ai un discurs care,acum, mă prinde prin tonalitatea lui. observasem mai demult că îți place să lucrezi versurile și nu doar să le arunci pe hârtie, însă fără să își piardă din cursivitate. îmi place amestecul de nostalgie&spleen induse printr-un nivel descriptiv. este frumoasă și partea quasiconfesivă pentru că realitatea e imbibată de ceea ce suntem. cel mai mult mi-au plăcut: ridicându-mă deasupra lumii precum un avion de război imens cât o inimă de câine & Mama are fruntea tăcută cu fiecare închinare învăluie pământul cu sâmburii săi iar cerul coboară numaidecât să-i ciugulească din frunte... frumos poem Djamal Mahmoud.
Un poem remarcabil, preaplin de fior artistic și nu numai. Metafore frumoase, încă din primul vers. . Și parcă te criticau... sper să îi convingi că poți scrie și altfel. Finalul îmi pare ușor clișeistic, îl salvează însă caligrafierea inedită dincolo de umbre. Rămân și cu o impresie grafică plăcută, terțina finală accentuînd distribuția versurilor. O deformație de artist, plăcută ochiului de atfel. Deci astă noapte ți-ai luat rămas bun de la încă un an și ai decis să mai rămăi un răstimp de pasăre rară, nuntind frumosului pe pământ...
Virgil,
Mi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.
Lucian, uite, îți spun aici că îți mulțumesc pentru toate semnele lăsate și pentru popasurile făcute pe pagina mea. Foarte drăguț din partea ta că mai treci. De ce "extaz"? Mi-ar fi plăcut să încerci să spui tu asta. Eu sunt sigură că răspunsul ți-l poți da singur. Eu nu-mi pot motiva multe din cele scrise. Vin așa, din mine, din adânc. Despre realitatea dureroasă a acestei poezii ar fi multe de spus. Dar, ce ar conta realitatea? Cu aleasă considerație, Cami
Un amestec de astrologie si religie crestina. Am incercat sa vad cele doua planuri, sa vad legatura dintre ele. Se pare ca este o legatura de cauzalitate. Cred ca se intentioneaza atat sugestia degradarii universale, cat si o anume ciclicitate: chiar daca luna e in descrestere, chiar daca merii sunt uscati, va fi iar o luna noua, de mai multe ori, dar si alti meri tineri plini de rod. E un haiku ce indeamna la multa reflectie. Mi-a placut!
să înceapă un pic altfel acest "no echo" care, de altfel, nu este fără ecou:
"totuși ar fi bine
să înlesnim o nouă
geneză a dinastiilor
vă întreb altfel
cum mai putem suporta
toate lucrurile pe care nu le mai putem
exprima" - semnul de întrebare nu-şi are rostul din moment ce strofa începe cu precizarea "vă întreb".
sunt de acord cu cele afirmate aici:
"una este a te opune
și alta a contrazice".
e adevărat, trebuie spus ce este de spus şi cum trebuie spus, la momentul oportun. altfel, la ce mai este bun cuvântul?!
Nu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
mi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
comentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
e unul din textele pe care le-am scris chiar la inceput. aproape ca am uitat de el. da, simplitatea e una din caracteristicile care cred ca reprezinta foarte bine modul meu de a scrie. pur si simplu nu stiu sa creez sintagme complicate, incrucisate:)
multumesc pentru trecere! mi-a trezit multe amintiri:)
Da, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
Aleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
eu sint acel ageamiu supravietuitor al crizei. de ce nu mi-o spui in fata bobadil? de ce esti laș? ai probleme cu testosteronul sau altceva? deci eu sint acel ageamiu supravietuitor al crizei care a scris aceasta versiune a site-ului. si tot ca un ageamiu mă abțin, tot dintr-un fel de deontologie ageamie, să mă pronunț cu privire la lithera. bineînțeles în primul rînd pentru că lithera mi se pare o scamă prea minusculă ca să îmi pierd vremea cu ea. dar și din bun simț. sînt convins că noțiunea ți-e străină. mi-ai dovedit-o de prea multe ori. încearcă să pretinzi că nu ți-e străină și păstrează-ți părerile de genul acesta pentru tine și lithera. iar dacă ai întrebări sau observații cu privire la funcționarea hermeneia există căi pentru a-mi adresa aceste întrebări într-un mod civilizat. asta în cazul în care în cei șapte ani pe care i-ai petrecut cu părinții te-au învățat conceptul de civilizat.
ultima strofa este tulburatoare si plina de profunzime. o concluzie a unei vieti pe care autorul o marturiseste aici ca la spovedanie, dar una care se potriveste tuturora si fiecaruia dintre noi.
Și care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
e prima oara ca va vad la fatza. Ce enorma anomalie a netului.. vorbim .. ne iubim . ne certam si habar nu avem cum arata cel din spatele ecranului. Uneori il vedem cu coarne si copite de fildes alteori inger zburand peste Kilimanjearo. Sau lotus in gradina sultanului. Oricum am sta cu virtualul tot poza soldatului pe pasaport e mai palpabila. De drag Adrian
absolut fantastic, aranca! tu esti singura cu opinii pe siteul asta? sper ca nu se cenzureaza comentariile... :) iarna asta facem transfuzii. c'est pas moche. moa
mi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
btw., frumoasa metafora!
Florin, te rog să mergi la linkul pentru HCODE din dreapta sus, din menu. Acolo vei găsi informații referitoare la modalitatea inserării unei imagini și altele, utile pentru tag-uri.
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai un discurs care,acum, mă prinde prin tonalitatea lui. observasem mai demult că îți place să lucrezi versurile și nu doar să le arunci pe hârtie, însă fără să își piardă din cursivitate. îmi place amestecul de nostalgie&spleen induse printr-un nivel descriptiv. este frumoasă și partea quasiconfesivă pentru că realitatea e imbibată de ceea ce suntem. cel mai mult mi-au plăcut: ridicându-mă deasupra lumii precum un avion de război imens cât o inimă de câine & Mama are fruntea tăcută cu fiecare închinare învăluie pământul cu sâmburii săi iar cerul coboară numaidecât să-i ciugulească din frunte... frumos poem Djamal Mahmoud.
pentru textul : Albe&reci deUn poem remarcabil, preaplin de fior artistic și nu numai. Metafore frumoase, încă din primul vers. . Și parcă te criticau... sper să îi convingi că poți scrie și altfel. Finalul îmi pare ușor clișeistic, îl salvează însă caligrafierea inedită dincolo de umbre. Rămân și cu o impresie grafică plăcută, terțina finală accentuînd distribuția versurilor. O deformație de artist, plăcută ochiului de atfel. Deci astă noapte ți-ai luat rămas bun de la încă un an și ai decis să mai rămăi un răstimp de pasăre rară, nuntind frumosului pe pământ...
pentru textul : și cînd mi-e somn deVirgil,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deMi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.
Lucian, uite, îți spun aici că îți mulțumesc pentru toate semnele lăsate și pentru popasurile făcute pe pagina mea. Foarte drăguț din partea ta că mai treci. De ce "extaz"? Mi-ar fi plăcut să încerci să spui tu asta. Eu sunt sigură că răspunsul ți-l poți da singur. Eu nu-mi pot motiva multe din cele scrise. Vin așa, din mine, din adânc. Despre realitatea dureroasă a acestei poezii ar fi multe de spus. Dar, ce ar conta realitatea? Cu aleasă considerație, Cami
pentru textul : extaz deUn amestec de astrologie si religie crestina. Am incercat sa vad cele doua planuri, sa vad legatura dintre ele. Se pare ca este o legatura de cauzalitate. Cred ca se intentioneaza atat sugestia degradarii universale, cat si o anume ciclicitate: chiar daca luna e in descrestere, chiar daca merii sunt uscati, va fi iar o luna noua, de mai multe ori, dar si alti meri tineri plini de rod. E un haiku ce indeamna la multa reflectie. Mi-a placut!
pentru textul : Haiku deGrele de stele Corăbii-alunecă-n timp, Cuceritoare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 11 desă înceapă un pic altfel acest "no echo" care, de altfel, nu este fără ecou:
"totuși ar fi bine
să înlesnim o nouă
geneză a dinastiilor
vă întreb altfel
cum mai putem suporta
toate lucrurile pe care nu le mai putem
exprima" - semnul de întrebare nu-şi are rostul din moment ce strofa începe cu precizarea "vă întreb".
sunt de acord cu cele afirmate aici:
"una este a te opune
și alta a contrazice".
e adevărat, trebuie spus ce este de spus şi cum trebuie spus, la momentul oportun. altfel, la ce mai este bun cuvântul?!
pentru textul : no echo deNu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
pentru textul : dombi demi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine decomentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
e unul din textele pe care le-am scris chiar la inceput. aproape ca am uitat de el. da, simplitatea e una din caracteristicile care cred ca reprezinta foarte bine modul meu de a scrie. pur si simplu nu stiu sa creez sintagme complicate, incrucisate:)
pentru textul : Ultima zi din martie demultumesc pentru trecere! mi-a trezit multe amintiri:)
ioana, il am deja. dar multumesc pentru incurajare
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too denicodem, multumesc pentru corectura
Da, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă deMi-a placut... textul e simplu dar expresiv si cu o atmosfera puternica.
pentru textul : defunctis amor deilogica aceea e voita. de aceea am si spus "in loc de", acolo. uitasem sa dau si explicatia asta, scuze, deja mi se parea neimportant.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deAleks, lucrurile pot fi spuse de mai multe ori, sub diverse forme, pina la saturatie. ceea ce este important, e ca receptorul (in cazul acesta, destinatarul, respectiv acel "barbat de niciunde" - caruia ii apartin "si tu viens pour rester, dit-elle, ne parle pas" - sa reactioneze, ceea ce de altfel, s-a si intimplat, motiv pentru care sint fericita). poate pare banal, dar suna, nu stiu cum, nu stiu de ce, bine, in varianta ei originala, in franceza. (Cineva imi povestea ca la o editura a fost depus un manuscris al carui text nu era altul decit al celebrei Marguerite Duras, sub un alt nume. Manuscrisul a fost respins cu niste comentarii critice, nu mai spun! c'est la vie!)
pentru textul : și cînd mi-e somn deeu sint acel ageamiu supravietuitor al crizei. de ce nu mi-o spui in fata bobadil? de ce esti laș? ai probleme cu testosteronul sau altceva? deci eu sint acel ageamiu supravietuitor al crizei care a scris aceasta versiune a site-ului. si tot ca un ageamiu mă abțin, tot dintr-un fel de deontologie ageamie, să mă pronunț cu privire la lithera. bineînțeles în primul rînd pentru că lithera mi se pare o scamă prea minusculă ca să îmi pierd vremea cu ea. dar și din bun simț. sînt convins că noțiunea ți-e străină. mi-ai dovedit-o de prea multe ori. încearcă să pretinzi că nu ți-e străină și păstrează-ți părerile de genul acesta pentru tine și lithera. iar dacă ai întrebări sau observații cu privire la funcționarea hermeneia există căi pentru a-mi adresa aceste întrebări într-un mod civilizat. asta în cazul în care în cei șapte ani pe care i-ai petrecut cu părinții te-au învățat conceptul de civilizat.
pentru textul : fotografia de lângă icoană desi mie imi fac aceleasi reprosuri. ha, ha, ha... de fapt ne cer sa fim ca in anii 60. asta cred eu. parerea mea, vorba aia....
pentru textul : V deultima strofa este tulburatoare si plina de profunzime. o concluzie a unei vieti pe care autorul o marturiseste aici ca la spovedanie, dar una care se potriveste tuturora si fiecaruia dintre noi.
pentru textul : Scrum (VIII) deAșa-i Virgile, moții trebuia să scriu acolo. Ca și în cazul observației Biancăi, nu schimb ca să se vadă obiectul comm-ului. Thanks, Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă deȘi care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
pentru textul : roads deerată: interbelici, generaţia
pentru textul : problema românilor demerci Adriana, mi-a scăpat, nu am observat.. cât nu am numărat.
pentru textul : poem orb dee prima oara ca va vad la fatza. Ce enorma anomalie a netului.. vorbim .. ne iubim . ne certam si habar nu avem cum arata cel din spatele ecranului. Uneori il vedem cu coarne si copite de fildes alteori inger zburand peste Kilimanjearo. Sau lotus in gradina sultanului. Oricum am sta cu virtualul tot poza soldatului pe pasaport e mai palpabila. De drag Adrian
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deabsolut fantastic, aranca! tu esti singura cu opinii pe siteul asta? sper ca nu se cenzureaza comentariile... :) iarna asta facem transfuzii. c'est pas moche. moa
pentru textul : telegrama deok, never mind...
pentru textul : balada omului cu pricina deinteresant. m-am întrebat cum ar suna asta ca și comentariu la imagine filmată.
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. demi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti debtw., frumoasa metafora!
Aranca, asta e! Se mai intampla si asa. multumesc pentru vizita.
pentru textul : murmur deFlorin, te rog să mergi la linkul pentru HCODE din dreapta sus, din menu. Acolo vei găsi informații referitoare la modalitatea inserării unei imagini și altele, utile pentru tag-uri.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deun poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul dePagini