cred ca ar trebui sa faci cel putin trei miscari de optimizare a textului. avand in vedere ca este o poezie de dragoste cu tendinte elegiace, ca sa nu devina siropoasa, ar trebui sa eviti - adica sa scoti sau sa inlocuiesti - cuvinte care in context pot deveni clisee: umbre, miresme, speranta, etc.. apoi, ar mai trebui sa iti stabilesti un univers (poetic) limitat, pentru un mesaj coerent si direct (adica sa nu amesteci atat de multe tipuri de sintagme si figuri de stil care spun fix acelasi lucru, de ex. flori, patefoane, cai, roti, linguri, culori, sentimente, senzatii, etc.) altfel, te alegi cu un mesaj diluat, fracturat, incomplet, dat tocmai de confuzia mesajelor colaterale. poemul trebuie sa aiba o unitate intrinseca cel putin intr-o directie. in final, ori segmentezi poemul in mai multe si le lucrezi in parte, ca texte separate (chiar daca, grafic, le asezi impreuna) ori te opresti cand consideri ca ai reusit sa spui nu mai mult decat aveai de spus. poezia e ca si pictura. o linie in plus poate strica tot. cititorul este un "animal comod si vanitos". daca ii dai prea usor sau repeti acelasi lucru se plictiseste, daca e prea mult nu are rabdare iar daca e pe prea putin vrea mai mult. fragmentul de cod lipsa trebuie sa fie bine dozat pentru ca dorinta si bucuria cautarii pentru "completare" sa se manifeste plenar. ...
...Personal, găsesc acest discurs agreabil, or poate chiar mai mult. Consider că este foarte greu să scrii o poezie fără culoare, dezbrăcată, în mare parte, de caracterul metaforic/alegoric, şi, totuşi, să reuşeşti să pui cititorul în faţa unui univers elastic, care să incite prin ascunderea unui sens in-evident în... evidenţă. Nu ştiu dacă sunt tocmai coerent, dar mă rog.
...Nu văd ce ar fi rău în naraţiunea unui text poetic. Caracterul autobiografic se relevă cel mai bine prin naraţiune, iar prozaismul, atâta vreme cât este asumat, şi folosit întocmai ca un instrumetn liric, face minuni.
...De aceea, repet, consider că acest text este unul bun, cu unele comparaţii reuşite, asumat, care nu poetizează, care împrăştie lehamite existenţială, acea lehamite care se transformă, de multe ori, în potenţă poetică sui-generis.
...I-as reproşa autorului unele sintagme care nu slujesc nici unei trăsături pomenită în acest com: "aerul tare al înălţimilor/nefericire infinită/să numeri minutele".
Remarc: "ar trebui să mă împrietenesc cu un poet
m-ar putea trezi în toiul nopții la realitate
cu cîte o idee nouă despre nefericire" - da, poate că cei mai mulţi dintre noi ar trebui să începem marea împăcare cu lumea prin noi înşine.
tu nu poți vorbi decât din suflet, Mariana. apreciez mult semnul tău. este o dovadă vie a faptului că esteticul, oricât de riguros ar fi, are o prelungire vie în emotivitate. îmi plac pasajele subliniate. îți mulțumesc frumos, cu toată aprecierea care vine de la El! dacă aș scrie mai mult aș bate câmpii... tu mă cunoști acum și prin acest poem. ceea ce mă bucură.
gând bun!
probabil că dacă textul ar fi mai scurt, mai puțin stufos, ar avea șanse să se salveze. în plus, prea multe cuvinte de legătură și prea mult retorism sec
am lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
Impresionanta poveste. Si captivanta. Ca sa nu mai spun ca nu m-am gandit pana acum la iubire ca la o arma de auto/distrugere in masa. Nu e chiar lipsit de adevar acest final de poem.
Dumnezeu ne-a oferit sufletul si trupul. Mintea nu este decat o facultate a sufletului dar nu te poti apropia de Dumnezeu numai cu mintea, aceasta poate cel mult sa iti indrume pasii prin lecturi, prin problemele pe care rezolvi sau nu, prin intelegerea rostului unor lucruri, dar nu obligatoriu. Altfel ce sansa de mantuire ar avea un om slab la minte? Ar fi el discriminat de Hristos, ar pierde "startul"? Citirea Scripturii nu cred ca este un act pur rational ci aceasta postura trebuie insotita de o anumita stare a sufletului, de umilinta in fata lui Dumnezeu si de abordare a unei atitudini pasive, de receptare. Atunci cand ne rugam cat este minte si cat este inima? Cunoasterea rationala nu duce la Dumnezeu, daca nu este insotita de o curatire interioara. Nu omul este cel care intelege Evanghelia cu Dumnezeu alege sa o releve ori nu. Apostolii nu erau mari invatati, cu exceptia cunoscuta. Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita. Iti pot intelege credinta chiar daca Luther si Calvin nu s-au gandit la asa ceva cand au inceput "reforma". Insa eu impartasesc alte idei. Acesta insa nu este un motiv ca intre noi doi sa existe o prapastie. Cred ca ar fi mai intelept sa nu transformam discutia intr-o polemica religioasa. Niciunul dintre noi nu se va schimba. Intre timp oamenii au invatat sa fie toleranti unii cu ceilalti. Ma bucur ca l-ai citit pe Radu Gyr.
Asta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
Cristina, a fost prea frumos! Am scris cu drag pentru colegii care nu au putut veni, aşa cum s-a văzut din locul în care am tremurat :) Mulţumesc pentru tot. Nu am mai stat mult, deşi aş fi vrut :)
Carmnen, ţi-am rostit acolo numele cu mândrie. Ne-ai auzit, da? :) Chiar dacă geografic ne despart mări şi ţări, suntem atât de aproape în poeme! Îţi mulţumesc mult!
Paul, mulţumesc. Am trimis sufletul în patru zări să îmbrăţişeze pe toţi cei care nu au putut ajunge :) Ce frumoşi şi cuminţi suntem toţi în aceeaşi carte, pe aceeaşi stradă de culori! Aseară a fost prima lectură la lumina veioezei. Restul e tăcere...
Alina, eu mulţumesc pentru selecţie, pentru invitaţie şi îi mulţumesc Lui Dumnezeu că am putut ajunge. M-a impresionat totul. Am scris şi pentru tine cu foarte mult drag. Am vrut să ai un feedback alături de al Cristinei. Vreau să mai merg la Iaşi :)
D-le Velea, n-am citit textul, desi aveam intenţia. Însă când am văzut că se întinde cât o anaconda, mi-am reconsiderat poziţia :).
Din punct de vedere al citirii, în mediul virtual, lungimea textului este un criteriu esenţial. Nimeni nu prea stă să citească ce depăseşte 3 sferturi de a4. De aceea, ar fi foarte bine dacă aţi fragmenta textul, postându-l pe rând. Eu l-aş citi :)
am citit textul si mi-a placut. in special atmosfera creata, modul nostalgic de raportare la o dragoste la limita, de ce nu imposibila. pt ca cel mai greu e sa te iubesti pe tine. si nu o poti face decat devorandu-te. asta poate fi, recunosc, si ura. una peste alta, e o forma de a te lua in stapanire, de a ajunge la tine. iar in doi e ok. pt ca mai usor musti din altul, decat din tine.
sunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
mi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
am sa rearanjez textul,astfel sa-l incadrez la poezie daca asta ar insemna 'corectura'; in ce priveste 'experimentul' m-ati nedumerit, la mine cam tot ce scriu e experiment:)
1. eu ma intreb cum arata un scaun cu doua roti..sigur nu are patru (doua mari si doua mici?)..banuiesc ca te referi la cel pt invalizi, nu? cred ca 'scaun cu rotile' ar fi mai indicat si banuiesc ca si mai...util.
2. sincer? un scafandru nu se va arunca niciodata 'fara masca' in adincuri si chiar daca o pierde important este sa aiba cilindrul de aer in spate si acel 'regulator' de a carui viata depinde..deci,da, titlul este cam tras de mustati.
Hopernicus și Alma, vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Din păcate, vreme de vreo lună, sunt foarte ocupat și nu am timp să vă citesc și, în general, să citesc pe aici. Mă mulțumesc să postez câte un text. După aceea însă...
Ok, Cailean, să presupunem că simțul meu estetic (deși asta nu are legătură cu poezia) este slab dezvoltat sau incapabil să critice acest text. E părerea ta și o respect. Am înțeles ideea poemului, care de altfel e de când lumea. Vroiai filosofie? La ce ți-ar ajuta? Acesta e stilul meu de a comenta. Dacă nu agreezi asta, fă o cerere și te trec pe lista "celor pe care nu îi mai comentez". Din lipsă de timp, desigur.
Un text cu inserții "postmoderniste" ce colorează peisajul anotimpului. Amprenta asta, din păcate caracterizantă a orașului, mâncat de cariile șantierelor, se regăsește peste tot, mă stresează și pe mine câteodată: "esențialul e să nu știi cum se termină filmul cu octombrie doar un travelling pe străzi în reparații" Îmi place finalul: "când fiecare piatră va fi o epifanie vom avea momentul perfect ca lumina technicolor pe iarba udă acum l’odeur de la folie motor!" Zoom pe poezie!
cred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
este semnul al saselea al Penitentei sau labirinturile atat de minutios cladite aluneca inevitabil spre Przybyszewski?...un strigat in sensul metafizic, impotriva violentei propriilor sentimente, ereziei dogmelor? in dragoste nu exista invingator si invins...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul este de o anumită factură și cred că reușește în acel sens. În strofa a doua însă te obosesc acele care, că.
pentru textul : Decofrare II decred ca ar trebui sa faci cel putin trei miscari de optimizare a textului. avand in vedere ca este o poezie de dragoste cu tendinte elegiace, ca sa nu devina siropoasa, ar trebui sa eviti - adica sa scoti sau sa inlocuiesti - cuvinte care in context pot deveni clisee: umbre, miresme, speranta, etc.. apoi, ar mai trebui sa iti stabilesti un univers (poetic) limitat, pentru un mesaj coerent si direct (adica sa nu amesteci atat de multe tipuri de sintagme si figuri de stil care spun fix acelasi lucru, de ex. flori, patefoane, cai, roti, linguri, culori, sentimente, senzatii, etc.) altfel, te alegi cu un mesaj diluat, fracturat, incomplet, dat tocmai de confuzia mesajelor colaterale. poemul trebuie sa aiba o unitate intrinseca cel putin intr-o directie. in final, ori segmentezi poemul in mai multe si le lucrezi in parte, ca texte separate (chiar daca, grafic, le asezi impreuna) ori te opresti cand consideri ca ai reusit sa spui nu mai mult decat aveai de spus. poezia e ca si pictura. o linie in plus poate strica tot. cititorul este un "animal comod si vanitos". daca ii dai prea usor sau repeti acelasi lucru se plictiseste, daca e prea mult nu are rabdare iar daca e pe prea putin vrea mai mult. fragmentul de cod lipsa trebuie sa fie bine dozat pentru ca dorinta si bucuria cautarii pentru "completare" sa se manifeste plenar. ...
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele de...Personal, găsesc acest discurs agreabil, or poate chiar mai mult. Consider că este foarte greu să scrii o poezie fără culoare, dezbrăcată, în mare parte, de caracterul metaforic/alegoric, şi, totuşi, să reuşeşti să pui cititorul în faţa unui univers elastic, care să incite prin ascunderea unui sens in-evident în... evidenţă. Nu ştiu dacă sunt tocmai coerent, dar mă rog.
...Nu văd ce ar fi rău în naraţiunea unui text poetic. Caracterul autobiografic se relevă cel mai bine prin naraţiune, iar prozaismul, atâta vreme cât este asumat, şi folosit întocmai ca un instrumetn liric, face minuni.
...De aceea, repet, consider că acest text este unul bun, cu unele comparaţii reuşite, asumat, care nu poetizează, care împrăştie lehamite existenţială, acea lehamite care se transformă, de multe ori, în potenţă poetică sui-generis.
...I-as reproşa autorului unele sintagme care nu slujesc nici unei trăsături pomenită în acest com: "aerul tare al înălţimilor/nefericire infinită/să numeri minutele".
Remarc: "ar trebui să mă împrietenesc cu un poet
m-ar putea trezi în toiul nopții la realitate
cu cîte o idee nouă despre nefericire" - da, poate că cei mai mulţi dintre noi ar trebui să începem marea împăcare cu lumea prin noi înşine.
Felicitări!
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ detu nu poți vorbi decât din suflet, Mariana. apreciez mult semnul tău. este o dovadă vie a faptului că esteticul, oricât de riguros ar fi, are o prelungire vie în emotivitate. îmi plac pasajele subliniate. îți mulțumesc frumos, cu toată aprecierea care vine de la El! dacă aș scrie mai mult aș bate câmpii... tu mă cunoști acum și prin acest poem. ceea ce mă bucură.
pentru textul : de unde curg întrebările degând bun!
pe scurt, dansez prost?
pentru textul : cheile deprobabil că dacă textul ar fi mai scurt, mai puțin stufos, ar avea șanse să se salveze. în plus, prea multe cuvinte de legătură și prea mult retorism sec
pentru textul : Deşertul indigo deun mod inteligent de a lega versurile, și, în același timp, de a dezlega înțelesurile.
pentru textul : năluca demi-a plăcut acest poem, prin eleganța și lejeritatea lui.
am lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
pentru textul : toate oasele deImpresionanta poveste. Si captivanta. Ca sa nu mai spun ca nu m-am gandit pana acum la iubire ca la o arma de auto/distrugere in masa. Nu e chiar lipsit de adevar acest final de poem.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deDumnezeu ne-a oferit sufletul si trupul. Mintea nu este decat o facultate a sufletului dar nu te poti apropia de Dumnezeu numai cu mintea, aceasta poate cel mult sa iti indrume pasii prin lecturi, prin problemele pe care rezolvi sau nu, prin intelegerea rostului unor lucruri, dar nu obligatoriu. Altfel ce sansa de mantuire ar avea un om slab la minte? Ar fi el discriminat de Hristos, ar pierde "startul"? Citirea Scripturii nu cred ca este un act pur rational ci aceasta postura trebuie insotita de o anumita stare a sufletului, de umilinta in fata lui Dumnezeu si de abordare a unei atitudini pasive, de receptare. Atunci cand ne rugam cat este minte si cat este inima? Cunoasterea rationala nu duce la Dumnezeu, daca nu este insotita de o curatire interioara. Nu omul este cel care intelege Evanghelia cu Dumnezeu alege sa o releve ori nu. Apostolii nu erau mari invatati, cu exceptia cunoscuta. Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita. Iti pot intelege credinta chiar daca Luther si Calvin nu s-au gandit la asa ceva cand au inceput "reforma". Insa eu impartasesc alte idei. Acesta insa nu este un motiv ca intre noi doi sa existe o prapastie. Cred ca ar fi mai intelept sa nu transformam discutia intr-o polemica religioasa. Niciunul dintre noi nu se va schimba. Intre timp oamenii au invatat sa fie toleranti unii cu ceilalti. Ma bucur ca l-ai citit pe Radu Gyr.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deAsta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
pentru textul : tăceri deMulțumesc pentru adăstare și încondeiere.
pentru textul : Durere demulţumesc.
pentru textul : spovedanie deCristina, a fost prea frumos! Am scris cu drag pentru colegii care nu au putut veni, aşa cum s-a văzut din locul în care am tremurat :) Mulţumesc pentru tot. Nu am mai stat mult, deşi aş fi vrut :)
Carmnen, ţi-am rostit acolo numele cu mândrie. Ne-ai auzit, da? :) Chiar dacă geografic ne despart mări şi ţări, suntem atât de aproape în poeme! Îţi mulţumesc mult!
Paul, mulţumesc. Am trimis sufletul în patru zări să îmbrăţişeze pe toţi cei care nu au putut ajunge :) Ce frumoşi şi cuminţi suntem toţi în aceeaşi carte, pe aceeaşi stradă de culori! Aseară a fost prima lectură la lumina veioezei. Restul e tăcere...
Alina, eu mulţumesc pentru selecţie, pentru invitaţie şi îi mulţumesc Lui Dumnezeu că am putut ajunge. M-a impresionat totul. Am scris şi pentru tine cu foarte mult drag. Am vrut să ai un feedback alături de al Cristinei. Vreau să mai merg la Iaşi :)
pentru textul : Virtualia în real deD-le Velea, n-am citit textul, desi aveam intenţia. Însă când am văzut că se întinde cât o anaconda, mi-am reconsiderat poziţia :).
Din punct de vedere al citirii, în mediul virtual, lungimea textului este un criteriu esenţial. Nimeni nu prea stă să citească ce depăseşte 3 sferturi de a4. De aceea, ar fi foarte bine dacă aţi fragmenta textul, postându-l pe rând. Eu l-aş citi :)
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deSilvia iti multumesc.
pentru textul : prin fereastra trenului roșu devlad iti multumesc si tie. e un semn pe care o sa-l port in buzunarul de la piept. stii, nu?
am citit textul si mi-a placut. in special atmosfera creata, modul nostalgic de raportare la o dragoste la limita, de ce nu imposibila. pt ca cel mai greu e sa te iubesti pe tine. si nu o poti face decat devorandu-te. asta poate fi, recunosc, si ura. una peste alta, e o forma de a te lua in stapanire, de a ajunge la tine. iar in doi e ok. pt ca mai usor musti din altul, decat din tine.
pentru textul : dragoste la periferie desunt o fire bătăioasă... nu renunţ cu una cu două, Roxana.
pentru textul : să fii luat la bașcă demi-a explicat Virgil că a fost o eroare ştergerea comentariului, de fapt am văzut că şi tu ai remarcat, dispariţia lui.
Deci, spuneam ieri că m-a impresionat textul tău şi mi-a creat o undă de umor negru subiectul tratat şi anume acela, a deveniri fiinţelor vii supuşii maşinăriilor, maşini bune la toate, cele ce înlocuiesc chiar şi amorul sau sexul. Ai creat, cu multă măiestrie, o lume a viitorului scăpat de sub control uman fără a se pierde de fapt necesităţile umane.
Un text savuros, interesant şi bine conceput. Şi totuşi mă întreb, cum de a rămas necomentat...
Eu citesc de mult pe Hermeneia, de fapt şi acest text l-am citit şi în 2009 dar constat că trebuie să mai citesc mult pentru a mă convinge cine citeşte şi cine scrie...
am sa rearanjez textul,astfel sa-l incadrez la poezie daca asta ar insemna 'corectura'; in ce priveste 'experimentul' m-ati nedumerit, la mine cam tot ce scriu e experiment:)
va rog, argumentati un pic, multumesc
pentru textul : deviațiiart de1. eu ma intreb cum arata un scaun cu doua roti..sigur nu are patru (doua mari si doua mici?)..banuiesc ca te referi la cel pt invalizi, nu? cred ca 'scaun cu rotile' ar fi mai indicat si banuiesc ca si mai...util.
2. sincer? un scafandru nu se va arunca niciodata 'fara masca' in adincuri si chiar daca o pierde important este sa aiba cilindrul de aer in spate si acel 'regulator' de a carui viata depinde..deci,da, titlul este cam tras de mustati.
pentru textul : umbre de castan deaici da, e ceva parfum de hermeneia. dincolo, la parfum de hermeneia, era mai mult miros de transpiratie de sub brat. vantul, ce bun e el cateodata!
pentru textul : semnul de plecare deAlta fara a lui Djamal. Nu stiu daca-mi place sau nu. Dar e interesanta. Si poarta marca "Djamal". Inconfundabila.
pentru textul : Acces deerr: "poezie", desigur.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deHopernicus și Alma, vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Din păcate, vreme de vreo lună, sunt foarte ocupat și nu am timp să vă citesc și, în general, să citesc pe aici. Mă mulțumesc să postez câte un text. După aceea însă...
pentru textul : La taifas deOk, Cailean, să presupunem că simțul meu estetic (deși asta nu are legătură cu poezia) este slab dezvoltat sau incapabil să critice acest text. E părerea ta și o respect. Am înțeles ideea poemului, care de altfel e de când lumea. Vroiai filosofie? La ce ți-ar ajuta? Acesta e stilul meu de a comenta. Dacă nu agreezi asta, fă o cerere și te trec pe lista "celor pe care nu îi mai comentez". Din lipsă de timp, desigur.
pentru textul : Drum interior denu cred că e în șantier pt. că nu e modernă ci pt. restul motivelor expuse.
pentru textul : suflet felii deUn text cu inserții "postmoderniste" ce colorează peisajul anotimpului. Amprenta asta, din păcate caracterizantă a orașului, mâncat de cariile șantierelor, se regăsește peste tot, mă stresează și pe mine câteodată: "esențialul e să nu știi cum se termină filmul cu octombrie doar un travelling pe străzi în reparații" Îmi place finalul: "când fiecare piatră va fi o epifanie vom avea momentul perfect ca lumina technicolor pe iarba udă acum l’odeur de la folie motor!" Zoom pe poezie!
pentru textul : beautyland decred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
pentru textul : cu inima cât un purice de diamant denu stiu daca 'distrus' e ok, dar a inclinat mult balanta, un pic intentionat am 'alunecat' pe finalul asta; multumesc de aprecieri si lectura!
pentru textul : Prietena Portocalie deeste semnul al saselea al Penitentei sau labirinturile atat de minutios cladite aluneca inevitabil spre Przybyszewski?...un strigat in sensul metafizic, impotriva violentei propriilor sentimente, ereziei dogmelor? in dragoste nu exista invingator si invins...
pentru textul : de profundis dePagini