Principalu' c-ai inteles de cine-i vorba. N-am eu nervi de corectura. Important e vampiru'. ca se zvircolea.vrei sa-ti spun si ce spunea in timp ce se perpelea? "am buze moi, si-n ele, am tainica stiinta/ de-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta...s.m.d

1.
"- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?"
Absolut, da, din punctul meu de vedere, fireşte. Trebuie să-mi placă, să mă satisfacă, altfel cum?! Mai întâi te gândeşti la tine (aici nu e chestiune de egoism, nu e loc de egoism, nici nu încape vorbă de aşa ceva, e chestiune de sinceritate faţă de tine, faţă de persoana ta, este o împăcare cu sinele. Când scrii nu o faci pentru Adrian, Virgil, Raluca, etc. O faci pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Când scriu,personal, sunt o avalanşă de bucurie, îi spuneam cuiva, simt aşa cum îmi trece un tren dintr-o ureche într-alta prin cap, e ca un sunet, mut, orb, inexplicabil eşti catapultat într-o altă dimensiune, şi evident, atunci, nu-ţi pasă de ce o să zică cutărică sau cutărica, practic nu ai timp de gândire, este ca în război, porneşti la drum şi nu ai certitudinea că te vei mai întoarce, practic, nu ştii. De ce te satisface poezia în momentul în care o scrii, este simplul fapt că te eliberezi de tine prin tine şi eşti foarte aproape de ţărmurile albe, este o transă, dacă vreţi a meditaţiei spre absolut. Eu am trăit de foarte multe ori fericirea asta (şi nu sunt nebună sau cine ştie, mă rog). E greu de explicat pentru că fiecare se poartă pe sine în spinare, deci nu pot vorbi decât despre mine (a nu se confunda cu narcisismul)pentru că pe voi nu vă trăiesc şi nici nu v-am trăit vreodată, deşi studii arată că îţi poţi transfera gândurile în mintea celuilalt şi la aspectul ăsta a meditat foarte mult Mircea Eliade şi mulţi alţii. Când l-am dat exemplu pe George Stanca, şi nu întâmplător, am vrut să arăt că pe dumnealui îl satisface poezia erosului (nu la modul vulgar - prin urmare un punct de vedere venind şi de acolo, nefiind motiv general de poezie. Acel om prin asta se regăseşte. Eu aşa am înţeles întrebarea şi nu mai revin în sensul ăsta.
Nu pot să mint cititorul dar nici să-i impun poeziile mele, nu pot şi repet, nici nu îmi propun. Ele pot fi slabe sau bune, în funcţie de receptor. Evident, nu poţi lua în braţe expresii gen: băi, nu înţelege ăsta/asta despre ce am vrut eu să transmit aici, nu. Nici eu nu sunt de-acord cu astfel de afirmaţii. Sau că apar acele poezii impuse, cu tematică, sunt de-acord cu ele, reprezintă un exerciţiu pentru autor, dar pentru mine poezia este sufletul care-ţi iese prin urechi,prin trup, practic nu mai auzi, la mine este transă,foarte rar lucrată la milimetru pe ea. La mine iese sau nu iese. Şi repet starea de bucurie foarte mare, de satisfacţie când o văd şi o recitesc. Uneori mă întreb dacă este a mea. Mi se întâmplă să mă emoţionez după recitiri şi recitiri la poeziile mele, şi le iubesc şi le apăr sub toate formele posibile. Dacă aş scrie pentru ceilalţi nu aş mai scrie deloc. Zicea Adrian că se simte mai frumos şi mai înţelept. Absolut, da, aşa te simţi. Nu pot să stau să scriu o poezie într-o săptămână, cum s-ar zice "să se mai aşeze". Ce să se mai aşeze, oameni buni, ce? Poezia nu e roman. Bun, o las o săptămână şi pe urmă mai văd. Aceea este o poezie falsă din start, căutată pentru a intra, cumva, forţat în graţiile cititorului. S-ar putea ca cititorul să fie dus de nas la început dar în timp vei pierde acel cititor pentru că omul are nevoie de bucurie declanşată vie, ceva să-i dea respiraţiei o greutate plăcută, oximoronic vorbind.
Pentru mine este o necesitate, o satisfacţie,o împlinire a spiritului, o contopire cu cerul şi o putere prin care mă ajut să reuşesc prin mine mai multe în spaţiul terestru cu tot ce implică el (altfel devii monoton cu tine însuţi, mereu nemulţumit) Eu nu spun că am reuşit o împăcare totală cu mine dar prin poezie, atât cât durează transa mea, mă simt împlinită şi mai bună şi de aceea scriu.

Revin şi pentru celelalte aspecte propuse de Virgil spre discuţie şi dialog în limita timpului pe care-l gestionez acum. Am scris direct aici,prin urmare, să mă scuzaţi de eventuale greşeli.

Doamne, mare e gradina lui Dumnezeu. Nu credeam ca frustrarea si invidia pot ajunge la acest nivel. Sa te decazi in asemenea hal, mai ales cand esti scriitor si reprezinti o uniune, si sa faci referire despre poeti in astfel de texte, nu numai ca este scandalos dar denota si impotenta lirica. Si nu e prima oara cand se intampla asa ceva, i-am dat individului sansa sa se scuze si nu a facut-o. Nu voi face o plangere impotriva lui. Sunt doar dezgustat, foarte dezgustat. Drept pentru care, cu parere de rau pentru Virgil, Vlad si inca cativa oameni seriosi, va anunt ca nu mai am ce cauta pe aici.

”Zeii e printre noi”. Drăguță ironie și text zglobiduș. Zeus are ”tobercoloză”, asta da știre de ora 5.

domnule oprea, departe de mine gandul ca poezia mea poate sta alaturi de vreo capodopera contemporana. numai ca, exista optiuni. si optiuni. sau nu? important, pana la urma, e sa poata fi numita. poezie. sunt unele exceptionale (nu e cazul, desigur, sa cautati printr-ale mele pentru ca nu veti gasi asa ceva), altele bune, unele slabe, altele execrabile (d-astea scriu cu predilectie). totusi, imi permit sa nu fiu de acord cu dumneavoastra: a renunta sa incerci e doar o alta optiune. e posibil sa nu pot atinge vreodata calitatea scrierilor dumneavoastra, dar nici macar sa nu incerc? (la urma urmei, in foarte multe cazuri, actiunea e mai importanta decat rezultatul acesteia. zic si eu.)

Ori am dormit eu bine și m-am sculat plin de receptivitate, ori Marchiza s-a molipsit de la Boba (sau invers). Și umblă, cu luciditatea sensibilității poetice, la spațiul acela misterios dintre litere („vocaloconsoane”), cuvinte, propoziții și fraze descoperindu-l și acoperindu-l rapid și cu grija că a făcut un lucru care nu se cuvenea.

in niciun caz New-Age...Andule, mi-a cam pierit culoarea din obraji cand am citit, am un dinte - ba ce spun eu, am o intreaga proteza impotriva acestui curent, ca religie n-o pot numi. si, da, o sa-ti spun ca al patrulea sfert e sublim dar lipseste cu desavarsire in intentia mea. n-am mers pe despicarea firului in patru, ci am vrut o sectiune prin trei sfere suprapuse.

Domnule Gorun, nici eco nu s-a vrut, chiar de-a iesit astfel, intr-o oarecare masura. ecologia poate fi efectul, si nu cauza.
cat despre sarcasm (spunea cineva :) ca iubeste ironia, dar nu sarcasmul...) ei bine, el este. cu asta sunt de acord.

George, deja suntem la faza de râs hemoragic. si niciun garou nu se vede.

multumesc si va rog sa-mi iertati intarzierea, am avut o saptamana ceva mai grea.

Eu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.

Viteza luminii e mica in comparatie cu viteza lui Aranca. Sunt in plina editare a textului si nu am apucat sa finizez mici detalii. Propun acordarea a 2-3 ore de gratie oricarui text nou. Multumesc.

Vladimir, nu știu dacă este o abordare nouă, dar am ținut musai să mă alătur și eu corului "lăudătorilor" și să-ți spun că aici ești altfel, că te-ai îndepărtat suficient de tine pentru a deveni perfect ludic. Că ai gust pentru ironie în scrierile tale, o știam. Că o poți prelucra fin, ca din încheietura degetului mic, sunt bucuroasă să o descopăr. Sper să mai citesc astfel de poezii pe pagina ta.

pai, n-am zis
n-am zis asta

Bogdane, mie mi-a placut ironia, mai ales in final... Este umorul acela amar cu care din pacate ne-am obisnuit de atata timp... Poate ca totusi, in loc sa ne pierdem vremea sa criticam, am putea incerca sa facem noi ceva... Stiu, e usor, toata lumea poate sa fie proasta, insa daca noi nu facem nimic nu vom ajunge mai mult ca sigur mai sus... felicitari pentru text cu o mica rezerva... petre

Dacă vremea ne va fi potrivnică, ce facem?

poti sa imi spui care a fost jignirea?