toate încercările mele de a alătura versuri
s-au anulat împreună
cu efortul meu frust de a face un gest
nu mi-au ajuns cuvinte
am scris numai pentru trecerea asta
pentru metamorfoza asta
din ani în vicii
în dependenţe
relaţiile pentru care m-am condamnat
le-am ştiut greşite chiar de la început
acum le văd doar răsturnate
şi e prea târziu
spaţiul nu mai poate fi reinventat
şi nici raportarea
deasupra oraşului sunt doar eu şi oceanul

la picioare văd o bucată de beton

nu mi-aş putea explica grija
pe care o am
încă admir
imperfecţiunea aceea
cu vârfuri ascuţite
mai jos de umăr
privirea întunecată
buzele uscate
şi tăcute
mâinile
mai ales mâinile

chiar vorbeam serios
mă uitat îndelung
la tot felul de brelocuri
şi mă întorceam la alte monede
la alte zaruri
în încercarea de a ghici
cheia spre inima ta

am făcut multe greşeli
încă le ţin în mine
greşeala mea de acum stă nituită
în pervaz
şi nu mai am foi să scriu
să îmi amintesc