oana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
domnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
e foarte posibil ca eu sa nu am acel "nivel", repet, n-am inteles nimic desi m-am abtinut sa spun ca e o "porcarie" (cum spunea cineva sub alt text), dar crede-ma pe cuvint, n-am priceput nimic. Bineinteles ca e usor sa dai vina pe cititor (cum spunea altcineva), si sa te presupui in turnul de fildes in care nu te pot intelege altii pentru ca n-au ajuns acolo.
Foarte bine înrămată această imagine decupată din realitate. Îmi plac mult alăturările floare/noroi și floare/cizmă (frumos/urât, delicat/grosolan).
Îmi plac mult și sugestiile făcute de Adrian și Virgil. Pentru a spori elementul surpriză ai putea spune în primul vers „floare de nufăr” (de lotus, de cireș etc).
Dacă intenționezi alte subtilități sugerate de Virgil, e foarte potrivită varianta lui, chiar dacă nu iese numărul de silabe (se acceptă).
Singurul incovenient aici ar fi că e prea evident raportul cauză/efect.
Cu toate acestea, fiindcă m-a surprins foarte plăcut acest mic decupaj, ofer semnul meu de apreciere.
Cel mai mult am savurat "cucul" din titlu, și nu glumesc deloc când spun asta. Are un oarecare farmec poezioara, deși nu prea văd rolul acelui englezism, "prime-time", iar "clenciul", ca expresie, nu mi se pare integrat în context. Altfel, drăguțea!
L-am citit la persoana I şi îmi ,,prieşte". M-am oprit după versul ,,restul decor". Mi-am luat răgazul unei reflecţii. Parcă aş vrea să renunţ la versurile care urmează, parcă nu. Vin toate ca o cascadă. Poate doar versul ,,parole chitanțe", fiindcă iese un pic din ,,decor", din sfera metaforelor din celelalte versuri. Depinde câtă semnificaţie are pentru autor, şi cred că are că altfel nu ar fi fost scris. L-aş pune înaintea versului ,,la implicații la dobînzi".
Ioana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.
Prima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
...deja s-a apucat cineva de treaba asta. Cică editura Vinea, într-un parteneriat cu Flammarion, vrea să lanseze în următorii ani o ediție bilingvă a operelor lui Tzara, în 9 tomuri sau cam așa ceva... Chiar și în Franța a fost nevoie de ceva ani până să fie publicate toate tomurile, dărmite aici, dar eu sunt încrezător că Nicolae Tzone deja s-a apucat de tradus. Într-un fel, a început acest demers din 1998, când a tradus cele Douăzeci și cinci de poeme...
Dl Paul, eu nu sunt critic literar, eu îmi spun părerea personală despre text, așa cum nu m-a învățat nimeni și așa cum văd eu lucrurile. Există alți critici de specialitate care o pot face cu profesionalism și competență. Îmi cer scuze pentru deranj.
iata ca trei ani jumate de hermeneia dau roade; textele mele de acum arata foarte diferit de primele mele texte de pe site; am fost si suspendat, ca un "enfant terrible" ce sint (uneori); una peste alta, publicatul virtual e foarte ok, te motiveaza si te loveste mult mai repede acolo unde trebuie, feedbackul e imediat si necrutator, la nevoie; prezenta si implicarea pe un site literar ii ca un antrenament continuu, iar cum hermeneia nu are foarte multi membri, ne putem citi intre noi, in timp putem chiar depista prin ce faze trec unii, altii; la final, multumesc initiatorului, juriului si colegilor de site, de concurs, pentru lectura, pentru aprecieri :) un toast virtual pentru devenirea si propasirea noastra intru poezie!
Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok? Nu împleti fanfaronade epistolar-alegorice, pentru că, aşa cum bănuieşti, verbul tău, în general, e flasc.
Înclin să cred că tu ai probleme comprehensive sau, în lipsă de argumente, deturnezi atenţia... Pentru că, mă întreb, cum altfel decât rigid ar trebui să fiu, când judec un text dpdv vulgar?! Şi de ce m-ar interesa că nu toată lumea gândeşte ca mine, dacă nu toată lumea este editor pe acest site?! Tu nu pricepi că eu sunt pus aici să iau nişte decizii, nu să le dezbat public, prin vot unanim? Şi cum altfel se judecă dacă nu rupând din context cuvântul licenţios? Mă interesează, ne interesează pe noi că tu stai în cur nu oriunde, ci pe treptele bisericii? Sau că stai în cur în curul ei? Sau că unul dintre cururi nu e un cur normal, ci e unul roz, auctorial? Dacă stai în cur, şi scrii asta aici, stai în cur la inacceptabile. Scurt şi fanatic! Înţelegi sau îl rog pe Vlad să-ţi deseneze?
Altfel, impresiile tale auctoriale nu mă interesează.
Şi te rog să mă înjuri numai în gând ori să mă compari numai cu animăluţe plăcute femeilor (cum ar fi iepuraşi, puişori, tigrişori etc).
îţi lecturez poeziile de mult timp, aşa, ca o coardă de ani buni, însă nu am îndrăznit să las semn. consideră te rog că acesta este un semn de apreciere pentru calitatea scriiturii tale. să ai sărbători fericite!
sunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza
Cami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
Prima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
Mai întăi vreau să-ţi spun că ai găsit un final memorabil. Cel puţin pentru mine. Aş fi stat în dubii la "de porc", m-aş fi gândit dacă n-ar fi fost de-ajuns "carnea la un preţ rtezonabil". Cred că cinismul durerii ar trebui să suplinească sarcasmul resemnat din conotaţia "porcului". Cred. Şi fără inversiunea "trist măcelar". Inversiunile - când nu sunt un veritabil instrument liric care ajută la controlul textului, control care vizează mai mult decât caracaterul liric - au murit demult.
Nu dau penită din cauza strofei nr. trei, unde ai căzut în îmboldul romanţării/dulcegăriei de tip justificativ. Şi ideatic, şi lexical. Şi ai lungit. Şi ai falsat. Citeşte textul fără acea parte. Dacă vrei, rescrie. Şi mai vorbim. Sau un. Oricum, un text
cu vână, mai aproape de ce presupune stilul pe care tot încerci să-l abordezi.
Cu sinceritate şi amical şi pe bune şi etc etc etc.
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
o adunătură făr' de sens. cred că-i una din scrierile cele mai slabe care mi-au trecut prin fața ochilor pe hermeneia. nici o tangență cu literatura. un text nu naiv, ci penibil
Laurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...interesant, ce să zic, parcă nu ar fi al tău.
pentru textul : the bishop deoana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : ultima țigară dedomnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
e foarte posibil ca eu sa nu am acel "nivel", repet, n-am inteles nimic desi m-am abtinut sa spun ca e o "porcarie" (cum spunea cineva sub alt text), dar crede-ma pe cuvint, n-am priceput nimic. Bineinteles ca e usor sa dai vina pe cititor (cum spunea altcineva), si sa te presupui in turnul de fildes in care nu te pot intelege altii pentru ca n-au ajuns acolo.
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deFoarte bine înrămată această imagine decupată din realitate. Îmi plac mult alăturările floare/noroi și floare/cizmă (frumos/urât, delicat/grosolan).
Îmi plac mult și sugestiile făcute de Adrian și Virgil. Pentru a spori elementul surpriză ai putea spune în primul vers „floare de nufăr” (de lotus, de cireș etc).
pentru textul : spring roll deDacă intenționezi alte subtilități sugerate de Virgil, e foarte potrivită varianta lui, chiar dacă nu iese numărul de silabe (se acceptă).
Singurul incovenient aici ar fi că e prea evident raportul cauză/efect.
Cu toate acestea, fiindcă m-a surprins foarte plăcut acest mic decupaj, ofer semnul meu de apreciere.
hai li, hai...lo...
atentie, incepem!
un doi trei si
hai li, hai lo,
cium ta-câ-ti-că...( virgil, gura mare!)
la-gâ-lo... (adi, nu te uita in carte, privirea nainte!)
cium.. ( cristina, fițoasă mică) ta-câ-ti-la-go, bâr-li-gâ, la-gâ-lo-bârligâ
cium-ta-câ-ti-la-gî-lo!
si, acum repede!
hai, li, hailo, ciumtacaticalagalo.....
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deCel mai mult am savurat "cucul" din titlu, și nu glumesc deloc când spun asta. Are un oarecare farmec poezioara, deși nu prea văd rolul acelui englezism, "prime-time", iar "clenciul", ca expresie, nu mi se pare integrat în context. Altfel, drăguțea!
pentru textul : Cutiile cuculoare deeu remarc:
pentru textul : inventar de„cineva ridicase capacul pianului să
dea drumul notelor încuiate în clape”
L-am citit la persoana I şi îmi ,,prieşte". M-am oprit după versul ,,restul decor". Mi-am luat răgazul unei reflecţii. Parcă aş vrea să renunţ la versurile care urmează, parcă nu. Vin toate ca o cascadă. Poate doar versul ,,parole chitanțe", fiindcă iese un pic din ,,decor", din sfera metaforelor din celelalte versuri. Depinde câtă semnificaţie are pentru autor, şi cred că are că altfel nu ar fi fost scris. L-aş pune înaintea versului ,,la implicații la dobînzi".
pentru textul : clinical life defoarte frumos finalul:
simți cum orice
tristețe se desface ușor
și rămâi goală înaintea cuvintelor
un poem care își merită titlul... dar sunt obișnuit ca Adriana să scrie fain:) mi-a plăcut mult. drept pentru care și de aceea.
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste deIoana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.
pentru textul : între două capete de întuneric dePrima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
pentru textul : p.s de...deja s-a apucat cineva de treaba asta. Cică editura Vinea, într-un parteneriat cu Flammarion, vrea să lanseze în următorii ani o ediție bilingvă a operelor lui Tzara, în 9 tomuri sau cam așa ceva... Chiar și în Franța a fost nevoie de ceva ani până să fie publicate toate tomurile, dărmite aici, dar eu sunt încrezător că Nicolae Tzone deja s-a apucat de tradus. Într-un fel, a început acest demers din 1998, când a tradus cele Douăzeci și cinci de poeme...
pentru textul : Tristan Tzara și Pablo Picasso - "Trandafirul și câinele. Poem perpetuu" (1958) deDl Paul, eu nu sunt critic literar, eu îmi spun părerea personală despre text, așa cum nu m-a învățat nimeni și așa cum văd eu lucrurile. Există alți critici de specialitate care o pot face cu profesionalism și competență. Îmi cer scuze pentru deranj.
pentru textul : poem cu palmele fine deVladimir, asa e. Si e vara. Bobadil.
pentru textul : la o cafea de...ufff, n-a venit penița:)!
pentru textul : ...istoria scrumului deiata ca trei ani jumate de hermeneia dau roade; textele mele de acum arata foarte diferit de primele mele texte de pe site; am fost si suspendat, ca un "enfant terrible" ce sint (uneori); una peste alta, publicatul virtual e foarte ok, te motiveaza si te loveste mult mai repede acolo unde trebuie, feedbackul e imediat si necrutator, la nevoie; prezenta si implicarea pe un site literar ii ca un antrenament continuu, iar cum hermeneia nu are foarte multi membri, ne putem citi intre noi, in timp putem chiar depista prin ce faze trec unii, altii; la final, multumesc initiatorului, juriului si colegilor de site, de concurs, pentru lectura, pentru aprecieri :) un toast virtual pentru devenirea si propasirea noastra intru poezie!
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deEugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok? Nu împleti fanfaronade epistolar-alegorice, pentru că, aşa cum bănuieşti, verbul tău, în general, e flasc.
Înclin să cred că tu ai probleme comprehensive sau, în lipsă de argumente, deturnezi atenţia... Pentru că, mă întreb, cum altfel decât rigid ar trebui să fiu, când judec un text dpdv vulgar?! Şi de ce m-ar interesa că nu toată lumea gândeşte ca mine, dacă nu toată lumea este editor pe acest site?! Tu nu pricepi că eu sunt pus aici să iau nişte decizii, nu să le dezbat public, prin vot unanim? Şi cum altfel se judecă dacă nu rupând din context cuvântul licenţios? Mă interesează, ne interesează pe noi că tu stai în cur nu oriunde, ci pe treptele bisericii? Sau că stai în cur în curul ei? Sau că unul dintre cururi nu e un cur normal, ci e unul roz, auctorial? Dacă stai în cur, şi scrii asta aici, stai în cur la inacceptabile. Scurt şi fanatic! Înţelegi sau îl rog pe Vlad să-ţi deseneze?
Altfel, impresiile tale auctoriale nu mă interesează.
Şi te rog să mă înjuri numai în gând ori să mă compari numai cu animăluţe plăcute femeilor (cum ar fi iepuraşi, puişori, tigrişori etc).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deîţi lecturez poeziile de mult timp, aşa, ca o coardă de ani buni, însă nu am îndrăznit să las semn. consideră te rog că acesta este un semn de apreciere pentru calitatea scriiturii tale. să ai sărbători fericite!
pentru textul : acolo unde se duc jobenele fără magie să moară desunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza
pentru textul : Într-un târziu deCami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
pentru textul : Gând de vecernie deAm parcurs cu plăcere, pentru ca în cele din urmă să fiu de-a dreptul plăcut ”șocat” de un final foarte izbutit.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deiertați-mi graba, mai devreme uitasem copyright-ul. :D
pentru textul : companioni cărunți deam remediat, multumesc Virgil!
pentru textul : cântecul este şi el o scriere dePrima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
pentru textul : gravity deMai întăi vreau să-ţi spun că ai găsit un final memorabil. Cel puţin pentru mine. Aş fi stat în dubii la "de porc", m-aş fi gândit dacă n-ar fi fost de-ajuns "carnea la un preţ rtezonabil". Cred că cinismul durerii ar trebui să suplinească sarcasmul resemnat din conotaţia "porcului". Cred. Şi fără inversiunea "trist măcelar". Inversiunile - când nu sunt un veritabil instrument liric care ajută la controlul textului, control care vizează mai mult decât caracaterul liric - au murit demult.
Nu dau penită din cauza strofei nr. trei, unde ai căzut în îmboldul romanţării/dulcegăriei de tip justificativ. Şi ideatic, şi lexical. Şi ai lungit. Şi ai falsat. Citeşte textul fără acea parte. Dacă vrei, rescrie. Şi mai vorbim. Sau un. Oricum, un text
cu vână, mai aproape de ce presupune stilul pe care tot încerci să-l abordezi.
Cu sinceritate şi amical şi pe bune şi etc etc etc.
pentru textul : Simbioză de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari deai abuzat de pozitia matale si nu e prima oara, nene... AAA-pciu. scuze, am stranutat
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deImpresionantă această analiză de tip introspectiv. Apreciez vulnerabilitatea exprimată liric, onest, empatic. Mulțumiri!
pentru textul : Poezia deo adunătură făr' de sens. cred că-i una din scrierile cele mai slabe care mi-au trecut prin fața ochilor pe hermeneia. nici o tangență cu literatura. un text nu naiv, ci penibil
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deLaurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.
pentru textul : desperado dePagini