Asta e altceva, curge frumos. Încă o strofă cred că ar fi necesară. Merge și "atuncea", însă "înnebunim" e cu 2 de n, iar concordanța timpurilor din primele două versuri: "înnebunim / când / au înflorit" ar trebui să fie corectă.
Cristina Ștefan, ceea ce pentru dumneavoastră sunt „divagații labirintice”(ironie gratuită), pentru mine constituie esențe pe care se sprijină textul. Se pare că n-ați înțeles mai nimic din ce am spus mai sus, din moment ce veniți cu exemple carghioase gen: „"rozele sperantei:- evoluasera demult la Blaga in "corole"
"stramta carare" devenise drum asfaltat de prin anii "60.”
Ce legătură au paralele pe care le trasați mai sus cu ideea textulului sau cu ceea ce am încercat să (vă) spun în comentariul meu anterior? Absolut nici una.
Mda... se pare că mi-am consumat timpul și cuvintele în zadar, tastându-vă un răspuns onest, cât de cât explicativ ...
Mai mult n-am să fac greșeala aceasta.
Mă bucur totuși că ați intuit „trăirea” din spatele anumitor rânduri ...
Un poem reușit, prin sensurile și filosofia cu care îmbracă imaginile, în același stil inconfundabil al autorului. La prima lectură pare simplu, dar, revenind, remarci anumite locus-uri de iluminare, precum "nu a mai rămas nimeni să ne învie / ar fi doar un alt clișeu", "în timp ce lumina teribil carnasier" și "ne pândea ochii reflectați în icoane / ca pe o pradă îndelung adulmecată" (remarcabil tabloul din final). În primul vers nu sună tocmai bine "pe pian", dar nu am altă variantă de propus (doar să scrii "de pian" și să modifici în versul al doilea, "de sunete", eventual cu "în sunete" sau "prin sunete", depinde mult de sensul pe care ai vrut să îl dai).
Citind această poezie, cazi dintr-o metaforă în alta, dintr-o imagine inedită în alta, simțind un efect de cascadă: "tropotul melcilor peste sînul nopții", "se rostogoleau corăbii în pleoape", "mărul absint se usca înflorind", "izvorul negustat fără gust".De aici văd eu o legătură cu "deliricele", un torent de imagini. Și toate se reflectă în "cioburile oglinzii din vine". Aburul marin se împletește cu cel htonic. Chiar dacă îngerul e defect, nevăzutul picură și râde. Iată și partea ascunsă a lucrurilor, sacrul. E un act de curaj să spargi oglinda sufletului ca să privești necuprinsul răsfrânt în mii de cioburi.Poate de aici vine o sporire a expresivității unui lirism aparte.
Sapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
P.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
Cristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
Călin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
te citesc Iulia şi admir poemele tale construite ca o muzică blândă şi rece. Cred că am înţeles registrul în care ai scris acest poem şi îl consider bine structurat şi frumos. Nu ştiu de ce mă deranjează că ai ales tocmai cifra de 1000 de ani, parcă este puţin forţată nota acolo. Mă deranjează puţin şi cuvântul "calină", dar poate e doar o părere. Poate ar fi mai bine altă cifră, altă expresie...Dar mie, personal, îmi place totuşi repetarea strofei a treia în manieră simbolistă.
Virgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
încă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
Situatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
Între ironie şi nostalgie, aşa cum am mai spus-o şi altă dată, există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer.
Dacă se priveşte cu atenţie cam ce se postează, îndeosebi ca „poezie”, pe aici, dar şi pe alte site-uri, precum şi ce se publică, se poate observa cum nostalgia începe să detroneze ironia (care, începând cu romantismul şi trecând în PoMo – fiecare cu specificul său – a făcut carieră). S-a început, mai întâi, să se vorbească de părinţi (îndeosebi mame), bunici, străbunici, etc., care populează spaţiul unei copilării mirific-idealizate (un fel de „cult” al strămoşilor); ca să se ajungă, treptat, pur şi simplu, la o puritate şi nevinovăţie a copilăriei şi, de aici, la mitografia poveştilor (frumoasă, cea bântuită de tot soiul de fantasme, mai mult sau mai puţin înfricoşătoare fiind evitată); ca încet, încet, să se ajungă la divinitate. Astfel, pentru că a venit vorba, se poate vedea ultima inflaţie de „psalmi” (nu o spun totuşi în sens peiorativ) chiar pe Hermenia. Sub acest imperiu se înscrie şi textul de faţă. Se poate scrie poezie de această factură? Ba bine că nu atâta timp cât nu apare rutina şi deci plictiseala suprasaturaţiei. În acest sens, referindu-ă tot la H., pot fi identificate câteva texte de referinţă. Printre ele, unul recent al Maricicăi Frumosu, dar şi altele. Şi, în comparaţie cu ele, poate fi judecat şi textul de faţă care are, cert, valenţe poetice în care sugestia funcţionează nestingherit, nefiind simulată printr-o scriitură la „rece”, voit controlată.
Interesantă mai apare şi o altă tendinţa: cea a unei, să-i zic, „nostalgii ironice”. E vorba de o ironie afectiv benefică (spre deosebire de cea PoMo, cu tente puternice de maliţiozitate şi chiar de sarcasm). Ilustrată, după umila mea părere, de un Dorin Cozan. Care, însă, mai posedă şi alte valenţe, cum ar fi o „reinterpretare” a miturilor, dar şi altele care-sporesc sugestia. Dar despre asta cu altă ocazie.
Îi mulţumesc autoarei care mi-a prilejuit aşternerea acestor gânduri
Desigur, un text plin de vapaia orelor exacte. Sau de raia orelor exacte. Pentru exactitatea versurilor, pentru modul constructiv in care sentimentul e imbracat in cuvinte - o penita. Dancus
"O clipă strivită între două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol". Iată, eternitatea e astfel o "esență ascunsă" oare în noi...?
Cristina, poate ma repet: je m'en fiche, refiche et contrefiche, ca sa citez din cineva cunoscut...poti spune orice...acelasi efect. Ilarius, tu intelegi ce vrei din text, depinde de buna dispozitie....puteam sa pun la fiecare rind o fotografie din Venetia (sau altundeva)...nu ai inteles nimic, din punctul meu de vedere, dar nu strica sa lipesti fotografii sa pricep ca ai vazut si tu Canal Grande. Francisc, grupul nostru e si asa restrins....zimbesc, precum spunea Poetul.
Fain, trebuie să fi fost fain. Felicitări organizatoarei și participanților. Locație excelentă. Fotografii sugestive. Poate poate, la anu' la anu' și io. Mi-aș dori asta.
nu cred că suntem predestinaţi genetic spre ratare. aşa poetic, filozofic, ideea e ispititoare...
ratarea nu e un dat ontologic, ci, de cele mai multe ori, poate fi determinată de conjuncturi absolut banale: mediu, educaţie, etc. dar şi de liberul arbitru al fiecăruia.
Iustin Pârvu şi ceea ce s-a realizat la Petru Vodă e un fenomen, în mai multe sensuri.
Biserica nu şi-a pierdut funcţia socială, nici nu ar avea cum, în cele din urmă şi participarea la slujbe, e o funcţie socială a Bisericii. dar, desigur, e vb de mult mai mult. Mura-n gură rămâne însă o mare problemă a a societăţii...
De ce oare oraşele noastre sunt la nişte capete de diagonală? :)
Să ai cât mai multe astfel de bucurii!
Îmi doresc şi eu un ,,sabat interior" :) şi un ,,babilon".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cu grija citita poezia poeziei... Multam de trecere si ramanere
pentru textul : aceste zile demulțumesc, medeea! este o poezie dragă mie și chiar mă bucură să văd că am cititori. te aștept mereu pe textele mele!
pentru textul : Heat deAsta e altceva, curge frumos. Încă o strofă cred că ar fi necesară. Merge și "atuncea", însă "înnebunim" e cu 2 de n, iar concordanța timpurilor din primele două versuri: "înnebunim / când / au înflorit" ar trebui să fie corectă.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deCristina Ștefan, ceea ce pentru dumneavoastră sunt „divagații labirintice”(ironie gratuită), pentru mine constituie esențe pe care se sprijină textul. Se pare că n-ați înțeles mai nimic din ce am spus mai sus, din moment ce veniți cu exemple carghioase gen: „"rozele sperantei:- evoluasera demult la Blaga in "corole"
"stramta carare" devenise drum asfaltat de prin anii "60.”
Ce legătură au paralele pe care le trasați mai sus cu ideea textulului sau cu ceea ce am încercat să (vă) spun în comentariul meu anterior? Absolut nici una.
Mda... se pare că mi-am consumat timpul și cuvintele în zadar, tastându-vă un răspuns onest, cât de cât explicativ ...
Mai mult n-am să fac greșeala aceasta.
Mă bucur totuși că ați intuit „trăirea” din spatele anumitor rânduri ...
Toate cele bune,
pentru textul : Solilocvii aride deEugen.
cu zambetele, poete!
pentru textul : pro'cţia copilului deMi-a placut mult poezia ta. E tanka descatusata de nedreapta forma fixa 7-5-7-7-7 silabe. Si uite de ce:
pasărea tangentă cerului de marmură
îmi cade în palmă în staţia lui 41
umbra ta rămasă acasă
alăptând copilul nostru
neconceput
(20 de cuvinte)
the bird
tangent to the marble sky
slumps in my hand in bus stop 41
your shadow left at home
nursing our unconceived child
(25 words)
41 reprezinta ceva? varsta? e numar arbitrar?
pentru textul : Recuperarea Realului deUn poem reușit, prin sensurile și filosofia cu care îmbracă imaginile, în același stil inconfundabil al autorului. La prima lectură pare simplu, dar, revenind, remarci anumite locus-uri de iluminare, precum "nu a mai rămas nimeni să ne învie / ar fi doar un alt clișeu", "în timp ce lumina teribil carnasier" și "ne pândea ochii reflectați în icoane / ca pe o pradă îndelung adulmecată" (remarcabil tabloul din final). În primul vers nu sună tocmai bine "pe pian", dar nu am altă variantă de propus (doar să scrii "de pian" și să modifici în versul al doilea, "de sunete", eventual cu "în sunete" sau "prin sunete", depinde mult de sensul pe care ai vrut să îl dai).
pentru textul : apostasia deCitind această poezie, cazi dintr-o metaforă în alta, dintr-o imagine inedită în alta, simțind un efect de cascadă: "tropotul melcilor peste sînul nopții", "se rostogoleau corăbii în pleoape", "mărul absint se usca înflorind", "izvorul negustat fără gust".De aici văd eu o legătură cu "deliricele", un torent de imagini. Și toate se reflectă în "cioburile oglinzii din vine". Aburul marin se împletește cu cel htonic. Chiar dacă îngerul e defect, nevăzutul picură și râde. Iată și partea ascunsă a lucrurilor, sacrul. E un act de curaj să spargi oglinda sufletului ca să privești necuprinsul răsfrânt în mii de cioburi.Poate de aici vine o sporire a expresivității unui lirism aparte.
pentru textul : delirice V deSapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
pentru textul : mijlocul cerului dedrăgălaș. nu cred că e de șantier, mi se pare ok textu
pentru textul : Joc deP.S. o rectificare fff necesara: "pe alte meleaguri transatlantice, unde unii fac si ei ce pot sa traiasca mai bine..."etc asadar, "unde"-le se refera strict la "meleagurile transatlantice", nu la altceva... rectificarea ii vizeaza pe cei care s-ar putea simti lezati, fara sa fie cazul, si nici intentia mea in acest sens. pe cuvant.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine deCristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
pentru textul : ochii cailor deCălin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
te citesc Iulia şi admir poemele tale construite ca o muzică blândă şi rece. Cred că am înţeles registrul în care ai scris acest poem şi îl consider bine structurat şi frumos. Nu ştiu de ce mă deranjează că ai ales tocmai cifra de 1000 de ani, parcă este puţin forţată nota acolo. Mă deranjează puţin şi cuvântul "calină", dar poate e doar o părere. Poate ar fi mai bine altă cifră, altă expresie...Dar mie, personal, îmi place totuşi repetarea strofei a treia în manieră simbolistă.
pentru textul : refrene ciclice de"glasor" e typo sau licență?
pentru textul : Ferestre deTextul de fata mi se pare destul de slab. Daca prima strofa imi pare acceptabila, continuarea mi se pare destul de amuzanta.
"Mancam jar impreuna " ?
"Îmi umple golul meu de aer
cu aburul din nări" ?
"şi fuge sub mine depărtarea" ?
"inima
o bulină roşie sub piele," ??
Pana la intrarea in alt taram, nu exista o mistica sau o filosofie a textului. Sesizez intentia, dar formularea si comparatiile sunt foarte fortate.
emil
pentru textul : Caii nopţii deVirgil, unde sunteți ? Toată echipa redacțională e plecată în concediu? Ați părăsit corabia? În fine, postez un fragment dintr-un poem amplu, dar tardiv. pentru că sunt singură am timp să mă văd. mâna stângă e mai degrabă o gaură-n spațiu semn rămas după decupaj. cu mici scrijelituri de foarfecă.apoi o oglindă în care-mi văd pielea parcă e o caroserie mototolită. sigur am împrumutat privirea altuia cu scârțâit de foiță de argint părul roșietic licărește-mprejur. vreau să-mă-nfășoare o coadă de pește. să-mi crească repede repede în aerul umed verziu sau ce-o fi chestia asta care împunge-mprejur închid ochii în jos cu foșnet lichid ș.a.m.d în pagina mea: "cine ajunge primul"
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deîncă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
pentru textul : Poema del Piccolo Principe dedar de aceea este o alta varianta
pentru textul : dade I - varianta 2 deSituatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deÎntre ironie şi nostalgie, aşa cum am mai spus-o şi altă dată, există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer.
Dacă se priveşte cu atenţie cam ce se postează, îndeosebi ca „poezie”, pe aici, dar şi pe alte site-uri, precum şi ce se publică, se poate observa cum nostalgia începe să detroneze ironia (care, începând cu romantismul şi trecând în PoMo – fiecare cu specificul său – a făcut carieră). S-a început, mai întâi, să se vorbească de părinţi (îndeosebi mame), bunici, străbunici, etc., care populează spaţiul unei copilării mirific-idealizate (un fel de „cult” al strămoşilor); ca să se ajungă, treptat, pur şi simplu, la o puritate şi nevinovăţie a copilăriei şi, de aici, la mitografia poveştilor (frumoasă, cea bântuită de tot soiul de fantasme, mai mult sau mai puţin înfricoşătoare fiind evitată); ca încet, încet, să se ajungă la divinitate. Astfel, pentru că a venit vorba, se poate vedea ultima inflaţie de „psalmi” (nu o spun totuşi în sens peiorativ) chiar pe Hermenia. Sub acest imperiu se înscrie şi textul de faţă. Se poate scrie poezie de această factură? Ba bine că nu atâta timp cât nu apare rutina şi deci plictiseala suprasaturaţiei. În acest sens, referindu-ă tot la H., pot fi identificate câteva texte de referinţă. Printre ele, unul recent al Maricicăi Frumosu, dar şi altele. Şi, în comparaţie cu ele, poate fi judecat şi textul de faţă care are, cert, valenţe poetice în care sugestia funcţionează nestingherit, nefiind simulată printr-o scriitură la „rece”, voit controlată.
Interesantă mai apare şi o altă tendinţa: cea a unei, să-i zic, „nostalgii ironice”. E vorba de o ironie afectiv benefică (spre deosebire de cea PoMo, cu tente puternice de maliţiozitate şi chiar de sarcasm). Ilustrată, după umila mea părere, de un Dorin Cozan. Care, însă, mai posedă şi alte valenţe, cum ar fi o „reinterpretare” a miturilor, dar şi altele care-sporesc sugestia. Dar despre asta cu altă ocazie.
Îi mulţumesc autoarei care mi-a prilejuit aşternerea acestor gânduri
pentru textul : coliba mea de corali deDesigur, un text plin de vapaia orelor exacte. Sau de raia orelor exacte. Pentru exactitatea versurilor, pentru modul constructiv in care sentimentul e imbracat in cuvinte - o penita. Dancus
pentru textul : Imperfect de"O clipă strivită între două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol". Iată, eternitatea e astfel o "esență ascunsă" oare în noi...?
pentru textul : spitalul de fluturi deîn notă originală
fie seară fie vară
pe-o piatră filozofală
mulţumesc pentru lectură şi opinie.
pentru textul : viaţa trece prin octombrie debun venit în această pagină!
Cristina, poate ma repet: je m'en fiche, refiche et contrefiche, ca sa citez din cineva cunoscut...poti spune orice...acelasi efect. Ilarius, tu intelegi ce vrei din text, depinde de buna dispozitie....puteam sa pun la fiecare rind o fotografie din Venetia (sau altundeva)...nu ai inteles nimic, din punctul meu de vedere, dar nu strica sa lipesti fotografii sa pricep ca ai vazut si tu Canal Grande. Francisc, grupul nostru e si asa restrins....zimbesc, precum spunea Poetul.
pentru textul : pietrele umbrei deVă mulțumesc, Vanda și Aleksandar, pentru răbdarea de a lucra până în zori la acest colaj. Mulțumesc, RadioLynx, pentru inspirație.
pentru textul : H * deFain, trebuie să fi fost fain. Felicitări organizatoarei și participanților. Locație excelentă. Fotografii sugestive. Poate poate, la anu' la anu' și io. Mi-aș dori asta.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deprima strofa parca vrea sa spuna ceva. celelalte - vorbesc in gol.
pentru textul : în umbra părului tău dealma am nevoie de o lamurire, daca se poate prin mail : [email protected] . multumesc.
pentru textul : 12'' denu cred că suntem predestinaţi genetic spre ratare. aşa poetic, filozofic, ideea e ispititoare...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deratarea nu e un dat ontologic, ci, de cele mai multe ori, poate fi determinată de conjuncturi absolut banale: mediu, educaţie, etc. dar şi de liberul arbitru al fiecăruia.
Iustin Pârvu şi ceea ce s-a realizat la Petru Vodă e un fenomen, în mai multe sensuri.
Biserica nu şi-a pierdut funcţia socială, nici nu ar avea cum, în cele din urmă şi participarea la slujbe, e o funcţie socială a Bisericii. dar, desigur, e vb de mult mai mult. Mura-n gură rămâne însă o mare problemă a a societăţii...
De ce oare oraşele noastre sunt la nişte capete de diagonală? :)
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deSă ai cât mai multe astfel de bucurii!
Îmi doresc şi eu un ,,sabat interior" :) şi un ,,babilon".
Pagini