cred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
Poate am rămas eu cu nostalgia cenaclurilor frecventate: de la cel organizat de Ovid Crohmălniceanu (unde citeau Iaru, Nedelciu, Cărtărescu etc.) până la cele studențești din Timișoara, Iași sau București)... Așa cum ai citit și tu "Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă." Acest "elitism al textelor" ți-l formezi treptat. "Röntgen" îl consider un text cu potențial, dar insuficient tratat. Deocamdată.
m-a emoționat semnul tău, Adrian! a fost ca și cum am fi băut o cană de must fiert, afară, în plină zăpadă, alături de cei dragi. ești un scriitor pe care îl respect și îndrăgesc! mulțumesc frumos pentru că ai vorbit cu sufletul! și gata, tac:)
"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
ar băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
îmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
anyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
Am schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
În versul 2 ar fi mers evitat "prinde_de", cu "prinde capătul". Topica în v4 dă o notă de forțare în recitare. Gerunziile unul sub altul "jucând"-"trimițând" pot fi revăzute. Se repetă "spune povestea" - "poveste de spus", tristețea, în versuri destul de apropiate, fiind poezie de mică dimensiune. Ideea în sine este și a tot fost vehiculată în tot felul de scrieri, aici remarc "cercuri de fum" și ceea ce ochiul abia vede. "hit the road", da, conține și o nuanță de ironie poezia ta.
Cred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
Îmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
Mii de scuze, o completare necesară: adică s-a ocupat de sonoritățile numelor, de trendy, de fâl fâl și cantabilitate, ce sună și cum sună și de aia ce zic eu că era mai important, nu.
draga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
Daniel, am reținut cele două observații pe metrică și am încercat să le găsesc o ”rezolvare”. Îți mulțumesc pentru atenționarea! În ceea ce-l privește pe armăsarul Oanei, Crin, legenda spune că acesta a identificat locul din munte, prăpastia în care a fost aruncată.
mai Vacarasule, iti marturisesc ca depun eforturi sa nu incalc (prea mult) regulamentul si sa nu ma lansez intr-o polemica aberanta cu tine. ceva ce nu ar interesa pe nimeni aici. chestia cu comunismul si cu batrinetea ma amuza teribil. ce imi place la tine este ca mai picuri pe ici pe colo cite o glumita din asta si nu ma plictisesc cind citesc ce scrii. tu chiar nu te-ai prins ca absolut nimeni aici nu da doi bani pe faptul ca tu te retragi "in glorie"? te-am rugat sa iei o gura de aer curat si sa te relaxezi. incearca sa nu mai raspunzi la intrebari pe care nu ti le-a pus nimeni sau sa dai informatii care nu intereseaza pe nimeni. de exemplu mie ( si cred ca si altora) ne este indiferent faptul ca tu ai fi sau nu filolog, sau faptul ca nu esti de acord cu regulamentul hermeneia, sau faptul ca ai avea nu stiu ce cotidian sau site-uri, etc. crede-ma devine ridicola toata ridicarea asta de fuste. din partea mea poti sa fii presedintele academiei romane. eu, "parasitorul de tara", "americanul", gindesc altfel. adica gindesc "democratic" (daca ar fi sa raspund la intrebarea ta). adica pentru mine toti sint membri hermeneia si atit. nu fac cazierul sau dosarul nimanui. nu ma intereseaza. pur si simplu. dar se pare ca tu nu ai priceput asta. deci ti-o mai repet. nu ma intereseaza si nici nu dau doi bani. din motive care ar necesita o explicatie laborioasa si pe care nu ti-o ofer pentru ca nu ai stiut cum sa te porti. daca ai fi intrebat civilizat ti-as fi raspuns asa cum am facut cu altii. tu ai pierdut acest privilegiu acum citeva comentarii. sper ca acum sa fie clar. poti sa numesti asta egocentrism sau aroganta sau cum vrei tu. dar asa functioneaza hermeneia. si asa va functiona. si eu cred ca e bine asa. faptul ca tu (sau altcineva) nu esti de acord cu asta este probabil regretabil dar that's life. in democratia (in care traiesc eu) oamenii invata sa traiasca si fara sa fie de acord unii cu altii. si fara sa isi impuna punctul de vedere cu forta. eu nu te-am obligat la nimic. nu te-am adus cu forta aici. ce nu inteleg eu este de ce a trebuit sa fii grobian cu mine si sa folosesti spatiul acesta intr-un mod despre care eu pot sa spun acum ca aduce mai mult cu comunismul de tip balcanic pe care aparent vrei sa ne spui ca il condamni. atita tot.
Cheile de la apartamentul lui Sanchez erau la derută, nu te-ai prins, avocatul acela împăiat era cheia. Haaa... pentru chestia asta nu am putut răbda să nu las semn. E bine susținut tonul și, per ansamblu, mi-a înghețat zâmbetul. Iar dacă tot m-am apucat de asta, hai să-ți mai spun că aici: "Se limpezește impresia generală de adulter intelectual. Azi am părasit literatura. " mi se pare că e prea lesnicioasă legătura; mai apoi nu m-am prins ce-ai avut cu sărmanii pitici, iar trimiterile sunt echivoce acolo, mă întreb dacă ai avut chiar asta în vedere. Și "uzat de atât de multă neviață" îmi pare forțat. All in all, bine-ai venit. Peste cele remarcate de Alma, mai zic și că, de obicei, după punct urmează majusculă. Ar fi bine să revezi textul ca redactare, altfel pare că l-ai aruncat așa... și e și obositor de citit.
Textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm, şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
Alma... nu corectez pentru ca n-am alte optiuni :) Jinn... e genul de stare in care mersul pe carbuni incinsi iti pare o joaca pentru copii... aveam nevoie de gura aceea de aer "argotic" ca sa-mi revin in ultimul nod de echilibru. Multam de trecere.
Da, ai talent la a scrie proza. Mie insa imi este neclar rostul acelui text scifi. Chiar daca ai incercat sa faci un fel de colaj totusi nu vad decit trei texte. In fiecare se simte ca tu esti autorul dar ele par totusi distincte. Si atunci ma intreb, de ce "jurnal literar"?
Sebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
sa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde? interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine
că se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
Cred că poemul își pierde considerabil forța pe la începutul strofei a doua culminând, pe partea negativă, unde se scufundă în clișeistic, cu versurile "și că n-o să murim noi dintr-un dor./ Nu mă tem și nu fug!/ N-o să-ți scriu, dar te iert!" Mai cred că trebuia să muți ghilimeaua a doua mai jos. Sau să nu ai ghilimele deloc. Ideea agendei masculine cu prioritizări ce nu includ aspirații afective sau estetice, este o mină de inspirație. Interesantă abordarea ta.
Foarte interesanta ideea acestui poem. "de rigoare" si "imbecilitate" nu imi plac, ba chiar nici "impaunat", "jonglerii"... Lasa versul sa respire, purifica-l de neologisme. Daca si aceasta a fost intentia ta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb dePoate am rămas eu cu nostalgia cenaclurilor frecventate: de la cel organizat de Ovid Crohmălniceanu (unde citeau Iaru, Nedelciu, Cărtărescu etc.) până la cele studențești din Timișoara, Iași sau București)... Așa cum ai citit și tu "Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă." Acest "elitism al textelor" ți-l formezi treptat. "Röntgen" îl consider un text cu potențial, dar insuficient tratat. Deocamdată.
pentru textul : Röntgen dein ciuda oricarui cleste poemul m-a inveselit si inaripat. nu am putut modifica starea si am ramas exact cu:
"adorm fericit
poate chiar sunt o alună gustoasă"
in timp ce ascult:nachtblut/nie gefraght
pentru textul : prea scurt jurnal detext jenant de slab
pentru textul : chemarea primă decum adica, de unde il scot?!
pentru textul : poem imposibil dedin colivie! :)
m-a emoționat semnul tău, Adrian! a fost ca și cum am fi băut o cană de must fiert, afară, în plină zăpadă, alături de cei dragi. ești un scriitor pe care îl respect și îndrăgesc! mulțumesc frumos pentru că ai vorbit cu sufletul! și gata, tac:)
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate de"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
pentru textul : semn (inevitabila confesiune) dear băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
îmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
pentru textul : Fără cuvinte deanyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
pentru textul : în vârful picioarelor dedesigur o consacrare pe "Hermeneia" este un nonsens, o gluma. Hermeneia practic nu exista. Iar Adrian Munteanu este deja un autor consacrat.
pentru textul : Un tânăr pin a sângerat în ploaie deAm schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
pentru textul : Oglinzi deÎn versul 2 ar fi mers evitat "prinde_de", cu "prinde capătul". Topica în v4 dă o notă de forțare în recitare. Gerunziile unul sub altul "jucând"-"trimițând" pot fi revăzute. Se repetă "spune povestea" - "poveste de spus", tristețea, în versuri destul de apropiate, fiind poezie de mică dimensiune. Ideea în sine este și a tot fost vehiculată în tot felul de scrieri, aici remarc "cercuri de fum" și ceea ce ochiul abia vede. "hit the road", da, conține și o nuanță de ironie poezia ta.
pentru textul : Păpușari deCred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
pentru textul : Poem cu capul în nori deÎmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
pentru textul : Ceasul meu deMii de scuze, o completare necesară: adică s-a ocupat de sonoritățile numelor, de trendy, de fâl fâl și cantabilitate, ce sună și cum sună și de aia ce zic eu că era mai important, nu.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dedraga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deDaniel, am reținut cele două observații pe metrică și am încercat să le găsesc o ”rezolvare”. Îți mulțumesc pentru atenționarea! În ceea ce-l privește pe armăsarul Oanei, Crin, legenda spune că acesta a identificat locul din munte, prăpastia în care a fost aruncată.
pentru textul : Oana demai Vacarasule, iti marturisesc ca depun eforturi sa nu incalc (prea mult) regulamentul si sa nu ma lansez intr-o polemica aberanta cu tine. ceva ce nu ar interesa pe nimeni aici. chestia cu comunismul si cu batrinetea ma amuza teribil. ce imi place la tine este ca mai picuri pe ici pe colo cite o glumita din asta si nu ma plictisesc cind citesc ce scrii. tu chiar nu te-ai prins ca absolut nimeni aici nu da doi bani pe faptul ca tu te retragi "in glorie"? te-am rugat sa iei o gura de aer curat si sa te relaxezi. incearca sa nu mai raspunzi la intrebari pe care nu ti le-a pus nimeni sau sa dai informatii care nu intereseaza pe nimeni. de exemplu mie ( si cred ca si altora) ne este indiferent faptul ca tu ai fi sau nu filolog, sau faptul ca nu esti de acord cu regulamentul hermeneia, sau faptul ca ai avea nu stiu ce cotidian sau site-uri, etc. crede-ma devine ridicola toata ridicarea asta de fuste. din partea mea poti sa fii presedintele academiei romane. eu, "parasitorul de tara", "americanul", gindesc altfel. adica gindesc "democratic" (daca ar fi sa raspund la intrebarea ta). adica pentru mine toti sint membri hermeneia si atit. nu fac cazierul sau dosarul nimanui. nu ma intereseaza. pur si simplu. dar se pare ca tu nu ai priceput asta. deci ti-o mai repet. nu ma intereseaza si nici nu dau doi bani. din motive care ar necesita o explicatie laborioasa si pe care nu ti-o ofer pentru ca nu ai stiut cum sa te porti. daca ai fi intrebat civilizat ti-as fi raspuns asa cum am facut cu altii. tu ai pierdut acest privilegiu acum citeva comentarii. sper ca acum sa fie clar. poti sa numesti asta egocentrism sau aroganta sau cum vrei tu. dar asa functioneaza hermeneia. si asa va functiona. si eu cred ca e bine asa. faptul ca tu (sau altcineva) nu esti de acord cu asta este probabil regretabil dar that's life. in democratia (in care traiesc eu) oamenii invata sa traiasca si fara sa fie de acord unii cu altii. si fara sa isi impuna punctul de vedere cu forta. eu nu te-am obligat la nimic. nu te-am adus cu forta aici. ce nu inteleg eu este de ce a trebuit sa fii grobian cu mine si sa folosesti spatiul acesta intr-un mod despre care eu pot sa spun acum ca aduce mai mult cu comunismul de tip balcanic pe care aparent vrei sa ne spui ca il condamni. atita tot.
pentru textul : Rupt de realitate deCheile de la apartamentul lui Sanchez erau la derută, nu te-ai prins, avocatul acela împăiat era cheia. Haaa... pentru chestia asta nu am putut răbda să nu las semn. E bine susținut tonul și, per ansamblu, mi-a înghețat zâmbetul. Iar dacă tot m-am apucat de asta, hai să-ți mai spun că aici: "Se limpezește impresia generală de adulter intelectual. Azi am părasit literatura. " mi se pare că e prea lesnicioasă legătura; mai apoi nu m-am prins ce-ai avut cu sărmanii pitici, iar trimiterile sunt echivoce acolo, mă întreb dacă ai avut chiar asta în vedere. Și "uzat de atât de multă neviață" îmi pare forțat. All in all, bine-ai venit. Peste cele remarcate de Alma, mai zic și că, de obicei, după punct urmează majusculă. Ar fi bine să revezi textul ca redactare, altfel pare că l-ai aruncat așa... și e și obositor de citit.
pentru textul : Schingiuire deTextul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul
şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm,
şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
Cu intenții bune, Mariana!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. desunteti unici...dar daca asa spune regulamentul...
pentru textul : Dintre bucăţi deAlma... nu corectez pentru ca n-am alte optiuni :) Jinn... e genul de stare in care mersul pe carbuni incinsi iti pare o joaca pentru copii... aveam nevoie de gura aceea de aer "argotic" ca sa-mi revin in ultimul nod de echilibru. Multam de trecere.
pentru textul : Drumul mătăsii deDa, ai talent la a scrie proza. Mie insa imi este neclar rostul acelui text scifi. Chiar daca ai incercat sa faci un fel de colaj totusi nu vad decit trei texte. In fiecare se simte ca tu esti autorul dar ele par totusi distincte. Si atunci ma intreb, de ce "jurnal literar"?
pentru textul : Drumul care nu există deSebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) desa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde? interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine
pentru textul : karuna decă se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deCred că poemul își pierde considerabil forța pe la începutul strofei a doua culminând, pe partea negativă, unde se scufundă în clișeistic, cu versurile "și că n-o să murim noi dintr-un dor./ Nu mă tem și nu fug!/ N-o să-ți scriu, dar te iert!" Mai cred că trebuia să muți ghilimeaua a doua mai jos. Sau să nu ai ghilimele deloc. Ideea agendei masculine cu prioritizări ce nu includ aspirații afective sau estetice, este o mină de inspirație. Interesantă abordarea ta.
pentru textul : Bilet sub o ușă deFoarte interesanta ideea acestui poem. "de rigoare" si "imbecilitate" nu imi plac, ba chiar nici "impaunat", "jonglerii"... Lasa versul sa respire, purifica-l de neologisme. Daca si aceasta a fost intentia ta.
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității deIoan, nu ştiu precis dacă şerpii năpârlesc toamna, dar cam asta e ideea.
Daniel, bună sesizare, e şi un fel de itinerar acolo.
Mulţumesc pentru intervenţii.
pentru textul : La margine (Profetul) deTe rog sa verifici textul si sa corectezi diacriticele si erorile de typo (sugestie: vîmntului ) ! ialin
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec dePagini