Alina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
Un text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
Aha. Ce nu-mi place e că ea e fiica văcarului și că el paște caprele. În rest, cel mai bun vers e aproape o proză "ce rost ar avea iubito sunt orb". Și sfârșitul e bun. Uneori pur și simplu nu te poți abține ;-) Care cu ce-a venit de-acasă, cam așa... Știi, nu-i așa, că abia acum îți vei da seama dacă ai avut sau nu dreptate cu... "fără comentarii"? :-) Dar eu tot zic: e păcat de subtitlu, Monica...
Am avut mai multe discuții și am făcut anumite calcule. Concluzia la care am ajuns este că, de dragul acurateței și transparenței concursului, și pentru păstrarea unui bun renume pentru Hermeneia, membrii juriului nu vor putea participa la concurs și nu vor trimite texte. Deja am făcut această modificare în regulamentul de mai sus.
O a doua notă este faptul că nu am încheiat încă numirea tuturor membrilor juriului. Deja am făcut cîteva modificări dar vor mai fi adăugați membri. Sper ca acest proces să se definitiveze cît de curînd. Pentru orice anunțuri citiți comentariile acestui text.
ei da, iata o poezie simpla si penetranta, o poezie care nu se mai inchina cuvintelor, ci starii! am totusi niste obiectii - nu foarte importante, dar... -parca diminutivul "cerculet" nu s-ar impune - decat daca nu intentionai o ironie la adresa parafrazei, ceea ce l-ar justifica oarecum; - as fi lasat numai "și o să mai țin minte îndemnul / acesta / paradoxal" - fara adjectiv; - in prima strofa ai un subiect multiplu (prieteni, carti, femei) care, pare-mi-se, nu prea se acorda cu predicatul...mai corect spus, cu pronumele complement. (pe ELE, le), pentru ca prietenii sunt, totusi, de gen masculin. placut. felicitari. si..."paserea"?
am citit și alte poeme legate de îngeri, multe și frumoase, din cele pe care le scrieți. constat că tema asta vă stimulează imaginația și o face cu prisos și roadă bună. felicitări pentru felul în care vă jucați cu îngerii!
titlul este vazut anormal pentru ca este un poem de dragoste si e primavara si Raluca simte substanta vietii in traducere libera si poate chiar ne provoaca intr-un mod simbolistic la dragoste si tot ce tine de ea si asta nu e o crima si de aceea insist sa nu-l mai tii in atelier pentru ca este un poem nu perfect ci care sufera de astenie de primavara si cred ca am adus suficiente argumente (de gen feminin) de care poate nu vei putea tine cont insa cel putin vei incerca sa intelegi ce vreau sa spun dupa ce adaogi tu ceva virgule cu V de la Virgil
:p
se pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
cvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
un poem care urmărește o discursivitate sub raport semnat, cum obișnuiește autorul... se simpatizează cu o formă a amintirii, a senzațiilor nicidecum volatile, a unei pseudocrize. ceva a rămas cu mult în urmă, dar e legat de un altceva prezent, de parcă toate iubirile ar fi una singură și mereu prezentă. în acest context se poate scuza ușorul sentimentalism aplicat.
Păcat de remarcile searbede de mai sus, era oare chiar nevoie de ele?
Pe Carmen am cunoscut-o și spun, moartea se joacă uneori cu poeții, ni-i ia, ni-i aduce înapoi.
Carmen va reveni printre noi cât de curând, adevăr vă spun eu vouă!
Iar ție Ioana îți mulțumesc pentru că ai scris acest necrolog cu suflet de femeie pentru cine are ochi să vadă dar și pentru cine nu are ochi să vadă.
Andu
da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
Călin,
îți mulțumesc din nou pentru trecere și părere. Am avut ceva emoții pentru că textul își schimbă direcția față de precedentul, dar văzând ce ai spus, nu-mi rămâne decît să tot scriu, și să vă tot arăt și să sper că nu-mi pică netul, că nu-mi crapă windows-ul și nu-mi pierd degetele în ceva accident oribil. :) Eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasă...
Silvia,
ai dreptate. Voi modifica, ar suna și mai firesc la citire utilizarea alternativelor. Ai un simț al observației grozav. Și observațiile de la hidden agenda au fost foarte pertinente. Îți mulțumesc pentru indicații și te mai aștept pe texte. Ai văzut, sunt ascultătoare. :)
francisc, nu-i tocmai o descriere cât un monolog interior, e proză jurnal. Mai greu cu dialogul (oricum e piatra de moară a prozei.) In textul acesta e putin dialog. Un text practic 80% dialog e Unhappily ever after, dacă ți-e poftă de unul. L-am refăcut de curând la indicațiile lui Andu. Personal, îmi place. Și numai ca idee.
Superbă idee poetică și cred că Adriana și-a găsit în cele din urmă filonul poetic minimalist. Încă mai poate fi simplificat până la esență, dar în românește un poem trebuie să mai și 'sune' că nu suntem japonezi. Am citit aici un text remarcabil, aștept cu interes recomandarea. Opțiunea mea este 100% favorabilă.
Cât mai multă lume ar trebui să intre în această biserică de cuvinte.
Margas
Da, Bobadil, ai dreptate. Și mie mi-a picat prost cum sună acolo. Dar încă nu am găsit o altă formulă. Dorel, nu știu cum să răspund. Nu cred că am citit poezia anilor 60 iar la vremea respectivă nici nu cred că mă interesa poezia. Cel puțin aceea de tipul acesta. O fi vreo coincidență. Așa scriu eu. Uneori.
sint metafore deosebite in acest poem: "sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei pe cealaltă crește un turn cu vrăbii" sau ochiul ce se crede viu vede dincolo clătinarea lumii" ceva scade intensitatea, cred ca ar trebui sa o mai citesti, sa te gindesti...nu este decit o parere. revin mai tirziu.
Am înţeles. Legat de "românizare" - mă gândesc dacă ideea d-lui Pruteanu, conform căreia neologismele ar trebui ortografiate româneşte, nu este o soluţie care să nu se impună "cu orice preţ"... căci, spun eu, importăm conceptul, nu forma.
Da, sunt interesat foarte de acel fişier. Lucrarea mea de licenţă ("Influenţa limbajului asupra filosofiei") a avut incursiuni prin zona asta.
Am devenit membru al acestei comunități tocmai din dorința și bucuria de a citi texte deosebite, de a comunica impresii, idei la un nivel elevat. Opinia că sînteți un poet de valoare nu este chiar unilaterală. Contribuția mea în cadrul acestei comunități este modestă dar sinceră. Ceea ce nu înțeleg uneori este de ce sînteți ca să spun așa, fără supărare, puțin caustic. Dacă interpretarea mea este greșită ați putea să ne lămuriți chiar dvs. înțelesul acestui poem. Îmi pare rău dacă fără să-mi dau seama am săvîrșit vreo eroare.
Domnule Titarenco, cu tot respectul, nu cred că este corect deontologic să-mi atribuiți "evidențe" ori "probabilități" asupra cărora nu m-am pronunțat. În plus, expresia domniei voastre "hai să fim serioși" nu este un argument științific, la fel cum nici a mea, "unii teologi", nu este; dar nu cred că este locul aici pentru prea multă acribie. Genitivul, da, vă dă dreptate. La fel și termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți. Cer scuze pentru îndrăzneală și vă salut călduros.
După un asemenea poem s-ar cuveni un moment de reculegere...
,,E mult de-atunci, cu toate astea, iată,
La fel încep absenţele să sune.
- Ce vorbe au uitat să ne adune,
Câţi viermi de bronz ne mai separă, tată?"
Încep cu finalul, fiindcă un final bun te face să reciteşti poemul...Concluzia e bine reliefată şi susţinută impecabil de întrebarea retorică din ultimul vers.
Câteva consideraţii ,,tehnice" :) Mie îmi plac sonetele... am scris câteva demult. Acesta e un sonet cu trei catrene şi un distih (ultimul catren şi distihul înlocuiesc vechile terţine), cu rime de forma: a/b/a/b...b/a/b/a... c/d/d/c... c/d. Măsura alternează între 11 şi 10 silabe în primele două catrene, apoi este doar de 11 silabe (ca în sonetele clasice). Prezenţa rimelor masculine în primele două catrene îi ,,taie" din efectul muzical de tânguire şi asta e bine pentru că sugerează o anume împăcare, o resemare, chiar o acceptare curajoasă, specific masculină, a unui destin, fapt susţinut şi de ultimul vers.. Apreciez că rimele nu sunt din seria celor facile, folosirea cratimelor nu este deloc forţată, iar punctuaţia perfectă. Se vede clar condeiul exersat.
Remarc multe imagini sugestive şi unele idei cu valoare de adevăr universal: ,,....tot la fel sculptează
Hienele de ceaţă-n epitaf"
,,Când gândul calcă pe un piept de praf?"
,,Tăcerea mov – eternul fotograf –
Pe umerii de tablă stă de pază."
,,Octombrie e-o babă de cărbune,
Cu ochii plânşi, acoperiţi cu vată;"
De asemenea, mi-a plăcut că titlul 14/10/93 este susţinut de repetiţia expresiei ,,e mult de-atunci".
Versul final m-a tulburat şi pe mine. Ar trebui să scriu un poem cu titlul 13/09/02, fiindcă ,,La fel încep absenţele să sune"
Mulţumesc pentru acest poem, Adrian.
(am scris mult, dar mi-a făcut plăcere)
Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
pentru textul : Adoratio de"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
pentru textul : Femeia de miercuri deUn text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
Aha. Ce nu-mi place e că ea e fiica văcarului și că el paște caprele. În rest, cel mai bun vers e aproape o proză "ce rost ar avea iubito sunt orb". Și sfârșitul e bun. Uneori pur și simplu nu te poți abține ;-) Care cu ce-a venit de-acasă, cam așa... Știi, nu-i așa, că abia acum îți vei da seama dacă ai avut sau nu dreptate cu... "fără comentarii"? :-) Dar eu tot zic: e păcat de subtitlu, Monica...
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deAm avut mai multe discuții și am făcut anumite calcule. Concluzia la care am ajuns este că, de dragul acurateței și transparenței concursului, și pentru păstrarea unui bun renume pentru Hermeneia, membrii juriului nu vor putea participa la concurs și nu vor trimite texte. Deja am făcut această modificare în regulamentul de mai sus.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - regulament deO a doua notă este faptul că nu am încheiat încă numirea tuturor membrilor juriului. Deja am făcut cîteva modificări dar vor mai fi adăugați membri. Sper ca acest proces să se definitiveze cît de curînd. Pentru orice anunțuri citiți comentariile acestui text.
ei da, iata o poezie simpla si penetranta, o poezie care nu se mai inchina cuvintelor, ci starii! am totusi niste obiectii - nu foarte importante, dar... -parca diminutivul "cerculet" nu s-ar impune - decat daca nu intentionai o ironie la adresa parafrazei, ceea ce l-ar justifica oarecum; - as fi lasat numai "și o să mai țin minte îndemnul / acesta / paradoxal" - fara adjectiv; - in prima strofa ai un subiect multiplu (prieteni, carti, femei) care, pare-mi-se, nu prea se acorda cu predicatul...mai corect spus, cu pronumele complement. (pe ELE, le), pentru ca prietenii sunt, totusi, de gen masculin. placut. felicitari. si..."paserea"?
pentru textul : despre închideri de"cu ochii tot mai palizi
citeam cartea îngălbenită" - palizi/ îngălbenite - prea apropiate, prea mult.
"amintiri despre viitor " - neapărat de scos/ modificat acest megaclişeu.
"ca nişte melci bolnavi de sinuzită" - pare o găselniţă care vizează zâmbete.
Foarte frumos finalul.
pentru textul : Viitor ştampilat de...comunicării. Miruna, corectează și tu ("mirosind")
pentru textul : fog deam citit și alte poeme legate de îngeri, multe și frumoase, din cele pe care le scrieți. constat că tema asta vă stimulează imaginația și o face cu prisos și roadă bună. felicitări pentru felul în care vă jucați cu îngerii!
pentru textul : clasică detitlul este vazut anormal pentru ca este un poem de dragoste si e primavara si Raluca simte substanta vietii in traducere libera si poate chiar ne provoaca intr-un mod simbolistic la dragoste si tot ce tine de ea si asta nu e o crima si de aceea insist sa nu-l mai tii in atelier pentru ca este un poem nu perfect ci care sufera de astenie de primavara si cred ca am adus suficiente argumente (de gen feminin) de care poate nu vei putea tine cont insa cel putin vei incerca sa intelegi ce vreau sa spun dupa ce adaogi tu ceva virgule cu V de la Virgil
pentru textul : amidon de:p
ei bine, o mica traducere a titlui nu ar strica. macar pentru mine necunoscatorul
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor dese pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
pentru textul : peisaj cu individ I decvas ori vax
angela nache mamier - 03 Iul 2013
un poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
merita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
Înainte și după eclipsă
Angela, sînt convins că înainte de intrarea siteului în eclipsă(mentenanță), citisem în subsolul textului meu un alt comen-
tariu scris de tine, cu o direcție diametral-opusă față de cel pe care-l văd afișat acum. Din primul comentariu nu a rămas
decât cuvântul vax(din titlu), comentariu în care reproșai textului lipsa de stil, tehnică(Deh, francezii ăștia cu sperstitiile lor literare: stil, tehnica versului etc. etc)
După ieșirea din eclipsă, surpriză - văd în subsol un comentariu elogios din cale-afară, cusut cu ață albă... ceea ce
mă amuză nespus, făcându-mă să mă gândesc la femeile literate care, sau te desființează printr-o trăsătură de condei,
sau te elogiază din cale-afară. Ambele atitudini - exagerate și departe de adevăr (de adevărul literar)
Mă simt nevoit așadar, să-ți răspund la ambele comentarii, intuind care a fost motivul real al intrării
în eclipsa pe o durată de 48h al hermeneii. - Multumesc de trecere și pentru semnul de lectură.
Eugen.
pentru textul : Cvas deun poem care urmărește o discursivitate sub raport semnat, cum obișnuiește autorul... se simpatizează cu o formă a amintirii, a senzațiilor nicidecum volatile, a unei pseudocrize. ceva a rămas cu mult în urmă, dar e legat de un altceva prezent, de parcă toate iubirile ar fi una singură și mereu prezentă. în acest context se poate scuza ușorul sentimentalism aplicat.
pentru textul : primăvara contemplând un bărbat! dePăcat de remarcile searbede de mai sus, era oare chiar nevoie de ele?
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dePe Carmen am cunoscut-o și spun, moartea se joacă uneori cu poeții, ni-i ia, ni-i aduce înapoi.
Carmen va reveni printre noi cât de curând, adevăr vă spun eu vouă!
Iar ție Ioana îți mulțumesc pentru că ai scris acest necrolog cu suflet de femeie pentru cine are ochi să vadă dar și pentru cine nu are ochi să vadă.
Andu
îți mulțumesc frumos pentru faptul că mi-ai lăsat semn. eu știam că pentru noi bărbații sunt rele :) să ai o seară frumoasă! fără comparații!:)
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr deda, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deCălin,
îți mulțumesc din nou pentru trecere și părere. Am avut ceva emoții pentru că textul își schimbă direcția față de precedentul, dar văzând ce ai spus, nu-mi rămâne decît să tot scriu, și să vă tot arăt și să sper că nu-mi pică netul, că nu-mi crapă windows-ul și nu-mi pierd degetele în ceva accident oribil. :) Eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasă...
Silvia,
ai dreptate. Voi modifica, ar suna și mai firesc la citire utilizarea alternativelor. Ai un simț al observației grozav. Și observațiile de la hidden agenda au fost foarte pertinente. Îți mulțumesc pentru indicații și te mai aștept pe texte. Ai văzut, sunt ascultătoare. :)
francisc, nu-i tocmai o descriere cât un monolog interior, e proză jurnal. Mai greu cu dialogul (oricum e piatra de moară a prozei.) In textul acesta e putin dialog. Un text practic 80% dialog e Unhappily ever after, dacă ți-e poftă de unul. L-am refăcut de curând la indicațiile lui Andu. Personal, îmi place. Și numai ca idee.
Vă mulțumesc pentru atenție și păreri. :)
pentru textul : am evadat un timp (2) deSuperbă idee poetică și cred că Adriana și-a găsit în cele din urmă filonul poetic minimalist. Încă mai poate fi simplificat până la esență, dar în românește un poem trebuie să mai și 'sune' că nu suntem japonezi. Am citit aici un text remarcabil, aștept cu interes recomandarea. Opțiunea mea este 100% favorabilă.
pentru textul : capcana deCât mai multă lume ar trebui să intre în această biserică de cuvinte.
Margas
Da, Bobadil, ai dreptate. Și mie mi-a picat prost cum sună acolo. Dar încă nu am găsit o altă formulă. Dorel, nu știu cum să răspund. Nu cred că am citit poezia anilor 60 iar la vremea respectivă nici nu cred că mă interesa poezia. Cel puțin aceea de tipul acesta. O fi vreo coincidență. Așa scriu eu. Uneori.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere desint metafore deosebite in acest poem: "sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei pe cealaltă crește un turn cu vrăbii" sau ochiul ce se crede viu vede dincolo clătinarea lumii" ceva scade intensitatea, cred ca ar trebui sa o mai citesti, sa te gindesti...nu este decit o parere. revin mai tirziu.
pentru textul : cel mai frumos idol nu există decd-uri cu ceea ce a solicitat Virgil se gasesc de vanzare la Muzeul Satului din Bucuresti.
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert deAm înţeles. Legat de "românizare" - mă gândesc dacă ideea d-lui Pruteanu, conform căreia neologismele ar trebui ortografiate româneşte, nu este o soluţie care să nu se impună "cu orice preţ"... căci, spun eu, importăm conceptul, nu forma.
Da, sunt interesat foarte de acel fişier. Lucrarea mea de licenţă ("Influenţa limbajului asupra filosofiei") a avut incursiuni prin zona asta.
e-mail: [email protected]
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deAm devenit membru al acestei comunități tocmai din dorința și bucuria de a citi texte deosebite, de a comunica impresii, idei la un nivel elevat. Opinia că sînteți un poet de valoare nu este chiar unilaterală. Contribuția mea în cadrul acestei comunități este modestă dar sinceră. Ceea ce nu înțeleg uneori este de ce sînteți ca să spun așa, fără supărare, puțin caustic. Dacă interpretarea mea este greșită ați putea să ne lămuriți chiar dvs. înțelesul acestui poem. Îmi pare rău dacă fără să-mi dau seama am săvîrșit vreo eroare.
pentru textul : la răsărit de eden deDomnule Titarenco, cu tot respectul, nu cred că este corect deontologic să-mi atribuiți "evidențe" ori "probabilități" asupra cărora nu m-am pronunțat. În plus, expresia domniei voastre "hai să fim serioși" nu este un argument științific, la fel cum nici a mea, "unii teologi", nu este; dar nu cred că este locul aici pentru prea multă acribie. Genitivul, da, vă dă dreptate. La fel și termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți. Cer scuze pentru îndrăzneală și vă salut călduros.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deDupă un asemenea poem s-ar cuveni un moment de reculegere...
,,E mult de-atunci, cu toate astea, iată,
La fel încep absenţele să sune.
- Ce vorbe au uitat să ne adune,
Câţi viermi de bronz ne mai separă, tată?"
Încep cu finalul, fiindcă un final bun te face să reciteşti poemul...Concluzia e bine reliefată şi susţinută impecabil de întrebarea retorică din ultimul vers.
Câteva consideraţii ,,tehnice" :) Mie îmi plac sonetele... am scris câteva demult. Acesta e un sonet cu trei catrene şi un distih (ultimul catren şi distihul înlocuiesc vechile terţine), cu rime de forma: a/b/a/b...b/a/b/a... c/d/d/c... c/d. Măsura alternează între 11 şi 10 silabe în primele două catrene, apoi este doar de 11 silabe (ca în sonetele clasice). Prezenţa rimelor masculine în primele două catrene îi ,,taie" din efectul muzical de tânguire şi asta e bine pentru că sugerează o anume împăcare, o resemare, chiar o acceptare curajoasă, specific masculină, a unui destin, fapt susţinut şi de ultimul vers.. Apreciez că rimele nu sunt din seria celor facile, folosirea cratimelor nu este deloc forţată, iar punctuaţia perfectă. Se vede clar condeiul exersat.
Remarc multe imagini sugestive şi unele idei cu valoare de adevăr universal:
,,....tot la fel sculptează
Hienele de ceaţă-n epitaf"
,,Când gândul calcă pe un piept de praf?"
,,Tăcerea mov – eternul fotograf –
Pe umerii de tablă stă de pază."
,,Octombrie e-o babă de cărbune,
Cu ochii plânşi, acoperiţi cu vată;"
De asemenea, mi-a plăcut că titlul 14/10/93 este susţinut de repetiţia expresiei ,,e mult de-atunci".
pentru textul : 14/10/93 deVersul final m-a tulburat şi pe mine. Ar trebui să scriu un poem cu titlul 13/09/02, fiindcă ,,La fel încep absenţele să sune"
Mulţumesc pentru acest poem, Adrian.
(am scris mult, dar mi-a făcut plăcere)
Comiţi constant erori ortografice şi nu numai. De ce nu-ţi reciteşti textele după ce le postezi?
pentru textul : ascult marea defoarte frumoasa ultima strofa. Mi-a placut in mod deosebit imaginea pasarilor dand din cap.Unele gratioase, altele repezite...
pentru textul : mecca fluturilor deȘi dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMda, chiar de asta mi-a amintit: "scrieţi o compunere cu titlul "toamna". Dacă asta s-a vrut, e o reuşită.
pentru textul : toamnă fără iluzii de„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
pentru textul : Cântecul ei trist dePagini