un sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
Îți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
Ideea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
sigur că textului i se poate reproșa un epic excesiv, însă are o curgere a cărei naturalețe m-a captivat, o mise-en-scène credibilă, reculul în fața senzației de verbozitate pe care îl am uneori citind textele tale nu s-a mai ivit aici, detaliile /stările împletindu-se fără a mai lăsa impresia de căutare, de lipire. ar fi mai multe de remarcat și multe susceptibile a fi puse sub un semn de întrebare, dar sunt convinsă că știi la ce m-aș referi. finalul, căruia probabil i-aș putea tolera diluarea pentru că vine pe fondul epuizării după așa maraton (inclusiv al lectorului :) ) , l-aș fi oprit totuși la ,,găoace”. probabil cu o inversiune a versurilor. o scriere care însă mi-a plăcut.
Adrian, mulțumesc pentru apreciere și pentru observații. dar cred că am intenționat „naște” acolo. legat de acel „se lasă pe spate”. pentru mine „desprinde” ar suna oarecum fad. la fel și „baltă” mi se pare o diluare pentru deranjantul (poate) „băltoacă”.
în ce privește „și”-ul din ultimul vers probabil ai dreptate dar am căutat „concluzionismul” lui în raport cu contemplativul (în opinia mea) simplu „moare”. încerc să evit prezența „și-ului„. știu că este privit ca un fel de defect de noviciat dar acolo am avut nevoie de el. sau de ceva cu care să-l înlocuiesc. voi scoate însă pe „apoi”. prea prozaic.
alma și profetul, ce aveți, vă rog, domniile voastre cu rimele, sau cu o poezie rimată care te topește uneori, sau îți bagă fiori în suflet? este oare poezia clasică, ca orice curent din era trecută, în era noastră postmodernistă un dinozaur pe cale de extincție? n-are șansă de supraviețuire în urma avalanșei ucigătoare a influenței ruso-slavice din literatura de azi? iată aici un minuscul exemplu de poezie rimată care este îmbrațișată de sufletul omenesc mai mult decât abureala din poezia douămiistă: "Și lacrima, din ochi, nu poate Să micșoreze bucuria Acelei nopți, cum nu sunt toate, Acelei nopți înmiresmate În care S-a născut Mesia..." hai, să fim serioși! vă doresc Sărbători fericite!
astea par idei bune: de a-ti republica unele texte (indeajuns de dragi sa merite), de a le conferi dreptul de a fi scrise si intr-o limba de circulatie internationala si de ce nu? de a oferi posibilitatea tie si altora (cu un tiraj de volum de max. 1000 exemplare, de exemplu) sa-si prezinte on-line volumul intr-o sectiune speciala pe care am putea-o dezvolta de exemplu. Nu ar fi nimic impotriva politicii editoriale, in curand carti vor avea numai bibliofilii... textul are ceva dintr-un tablou neterminat, pare ebosa unui gand nostalgic, efemer precum aceasta yerba maté in care iti inchizi gandurile incet cu tristete intr-un pampas bicefal (oare aici este sugerata fertilitatea inutila a individului? - ma tot gandesc la sens) ... una din cele mai tandre poezii de dragoste... sentimiento de culpabilidad... la confesión pública le hace bien al alma...
... "dacă lumea ar fi o bibliotecă" mi-ar plăcea să fiu o capodoperă, dar nu e:)! îmi place delicatețea ce domnește în pagina aceasta, un poem cât o durere, o tribulație a lucrurilor împrejmuitoare, și un pic de îndoială imparțială, iată rețeta unei nostalgii perfecte:)! o să fiu eu sfătos altădată!:)
În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
Nu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
Desi se simte o usoara tenta ritmica prin rimele interioare (in ciuda lipsei cezurii) si dorintei pastrarii tonului de balada, textul mi se pare incoerent, un fel de joaca, un experiment haotic. Nu as putea remarca ceva anume, imi pare un text destul de slab. Ialin
Pare un poem interesant, personal însă nu înțeleg și nu agreez în mod deosebit textele în care țigara este un motiv. Am remarcat ideea lui "un Dumnezeu funcțional / numai pe principii hidraulice" și, ca orice bun creștin cu lecturi de fizică, mă întreb care din principiile hidraulicii sunt valabile în această situație.
Şi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
alina, in locul lui andu, la fel, ai fi ales acel text care s-ar fi potrivit mai bine cu respectivul concurs. adevarat, si mie mi a placut mai mult textul lui vlad iar literar vorbind este mai bun. insa cred ca cel al mayei s-a pliat mai mult pe cerinta lui andu, pe textul lui. de aceea, alegerea lui andu, din acest punct de vedere, mi se pare indreptatita. eu astept de la tine un concurs, la care cu siguranta voi fi prezent
Mulţumesc pentru răbdare, citire şi semn, 3A. Dacă ţi-a plăcut mă gândesc că nu e de rău. Despre redundanţe...nu te contrazic, posibil aşa să fie. O să mai dau cu grebla prin el. Stimă.
Găsesc dispersată în toată poezia o tristețe matură, pe care o accepți cu resemnare. "au fost cândva două mâini împreunate", sună a început de poveste de dragoste. "astăzi plouă din nou nu-i nimic" Finalul accentuează starea de nostalgie caldă, care "lasă loc rugăciunii pentru răbdare" Chiar dacă plouă, e plăcută plimbarea prin poeziile tale! tincuta
mi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
Virgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
eh, acum nu mai contează, dar îl scrisesem atârnat de o cracă, cu o banană între dinți, mă tot jucam cu denim iar din ochi nu îl scăpam pe darwin care era concentrat... observa el ceva...
nu se inventase salutul cu chapeau bas, e drept. din motive obscure mie...
ce vremuri...
imi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
Dincolo de polemica acestui text, tot cu aceasta ocazie, auzeam pe Realitatea Tv o formulare "Patriahul Constantinopolului, pastorul Constantinopolului".
Va rog sa faceti tot posibilul ca in primele doua luni sa nu postati pe Hermeneia.com decit texte pe care nu le mai postati in alta parte. Nu ma deranjeaza daca veti alege sa postati foarte putin aici din aceasta cauza, dar nu cred ca are rost si nu foloseste la nimic sa duplic ceea ce face altcineva. Cel putin o perioada. Stiu ca va cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobisnuita dar as dori lucrul acesta de la voi pentru primele doua luni. Dupa aceea puteti opta sa procedati cum doriti, dar in primele doua luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sint ale voastre si dupa aceea le puteti publica oriunde. ... (fragment din mailul pe care l-am primit de la "office.hermeneia") raspunsul meu e simplu, virgil: au trecut cele două luni. sunt însă pregătit să scot textul, dacă asta vrei! oricum am luat decizia de a pune pe hermeneia doar texte inedite. acest text face excepție, acum, datorită dubiilor pe care le am în privința lui. am nevoie de feed-back și mă gîndeam că aici primesc unul ceva mai serios. atîta tot! Sorin DespoT
Apreciez aceste bijuterii poetice, pe care eu le citesc ca pe nişte poeme într-un vers al cărui iniţiator a fost Ion Pillat. Menţionez că domnia sa a impus prin creaţiile sale un segment nou în stilisitica poeziei, acceptată de critici precum Ion Coteanu, şi chiar de Academia Română.
Poemul într-un vers pare a fi o replică românească la poezia niponă. Versul are 13-14 silabe. De asemeni, are şi un titlu şi se acceptă figurile de stil.
Arămie
Ce nostalgie trasă prin inel, septembrie!...
Ar putea lipsi ,,ce-ul", dar cine ştie ce comori ascunde :)
Pentru forţa de concentrare poetică, pentru că a reuşit să facă să strălucească un poem arămiu în câteva cuvinte (într-un singur vers ), semnul meu de apreciere!
Fain, un fel de "come undone" al lui Robbie Williams, one of my favourites. Insa prozodia parca nu curge cum trebuie. Cand citesti te tot intorci la randul dinainte ca sa te legi de idee, e si o amestecare de decoruri la un moment dat... nu e o proza pur-sange, ci altceva, un scenariu literar poate, oricum, o lectura placuta si, probabil, o amintire pe masura :-) Fara amicitie deocamdata ca nu stiu de unde vine dar cu interes literar, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
pentru textul : Sonet 140 deremarc "să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică". Cinematografia versului e sublima
pentru textul : Downloaded deÎți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deIdeea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
sigur că textului i se poate reproșa un epic excesiv, însă are o curgere a cărei naturalețe m-a captivat, o mise-en-scène credibilă, reculul în fața senzației de verbozitate pe care îl am uneori citind textele tale nu s-a mai ivit aici, detaliile /stările împletindu-se fără a mai lăsa impresia de căutare, de lipire. ar fi mai multe de remarcat și multe susceptibile a fi puse sub un semn de întrebare, dar sunt convinsă că știi la ce m-aș referi. finalul, căruia probabil i-aș putea tolera diluarea pentru că vine pe fondul epuizării după așa maraton (inclusiv al lectorului :) ) , l-aș fi oprit totuși la ,,găoace”. probabil cu o inversiune a versurilor. o scriere care însă mi-a plăcut.
pentru textul : grand touring deAdrian, mulțumesc pentru apreciere și pentru observații. dar cred că am intenționat „naște” acolo. legat de acel „se lasă pe spate”. pentru mine „desprinde” ar suna oarecum fad. la fel și „baltă” mi se pare o diluare pentru deranjantul (poate) „băltoacă”.
pentru textul : dade I deîn ce privește „și”-ul din ultimul vers probabil ai dreptate dar am căutat „concluzionismul” lui în raport cu contemplativul (în opinia mea) simplu „moare”. încerc să evit prezența „și-ului„. știu că este privit ca un fel de defect de noviciat dar acolo am avut nevoie de el. sau de ceva cu care să-l înlocuiesc. voi scoate însă pe „apoi”. prea prozaic.
alma și profetul, ce aveți, vă rog, domniile voastre cu rimele, sau cu o poezie rimată care te topește uneori, sau îți bagă fiori în suflet? este oare poezia clasică, ca orice curent din era trecută, în era noastră postmodernistă un dinozaur pe cale de extincție? n-are șansă de supraviețuire în urma avalanșei ucigătoare a influenței ruso-slavice din literatura de azi? iată aici un minuscul exemplu de poezie rimată care este îmbrațișată de sufletul omenesc mai mult decât abureala din poezia douămiistă: "Și lacrima, din ochi, nu poate Să micșoreze bucuria Acelei nopți, cum nu sunt toate, Acelei nopți înmiresmate În care S-a născut Mesia..." hai, să fim serioși! vă doresc Sărbători fericite!
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deastea par idei bune: de a-ti republica unele texte (indeajuns de dragi sa merite), de a le conferi dreptul de a fi scrise si intr-o limba de circulatie internationala si de ce nu? de a oferi posibilitatea tie si altora (cu un tiraj de volum de max. 1000 exemplare, de exemplu) sa-si prezinte on-line volumul intr-o sectiune speciala pe care am putea-o dezvolta de exemplu. Nu ar fi nimic impotriva politicii editoriale, in curand carti vor avea numai bibliofilii... textul are ceva dintr-un tablou neterminat, pare ebosa unui gand nostalgic, efemer precum aceasta yerba maté in care iti inchizi gandurile incet cu tristete intr-un pampas bicefal (oare aici este sugerata fertilitatea inutila a individului? - ma tot gandesc la sens) ... una din cele mai tandre poezii de dragoste... sentimiento de culpabilidad... la confesión pública le hace bien al alma...
pentru textul : yerba maté I ▒ deBună ideea de "câmpuri" de acces. Și ca design. Și ca facilitare vizuală. Felicit concretizarea atât de eficientă în timp minim.
pentru textul : ultimele modificări pe site de... "dacă lumea ar fi o bibliotecă" mi-ar plăcea să fiu o capodoperă, dar nu e:)! îmi place delicatețea ce domnește în pagina aceasta, un poem cât o durere, o tribulație a lucrurilor împrejmuitoare, și un pic de îndoială imparțială, iată rețeta unei nostalgii perfecte:)! o să fiu eu sfătos altădată!:)
pentru textul : locul tău gol deÎn grabă - o cacofonie în al treilea vers.
pentru textul : Cantata în mi minor deNu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
da, un text care va rămîne, ușor și elegant de anotimp. undeva căluțului îi lipsește o potcoavă sub un „ț”.
pentru textul : iarna întârzie la un film depeniță.
Desi se simte o usoara tenta ritmica prin rimele interioare (in ciuda lipsei cezurii) si dorintei pastrarii tonului de balada, textul mi se pare incoerent, un fel de joaca, un experiment haotic. Nu as putea remarca ceva anume, imi pare un text destul de slab. Ialin
pentru textul : a căzut o stea dePare un poem interesant, personal însă nu înțeleg și nu agreez în mod deosebit textele în care țigara este un motiv. Am remarcat ideea lui "un Dumnezeu funcțional / numai pe principii hidraulice" și, ca orice bun creștin cu lecturi de fizică, mă întreb care din principiile hidraulicii sunt valabile în această situație.
pentru textul : pasagera deva multumesc pentru trecere, cred ca imaginea va ramine
pentru textul : evanghelia smochinelor deŞi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
pentru textul : Copacul (Psalm) deScobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
pentru textul : cu sens interzis dehai să vă trec în mulțimea omega.
pentru textul : teoria mulțimilor dealina, in locul lui andu, la fel, ai fi ales acel text care s-ar fi potrivit mai bine cu respectivul concurs. adevarat, si mie mi a placut mai mult textul lui vlad iar literar vorbind este mai bun. insa cred ca cel al mayei s-a pliat mai mult pe cerinta lui andu, pe textul lui. de aceea, alegerea lui andu, din acest punct de vedere, mi se pare indreptatita. eu astept de la tine un concurs, la care cu siguranta voi fi prezent
pentru textul : feng shui în lucernă deMulţumesc pentru răbdare, citire şi semn, 3A. Dacă ţi-a plăcut mă gândesc că nu e de rău. Despre redundanţe...nu te contrazic, posibil aşa să fie. O să mai dau cu grebla prin el. Stimă.
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui deși aici
„ce au de facut”
hai, suntem 3 oameni cu ochii pe tine. :)
pentru textul : Dilemă divină deGăsesc dispersată în toată poezia o tristețe matură, pe care o accepți cu resemnare. "au fost cândva două mâini împreunate", sună a început de poveste de dragoste. "astăzi plouă din nou nu-i nimic" Finalul accentuează starea de nostalgie caldă, care "lasă loc rugăciunii pentru răbdare" Chiar dacă plouă, e plăcută plimbarea prin poeziile tale! tincuta
pentru textul : cascade deÎmi place mult titlul și ideea din el! cu respect, d3mona
pentru textul : Mașina de scame demi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul deVirgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
eh, acum nu mai contează, dar îl scrisesem atârnat de o cracă, cu o banană între dinți, mă tot jucam cu denim iar din ochi nu îl scăpam pe darwin care era concentrat... observa el ceva...
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! denu se inventase salutul cu chapeau bas, e drept. din motive obscure mie...
ce vremuri...
imi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deDincolo de polemica acestui text, tot cu aceasta ocazie, auzeam pe Realitatea Tv o formulare "Patriahul Constantinopolului, pastorul Constantinopolului".
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deVa rog sa faceti tot posibilul ca in primele doua luni sa nu postati pe Hermeneia.com decit texte pe care nu le mai postati in alta parte. Nu ma deranjeaza daca veti alege sa postati foarte putin aici din aceasta cauza, dar nu cred ca are rost si nu foloseste la nimic sa duplic ceea ce face altcineva. Cel putin o perioada. Stiu ca va cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobisnuita dar as dori lucrul acesta de la voi pentru primele doua luni. Dupa aceea puteti opta sa procedati cum doriti, dar in primele doua luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sint ale voastre si dupa aceea le puteti publica oriunde. ... (fragment din mailul pe care l-am primit de la "office.hermeneia") raspunsul meu e simplu, virgil: au trecut cele două luni. sunt însă pregătit să scot textul, dacă asta vrei! oricum am luat decizia de a pune pe hermeneia doar texte inedite. acest text face excepție, acum, datorită dubiilor pe care le am în privința lui. am nevoie de feed-back și mă gîndeam că aici primesc unul ceva mai serios. atîta tot! Sorin DespoT
pentru textul : poemul cornet de semințe deApreciez aceste bijuterii poetice, pe care eu le citesc ca pe nişte poeme într-un vers al cărui iniţiator a fost Ion Pillat. Menţionez că domnia sa a impus prin creaţiile sale un segment nou în stilisitica poeziei, acceptată de critici precum Ion Coteanu, şi chiar de Academia Română.
Poemul într-un vers pare a fi o replică românească la poezia niponă. Versul are 13-14 silabe. De asemeni, are şi un titlu şi se acceptă figurile de stil.
Arămie
Ce nostalgie trasă prin inel, septembrie!...
Ar putea lipsi ,,ce-ul", dar cine ştie ce comori ascunde :)
Pentru forţa de concentrare poetică, pentru că a reuşit să facă să strălucească un poem arămiu în câteva cuvinte (într-un singur vers ), semnul meu de apreciere!
pentru textul : arămie deFain, un fel de "come undone" al lui Robbie Williams, one of my favourites. Insa prozodia parca nu curge cum trebuie. Cand citesti te tot intorci la randul dinainte ca sa te legi de idee, e si o amestecare de decoruri la un moment dat... nu e o proza pur-sange, ci altceva, un scenariu literar poate, oricum, o lectura placuta si, probabil, o amintire pe masura :-) Fara amicitie deocamdata ca nu stiu de unde vine dar cu interes literar, Andu
pentru textul : Requiem pentru păpușa de cârpă dePagini