da, e complet bacoviana in ritm si atmosfera, Adrian, si e dupa calapodul unui poem drag nespus mie : Trudit, al poetului. cred ca e necesar sa clarific in subtitlu . ceea ce am sa si fac.
E foarte subțire linia asta dintre nostalgie, melancolie și patetism. Poate (și) din cauza asta textul abscons face carieră în zilele noastre. Ca și tehnică exterioară, poezia e foarte slabă. În interior, cu unele schimbări, ar putea respira.
Ecaterina daca o idee nu o poti percepe tu asta nu inseamna ca nu este o idee buna. De exemplu, a doua incriminata "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării" capata diverse conotatii , este o idee buna, sugestiva. In plus ti-am atras atentia deja o data azi pentru acest gen de comentarii. Cum a fost cineva impotriva comentariului tau cum ai reactionat copilareste. Vrei sa stau toata ziua cu ochii pe astfel de comentarii ? Vizeaza textul si argumenteaza si iti promit ca nimeni nu va avea nimic de obiectat. Ialin
Eu iti dau o penita nu pentru acest "scurt metraj" cum ii spui, incursiune asupra trecutului pe care eu il consider intim, personal (de fapt exista, am constatat, un fel de moda de a te expune in vitrine, dar asta e o alta poveste, tu nu esti atit de vinovat), si nici pentru flash-urile stagnante in memorie ca niste reziduuri de petrol in marea egee si nici pentru fotografiile alb-negru pastrate in suflet si in albume cu atita grija, cu un fel de evlavie a copilului nevinovat caruia totul, inclusiv si mai ales, oamenii, sentimentele, i se par imprescriptibile si inalienabile in fata lui Dumnezeu. Este oferita in mod special pentru rugaciunea din final "(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine) in toata aceasta falie de singuratate in care ne devoreaza somnul destinului...
elegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
Virgil, ai dorit să fiu sinceră. Recitește comentariul tău. Iată că am fost. Așa am înțeles, dacă e ceva în neregulă, expune. Eu sunt pentru transparență și, în plus, am înțeles din comentariul tău anterior că dorești să fiu sinceră, deci să expun în mod deschis motivele. Le-am expus așa cum le-am înțeles eu. Nu arunca cu injurii în mine că nu are rost și tu pierzi. Știe toată lumea care a fost contribuția mea pe acest site și te rog și pe tine să îmi respecți munca și pe mine ca persoană. Faci presupuneri despre caracterul meu, dar, știi care e adevărul, Virgil? Copiii când se joacă între ei au o vorbă: "cine zice ăla e". Îți doresc succes!
Adrian, am înţeles din primul coment că tu ai rescrie acele sintagme şi te-aş fi întrebat ,,cum?”, însă ce ai scris după aceea a produs ceva erori în perceperea mesajului tău. Repet, nu e nevoie de ironii. Riscul e să mă pierzi pe parcusul dialogului ori să apară erori în răspunsuri. Când am spus de simbol, nu m-am referit strict la simbolul acela mistic, de veacuri, ci la ,,simbolul” perceput ca un cod, ca un cifru, ca o cheie, ca o parolă între două persoane. Asta pe de o parte. Pe de alta, poemul e construit pe ideea de lumină şi iluminare datorate ,,ochiului interior” real, al unei persoane reale, având ca expresii sinonimice ,,vederea lăuntrică”, ,,vederea duhovnicească”, ,,discernământul duhovnicesc”, ,,vederea prin duhul” . Lumina ascunsă ochiului exterior e o lumină care vede ,,nevăzutul” şi care eliberează. De data asta poemul e un poem ireal de real :). Să nu se creadă că l-am explicat. Dacă aş face-o, aş scrie un text în proză şi aş relata cum a fost acolo, atunci, la masa aceea cu trei scaune şi două persoane văzute :)...şi ,,nevăzutul”.
Am înţeles cum se vede de la tine şi îţi mulţumesc pentru tot.
Nu aş vrea să fie nimeni supărat aici, sub acest text.
Virgil, mulţumesc. Mi-ai luat tot ,,decorul” :). Glumesc. Ai păstrat esenţa. Voi studia mai profund cele două variante.
Alina, bună observaţia, dar să admitem că sunt în ,,locuri geometrice" diferite. Da, alăturarea poate crea confuzii. Mulţumesc mult. Văd eu cum fac. (off: mi-amintesc de un experiment când roteam un pătrat şi la viteză mare devenea cerc. Îmi place ideea ungherului în cerc :) )
poemul tau este fericit de petrecerea timpului in continuum, care, din păcate, este confiscat de păreri personale. o scriere interesantă și plină de materie, sub un titlul ce conduce, obligatoriu, cititorul către idee, ceea ce, pentru mine, nu este tocmai un câștig literar.
care sint blocajele mele? scuze pentru offtopic dar chiar mi sa stirnit curiozitatea. si sa nu spui ca am un blocaj cu regulamentul pentru ca un spatiu reglementat nu este un blocaj ci o conditie a convietuirii sociale. desi pina si animalele manifesta rudimente (si chiar mai mult decit rudimente) de legi de convietuire. deci, care imi sint blocajele, domnule ovYus?
am citit și recitit și imperios trebuie să mă manifest: și cum ai vrea să mă știi, oglindă prăfuită dintr-un vis sufocat de amintiri semne zgîriate pe catifeaua verde fluturi de aur pe geam albine încărcate cu pungi de polen e partea care mi-a căzut pe naturelul meu de a fi. sper că nu am deranjat nimic pe aici:)
îmi place modul direct prin care autorul te „trage” în text încă de la primele versuri - tehnică pe care am mai observat-o la Ioana -. parcurgi textul care reușește să te păstreze interesat pînă la sfîrșit. îmi place faptul că Ioana alege din cînd în cînd temele acestea „scenariste”.
''cheamă-ne la recepţia sufletului tău" - versul pivot în jurul căruia s-a construit un discurs liric fără epatări, cuminte, un pic adolescentin, doar atât cât trebuia.
E nevoie de o fotografie la profil.
un pahar cu apă
țigara
cravata palidă în geam departe
banalități fatale
caprui lilieci amenințînd bezna
poate oameni
simpli ca mine
jucăm de-a rîndul
învîrtim tăcerea cu ochii în palme
prin gări
păienjeniș de lustre alb-albastre
timp galben
pentru încă o cafea
încă
o
Mircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu
e aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
Stau așa ca proasta și îmi amintesc de vremurile de altădată când revolta era revoltă satira era satiră iar poema era poemă. Textul acesta mie mi se pare că ar vrea să strige ceva dar pănă în cele din urmă se răzgândește și scoate un scrâșnet din care eu una nu am înțeles mare lucru, un fel de ich lieb dicht nicht du liebst mich nicht, scuze daca germana mea e aproximativă cum altfel.
O măsură ar putea fi și așa, pentru fiecare 'parcă' un punct minus... două pe același rând, patru puncte minus, parcă parcă adică... 'deja' zece puncte minus, un cuvânt care nu are ce să caute într-un text poetic decât în caz de forță absolut majoră... urmează 'deși' și 'însă' cu câte o jumătate de punct.
Chiar dacă acel croitor îi era tată... dar nu își făcuse prea bine croiala cred eu.
Marga
multumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am corectat.
pentru textul : Stare I deda, e complet bacoviana in ritm si atmosfera, Adrian, si e dupa calapodul unui poem drag nespus mie : Trudit, al poetului. cred ca e necesar sa clarific in subtitlu . ceea ce am sa si fac.
pentru textul : balada ploilor pierdute deMarynna, interesant ce spui, ai dreptate, voi rezolva cu prescurtările :). Mulțumesc!
pentru textul : text cu oameni care mă surprind demi-a placut tare textul tau, care se muleaza perfect pe idee. ca cititor, ai senzatia ca vorbele vor iesi din matca si te vor inghiti.
pentru textul : she was here deE foarte subțire linia asta dintre nostalgie, melancolie și patetism. Poate (și) din cauza asta textul abscons face carieră în zilele noastre. Ca și tehnică exterioară, poezia e foarte slabă. În interior, cu unele schimbări, ar putea respira.
pentru textul : pe un peron acoperit de seară deEcaterina daca o idee nu o poti percepe tu asta nu inseamna ca nu este o idee buna. De exemplu, a doua incriminata "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării" capata diverse conotatii , este o idee buna, sugestiva. In plus ti-am atras atentia deja o data azi pentru acest gen de comentarii. Cum a fost cineva impotriva comentariului tau cum ai reactionat copilareste. Vrei sa stau toata ziua cu ochii pe astfel de comentarii ? Vizeaza textul si argumenteaza si iti promit ca nimeni nu va avea nimic de obiectat. Ialin
pentru textul : incoruptibil deva dau dreptate,textul este slab.
pentru textul : Protestul celor fără de noroc deam vrut sa transmit un mesaj.atat
Eu iti dau o penita nu pentru acest "scurt metraj" cum ii spui, incursiune asupra trecutului pe care eu il consider intim, personal (de fapt exista, am constatat, un fel de moda de a te expune in vitrine, dar asta e o alta poveste, tu nu esti atit de vinovat), si nici pentru flash-urile stagnante in memorie ca niste reziduuri de petrol in marea egee si nici pentru fotografiile alb-negru pastrate in suflet si in albume cu atita grija, cu un fel de evlavie a copilului nevinovat caruia totul, inclusiv si mai ales, oamenii, sentimentele, i se par imprescriptibile si inalienabile in fata lui Dumnezeu. Este oferita in mod special pentru rugaciunea din final "(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine) in toata aceasta falie de singuratate in care ne devoreaza somnul destinului...
pentru textul : scurt metraj deuitasem penita. :)
pentru textul : amanta mea supraponderală deelegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
pentru textul : pridvorbe deVirgil, ai dorit să fiu sinceră. Recitește comentariul tău. Iată că am fost. Așa am înțeles, dacă e ceva în neregulă, expune. Eu sunt pentru transparență și, în plus, am înțeles din comentariul tău anterior că dorești să fiu sinceră, deci să expun în mod deschis motivele. Le-am expus așa cum le-am înțeles eu. Nu arunca cu injurii în mine că nu are rost și tu pierzi. Știe toată lumea care a fost contribuția mea pe acest site și te rog și pe tine să îmi respecți munca și pe mine ca persoană. Faci presupuneri despre caracterul meu, dar, știi care e adevărul, Virgil? Copiii când se joacă între ei au o vorbă: "cine zice ăla e". Îți doresc succes!
pentru textul : analiza manifestului boierismului deEmilian, ai dreptate, am să corectez. Parcă nu sună bine a amesteca poezia cu blogurile. Și cu celelalte observații enunțate. Mulțumesc!
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deAdrian, am înţeles din primul coment că tu ai rescrie acele sintagme şi te-aş fi întrebat ,,cum?”, însă ce ai scris după aceea a produs ceva erori în perceperea mesajului tău. Repet, nu e nevoie de ironii. Riscul e să mă pierzi pe parcusul dialogului ori să apară erori în răspunsuri. Când am spus de simbol, nu m-am referit strict la simbolul acela mistic, de veacuri, ci la ,,simbolul” perceput ca un cod, ca un cifru, ca o cheie, ca o parolă între două persoane. Asta pe de o parte. Pe de alta, poemul e construit pe ideea de lumină şi iluminare datorate ,,ochiului interior” real, al unei persoane reale, având ca expresii sinonimice ,,vederea lăuntrică”, ,,vederea duhovnicească”, ,,discernământul duhovnicesc”, ,,vederea prin duhul” . Lumina ascunsă ochiului exterior e o lumină care vede ,,nevăzutul” şi care eliberează. De data asta poemul e un poem ireal de real :). Să nu se creadă că l-am explicat. Dacă aş face-o, aş scrie un text în proză şi aş relata cum a fost acolo, atunci, la masa aceea cu trei scaune şi două persoane văzute :)...şi ,,nevăzutul”.
Am înţeles cum se vede de la tine şi îţi mulţumesc pentru tot.
Nu aş vrea să fie nimeni supărat aici, sub acest text.
Virgil, mulţumesc. Mi-ai luat tot ,,decorul” :). Glumesc. Ai păstrat esenţa. Voi studia mai profund cele două variante.
Alina, bună observaţia, dar să admitem că sunt în ,,locuri geometrice" diferite. Da, alăturarea poate crea confuzii. Mulţumesc mult. Văd eu cum fac. (off: mi-amintesc de un experiment când roteam un pătrat şi la viteză mare devenea cerc. Îmi place ideea ungherului în cerc :) )
pentru textul : Adoriana minus zece depoemul tau este fericit de petrecerea timpului in continuum, care, din păcate, este confiscat de păreri personale. o scriere interesantă și plină de materie, sub un titlul ce conduce, obligatoriu, cititorul către idee, ceea ce, pentru mine, nu este tocmai un câștig literar.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu demi te inchipui in fustita alba, cu bagheta magica, in jurul unei exegeze...apropo, burtica ai?
pentru textul : cutia muzicală dedacat un text asa, mai bine un beep
care sint blocajele mele? scuze pentru offtopic dar chiar mi sa stirnit curiozitatea. si sa nu spui ca am un blocaj cu regulamentul pentru ca un spatiu reglementat nu este un blocaj ci o conditie a convietuirii sociale. desi pina si animalele manifesta rudimente (si chiar mai mult decit rudimente) de legi de convietuire. deci, care imi sint blocajele, domnule ovYus?
pentru textul : ce frumusețe rară deUn text sferic, cu metafore antologice. Un text care emotioneaza profund. Un text pe care ma oftic pentru ca nu l-am scris eu.
pentru textul : tourniquet deam citit și recitit și imperios trebuie să mă manifest: și cum ai vrea să mă știi, oglindă prăfuită dintr-un vis sufocat de amintiri semne zgîriate pe catifeaua verde fluturi de aur pe geam albine încărcate cu pungi de polen e partea care mi-a căzut pe naturelul meu de a fi. sper că nu am deranjat nimic pe aici:)
pentru textul : Hipertimie deFoarte buna ultima strofa. Mai ales acel razboi.
pentru textul : în atelierul pictorului orb II deîmi place modul direct prin care autorul te „trage” în text încă de la primele versuri - tehnică pe care am mai observat-o la Ioana -. parcurgi textul care reușește să te păstreze interesat pînă la sfîrșit. îmi place faptul că Ioana alege din cînd în cînd temele acestea „scenariste”.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen de...am uitat semnul, e un eseu bun, reverberant...
pentru textul : Îngerul și glonțul de''cheamă-ne la recepţia sufletului tău" - versul pivot în jurul căruia s-a construit un discurs liric fără epatări, cuminte, un pic adolescentin, doar atât cât trebuia.
pentru textul : Trăieşte! deE nevoie de o fotografie la profil.
scurta mea varianta
un pahar cu apă
țigara
cravata palidă în geam departe
banalități fatale
caprui lilieci amenințînd bezna
poate oameni
simpli ca mine
jucăm de-a rîndul
învîrtim tăcerea cu ochii în palme
prin gări
păienjeniș de lustre alb-albastre
timp galben
pentru încă o cafea
încă
o
remarc titlul
pentru textul : Păienjeniş de lustre albastre deMircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu
pentru textul : Sfat pentru fiul meu dee aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit dechiar aș vrea să știu, Margas, ce anume numești „formule de potitețe poetică” ori în ce constau ele...
mulțumesc pentru comm.
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată deStau așa ca proasta și îmi amintesc de vremurile de altădată când revolta era revoltă satira era satiră iar poema era poemă. Textul acesta mie mi se pare că ar vrea să strige ceva dar pănă în cele din urmă se răzgândește și scoate un scrâșnet din care eu una nu am înțeles mare lucru, un fel de ich lieb dicht nicht du liebst mich nicht, scuze daca germana mea e aproximativă cum altfel.
pentru textul : politica sadicului deO măsură ar putea fi și așa, pentru fiecare 'parcă' un punct minus... două pe același rând, patru puncte minus, parcă parcă adică... 'deja' zece puncte minus, un cuvânt care nu are ce să caute într-un text poetic decât în caz de forță absolut majoră... urmează 'deși' și 'însă' cu câte o jumătate de punct.
Chiar dacă acel croitor îi era tată... dar nu își făcuse prea bine croiala cred eu.
Marga
foarte sugestive imagini și îmi place că poemul se adresează întregii palete de simțuri; ce nu înțeleg este de ce alternanța tipurilor verbale.
pentru textul : fără durată deLucian, trecerea ta pe aici mă bucură foarte mult. Părerile unui teolog contează mult pentru mine. Te mai aștept.
pentru textul : unei cărți demultumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
pentru textul : homo ludens dePagini