am râs cu lacrimi la strofa numărul 2 doar gândindu-mă că sigur şi pol blaj al nostru face la fel. şi la cât looool are e clar că nu m-am înşelat. Foarte bun este poemul lui Paul, cât despre Vlad, toată admiraţia mea.
strofa 2 cu lol şi de la mine:
"aş vrea acum să fac două mormane
din toate poemele pe care le-am scris
să le dau foc şi să-mi spun
Pol nu ai fost niciodată poet
ai trăit doar un vis"
Paul, de ce ai tu nevoie, ai tot aci!
Păi fii puţin atent. Psihologie avem, tristeţe, dramă, tot, Paule, tot! râd. parcă eşti desprins din romanul celebru după care s-a făcut şi film al lui Stephen King, misery, aşa se numeşte pentru cine nu a citit.
şi ce să mai spun de final că vorbeşte şi el de la sine.
Ascultă! ia... paul... şi tu cotorul ăsta de măr... cât de profund. râd şi iar râd. Bravo, oameni frumoşi (români!)
P.S. nu îi mai las peniţă lui Vlad că are destule şi în scurt aşa o să procedez şi cu Paul. Sunt ceva de groază în poezie, mă rog, poate şi exagerez dar vorba lui Petre Mihai din românii au talent. Trebuie să vedem şi spectacol. Un adevărat spectacol şi parodia Vlad după Blaj:)))), eram să zic după Simion:))))
1. Dorin Cozan intră cu un comentariu băşcălios, mizând pe două capete, cum bine observa Virgil. Două capete = :
a) Agheorghesei tace, înghite sau îmi răspunde în genunchi, prin urmare "vedeţi, micuţi useri, ce mişto şi subtil, regulamentar şi bărbăteşte i-am spus-o lu' Agheorghesei ăsta"
b) Agheorghesei răspunde la fel, la mişto, şi va fi avertizat/ suspendat pentru că nenorocitul şi mişelul de editor n-a întors şi celălalt obraz.
2. Cozan revine şi-mi spune că nu pot îndura puţină critică (critică = vorbe de crâşmă sau maneliste) şi că ce fraier şi slab de editorat sunt că i-am răspuns asa repede la cele două poduri de palme aplicate, subtil, capului meu.
3. Agheorghesei tace, Cozan aruncă şantajul: ori el, ori eu, fraţilor, că văd că nu vă prindeti deloc.
4. Virgil refuză şantajul, Cozan recunoaşte că a premeditat tot şi o intoarce bărbăteşte: de fapt, el vrea să schimbe in bine Hermeneia, deci ar fi păcat să plece, şi, dacă se poate, ar vrea să fie editor aici, dar nu neapărat în locul lui Agheorghesei.
Bonjour Ioana, bienvenue dans la section bilingue :) Je te signale quelques corrections : le titre : sortir de la pierre. Le substantif est déterminé en français. dar cine-l mai ține minte? Ici, "mai" signifie "encore" mais qui s'en souvient encore ? les souvenirs renflés d'eau s'ondoient dans l'abîme : ondoient et échouent sur des contrées éloignées : et s'échouent
pastel-poem, căutări masculin-feminin, stări, imagini, cumva împrospătate de jocul de cuvinte. Rămân câteva schimbări de adus totuși: lasă perpetue, în loc de perpetuele, fiindcă articularea aceasta nu e uzată și poetic produce fisuri în compoziție. În primul vers renunță la inversiune, sună mai fain "fire inconstantă". Da, semiboltirea îmi pare ușor forțat. Poezia îmi place de la a doua strofă, prin simplitatea în care deschizi sensurile reîntregirii, prin dragoste, a bărbatului, "solstițiile în tâmple" fiind o retrăire a primelor timpuri. Muguri sălbatici, niciodată floare deschisă, iubirea de aici, din poezia ta, e timp întors spre sine. Frumos.
Cu parere de rau, cred ca acest text e cam slab. In primul rand "iubitul/plecat in tarile calde" suna mai degraba ilar, doi idei consecutive care inseamna acelasi lucru (as renunta la una) "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine și nu voi scoate niciun zgomot " Se poate mult mai bine ! Ialin
bun venit pe hermeneia.com parti nereusite (in opinia mea): "pentru a", "in speranta", poate si altele parti reusite: "lacrimilor degetelor mele", desi acest genitiv inlantuit nu e o alegere fericita
oh, ce titlu i-ai pus, cât pe ce să nu deschid! ți-a fost teamă că devii prea uman?! nu știu dacă toamna e vinovată...sau Alice. sau pisica. dar uite un text atât de curat, că-ți vine să te apleci și să numeri pietrele de sub apă. acum ar trebui să dau niște citate...m-am uitat, nu știu ce să aleg. mi-e imposibil să rup ceva din context. textul ăsta seamănă cu un domino, pornind dintr-o privire verde și sfârșind în centrul pământului. peniță.
Te felicit pentru promovarea Virtualiei care iată, a intrat în conștiința publică, în faza deplinei maturizări și consacrări. Apreciez mult efortul tău de a organiza acest eveniment cultural. Cu recunoștință
să ştii că şi eu m-am gîndit la asta. şi mi-am dat seama că are şanse să te indispună. probabil că e o chestie feminină. dacă spui unui bărbat că face ceva neglijent e posibil să te ignore sau să îţi arate finger-ul. dar dacă spui asta unei femei toată presiunea socio-culturală moştenită de zbîrleşte uşor. pentru că o femeie "nu are voie" să facă ceva în mod neglijent, nu e aşa?
well, dacă e musai fac un recall. dar poate că peisajul merită nu numai spleen şi triteţe. poate chiar el trădează neglijenţă. ca atîtea alte locuri....
Virgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
Încă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
Stimata Ecaterina, aveti un stil incisiv, chiar daca mai putin poetic. Ati reusit astfel sa atrageti comentatorii. Insa textul nu spune nimic. Din pacate.
orice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
ciotul de aripă mi se pare o imagine asupra căreia s-a insistat mult în imaginarul liric modern aș evita-o, aș înlocui-o... ciotul mi se pare extern, epidermic, iar apendicele intern, visceral mi se pare o contradicție de piste de lectură apendicele are și sensul de prelungire, dar primul sens la care ne duce mintea este acea prelungire intestinală mi s-ar fi părut interesant termenul EDEM pentru a sugera creșterea unui țesut sufletesc straniu, tulburător, neliniștind gândurile spre fericire sau nenorocire prin urmare [acest apendice ca un lest inofensiv e doar un ciot de aripă] mi se pare un pasaj ambiguu restul e memorabil, impresionant... și aș citi mai mult, astfel de texte minimaliste îmi trezesc apetitul liric
pentru ca nu e unul slab ci mai degraba care inca se scrie... te poti multumi cu o fotografie a unei stari pentru ca te stiu colectionar insa tot asa ii poti da o sansa sa se re-aseze... o singura sugestie imi vine in minte... as folosi "carcasa" in loc de cutia "toracica"... as pune acel "cade" dupa "sufocanta" si ma opresc aici.
stiam si eu poezia si sint de acord cu tine in ceea ce priveste postarea unor texte pe care tu le consideri valoroase, tocmai pentru ai sansa de a afla diverse opinii (subiective si obiective). de acord cu penultima fraza, nici nu m-am gindit la altceva. in plus eu sint fan al distopiilor prin structura, iar ucroniile in special, ma fascineaza.
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu şi mă bucur că ţi-a plăcut. Cer iertare pentru întârziere, dar am nişte proiecte urgente de terminat care îmi consumă şi timpul, şi energia. Să ne citim cu bine!
Da, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
dom'le să știi că dacă nimeni nu te iubește, dacă toată lumea o să te dea afară eu tot te iubesc. ai un simț profund al electromagnetismului românesc. și asta e rar. majoritatea sînt inerți. ca neonul. sau argonul. sau patefonul. dar tu vibrezi. și asta te ține în viață în acest RPG cu nume de România. ne întîlnim la nivelul următor.
În general, mărturisesc, eu am o problemă cu poemele care nu îmi oferă posibilitatea de a citi dincolo de primul vers. La fel și acesta... Dumnezeu râde ca un copil 'gâdilat' de ce? nu mă pot abține să întreb și asta mă împiedică să citesc mai departe... de ce 'gâdilat'? Râde oare altfel copilul gâdilat decât adultul gâdilat? etc etc... dar ce mă mai mir eu? Sintagme de acest fel sunt cu sutele în poemele acestui autor care se străduie în zadar să aștearnă una lângă cealaltă două trei vorbe mai la locul lor. Aici este atât de evidentă umanizarea lui Dumnezeu de până și un copil de clasa a patra ar fi putut scrie așa ceva... desigur adâugând ceva baschet, baseball și de ce nu? un poker pe dezbrăcate, pe care Dumnezeu le-ar fi etalat ca veleități.
Apoi, finalul mai salvează ceva din tot acest fiasco, dar este prea puțin. În opinia mea poemul este complet ratat.
Margas.
Lelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acum este foarte bine, din punctul meu de vedere. frumos.
pentru textul : urme de kerosen printre îngeri deam râs cu lacrimi la strofa numărul 2 doar gândindu-mă că sigur şi pol blaj al nostru face la fel. şi la cât looool are e clar că nu m-am înşelat. Foarte bun este poemul lui Paul, cât despre Vlad, toată admiraţia mea.
pentru textul : autumn sîc destrofa 2 cu lol şi de la mine:
"aş vrea acum să fac două mormane
din toate poemele pe care le-am scris
să le dau foc şi să-mi spun
Pol nu ai fost niciodată poet
ai trăit doar un vis"
Paul, de ce ai tu nevoie, ai tot aci!
Păi fii puţin atent. Psihologie avem, tristeţe, dramă, tot, Paule, tot! râd. parcă eşti desprins din romanul celebru după care s-a făcut şi film al lui Stephen King, misery, aşa se numeşte pentru cine nu a citit.
şi ce să mai spun de final că vorbeşte şi el de la sine.
Ascultă! ia... paul... şi tu cotorul ăsta de măr... cât de profund. râd şi iar râd. Bravo, oameni frumoşi (români!)
P.S. nu îi mai las peniţă lui Vlad că are destule şi în scurt aşa o să procedez şi cu Paul. Sunt ceva de groază în poezie, mă rog, poate şi exagerez dar vorba lui Petre Mihai din românii au talent. Trebuie să vedem şi spectacol. Un adevărat spectacol şi parodia Vlad după Blaj:)))), eram să zic după Simion:))))
Aşadar, avem:
1. Dorin Cozan intră cu un comentariu băşcălios, mizând pe două capete, cum bine observa Virgil. Două capete = :
a) Agheorghesei tace, înghite sau îmi răspunde în genunchi, prin urmare "vedeţi, micuţi useri, ce mişto şi subtil, regulamentar şi bărbăteşte i-am spus-o lu' Agheorghesei ăsta"
b) Agheorghesei răspunde la fel, la mişto, şi va fi avertizat/ suspendat pentru că nenorocitul şi mişelul de editor n-a întors şi celălalt obraz.
2. Cozan revine şi-mi spune că nu pot îndura puţină critică (critică = vorbe de crâşmă sau maneliste) şi că ce fraier şi slab de editorat sunt că i-am răspuns asa repede la cele două poduri de palme aplicate, subtil, capului meu.
3. Agheorghesei tace, Cozan aruncă şantajul: ori el, ori eu, fraţilor, că văd că nu vă prindeti deloc.
4. Virgil refuză şantajul, Cozan recunoaşte că a premeditat tot şi o intoarce bărbăteşte: de fapt, el vrea să schimbe in bine Hermeneia, deci ar fi păcat să plece, şi, dacă se poate, ar vrea să fie editor aici, dar nu neapărat în locul lui Agheorghesei.
Concluziile le trage fiecare pentru el.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deBonjour Ioana, bienvenue dans la section bilingue :) Je te signale quelques corrections : le titre : sortir de la pierre. Le substantif est déterminé en français. dar cine-l mai ține minte? Ici, "mai" signifie "encore" mais qui s'en souvient encore ? les souvenirs renflés d'eau s'ondoient dans l'abîme : ondoient et échouent sur des contrées éloignées : et s'échouent
pentru textul : Contre-jour depastel-poem, căutări masculin-feminin, stări, imagini, cumva împrospătate de jocul de cuvinte. Rămân câteva schimbări de adus totuși: lasă perpetue, în loc de perpetuele, fiindcă articularea aceasta nu e uzată și poetic produce fisuri în compoziție. În primul vers renunță la inversiune, sună mai fain "fire inconstantă". Da, semiboltirea îmi pare ușor forțat. Poezia îmi place de la a doua strofă, prin simplitatea în care deschizi sensurile reîntregirii, prin dragoste, a bărbatului, "solstițiile în tâmple" fiind o retrăire a primelor timpuri. Muguri sălbatici, niciodată floare deschisă, iubirea de aici, din poezia ta, e timp întors spre sine. Frumos.
pentru textul : perpetue întoarceri spre tine deCu parere de rau, cred ca acest text e cam slab. In primul rand "iubitul/plecat in tarile calde" suna mai degraba ilar, doi idei consecutive care inseamna acelasi lucru (as renunta la una) "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine și nu voi scoate niciun zgomot " Se poate mult mai bine ! Ialin
pentru textul : Hibernare debun venit pe hermeneia.com parti nereusite (in opinia mea): "pentru a", "in speranta", poate si altele parti reusite: "lacrimilor degetelor mele", desi acest genitiv inlantuit nu e o alegere fericita
pentru textul : Neiubire deoh, ce titlu i-ai pus, cât pe ce să nu deschid! ți-a fost teamă că devii prea uman?! nu știu dacă toamna e vinovată...sau Alice. sau pisica. dar uite un text atât de curat, că-ți vine să te apleci și să numeri pietrele de sub apă. acum ar trebui să dau niște citate...m-am uitat, nu știu ce să aleg. mi-e imposibil să rup ceva din context. textul ăsta seamănă cu un domino, pornind dintr-o privire verde și sfârșind în centrul pământului. peniță.
pentru textul : cacofonia sentimentelor deTe felicit pentru promovarea Virtualiei care iată, a intrat în conștiința publică, în faza deplinei maturizări și consacrări. Apreciez mult efortul tău de a organiza acest eveniment cultural. Cu recunoștință
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a desă ştii că şi eu m-am gîndit la asta. şi mi-am dat seama că are şanse să te indispună. probabil că e o chestie feminină. dacă spui unui bărbat că face ceva neglijent e posibil să te ignore sau să îţi arate finger-ul. dar dacă spui asta unei femei toată presiunea socio-culturală moştenită de zbîrleşte uşor. pentru că o femeie "nu are voie" să facă ceva în mod neglijent, nu e aşa?
pentru textul : Recunoştere in Colentina dewell, dacă e musai fac un recall. dar poate că peisajul merită nu numai spleen şi triteţe. poate chiar el trădează neglijenţă. ca atîtea alte locuri....
Virgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deÎncă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
frumos poem, de actualitate
pentru textul : cu ferestrele închise deStimata Ecaterina, aveti un stil incisiv, chiar daca mai putin poetic. Ati reusit astfel sa atrageti comentatorii. Insa textul nu spune nimic. Din pacate.
pentru textul : opi deorice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.
pentru textul : blue moon deciotul de aripă mi se pare o imagine asupra căreia s-a insistat mult în imaginarul liric modern aș evita-o, aș înlocui-o... ciotul mi se pare extern, epidermic, iar apendicele intern, visceral mi se pare o contradicție de piste de lectură apendicele are și sensul de prelungire, dar primul sens la care ne duce mintea este acea prelungire intestinală mi s-ar fi părut interesant termenul EDEM pentru a sugera creșterea unui țesut sufletesc straniu, tulburător, neliniștind gândurile spre fericire sau nenorocire prin urmare [acest apendice ca un lest inofensiv e doar un ciot de aripă] mi se pare un pasaj ambiguu restul e memorabil, impresionant... și aș citi mai mult, astfel de texte minimaliste îmi trezesc apetitul liric
pentru textul : exercițiul umilinței deuuuuu.. misandrismul de serviciu... dar oare nu s-a stabilit deja ca nici un barbat nu este (si nici nu poate sa ajunga) la "inaltimea iubirii" ei...?
pentru textul : Al Veronicăi depromit sa-l recit cu prima ocazie, sa vedem daca seamana cu ceea ce "ai auzit", lecturandu-l.. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip demultumesc.
pentru ca nu e unul slab ci mai degraba care inca se scrie... te poti multumi cu o fotografie a unei stari pentru ca te stiu colectionar insa tot asa ii poti da o sansa sa se re-aseze... o singura sugestie imi vine in minte... as folosi "carcasa" in loc de cutia "toracica"... as pune acel "cade" dupa "sufocanta" si ma opresc aici.
pentru textul : caniculă detejnică - tehnică
pentru textul : Sergent K, raportez! deda. ai atins din plin.
pentru textul : celui drag destiam si eu poezia si sint de acord cu tine in ceea ce priveste postarea unor texte pe care tu le consideri valoroase, tocmai pentru ai sansa de a afla diverse opinii (subiective si obiective). de acord cu penultima fraza, nici nu m-am gindit la altceva. in plus eu sint fan al distopiilor prin structura, iar ucroniile in special, ma fascineaza.
pentru textul : de dragoste defelicitări, Adrian! ...cu regretul că am ratat face to face-ul...
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deMulţumesc pentru vizită şi comentariu şi mă bucur că ţi-a plăcut. Cer iertare pentru întârziere, dar am nişte proiecte urgente de terminat care îmi consumă şi timpul, şi energia. Să ne citim cu bine!
pentru textul : Clepsidre de...mă mai apucă şi pe mine :). Mulţumesc pentru vizită şi mă bucur că ţi-a plăcut. Dacă am înţeles bine, ar trebui să schimb titlul, nu?
pentru textul : Milli deSă fie!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deDa, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. dedom'le să știi că dacă nimeni nu te iubește, dacă toată lumea o să te dea afară eu tot te iubesc. ai un simț profund al electromagnetismului românesc. și asta e rar. majoritatea sînt inerți. ca neonul. sau argonul. sau patefonul. dar tu vibrezi. și asta te ține în viață în acest RPG cu nume de România. ne întîlnim la nivelul următor.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deÎn general, mărturisesc, eu am o problemă cu poemele care nu îmi oferă posibilitatea de a citi dincolo de primul vers. La fel și acesta... Dumnezeu râde ca un copil 'gâdilat' de ce? nu mă pot abține să întreb și asta mă împiedică să citesc mai departe... de ce 'gâdilat'? Râde oare altfel copilul gâdilat decât adultul gâdilat? etc etc... dar ce mă mai mir eu? Sintagme de acest fel sunt cu sutele în poemele acestui autor care se străduie în zadar să aștearnă una lângă cealaltă două trei vorbe mai la locul lor. Aici este atât de evidentă umanizarea lui Dumnezeu de până și un copil de clasa a patra ar fi putut scrie așa ceva... desigur adâugând ceva baschet, baseball și de ce nu? un poker pe dezbrăcate, pe care Dumnezeu le-ar fi etalat ca veleități.
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deApoi, finalul mai salvează ceva din tot acest fiasco, dar este prea puțin. În opinia mea poemul este complet ratat.
Margas.
un text interesant. nu îmi prea place finalul, dar poae sunt subiectiv. un moment bine surprins.
pentru textul : să deLelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
pentru textul : De-a Dumnezeu… dePagini