Raspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
bobadil, am observat de mai multe ori tendinta asta la tine de a te lega de numele (sau ma rog, penname-ul) celor pe care ii comentezi. si de cele mai multe ori in mod bajocoritor. te avertizez, la urmatorul gest de acest fel ne vei parasi pentru o bucata de timp, sa ii zicem nedeterminata.
Am revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
Partea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
Nicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
in fapt, daca ar fi sa studiem putin ideea propusa, as putea sa spun mai repede "partir c'est mourir déjà"... nuanta de elegie-disco pe care o imprimi intregului text prin introducerea in cea de-a doua strofa prin rima (voluntara sau involuntara?) "dispare/departare" afecteaza textul. "atunci când pleci iei o parte din mine cu tine" are o tenta chiar mult prea explicita, cazi intr-un fel de manea... incearca sa imprimi textului cota meditativa adecvata, sa surprinzi cititorul prin profunzime. despartirea este o rana profunda, un edem ce treptat afecteaza intreg tesutul celular. incearca, pentru ca insusi titlul te obliga sa nu dai senzatia de a suferi doar de o zgaraietura. dar acesta este doar un punct de vedere.
@ aalizeei: Multumesc mult pentru sugestie. Exact asta am vrut sa se inteleaga, asa ca o sa schimb cu varianta mult mai reusita pe care mi-ați propus-o.
in ceea ce priveste "hora satelor" eu incercasem o ironie (vezi intreg versul) dar se pare ca n-a iesit. daca ai sugestii, eu sunt deschis... imi pastrez "osul mustind" ca vine prea de departe ca sa nu-l gazduiesc oleaca drept bun musafir.
Gorune, hai lasam nenascutii cai sa pasca pe nenascutele campii... Acum tocmai lucrez la ceva care are legatura cu rezonanta. Interesant fenomen, nu crezi? Boba :-)
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Domnule Tudor Cristea, vă rog respectuos să îmi permiteți să vă adresez o întrebare referitoare la tehnoredactarea textului: care este logica folosirii asteriscului în textul dumneavoastră? La o privire mai atentă, aș crede că se vrea marcarea alineatelor într-un mod inedit. Poate e ceva ce îmi scapă...
"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
citind ultimele două comentarii distinse (Andu și Nicholas). am impresia că unii doar felicită sticla de șampanie nu o și deschid. și râd, deci chiar așa s-a ajuns... bine domnilor, faceți cercuri:)
Cristina, ai început să divaghezi şi duci discuţia în palme date sau primite. Eşti atât de importantă, încât te urmăresc peste tot şi abia aştept să comentezi un text, ca să-ţi pot da palme, nu? Sau cum? Nu poţi polemiza fără s-o iei personal? Atât de obişnuită eşti să ţi se pupe mâna la orice spui, prin alte părţi? Eu zic să încetezi cu paranoia asta!
Deocamdată, eu văd că nu ai adus absolut niciun argument valid pentru textul ăsta pe care-l ţii în braţe, iar eu am adus o pagină. Şi încep să cred că ori nu mi-ai citit comentariul, ori nu l-ai înţeles..Şi mai văd pe cineva care, cumva prin gura altora, vrea să mă convingă de faptul că literatura şi filosofia ajung să se confunde, pentru că, vezi doamne, filosofii au scris literatură mare, şi invers. Şi nu văd scopul acestei prostioare. Şi cu oameni care nu mă înţeleg sau pe care nu-i pricep eu nu prea discut.
Adrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
îmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
Arată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
îmi amintesc clar că am avut o opinie la acest text.
Nu o regăsesc însă aici, în subsolul acestui text și mă întreb oare de ce?
Nu oi fi butonat eu ce trebuie? ...deși sunt destul de veche pe H...
Mulțumesc,
Margas
P.S. Ce-mi amintesc este că mi-a plăcut textul mai puțin partea cu tatăl aplecat peste calculator care mi se pare nepotrivită.
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
Virgil,
Este părerea ta, o respect, dar duelul meu este cu Vlad.
M-ai convins însă... pornesc unul și cu tine ca să nu rămâi așa, off-topic.
All the best
mai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am schimbat subtitlul şi finalul. O să ma mai gîndesc şi la restul.
pentru textul : Şi ziua iubitei va fi ziua ta deMulţumesc,
Raspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările debobadil, am observat de mai multe ori tendinta asta la tine de a te lega de numele (sau ma rog, penname-ul) celor pe care ii comentezi. si de cele mai multe ori in mod bajocoritor. te avertizez, la urmatorul gest de acest fel ne vei parasi pentru o bucata de timp, sa ii zicem nedeterminata.
pentru textul : monociclu deinteresanta remarca... pentru mine poemele au culoare, uite ca tu percepi gustul:) dar... stafidele nu sunt amare, nu?
pentru textul : zădărnicie deAm revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
pentru textul : copacul dinăuntru dePartea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
Nicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
îţi mulţumesc mult.
pentru textul : dacă am fi de orientare degustători deîn general poemele tale transmit, dar acesta creează o stare copleşitoare.
pentru textul : sar peste novembre deaş vrea să pot spune mai multe, dar înţeleg şi tac.
numai bine.
in fapt, daca ar fi sa studiem putin ideea propusa, as putea sa spun mai repede "partir c'est mourir déjà"... nuanta de elegie-disco pe care o imprimi intregului text prin introducerea in cea de-a doua strofa prin rima (voluntara sau involuntara?) "dispare/departare" afecteaza textul. "atunci când pleci iei o parte din mine cu tine" are o tenta chiar mult prea explicita, cazi intr-un fel de manea... incearca sa imprimi textului cota meditativa adecvata, sa surprinzi cititorul prin profunzime. despartirea este o rana profunda, un edem ce treptat afecteaza intreg tesutul celular. incearca, pentru ca insusi titlul te obliga sa nu dai senzatia de a suferi doar de o zgaraietura. dar acesta este doar un punct de vedere.
pentru textul : Partir c’est mourir un peu de@ aalizeei: Multumesc mult pentru sugestie. Exact asta am vrut sa se inteleaga, asa ca o sa schimb cu varianta mult mai reusita pe care mi-ați propus-o.
pentru textul : Incienso dein ceea ce priveste "hora satelor" eu incercasem o ironie (vezi intreg versul) dar se pare ca n-a iesit. daca ai sugestii, eu sunt deschis... imi pastrez "osul mustind" ca vine prea de departe ca sa nu-l gazduiesc oleaca drept bun musafir.
pentru textul : Doină deGorune, hai lasam nenascutii cai sa pasca pe nenascutele campii... Acum tocmai lucrez la ceva care are legatura cu rezonanta. Interesant fenomen, nu crezi? Boba :-)
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o decu deosibita bucurie, placere a fost din partea mea. va multumesc pentru perceptie si apreciere onorat de vizita
pentru textul : Cuie deLucian, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere. Te mai aștept Cu respect
pentru textul : Singur deChestii:
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Salutări din Iaşi!
pentru textul : oceans house mirror deDomnule Tudor Cristea, vă rog respectuos să îmi permiteți să vă adresez o întrebare referitoare la tehnoredactarea textului: care este logica folosirii asteriscului în textul dumneavoastră? La o privire mai atentă, aș crede că se vrea marcarea alineatelor într-un mod inedit. Poate e ceva ce îmi scapă...
pentru textul : La stăpân de"aşteptare intimă" si "secunda tactila" (chiar daca putin pretentios spus) mi-au ramas in minte dupa citirea textului. Eu cred ca te-ai jucat aici si nimic mai mult. Oricum ai reusit sa pui la lucru gandirea analitica din mine cu acea "asteptare intima"... paradoxala exprimare ce poate deveni ideea de la care sa construiesti candva un text.
pentru textul : secundă tactilă decitind ultimele două comentarii distinse (Andu și Nicholas). am impresia că unii doar felicită sticla de șampanie nu o și deschid. și râd, deci chiar așa s-a ajuns... bine domnilor, faceți cercuri:)
pentru textul : Șapte ani deCristina, ai început să divaghezi şi duci discuţia în palme date sau primite. Eşti atât de importantă, încât te urmăresc peste tot şi abia aştept să comentezi un text, ca să-ţi pot da palme, nu? Sau cum? Nu poţi polemiza fără s-o iei personal? Atât de obişnuită eşti să ţi se pupe mâna la orice spui, prin alte părţi? Eu zic să încetezi cu paranoia asta!
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deDeocamdată, eu văd că nu ai adus absolut niciun argument valid pentru textul ăsta pe care-l ţii în braţe, iar eu am adus o pagină. Şi încep să cred că ori nu mi-ai citit comentariul, ori nu l-ai înţeles..Şi mai văd pe cineva care, cumva prin gura altora, vrea să mă convingă de faptul că literatura şi filosofia ajung să se confunde, pentru că, vezi doamne, filosofii au scris literatură mare, şi invers. Şi nu văd scopul acestei prostioare. Şi cu oameni care nu mă înţeleg sau pe care nu-i pricep eu nu prea discut.
... prima strofă ar mai fi ceva de capul ei. Acel "iepure alb" nu-şi are justificare să fie. A doua strofă e deplorabilă.
pentru textul : darul de smirnă deAdrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi desemnului tău senin și sufletului delicat care ești! mi-era dor de H. și de prietenii de aici și iacătă:)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine deîmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
pentru textul : Bilet în ușă de"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deNu pot decât să vă rog să citiți și restul textului pentru a fi sigur că nu e povestire, nu e artă! Cu siguranță, părerea mea e subiectivă.
pentru textul : Salcia demulţumesc pentru apreciere. Spune-mi şi mie ce înseamnă "congrat!"
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul deStimă,i.p.v
Arată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
pentru textul : trofeu Hermeneia deîmi amintesc clar că am avut o opinie la acest text.
pentru textul : siberii suspendate deNu o regăsesc însă aici, în subsolul acestui text și mă întreb oare de ce?
Nu oi fi butonat eu ce trebuie? ...deși sunt destul de veche pe H...
Mulțumesc,
Margas
P.S. Ce-mi amintesc este că mi-a plăcut textul mai puțin partea cu tatăl aplecat peste calculator care mi se pare nepotrivită.
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
pentru textul : Orașul deVirgil,
pentru textul : turburisme deEste părerea ta, o respect, dar duelul meu este cu Vlad.
M-ai convins însă... pornesc unul și cu tine ca să nu rămâi așa, off-topic.
All the best
mai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
p.s. - mi-e dor de-o proza ca de un vin bun
pentru textul : Steve dePagini