un poem limpede ca expresie, fără inutile „aluviuni” stilistice. iar strigătul acesta, conștientizarea, are, după părerea mea, darul de a contura acea „uscăciune”.
După citire, m-am gândit la „Așteptându-l pe Godot”.
Acum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
ma amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
am găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.
andule, ca să scapi de viciul ăla de a bea până a încurca ițele în ce privește postarea textelor care nu-ți aparțin, și nu numai, va trebui sa calci pe urmele prietenului tău din copilărie. ei ce să-i faci, mai glumim și noi pe seama noastră! ca să revin la text, textul nu-i chiar așa de rău, andule, doar că miroase a ouă clocite.
Aici e altceva - unitate stilistică şi, evident, discurs închegat + unele imagini bune. Aş renunţa la diminutive.
Atenţie la spaţiul de după şi dinaintea semnelor de punctuaţie!
Te grabesti Ani si rezultatul nu este dintre cele mai fericite. Incerci sa spui multe deodata si nu iese mai nimic pentru cititor sa ia cu dansul. Si finalul este stricat iremediabil de acel "imbraCă Casa." Imi pare rau. Te citesc in continuare.
in niciun caz New-Age...Andule, mi-a cam pierit culoarea din obraji cand am citit, am un dinte - ba ce spun eu, am o intreaga proteza impotriva acestui curent, ca religie n-o pot numi. si, da, o sa-ti spun ca al patrulea sfert e sublim dar lipseste cu desavarsire in intentia mea. n-am mers pe despicarea firului in patru, ci am vrut o sectiune prin trei sfere suprapuse.
Domnule Gorun, nici eco nu s-a vrut, chiar de-a iesit astfel, intr-o oarecare masura. ecologia poate fi efectul, si nu cauza.
cat despre sarcasm (spunea cineva :) ca iubeste ironia, dar nu sarcasmul...) ei bine, el este. cu asta sunt de acord.
George, deja suntem la faza de râs hemoragic. si niciun garou nu se vede.
multumesc si va rog sa-mi iertati intarzierea, am avut o saptamana ceva mai grea.
este ciudat cum , cu toate frumusetile ei, viata arata uneori si asa, o suma a dezamagirilor , neputintelor, neintelesurilor instrainarilor, neimplinirilor noastre...
mi-a palcut mult!
Aranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
Intr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
Foarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
este o poezie ce prezinta o noua gama, deloc patetica, deschisa intr-o plaja a imaginilor rotite, translatate altfel, in alt stil decit cel obisnuit. niste versuri-imagini vibrante si originale, pline de tandrete: "sigur că o să locuiesc în tine între cercel și senatorul tău papuc de casă. ca un magellan inconsistent încolăcit la gâtul tău lung de artistă de cinema" finalul e superb: "îl văd pe Essbjorn cum își trage pantalonii sufletului în grabă și mă întorc cu fața spre peretele dinspre sud aștept liniștit faza cu sunetul grav de corabie..." da, te citesc.
daca dai la o parte,,carligele'' vezi pulpa textului... sunt situatii cand apare corpul si apoi pictez chipul poeziei (titlul)sunt momente cand am titlul (tema) si dezvolt tema...de multe ori gandesc muzical, iar acestui text i se potrivea sonoritatea araba... nu e psiandru, nu e grec, e de fapt foarte romanesc... pune/i titlul simplu...toamna e un anotimp al memoriei.. oricum multumesc de trecere, doru lubov...cred ca e un pseudonim cu rezonanta rusa...
Întotdeauna mi-a plăcut aceast gen de abordare a poeziei, nici nu pot să-i spun minimalist pentru că folosește metafora destul de iscusit, nici gazetăresc istorisind cititorului un fapt petrecut... ceva 'in between' rămân convinsă că aceasta este forma de exprimare, 'ambalajul' poeziei acestor ani.
Sinceritatea foarte important nedisimulată, 'împachetarea' sentimentului în ceva 'ready-to-serve' dar nu bulshit, nu se încălzește la microwave, eu cred în această formă de exprimare a poeziei moderne. Și mă bucur să constat că aici pe Hermeneia, găsesc așa ceva.
Ca să și critic nu doar de dragul de a critica desigur sintagmele 'spoiala efemeră' și 'acrobați ai aerului' sunt ușor poetic pleonastice.
Cred că substanța poemului ar fi neștirbită simplificând exprimarea aici.
Un poem pe care l-am lecturat cu plăcere.
Margas.
sunt încântată de peniţă...
un semn de încurajare pe care îl apreciez şi care mă obligă.
aşa este , un poem în proză, singura încercare de acest fel poate la a doua mă voi descurca mai bine.
mii de mulţumiri d-le Caragea.
nu știu cine e Feodor Mihailovici și deci ultima parte mă aruncă în zona unui terț care nu prea pricepe ce se întîmplă. în rest textul are acele formulări pretențioase pe care eu nu le pot asocia cu poezia. am citit, nu am înțeles cam nimic, am trecut mai departe. nu mai am răbdarea exegezelor alambicate. mai ales cînd nu am siguranța că la sfîrșit aș da peste ceva
bine expresia genială a domnului Einstein. mă gândesc, Gina, că uneori, când ceva îmi place în alt fel decât simpla noţine de a plăcea, nu-mi găsesc cuvintele, prefer să tac. poate că asta este adevărata valoare a unei scriituri, când cineva citeşte şi nu mai are cuvinte. alteori, spun doar câteva cuvinte prin care încerc să laud performanţa auctorială.
chiar dacă de cele mai multe ori nu las cuvinte aici, te citesc.
Ovidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
dom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
si inca ceva, yester, sper sa fie ultima data cind te rog sa renunti la comentariile astea "extra-textuale". Nu cred ca intereseaza pe nimeni unde ai sa predai tu la toamna si nici pe cine si ce traduci tu. Cred ca este o parerea generala ca astfel de precizari vanitoase nu pot fi percepute decit ca un gest de prost gust. Incearca sa pricepi asta. Pe aici sint tot felul de oameni. Unii mai modesti, asa ca mine, si nu prea simtim nevoia sa ne aminteasca cineva ca sintem handicapati filologic. Cred ca este o chestiune de bun simt.
nu ati inteles nimic din comentariul meu. m-am referit tocmai la faptul ca acea adresa exista. era o subtilitate, chiar daca nu o voiam impanata cu noroi, la adresa lui Andu. si cu toate ca el m-a suparat cu o serie de interventii pe aici sau pe aiurea, nu cred ca antecomentatoarea mea are dreptul sa vina cu acuze, cita vreme nu a scris nimic pe acest site. imi pare o clona sau cineva care se afla in treaba pur si simplu. iar dumneavoastra se pare ca nu aveti rabdare sa cititi comentariile cu atentie. e mai simplu sa acuzati lumea de meschinarii. prefer sa ma opresc aici cu seria de offtopic. regret ca s-a intimplat in subsolul unei poezii.
realiitatea e ca eu nu-mi propun sa inovez nimic, Margas. sau nu imi MAI propun asta. m-as multumi sa pot reda esentialul, ori sa pot atrage atentia asupra lui. nu mai am timp de inovatii, nici nu inteleg cui ar folosi si-n ce scop.
(sper sa nu-mi vorbeasca cineva aici despre tehnica, informatica, progres... pentru ca asta e alta discutie).
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem limpede ca expresie, fără inutile „aluviuni” stilistice. iar strigătul acesta, conștientizarea, are, după părerea mea, darul de a contura acea „uscăciune”.
După citire, m-am gândit la „Așteptându-l pe Godot”.
felicitări!!
pentru textul : totul e în noi deAcum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
Mingia e la tine.
Ce înţelegi prin „abordare analitica”?
pentru textul : Har şi talent dema amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
pentru textul : negru ascuns deam găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.
pentru textul : amalia deandule, ca să scapi de viciul ăla de a bea până a încurca ițele în ce privește postarea textelor care nu-ți aparțin, și nu numai, va trebui sa calci pe urmele prietenului tău din copilărie. ei ce să-i faci, mai glumim și noi pe seama noastră! ca să revin la text, textul nu-i chiar așa de rău, andule, doar că miroase a ouă clocite.
pentru textul : pelotă deAici e altceva - unitate stilistică şi, evident, discurs închegat + unele imagini bune. Aş renunţa la diminutive.
pentru textul : BIG EYES deAtenţie la spaţiul de după şi dinaintea semnelor de punctuaţie!
Te grabesti Ani si rezultatul nu este dintre cele mai fericite. Incerci sa spui multe deodata si nu iese mai nimic pentru cititor sa ia cu dansul. Si finalul este stricat iremediabil de acel "imbraCă Casa." Imi pare rau. Te citesc in continuare.
pentru textul : amfora dein niciun caz New-Age...Andule, mi-a cam pierit culoarea din obraji cand am citit, am un dinte - ba ce spun eu, am o intreaga proteza impotriva acestui curent, ca religie n-o pot numi. si, da, o sa-ti spun ca al patrulea sfert e sublim dar lipseste cu desavarsire in intentia mea. n-am mers pe despicarea firului in patru, ci am vrut o sectiune prin trei sfere suprapuse.
Domnule Gorun, nici eco nu s-a vrut, chiar de-a iesit astfel, intr-o oarecare masura. ecologia poate fi efectul, si nu cauza.
cat despre sarcasm (spunea cineva :) ca iubeste ironia, dar nu sarcasmul...) ei bine, el este. cu asta sunt de acord.
George, deja suntem la faza de râs hemoragic. si niciun garou nu se vede.
multumesc si va rog sa-mi iertati intarzierea, am avut o saptamana ceva mai grea.
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deeste ciudat cum , cu toate frumusetile ei, viata arata uneori si asa, o suma a dezamagirilor , neputintelor, neintelesurilor instrainarilor, neimplinirilor noastre...
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite demi-a palcut mult!
Aranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
pentru textul : Lemuria deerr: un - unul
pentru textul : Interferenţe deIntr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
pentru textul : Sărutul deasta am inteles, dar de ce neaparat podul Grant? și apoi „Iubito, Iubito” și „Ca niște, Ca niște” nu cred că fac neaparat bine textului. părerea mea
pentru textul : Podul Grant deFoarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
pentru textul : Teama tăcerii deeste o poezie ce prezinta o noua gama, deloc patetica, deschisa intr-o plaja a imaginilor rotite, translatate altfel, in alt stil decit cel obisnuit. niste versuri-imagini vibrante si originale, pline de tandrete: "sigur că o să locuiesc în tine între cercel și senatorul tău papuc de casă. ca un magellan inconsistent încolăcit la gâtul tău lung de artistă de cinema" finalul e superb: "îl văd pe Essbjorn cum își trage pantalonii sufletului în grabă și mă întorc cu fața spre peretele dinspre sud aștept liniștit faza cu sunetul grav de corabie..." da, te citesc.
pentru textul : Essbjorn Svenson Trio dedaca dai la o parte,,carligele'' vezi pulpa textului... sunt situatii cand apare corpul si apoi pictez chipul poeziei (titlul)sunt momente cand am titlul (tema) si dezvolt tema...de multe ori gandesc muzical, iar acestui text i se potrivea sonoritatea araba... nu e psiandru, nu e grec, e de fapt foarte romanesc... pune/i titlul simplu...toamna e un anotimp al memoriei.. oricum multumesc de trecere, doru lubov...cred ca e un pseudonim cu rezonanta rusa...
pentru textul : المرأه في الحب deÎntotdeauna mi-a plăcut aceast gen de abordare a poeziei, nici nu pot să-i spun minimalist pentru că folosește metafora destul de iscusit, nici gazetăresc istorisind cititorului un fapt petrecut... ceva 'in between' rămân convinsă că aceasta este forma de exprimare, 'ambalajul' poeziei acestor ani.
pentru textul : night jump deSinceritatea foarte important nedisimulată, 'împachetarea' sentimentului în ceva 'ready-to-serve' dar nu bulshit, nu se încălzește la microwave, eu cred în această formă de exprimare a poeziei moderne. Și mă bucur să constat că aici pe Hermeneia, găsesc așa ceva.
Ca să și critic nu doar de dragul de a critica desigur sintagmele 'spoiala efemeră' și 'acrobați ai aerului' sunt ușor poetic pleonastice.
Cred că substanța poemului ar fi neștirbită simplificând exprimarea aici.
Un poem pe care l-am lecturat cu plăcere.
Margas.
sunt încântată de peniţă...
pentru textul : radiografia minciunii deun semn de încurajare pe care îl apreciez şi care mă obligă.
aşa este , un poem în proză, singura încercare de acest fel poate la a doua mă voi descurca mai bine.
mii de mulţumiri d-le Caragea.
nu știu cine e Feodor Mihailovici și deci ultima parte mă aruncă în zona unui terț care nu prea pricepe ce se întîmplă. în rest textul are acele formulări pretențioase pe care eu nu le pot asocia cu poezia. am citit, nu am înțeles cam nimic, am trecut mai departe. nu mai am răbdarea exegezelor alambicate. mai ales cînd nu am siguranța că la sfîrșit aș da peste ceva
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… debine expresia genială a domnului Einstein. mă gândesc, Gina, că uneori, când ceva îmi place în alt fel decât simpla noţine de a plăcea, nu-mi găsesc cuvintele, prefer să tac. poate că asta este adevărata valoare a unei scriituri, când cineva citeşte şi nu mai are cuvinte. alteori, spun doar câteva cuvinte prin care încerc să laud performanţa auctorială.
pentru textul : K.2 dechiar dacă de cele mai multe ori nu las cuvinte aici, te citesc.
multumesc aranca, am schimbat cate ceva... parca e mai bine acum, ai dreptate!
pentru textul : ce frumos ești tu deOvidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului demi se pare atât de interesant ca ideea să crească din pământ, din iarbă verde, din orice!
şi apropo, omul tău pare a fi el însuşi un simbol!
mai trec pe aici.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea dedom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
pentru textul : story of a city deun absurd trist, absurdul in sine e trist
"armonia locul în care se întîlnește
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde decompromisul"
Silviu, iniţial, acolo mă oprisem. am revenit acum şi am ţinut cont de părerea ta. am renunţat la ultimele trei versuri.mulţumesc pentru trecere.
Adrian, am revenit pe text. îţi mulţumesc şi ţie pentru lectură şi precizări.
pentru textul : pândă desi inca ceva, yester, sper sa fie ultima data cind te rog sa renunti la comentariile astea "extra-textuale". Nu cred ca intereseaza pe nimeni unde ai sa predai tu la toamna si nici pe cine si ce traduci tu. Cred ca este o parerea generala ca astfel de precizari vanitoase nu pot fi percepute decit ca un gest de prost gust. Incearca sa pricepi asta. Pe aici sint tot felul de oameni. Unii mai modesti, asa ca mine, si nu prea simtim nevoia sa ne aminteasca cineva ca sintem handicapati filologic. Cred ca este o chestiune de bun simt.
pentru textul : Ca sunetul în fluier denu ati inteles nimic din comentariul meu. m-am referit tocmai la faptul ca acea adresa exista. era o subtilitate, chiar daca nu o voiam impanata cu noroi, la adresa lui Andu. si cu toate ca el m-a suparat cu o serie de interventii pe aici sau pe aiurea, nu cred ca antecomentatoarea mea are dreptul sa vina cu acuze, cita vreme nu a scris nimic pe acest site. imi pare o clona sau cineva care se afla in treaba pur si simplu. iar dumneavoastra se pare ca nu aveti rabdare sa cititi comentariile cu atentie. e mai simplu sa acuzati lumea de meschinarii. prefer sa ma opresc aici cu seria de offtopic. regret ca s-a intimplat in subsolul unei poezii.
pentru textul : despre o femeie goală derealiitatea e ca eu nu-mi propun sa inovez nimic, Margas. sau nu imi MAI propun asta. m-as multumi sa pot reda esentialul, ori sa pot atrage atentia asupra lui. nu mai am timp de inovatii, nici nu inteleg cui ar folosi si-n ce scop.
(sper sa nu-mi vorbeasca cineva aici despre tehnica, informatica, progres... pentru ca asta e alta discutie).
multumesc pentru vizita si penita.
pentru textul : în ultima cameră, el deLa matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
pentru textul : Scriptorium dePagini