Pt. Călin, am remarcat că încerci să desluşeşti ceea ce se ascunde în spatele cortinei semnificaţiilor. Aş vrea să abordez mai pe larg acest subiect. Poate într-un material mai amplu.
Pt. Cristina. Dacă spui că sunt răutăcios te asigur că nu ai dreptate. Eu nu mă leg de greşelile de punctuaţie care sunt doar nişte scăpări datorate grabei. În ce priveşte ce- urile ţi-am dat dreptate atunci când ai avut dreptate. Dacă poezia ta nu era interesantă tăceam. Fără prejudecăţi şi cu simpatie.
Da, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
Doar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
dragut. culmea e ca azi si eu am avut ceva cu verdele :)) sufletelele noastre mici si verzi ps: vad ca pe tastatura "o" e langa "i". noaptea am prefacut-o. diagnostic: typo :D tre` totusi corectat
...deja s-a apucat cineva de treaba asta. Cică editura Vinea, într-un parteneriat cu Flammarion, vrea să lanseze în următorii ani o ediție bilingvă a operelor lui Tzara, în 9 tomuri sau cam așa ceva... Chiar și în Franța a fost nevoie de ceva ani până să fie publicate toate tomurile, dărmite aici, dar eu sunt încrezător că Nicolae Tzone deja s-a apucat de tradus. Într-un fel, a început acest demers din 1998, când a tradus cele Douăzeci și cinci de poeme...
cum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
saptamina trecuta, cind intram pe textul meu "Gri" aparea alt text, tot "gri", al cristinei stefan, dar s-a rezolvat intre timp, era probabil din cauza aceluiasi titlu. e ok acum. in rest, schimbari numa' in bine pe hermeneia
Georgiana, cred ca ar fi civilizat ca inainte sa postezi astfel de anunturi sa incarci si o fotografie care sa te reprezinte la profilul personal, nu crezi?
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
oare asta voiai sa spui?
Ei bine, nu stiu cat o sa mai imi intinda nervii acest domn Emilian Pal pana cand o sa vina la mine si o sa discutam (si sa demontam impreuna) chestia aia cu cartea si cu painea. Revenind, poemul este demn de o soarta mai buna decat aceea de a fi pur si simplu afisat. De pilda o moarte in duel ar fi ok. Pentru ca nu citesti cand vrei tu asa ceva, ci doar cand vrea el, duelistul.. Andu P.S. Penita, deci.
da, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
finalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
Virigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
Remarc...
cu plăcere şi încântare: "doar un fir de speranţă zvâcneşte, / subţire / cât firul de apă sub stânci...va rămâne în urmă un pumn de nisip, / aşteptând / o lumină să-l cearnă".
Marina, si pe acest ezine de literatura si arte trebuie sa ne miscam scortos si rigid, patrunsi pana-n varful degetelor de esentele sublimate ale egourilor? :) ce-ar fi sa ne relaxam putin? sunt convinsa ca soarele rasarea cu mult inainte de rasaritul Hermeniei...iar Arta exista inainte de Hermenia ...si, slava Domnului, nu se va pierde daca eu ( de pilda) voi recunoaste ca sunt departe de perfectiune. si-mi amintesc de "Numele trandafirului"... dar daca totusi Dumnezeu rade, Marina? :) de fapt, cred ca stii ce vreau sa spun; doar ca...aici e prea "stramt" pentru un astfel de subiect :)
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
reţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
Pe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
Nu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
Un text ce pleacă de la moderniști la "tengo" prin singurătatea mess-ului spre neliniștea "the day after" și a "Do Androids Dream of Electric Sheep ?"... "o poetă interbelică frumoasă cu ochii pulsând maree obosite" o metaforă-final specială. o androidă...Do Androids Dream of Man?
Îl percep ca pe un poem al contrastelor. Elementele suprarealiste au forţa unor adevăruri devenite atât de prezente prin inversarea valorilor, prin răsturnarea situaţiilor. Orasul cu multe feţe are, totusi, monocromia negrului. Remarc finalul:
,, ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru" O parte mai lipsea...celelalte opt părţi de durere erau acolo. Evidenţiez acest poem pentru ingeniozitate si ideatică! Felicitări!
Marina, îți respect părerea și-ți mulțumesc pentru sinceritate. Eu așteptam să-mi comentezi poemul Copac și chiar sunt curios să aflu părerea ta. Cu respect și prietenie
Ioana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
A, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pt. Călin, am remarcat că încerci să desluşeşti ceea ce se ascunde în spatele cortinei semnificaţiilor. Aş vrea să abordez mai pe larg acest subiect. Poate într-un material mai amplu.
Pt. Cristina. Dacă spui că sunt răutăcios te asigur că nu ai dreptate. Eu nu mă leg de greşelile de punctuaţie care sunt doar nişte scăpări datorate grabei. În ce priveşte ce- urile ţi-am dat dreptate atunci când ai avut dreptate. Dacă poezia ta nu era interesantă tăceam. Fără prejudecăţi şi cu simpatie.
pentru textul : La margine (Profetul) deDa, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
pentru textul : Noapte bună, copii deDoar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
pentru textul : DANIEL dedragut. culmea e ca azi si eu am avut ceva cu verdele :)) sufletelele noastre mici si verzi ps: vad ca pe tastatura "o" e langa "i". noaptea am prefacut-o. diagnostic: typo :D tre` totusi corectat
pentru textul : suflare de viață de...deja s-a apucat cineva de treaba asta. Cică editura Vinea, într-un parteneriat cu Flammarion, vrea să lanseze în următorii ani o ediție bilingvă a operelor lui Tzara, în 9 tomuri sau cam așa ceva... Chiar și în Franța a fost nevoie de ceva ani până să fie publicate toate tomurile, dărmite aici, dar eu sunt încrezător că Nicolae Tzone deja s-a apucat de tradus. Într-un fel, a început acest demers din 1998, când a tradus cele Douăzeci și cinci de poeme...
pentru textul : Tristan Tzara și Pablo Picasso - "Trandafirul și câinele. Poem perpetuu" (1958) decum scrii, dar stilul tău nu mă prinde pe mine, Raluca, asta am vrut să spun. Dacă ţi-am dat impresia că sînt obraznic, îmi cer scuze. Nu tratez pe nimeni ca pe un deşeu şi nici eu nu vreau sa fiu tratat ca un deşeu. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Acesta este codul relaţional după care mă ghidez. Raluca, eu respect orice coleg de pe site şi o spun foarte grav. Believe me. În fiecare din voi e o scânteie de geniu. Şi acum scuze pentru digresiuni de la adevăratul scop al hermeneii.
pentru textul : răscruce desaptamina trecuta, cind intram pe textul meu "Gri" aparea alt text, tot "gri", al cristinei stefan, dar s-a rezolvat intre timp, era probabil din cauza aceluiasi titlu. e ok acum. in rest, schimbari numa' in bine pe hermeneia
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deMă gândesc foarte serios că două penițe-s cam mult pentru textul meu. Oricum, acum nu mai pot spune altceva decât mulțumesc, dragă Matei.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deun poem in care este definit, fin si atent, gandul cotidian feminin.
pentru textul : pink velvet deGeorgiana, cred ca ar fi civilizat ca inainte sa postezi astfel de anunturi sa incarci si o fotografie care sa te reprezinte la profilul personal, nu crezi?
pentru textul : Concursul National de Poezie ,,ProVERS", editia a II-a depaul,
bine ai revenit pe aici
pentru textul : În amonte deinteresant text. are darul de a te face sa doresti sa fi fost mai lung
pentru textul : Rând dinspre Dumnezeu desa traiti! Am corectat.
pentru textul : Duios șurub deca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deoare asta voiai sa spui?
Ei bine, nu stiu cat o sa mai imi intinda nervii acest domn Emilian Pal pana cand o sa vina la mine si o sa discutam (si sa demontam impreuna) chestia aia cu cartea si cu painea. Revenind, poemul este demn de o soarta mai buna decat aceea de a fi pur si simplu afisat. De pilda o moarte in duel ar fi ok. Pentru ca nu citesti cand vrei tu asa ceva, ci doar cand vrea el, duelistul.. Andu P.S. Penita, deci.
pentru textul : de cîți bani să fie deda, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
pentru textul : Simbioză definalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
da, ce să îi faci. am ajuns să ne văităm în tragedii. nici nu știu dacă e culmea mioriticului sau a penibilului.
pentru textul : Pixeli deAcum da.
pentru textul : A native preparation of the tissue deVirigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.
pentru textul : Manuscris pe ape deRemarc...
pentru textul : nisip aurifer decu plăcere şi încântare: "doar un fir de speranţă zvâcneşte, / subţire / cât firul de apă sub stânci...va rămâne în urmă un pumn de nisip, / aşteptând / o lumină să-l cearnă".
Marina, si pe acest ezine de literatura si arte trebuie sa ne miscam scortos si rigid, patrunsi pana-n varful degetelor de esentele sublimate ale egourilor? :) ce-ar fi sa ne relaxam putin? sunt convinsa ca soarele rasarea cu mult inainte de rasaritul Hermeniei...iar Arta exista inainte de Hermenia ...si, slava Domnului, nu se va pierde daca eu ( de pilda) voi recunoaste ca sunt departe de perfectiune. si-mi amintesc de "Numele trandafirului"... dar daca totusi Dumnezeu rade, Marina? :) de fapt, cred ca stii ce vreau sa spun; doar ca...aici e prea "stramt" pentru un astfel de subiect :)
pentru textul : Autodafé deromâne, uite ce mişto e afară !
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
pentru textul : 322 dereţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
Pe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
pentru textul : e bună tipa deNu am mai citit de mult o poezie cu rimă care să îmi placă atât de mult. Curge ușor, natural, atât rima cât și imagistica. Simt o rupere de ritm în penultima strofă, dar s-ar putea să mă înșel: Eu am lăsat acolo păsări cântătoare prin crânguri și livezi de pruni să ciripească și felul cum la fiecare sărbătoare știa măicuța iară să ne primenească Mi-a mai plăcut menționarea matematicii în ultima strofă, dar cred că exprimarea perimată vise înaripate strică teribil impresia generală.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deUn text ce pleacă de la moderniști la "tengo" prin singurătatea mess-ului spre neliniștea "the day after" și a "Do Androids Dream of Electric Sheep ?"... "o poetă interbelică frumoasă cu ochii pulsând maree obosite" o metaforă-final specială. o androidă...Do Androids Dream of Man?
pentru textul : mess deÎl percep ca pe un poem al contrastelor. Elementele suprarealiste au forţa unor adevăruri devenite atât de prezente prin inversarea valorilor, prin răsturnarea situaţiilor. Orasul cu multe feţe are, totusi, monocromia negrului. Remarc finalul:
pentru textul : Cub rubick de,, ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru" O parte mai lipsea...celelalte opt părţi de durere erau acolo. Evidenţiez acest poem pentru ingeniozitate si ideatică! Felicitări!
... târziu , dar și așa e de bine:)!
pentru textul : euforie muribundă deMarina, îți respect părerea și-ți mulțumesc pentru sinceritate. Eu așteptam să-mi comentezi poemul Copac și chiar sunt curios să aflu părerea ta. Cu respect și prietenie
pentru textul : Haiku-uri deIoana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
pentru textul : portarul de la spital deA, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
pentru textul : exercițiul umilinței dePagini