumi ce faci si ce scrii si sa nu transferi asupra altuia responsabilitatea gesturilor tale sub diafana justificare ca nu ai avut nici o intentie rea si ca, vezi doamne, celalalt vrea sa stirneasca razboaie confesionale intr-un pahar cu apa. Sint consternat de faptul ca nu vezi ca de fapt eu am incetat sa mai raspund atacurilor tale. Pentru ca tu esti cel care scrii "Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita." Ce vrea sa insemne asta? Cum s-ar traduce asta? Ce vrei sa spui de fapt (desi aici am scris un text care se refera la cu totul altceva )? Evident, vrea sa reprezinte un fel de concluzie relativ peiorativa de genul "Tu probabil esti un fel de crestin de speta inferioara. Probabil un fel de ratacit." Si sa nu imi spui ca nu este asa. Pentru ca altfel nu ii vad rostul. Dar pentru ca m-ai provocat am sa iti ofer satisfactia unui raspuns pe care nu am vrut sa il dau initial din dorinta autentica de a nu inflama un conflict . Se pare insa (asa cum am mai descoperit eu si in alte ocazii in viata) ca daca taci esti cam luat drept om care nu stie ce crede. Dragul meu, nu, nu cred in validitatea preotilor in economia teologica a crestinismului pentru ca nu exista nici un micron de argument scriptural sau teologic in favoarea existentei lor in intregul Nou Testament. Si te rog nu imi veni cu artificii etimologico-lingvisitice legate de cuvintele presbuteros sau episcopos sau diakonos, etc, pentru ca nu au absolut nici o sustinere teologica. Nu vei gasi absolut nicaieri pe tot parcursul Noului Testament nici preoti, nici mitre, nici altare, nici cadelnite, nici "taina" spovedaniei, nici moaste, nici patrafir, nici rugaciune pentru morti, nici absolut nimic din aceste elemente de cult preotesc. Pur si simplu nu exista. De asemeni cred ca fecioara Maria a fost o femeie obisnuita, dar asta nu in sensul peiorativ ci in sensul ca a fost la fel de obisnuita ca mama lui Ioan Botezatorul sau ca orice alta femeie cumsecade si cinstita din vremea ei. Si asta pentru ca, in ciuda oricaror sentimente pe care le-am avea, nu exista pe tot parcursul Vechiului sau Noului Testament absolut nici o dovada ca lucrurile ar fi altfel in ce o priveste. Nu exista nici cea mai mica dovada ca cineva ar fi venerat-o, s-ar fi inchinat ei sau ceva de felul acesta. Acum, este foarte posibil ca tu sa imi spui ca aceste concluzii ale mele isi au originea in faptul ca "rationalizez" Scriptura si ca, in plus, tu te apropii de Dumnezeu intr-un altfel de mod (eventual mai corect, mai smerit) si care tine cont de alte revelatii speciale pe care le-au avut altii pe pacursul istoriei bisericii, etc. Dragul meu, daca acesta iti este argumentul, atunci iti pot spune ca el ma ingrozeste. Pentru ca exista zeci de alte secte si curente pseudocrestine care vin cu exact acelasi argument , cum ca ei sau unii dintre ei au avut cindva un fel de revelatie speciala (despre care noi muritorii de rind sa nu cumva sa avem mindria sa aroganta sa o punem in discutie sau sa incercam sa o validam in lumina Sfintelor Scripturi ), deci ei au avut o astfel de extra-revelatie, un fel de "telefon direct cu Sfinta Treime", si ca n-are prea mare importanta daca Noul Testament valideaza sau nu "extra-revelatia" lor ci cel mai important lucru este ca noi, muritorii de rind sa o credem. Te asigur ca la fel de convinsi si bine intetionati sint milioane de mormoni sau martori ai lui Iehova sau alte grupari care sint gata sa iti propovaduiasca orice bazaconie si au o putere financiara si institutionala comparativa cu a bisericii ortodoxe. Intrebarea care se pune este: Este acesta adevarul doar pentru ca l-au crezut stramosii mei, sau pentru ca cineva din trecut pretinde o astfel de "extra-revelatie", sau pentru ca institutia religioasa care il sustine are prestigiul sau puterea financiara si politica sa il impuna? Acesta este intrebarea. In ce ma priveste pe mine as vrea sa iti fie clar un lucru, daca tot esti curios: eu sint in primul rind crestin si in al doilea rind neoprotestant , adica daca astazi as desoperi ca teologia mea neoprotestanta contravine teologiei revelatiei Vechiului si Noului Testament, in secunda aceea as renunta fara nici o problema la neoprotestantism. Am dubii majore (ca sa intorc putin discutia, pentru ca pina acum am discutat numai despre mine), am dubii majore, spun, ca acest lucru il poti spune tu despre crestinismul si ortodoxia ta. Sint convins ca tii mai mult la ortodoxie decit la crestinism. Si sa nu imi spui ca ortodoxia este sinonima cu crestinismul pentru ca atunci si eu pot sustine (ca alte sute de milioane de oameni) ca neoprotestantismul e sinonim cu crestinismul. Iar in momentul acela avem o problema . In momentul acela avem o prapastie, cel putin la nivel teoretic. Sa nu crezi ca poti rezuma neoprotetantismul la banalitati de genul "scoala, duminicala, adunare, "nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita", etc. Pentru ca te asigur ca exista argumete foarte solide teologice, istorice si "de viata" care il valideaza de sute de ani. De aceea, eu, sincer, nu ti-as dori sa incepem o polemica pe acest subiect pentru ca te asigur ca nu ai reusi sa demonstrezi ca crestinismul neoprotestant nu este crestinism autentic. Asa cum am mai spus, nu am vrut sa scriu rindurile de mai sus pentru ca nu au legatura cu textul meu si pentru ca am crezut ca tacerea mea va fi perceputa ca atare. M-am inselat si am inteles ca de fapt tu ma provoci. Nu am vrut sa ramii cu curiozitatea nesatisfacuta. Si nu, nu cred ca acest text e scris "din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist". Deja faci judecati morale grave - si te rog sa nu spui ca nu le faci pentru ca ar fi ipocrit -. Acest text este scris cu durerea si dezgustul care insotesc un crestin atunci cind desopera ca slujitorii bisericii, in marea lor majoritate, au fost tradatori si ca spiritul tradarii, spiritul lui Iuda inca este acolo pentru ca daca revolutiile pot rasturna guverne sau orinduiri sociale, ele n-au nici un efect impotriva puterii satanice a intunericului. In plus, mai e ceva. Asa cum scriai pe la inceput, preotii au avut acces (prin "taina spovedaniei" la informatiile personale ale oamenilor). Au abuzat si au tradat aceasta. Hai sa facem o paralela. Medicii au acces la lucruri similare. Un medic poate vedea o femeie sau un copil dezbracat. Daca un medic face publice aceste infoematii sau fotografii, sau daca abuzeaza sau violeaza astfel de persoane, sau le face un anumit rau folosindu-se de accesul pe care il are, un astfel de medic isi pierde licenta (deptul de a profesa) de medic si cu siguranta ca este pasibil de actiune in judecata (penal sau criminal). Toata lumea stie asta. Nu e o noutate. Asa functioneaza societatea civilizata. Intrebarea care se pune este de ce preotii sau pastorii sau rabinii sau imamii ar trebui sa fie scutiti de asa ceva? De ce ei se pot spala pe miini si pe constiinta foarte usor cu argumentul "pai m-am dus si i-am cerut iertare lui Dumnezeu". De ce mitropulitul Corneanu a putut sa isi marturiseasca pacatul si sa ceara iertare enoriasilor atunci cind a facut-o si alti slujitori bisericesti de orice confesiune nu au facut-o? De ce au trebuit autoritatile seculare sa deschida dosarele securitatii ca sa aflam adevarul si nu au iesit in fata, cu mult inainte - cam prin 1990 - fetele bisericesti, ca sa isi recunoasca pacatul si sa dea un exemplu de smerenie si pocainta crestina autentica ? Este evident ca orice om de bun simt isi da seama ca lucrurile au fost si continua sa fie putrede si ca argumentul cum ca nu ai dreptul sa judeci nu poate sta in picioare. A spune ca a pretinde responsabilitate morala si penala este echivalent cu un manifest proletcultist mi se pare o gluma intunecata a cuiva care nu are o intelegere clara de civilizatie crestina si democratica. Si imi pare rau ca sint nevoit sa spun asta. Dar, evident si asta este o "opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu".
este un poem apropiat sufletelor care isi duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi... ai metafore deosebite: "numai de-acolo încă îmi pot privi părinții cum se întorc din soare mânând din urmă boii" sau "de-atunci cum deschizi gura se înroșesc prea-sfinții iau îngerii în brațe-i astupă la urechi" etc. o observatie: in strofa IV se cam repeta "ți" . titlurile par prea multe. "Mamei"...
Este vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
avem în faţă
pentru textul : last supper deun sushimi cu fungus
făcut pe mine
Mintea cea de pe urmă; Virgil, abia acum am sesizat greșeala; da, se scrie cu YGREK. Mulțumesc, Eugen.
pentru textul : Monologul lui tata pe skype deMultumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... deCristina te rog sa iei un screenshot si sa il trimiti la webmaster AT hermeneia.com
pentru textul : Bătrâna clovn de...acolo poți lăsa restul:)!
pentru textul : țigară cu fum de caise deSunt onorată să primesc o asemenea vizită înstelată, însoțită de asemenea încurajări...mă bucură și mă face responsabilă în același timp. M am gândit și eu să reunesc experiențele mele cazone într un volum, și poate o să și materializez cândva acest gând..până atunci, aștept să mai cresc un pic... mulțumesc. domnule ionuț caragea
pentru textul : Cale nouă deimi place poemul, atmosfera degajata, cuvintele alese. ritmul e de asemeni bine ales. chapeau!
pentru textul : Sonet VI de Pablo Neruda deCu excepția "formei serpentină" nu prea văd aici poezia... E prea pus pe tavă sentimentul. Încearcă să îți decantezi trăirile. Cred că poate ieși ceva.
pentru textul : Crez decitind poemul m-am simțit împietrit în cadrul ferestrei, ca într-un tablou în care eu sunt cel pictat.
pentru textul : memento deam completat profilul. desi cred ca nu este foarte important.
pentru textul : dragostea un fel de aracet doar pentru suflet demultumesc de citire.
man... onorat!
pentru textul : spring time cassandra deAlexandra, repetiția aia e aiurea rău, când am introdus textul eram varză voiam să scriu nu am aruncat nici jumătate... mulțumesc de sesizare!
Virgil, ai scris tu o parodie la textul meu! tu, care nu ai absolut nici un fel de simț al umorului!
Asta înseamnă enorm pentru mine!
Aștept, desigur, următorul tău post... nu de altceva, dar în ultima vreme nu ai mai scris nimic demn să-mi atragă dorința de a te parodia... ți-am dat doar când și când o peniță.
Thin, very thin ar spune Dany Glover
il citesc intr-o dupa-amiaza cu soare si imi pare textul tau o implinire a starii mele de primavara. este un poem frumos! imi promit sa te citesc de fiecare data cand postezi aici. iar pentru figurile de stil las si eu un semn de apreciere. am lecturat cu drag!
pentru textul : dintr-o altă rătăcire deBogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deasta cu "Men are from... and women are..." am priceput-o, o stiu. Mie insa mi-a placut textul iar ultima parte nu mi se parea ca se leaga. Si nici acum nu mi se pare. Dar daca tu o incadrezi la "efluviile profunzimilor complicate ale femeii" obviously I have no objection. It's like talking about natural phenomena or acts of God. I guess...
pentru textul : Pour Homme deLucian, hai sa ne uitam putin prin fereastra asta: "Privesc fereastra care altădată, ca pe redută încercam s-o cuceresc." vad aici: privesc fereastra pe care altadata/ incercam sa o cuceresc, ca pe o reduta "Peretele i s-a decolorat. Verdele-i viu este plin de pecingine" Ultima propozitie mi se pare contradictorie...poate verdele candva viu este ros de pecingine ...desi "pecingine" te duce cu gandul mai intai la bolile de piele si abia pe urma la mucegai, poate ca gasesti altceva aici... "Vopseaua i se desface în unghii întoarse. Ici, colo scot fluturii Aripa la aer. A rămas doar sticla plesnită în colțuri și o perdea Cu melci de ceară acoperind noaptea adâncă a memoriei Care reînvie liniștea serilor cu stele îmbumbind. " Prea lunga ultima fraza..cititorul se pierde in ea. Poti fragmenta, zic eu, sau poti renunta la ultimul vers (" a imbumbi" mi se pare o inventie nu tocmai fericita) "În colțul stâng o lampă de sticlă albă fără gaz cu bol de geam" gasesc exagerat de detailata descrierea lampii. finalul e bunicel, mi-au placut "pirueta". trag perdeaua si ma duc. Sancho
pentru textul : Lângă fereastra veche deE prea frumos! O frumuseţe care transpare de peste tot ( temă, decoruri, simţăminte alese, amintiri ). Interpretez totul prin ceea ce am mai aproape acum :) ( băiatul meu mire plecat cu mireasa lui la Veneţia...mi-i imaginez în plimbări nocturne cu gondola )E un poem complet, precum muşeţelul copilăriei mele :), alb, parfumat, discret, balsamic... Aşa mi-ar plăcea să pot scrie...Mulţumiri şi felicitări, Paul!
pentru textul : poveste albă deNu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
pentru textul : Întâlnire de.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deNu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
pentru textul : cândva dezbinând deMai e un typo la al cincilea vers.
domnule Cristea, in partea de sus a paginii, in dreapta, exista un buton numit HCODE. Dati clic pe el si veti gasi acolo explicatiile privind italicle, bolduitele si altele asemenea.
pentru textul : Temă cu variațiuni deperetele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
pentru textul : The House detoate promisiunile poarta starea de incertitudine. este ca si atunnci cand pleci la un drum lung, spre o tara noua, unde crezi ca visurile ti le poti implini neconditionat... prin repetitivitatea ideii de promisiune, poemul creste consecutiv in valoare, dar si in puterea de exprimare. ma intreb: sa fie, oare, sa alcatuiasca aceasta repetitie, aproape obsesiva, regulilie jocului?... al carui joc?... al vietii?... trist si ironic... ceeea ce da valoare, nu neaparat textului, ci mesajului de o deosebita intensitate, este felul in care este expusa ideea de promisiune.
pentru textul : regulile jocului I deam ținut cont de opinia ta, Virgil. am preluat sugestia și am înlocuit segmentele sugerate. desigur, poemul este încă perfectibil. îți mulțumesc frumos pentru sfaturi, apreciere și popas! cu drag, om bun!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deSixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
pentru textul : când îngerul își imaginează dedragul meu rafael, stii, raspunsul tau cu "intentiile" imi aduce aminte de o intimplare din gimnaziu in care am facut o boacana si ii tot repetam domnului diriginte ca n-am vrut sa o fac. La care el zimbind ma intreba "pai daca n-ai vrut sa o faci, de ce ai facut-o?" Eu zic sa fim seriosi si sa nu ne jucam cu cuvintele. Si mai zic ca n-ar fi rau sa recitesti ce ai scris banuiesc cu propria ta mina. Tu esti cel care ai insistat sa "clarifici" difrentele confesionale, nu eu. Tu ai insistat sa iti raspund la intrebari confesionale, nu eu. Adica acum imi spui ca "nu ai vrut sa fie alba dar ai vrut sa fie ca zapada". Eu zic ca iti trebuie un minim curaj ca sa iti asumi ce faci si ce scrii si sa nu transferi asupra altuia responsabilitatea gesturilor tale sub diafana justificare ca nu ai avut nici o intentie rea si ca, vezi doamne, celalalt vrea sa stirneasca razboaie confesionale intr-un pahar cu apa. Sint consternat de faptul ca nu vezi ca de fapt eu am incetat sa mai raspund atacurilor tale. Pentru ca tu esti cel care scrii "Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita." Ce vrea sa insemne asta? Cum s-ar traduce asta? Ce vrei sa spui de fapt (desi aici am scris un text care se refera la cu totul altceva )? Evident, vrea sa reprezinte un fel de concluzie relativ peiorativa de genul "Tu probabil esti un fel de crestin de speta inferioara. Probabil un fel de ratacit." Si sa nu imi spui ca nu este asa. Pentru ca altfel nu ii vad rostul. Dar pentru ca m-ai provocat am sa iti ofer satisfactia unui raspuns pe care nu am vrut sa il dau initial din dorinta autentica de a nu inflama un conflict . Se pare insa (asa cum am mai descoperit eu si in alte ocazii in viata) ca daca taci esti cam luat drept om care nu stie ce crede. Dragul meu, nu, nu cred in validitatea preotilor in economia teologica a crestinismului pentru ca nu exista nici un micron de argument scriptural sau teologic in favoarea existentei lor in intregul Nou Testament. Si te rog nu imi veni cu artificii etimologico-lingvisitice legate de cuvintele presbuteros sau episcopos sau diakonos, etc, pentru ca nu au absolut nici o sustinere teologica. Nu vei gasi absolut nicaieri pe tot parcursul Noului Testament nici preoti, nici mitre, nici altare, nici cadelnite, nici "taina" spovedaniei, nici moaste, nici patrafir, nici rugaciune pentru morti, nici absolut nimic din aceste elemente de cult preotesc. Pur si simplu nu exista. De asemeni cred ca fecioara Maria a fost o femeie obisnuita, dar asta nu in sensul peiorativ ci in sensul ca a fost la fel de obisnuita ca mama lui Ioan Botezatorul sau ca orice alta femeie cumsecade si cinstita din vremea ei. Si asta pentru ca, in ciuda oricaror sentimente pe care le-am avea, nu exista pe tot parcursul Vechiului sau Noului Testament absolut nici o dovada ca lucrurile ar fi altfel in ce o priveste. Nu exista nici cea mai mica dovada ca cineva ar fi venerat-o, s-ar fi inchinat ei sau ceva de felul acesta. Acum, este foarte posibil ca tu sa imi spui ca aceste concluzii ale mele isi au originea in faptul ca "rationalizez" Scriptura si ca, in plus, tu te apropii de Dumnezeu intr-un altfel de mod (eventual mai corect, mai smerit) si care tine cont de alte revelatii speciale pe care le-au avut altii pe pacursul istoriei bisericii, etc. Dragul meu, daca acesta iti este argumentul, atunci iti pot spune ca el ma ingrozeste. Pentru ca exista zeci de alte secte si curente pseudocrestine care vin cu exact acelasi argument , cum ca ei sau unii dintre ei au avut cindva un fel de revelatie speciala (despre care noi muritorii de rind sa nu cumva sa avem mindria sa aroganta sa o punem in discutie sau sa incercam sa o validam in lumina Sfintelor Scripturi ), deci ei au avut o astfel de extra-revelatie, un fel de "telefon direct cu Sfinta Treime", si ca n-are prea mare importanta daca Noul Testament valideaza sau nu "extra-revelatia" lor ci cel mai important lucru este ca noi, muritorii de rind sa o credem. Te asigur ca la fel de convinsi si bine intetionati sint milioane de mormoni sau martori ai lui Iehova sau alte grupari care sint gata sa iti propovaduiasca orice bazaconie si au o putere financiara si institutionala comparativa cu a bisericii ortodoxe. Intrebarea care se pune este: Este acesta adevarul doar pentru ca l-au crezut stramosii mei, sau pentru ca cineva din trecut pretinde o astfel de "extra-revelatie", sau pentru ca institutia religioasa care il sustine are prestigiul sau puterea financiara si politica sa il impuna? Acesta este intrebarea. In ce ma priveste pe mine as vrea sa iti fie clar un lucru, daca tot esti curios: eu sint in primul rind crestin si in al doilea rind neoprotestant , adica daca astazi as desoperi ca teologia mea neoprotestanta contravine teologiei revelatiei Vechiului si Noului Testament, in secunda aceea as renunta fara nici o problema la neoprotestantism. Am dubii majore (ca sa intorc putin discutia, pentru ca pina acum am discutat numai despre mine), am dubii majore, spun, ca acest lucru il poti spune tu despre crestinismul si ortodoxia ta. Sint convins ca tii mai mult la ortodoxie decit la crestinism. Si sa nu imi spui ca ortodoxia este sinonima cu crestinismul pentru ca atunci si eu pot sustine (ca alte sute de milioane de oameni) ca neoprotestantismul e sinonim cu crestinismul. Iar in momentul acela avem o problema . In momentul acela avem o prapastie, cel putin la nivel teoretic. Sa nu crezi ca poti rezuma neoprotetantismul la banalitati de genul "scoala, duminicala, adunare, "nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita", etc. Pentru ca te asigur ca exista argumete foarte solide teologice, istorice si "de viata" care il valideaza de sute de ani. De aceea, eu, sincer, nu ti-as dori sa incepem o polemica pe acest subiect pentru ca te asigur ca nu ai reusi sa demonstrezi ca crestinismul neoprotestant nu este crestinism autentic. Asa cum am mai spus, nu am vrut sa scriu rindurile de mai sus pentru ca nu au legatura cu textul meu si pentru ca am crezut ca tacerea mea va fi perceputa ca atare. M-am inselat si am inteles ca de fapt tu ma provoci. Nu am vrut sa ramii cu curiozitatea nesatisfacuta. Si nu, nu cred ca acest text e scris "din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist". Deja faci judecati morale grave - si te rog sa nu spui ca nu le faci pentru ca ar fi ipocrit -. Acest text este scris cu durerea si dezgustul care insotesc un crestin atunci cind desopera ca slujitorii bisericii, in marea lor majoritate, au fost tradatori si ca spiritul tradarii, spiritul lui Iuda inca este acolo pentru ca daca revolutiile pot rasturna guverne sau orinduiri sociale, ele n-au nici un efect impotriva puterii satanice a intunericului. In plus, mai e ceva. Asa cum scriai pe la inceput, preotii au avut acces (prin "taina spovedaniei" la informatiile personale ale oamenilor). Au abuzat si au tradat aceasta. Hai sa facem o paralela. Medicii au acces la lucruri similare. Un medic poate vedea o femeie sau un copil dezbracat. Daca un medic face publice aceste infoematii sau fotografii, sau daca abuzeaza sau violeaza astfel de persoane, sau le face un anumit rau folosindu-se de accesul pe care il are, un astfel de medic isi pierde licenta (deptul de a profesa) de medic si cu siguranta ca este pasibil de actiune in judecata (penal sau criminal). Toata lumea stie asta. Nu e o noutate. Asa functioneaza societatea civilizata. Intrebarea care se pune este de ce preotii sau pastorii sau rabinii sau imamii ar trebui sa fie scutiti de asa ceva? De ce ei se pot spala pe miini si pe constiinta foarte usor cu argumentul "pai m-am dus si i-am cerut iertare lui Dumnezeu". De ce mitropulitul Corneanu a putut sa isi marturiseasca pacatul si sa ceara iertare enoriasilor atunci cind a facut-o si alti slujitori bisericesti de orice confesiune nu au facut-o? De ce au trebuit autoritatile seculare sa deschida dosarele securitatii ca sa aflam adevarul si nu au iesit in fata, cu mult inainte - cam prin 1990 - fetele bisericesti, ca sa isi recunoasca pacatul si sa dea un exemplu de smerenie si pocainta crestina autentica ? Este evident ca orice om de bun simt isi da seama ca lucrurile au fost si continua sa fie putrede si ca argumentul cum ca nu ai dreptul sa judeci nu poate sta in picioare. A spune ca a pretinde responsabilitate morala si penala este echivalent cu un manifest proletcultist mi se pare o gluma intunecata a cuiva care nu are o intelegere clara de civilizatie crestina si democratica. Si imi pare rau ca sint nevoit sa spun asta. Dar, evident si asta este o "opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deExact si eu la acelasi lucru m-am gandit, cum oare or sa se termina toate aceste desfiintari. :) Multumesc pentru comentariu!
pentru textul : eu aș desființa cultura deeste un poem apropiat sufletelor care isi duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi... ai metafore deosebite: "numai de-acolo încă îmi pot privi părinții cum se întorc din soare mânând din urmă boii" sau "de-atunci cum deschizi gura se înroșesc prea-sfinții iau îngerii în brațe-i astupă la urechi" etc. o observatie: in strofa IV se cam repeta "ți" . titlurile par prea multe. "Mamei"...
pentru textul : dor de vis de mamă deam mai modificat și scos cîte ceva.
pentru textul : scrisori imaginare III deMă bucură faptul că parcurgeți o parte din paginile mele, am înțeles nuanțarea aprecierii pe părți și vă mulțumesc pentru recomandarea dvs.
pentru textul : Pe unde nuferii galbeni au înflorit deEste vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
pentru textul : Încă ceva despre frumoasa, adânca și trista singurătate dePagini