Alma eu zic mereu ca nu e timp de trait si ca prescurtarile ne lasa un mic ragaz de respirat. Promit .. cand voi scrie pentru tine .. va fi precis ..pentru Alma . Just wait !
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
Bianca... in materie de gusturi nu e ca si in viata unde traim dual... la nivel de gust avem un termen mediu celebru intre dulce si sarat si anume amarul... tocmai aici este de fapt tinta poemului, de a sugera exaltarea omului indragostit spre cele doua extreme si revenirea la realul amar. Andrei... textul acesta chiar nu a vizat in mod programatic trimiteri oculte decat in masura in care intra in reactie cu imaginarul lectorului. Va multumesc la amandoi pentru feed-back.
Hei, francisc! Cum sa fiu supărat! Nici vorbă! N-am de ce. E un jurnal care, iată, sună și pentru alții. Iar când l-am scris, mă gândeam că ție, probabil, îți va suna primul. q.e.d. Madim, da, problema fundamentală e alegerea, și DAAA!, bine zici, o alegere prin, paradoxal, renunțare. Alma, da, există și false opțiuni (opțiuni neadevărate, adică opțiuni ce nu stau în adevăr - de exemplu: astăzi decid să mă sinucid, dar nu o fac: e o opțiune falsă), și, respectiv, nu cred că e prea scurt, iată, "ideea a prins". Cu mulțumiri pentru trecere și popas.
Joaca de-a zeii. "Amintirea" de-a fi fost zei, de fapt. Stii ce zic? Desi "amalgamati in propriul ecou" mi-a creat imaginea pe care cred ca ai vizat-o, nu-mi pare din acelasi registru cu restul poeziei. Sunt interesata de continuare. Ce vei indrazni sa creezi de-aici?
""nimeni din Republica Moldova nu mai are acces la internet începând cu ora 16.00" :(" --- asta din ce cauza? din cauza lui Twitter? Eu tot nu ii inteleg pe moldoveni. Ei ori voteaza ori fac revolutie?
Fotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
Cred că, pentru mine, există mereu acel moment sau e necesar să existe, pentru că nu scriu decât când simt că trebuie să scriu. Scriu destul de rar. Am venit aici să onorez invitația Ioanei. Voi publica un fragment dintr-un fel de jurnal scris pe hârtie, între anii 2000-2002. "22 ianuarie 2002, ora 23 Sunt așa cum sunt și mă gândeam că scriu aici pentru că poate uneva în subconștientul meu știu că nu va mai rămâne altceva după mine: nici râsul, nici mișcarea mea dintr-un loc în altul, nici iubirile, nici copilul meu nenăscut, nici privirea sau zâmbetul și nici vreo vorbă bună. N-am știut cum să las nimic din toate acestea - câte se lasă aici. N-am știut să risc. Poate n-am știut decât să aștept, să treacă o zi, apoi altă zi. De fiecare dată îmi spun, clipa contează. Eu, cumva, sunt în afara clipei. V-am privit pe toți cum vă mișcați, încoace și-ncolo. Nu vreau să mor pentru că sunt prea curioasă de ce se va petrece. O curiozitate din afara lumii. Eu sunt naratorul, povestitorul. Trăiesc în sensul propriu al verbului numai la extreme: ori static, ori în alertă maximă. Tot ce este în acest interval este atât de monoton încât mă plictisește, nu pot simți clipa. Și-atunci aleg să am lumea mea, în care nu este nimeni, în care uneori nici eu nu sunt și unde nimeni nu bate la ușă." Vă mulțumesc pentru lectură.
Ai dreptate. Nicolae Tzone este un postmodernist prin vocație, prin efortul depus în favoarea singurei sale muze, Cultura. Nu am văzut ilustrația Mihaelei Schiopu (o cunoscută arhitectă și graficiană, de altfel, pe care o cunosc și o salut) la textele lui Nicolae Tzone, dar mi-ai stârnit curiozitatea. Jocul propus între text, lucrarea lui Danu și accentul pe Tzone (și pe articol) este baroc prin abordare, oniric prin scenografie. O nouă alfabetizare ludică, suprarealistă.
Cred că ştii povestea cu al patrulea mag :)
Foarte inspirată peniţa! Ai imbinat perfect mai multe simboluri, teme, motive, iar mesajul e unul care transpare cu blândeţe: să fim mai buni, mai iertători, mai luminoşi. Am remarcat pata de cerneală şi cred voi scrie un haiku.
Si da, poetul este/trebuie să fie acel crai de la răsărit.
La mulţi ani de poezie, Vlad, cu oameni frumoşi prin preajmă!
La mulţi ani de poezie tuturor crailor şi crăiţelor :) de pe H!
Imi pare un fel de experiment in care spui primul cuvant...ce este legat de el si tot asa. Sunt anumiti centrii ai textului care schimba ideea, dar care aparent nu spun nimic de pilda acel "altcineva". Poetic vorbind continutul este destul de banal. Ialin
viaţă şi moarte bătută pe o singură monedă. efigia efemerului la muritor. o singură monedă. două feţe identice, două feţe diferite. (înainte/înapoi; sus/jos– polul opus).“parcă despre moarte şi viaţă”. un drum lăsat deschis prin care vor trece doar zeii asemeni lui Ianus cel cu două feţe identice dar diferite.
am citit.
p.s. variantele au două feţe identice până la "viaţă şi moarte" unde sunt diferite şi totuşi nu se poate una fără cealaltă...
nu fac tapaj de patriotism ieftin. (asta că unii tot zic că noi "ăştia din diaspora nu am avea dreptul să vorbim despre românia, dar mă rog..." dar e cam aiurea să vorbeşti despre fărîmiţări şi autonomii (deşi mă tem că tu nici nu prea înţelegi ce înseamnă asta) cînd europa vorbeşte despre uniuni şi dărîmări de frontiere. că este nevoie de descentralizări şi mutări de entităţi decizionale aproape de spaţiul manageriat, înseamnă altceva. şi (again) trebuie făcut cu cap nu cu entuziasmul lui "să avem şi noi faliţii noştri".
părerea mea este că românii ar trebui să devină mai puţin poeţi şi mai mult pragmatici. pragmatismul este reţeta împotriva corupţiei şi ilegalităţii. dar atîta timp cît eşti mioritic şi visător şi speri că de undeva de sus îţi va veni ceva, sau crezi că "aşa ţi-e scris", nu ai să pui mîna să faci nimic şi ai să tot dai vina pe "ăi de sus" sau pe "ăl de sus".
şi că tot veni vorba despre descentralizare, oricît l-ar detesta cineva pe băsescu nu cred că e vina lui sau că trebuie el să vină şi să planteze coşuri de gunoi sau să le golească pe cele care duhnesc. tot aşa nu cred că e vina vreunui general de la bucureşti că un poliţist doarme în post sau că nu arestează pe ăia care tulbură liniştea sau care fură. descentralizarea sau autonomia nu e ceva ce vine de sus ci e o manifestare a unei mentalităţi născute în societatea civilă. pot sau vor românii să îşi poarte singuri de grijă, sau (again) altcineva e de vină?...
in august anul trecut s-au intimplat cele de mai sus (pentru mine). pot fi acuzat de subiectivism daca judec poemul? pai n-ar trebui, poezia asta nu e decit o poveste pe care am trait-o multi, insa povestea asta de mai sus nu e "decit" poezie
Cinstit si fara sa pup vreun cur, mie mi se pare o regula de bun simt postarea la doua zile si as vedea-o extinsa si la autori. Nu cred ca din acest punt de vedere ar trebui sa existe vreo diferentiere, e suficienta incadrarea respectiva. Sunt pentru eliminarea pe H a oricaror discriminari intre autori si novici dincolo de incadrarea respectiva, e suficient. Postarile "la gramada" dauneaza grav sanatatii oricui, mai ceva ca fumatul, parerea mea. Andu
yester, dragul meu, nu pot da azi toate penitele...lumea ma va crede prea generoasa. si nu sint. cit despre Mos Craciun, e mai receptiv la poezii, sint sigura! odata un copil drag mie inventase o poezie, pe care o spune dupa fiecare pozna: "Mos Craciun, Mos Craciun/sint cuminte si sint bun"...si o lua de la capat.:)
pentru că, și e sigur, agreez acest tip de discurs în care surprinzi cu finețe cel mai mic aspect al realității, cu toate că titlul nu mă încântă deloc, dar pentru final (ultimele 2s) ai semnul meu de prețuire. frumos, mi-a plăcut.
un asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
mai... tremurul ala, e ciudat cum ma recunosc in el.
congrats pentru felul in care stii sa redai o stare care e greu de explicat in cuvinte. si congrats pentru faptul ca in poeziile tale regasesc mereu acelasi fantastic constant, ca un vis pe care faci eforturi sa-l retii, convins fiind ca sensurile lui sunt infinite si au sa te salveze.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma eu zic mereu ca nu e timp de trait si ca prescurtarile ne lasa un mic ragaz de respirat. Promit .. cand voi scrie pentru tine .. va fi precis ..pentru Alma . Just wait !
pentru textul : Facerea lumii deprima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
pentru textul : Drumul mătăsii deBianca... in materie de gusturi nu e ca si in viata unde traim dual... la nivel de gust avem un termen mediu celebru intre dulce si sarat si anume amarul... tocmai aici este de fapt tinta poemului, de a sugera exaltarea omului indragostit spre cele doua extreme si revenirea la realul amar. Andrei... textul acesta chiar nu a vizat in mod programatic trimiteri oculte decat in masura in care intra in reactie cu imaginarul lectorului. Va multumesc la amandoi pentru feed-back.
pentru textul : insomnie denu am citit sau vazut Bee Season. e una din multele mele lipsuri probabil. dar iata si un avantaj: daca o citeam poate nu mai scriam asta
pentru textul : cuvintele sînt deHei, francisc! Cum sa fiu supărat! Nici vorbă! N-am de ce. E un jurnal care, iată, sună și pentru alții. Iar când l-am scris, mă gândeam că ție, probabil, îți va suna primul. q.e.d. Madim, da, problema fundamentală e alegerea, și DAAA!, bine zici, o alegere prin, paradoxal, renunțare. Alma, da, există și false opțiuni (opțiuni neadevărate, adică opțiuni ce nu stau în adevăr - de exemplu: astăzi decid să mă sinucid, dar nu o fac: e o opțiune falsă), și, respectiv, nu cred că e prea scurt, iată, "ideea a prins". Cu mulțumiri pentru trecere și popas.
pentru textul : Bunavestire decu cat recitesc ac text, cu atat mi se pare mai trist.
pentru textul : invocatio debine v-am gasit! va citesc si va admir de ceva vreme, ma bucur ca sunt printre voi... multumesc de intampinare! anna
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa depoate
daca asa vrei tu
trebuie sa gandesc, dar observ oricum doua lucruri care nu te caracterizeaza: acel ca in loc de precum, iar c cobor crama
suna a ironie, zau.
pentru textul : pseudopatriarhale III deJoaca de-a zeii. "Amintirea" de-a fi fost zei, de fapt. Stii ce zic? Desi "amalgamati in propriul ecou" mi-a creat imaginea pe care cred ca ai vizat-o, nu-mi pare din acelasi registru cu restul poeziei. Sunt interesata de continuare. Ce vei indrazni sa creezi de-aici?
pentru textul : antiplatonice I de""nimeni din Republica Moldova nu mai are acces la internet începând cu ora 16.00" :(" --- asta din ce cauza? din cauza lui Twitter? Eu tot nu ii inteleg pe moldoveni. Ei ori voteaza ori fac revolutie?
pentru textul : sandale pentru no woman's land deFotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deCred că, pentru mine, există mereu acel moment sau e necesar să existe, pentru că nu scriu decât când simt că trebuie să scriu. Scriu destul de rar. Am venit aici să onorez invitația Ioanei. Voi publica un fragment dintr-un fel de jurnal scris pe hârtie, între anii 2000-2002. "22 ianuarie 2002, ora 23 Sunt așa cum sunt și mă gândeam că scriu aici pentru că poate uneva în subconștientul meu știu că nu va mai rămâne altceva după mine: nici râsul, nici mișcarea mea dintr-un loc în altul, nici iubirile, nici copilul meu nenăscut, nici privirea sau zâmbetul și nici vreo vorbă bună. N-am știut cum să las nimic din toate acestea - câte se lasă aici. N-am știut să risc. Poate n-am știut decât să aștept, să treacă o zi, apoi altă zi. De fiecare dată îmi spun, clipa contează. Eu, cumva, sunt în afara clipei. V-am privit pe toți cum vă mișcați, încoace și-ncolo. Nu vreau să mor pentru că sunt prea curioasă de ce se va petrece. O curiozitate din afara lumii. Eu sunt naratorul, povestitorul. Trăiesc în sensul propriu al verbului numai la extreme: ori static, ori în alertă maximă. Tot ce este în acest interval este atât de monoton încât mă plictisește, nu pot simți clipa. Și-atunci aleg să am lumea mea, în care nu este nimeni, în care uneori nici eu nu sunt și unde nimeni nu bate la ușă." Vă mulțumesc pentru lectură.
pentru textul : ce am scris "atunci" deAi dreptate. Nicolae Tzone este un postmodernist prin vocație, prin efortul depus în favoarea singurei sale muze, Cultura. Nu am văzut ilustrația Mihaelei Schiopu (o cunoscută arhitectă și graficiană, de altfel, pe care o cunosc și o salut) la textele lui Nicolae Tzone, dar mi-ai stârnit curiozitatea. Jocul propus între text, lucrarea lui Danu și accentul pe Tzone (și pe articol) este baroc prin abordare, oniric prin scenografie. O nouă alfabetizare ludică, suprarealistă.
pentru textul : Poezie solemnă pentru Nicolae Tzone deNu stiu! Nultumesc de-ntrebare. Dar, da-mi voie sa-ti urez, inca o data, Sarbatori Fericite!
pentru textul : Între două tăceri deCred că ştii povestea cu al patrulea mag :)
Foarte inspirată peniţa! Ai imbinat perfect mai multe simboluri, teme, motive, iar mesajul e unul care transpare cu blândeţe: să fim mai buni, mai iertători, mai luminoşi. Am remarcat pata de cerneală şi cred voi scrie un haiku.
Si da, poetul este/trebuie să fie acel crai de la răsărit.
La mulţi ani de poezie, Vlad, cu oameni frumoşi prin preajmă!
La mulţi ani de poezie tuturor crailor şi crăiţelor :) de pe H!
pentru textul : trei crai de la răsărit deImi pare un fel de experiment in care spui primul cuvant...ce este legat de el si tot asa. Sunt anumiti centrii ai textului care schimba ideea, dar care aparent nu spun nimic de pilda acel "altcineva". Poetic vorbind continutul este destul de banal. Ialin
pentru textul : angst deviaţă şi moarte bătută pe o singură monedă. efigia efemerului la muritor. o singură monedă. două feţe identice, două feţe diferite. (înainte/înapoi; sus/jos– polul opus).“parcă despre moarte şi viaţă”. un drum lăsat deschis prin care vor trece doar zeii asemeni lui Ianus cel cu două feţe identice dar diferite.
am citit.
pentru textul : Epifanigramă (2) dep.s. variantele au două feţe identice până la "viaţă şi moarte" unde sunt diferite şi totuşi nu se poate una fără cealaltă...
poate îl pune careva la remarcate. nu de alta, dar e păcat ca un autor bun, fie el şi "patrulater frustrat" să fie ignorat:)
pentru textul : scurt tratat de geometrie sentimentală devăd că aici uitasem de peniță. e un eseu care chiar merită citit.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deDomnule Titerenco, doamna Ioana Geacar va multumesc frumos sa aveti srabatori luminate cu respect , adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles denu fac tapaj de patriotism ieftin. (asta că unii tot zic că noi "ăştia din diaspora nu am avea dreptul să vorbim despre românia, dar mă rog..." dar e cam aiurea să vorbeşti despre fărîmiţări şi autonomii (deşi mă tem că tu nici nu prea înţelegi ce înseamnă asta) cînd europa vorbeşte despre uniuni şi dărîmări de frontiere. că este nevoie de descentralizări şi mutări de entităţi decizionale aproape de spaţiul manageriat, înseamnă altceva. şi (again) trebuie făcut cu cap nu cu entuziasmul lui "să avem şi noi faliţii noştri".
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară depărerea mea este că românii ar trebui să devină mai puţin poeţi şi mai mult pragmatici. pragmatismul este reţeta împotriva corupţiei şi ilegalităţii. dar atîta timp cît eşti mioritic şi visător şi speri că de undeva de sus îţi va veni ceva, sau crezi că "aşa ţi-e scris", nu ai să pui mîna să faci nimic şi ai să tot dai vina pe "ăi de sus" sau pe "ăl de sus".
şi că tot veni vorba despre descentralizare, oricît l-ar detesta cineva pe băsescu nu cred că e vina lui sau că trebuie el să vină şi să planteze coşuri de gunoi sau să le golească pe cele care duhnesc. tot aşa nu cred că e vina vreunui general de la bucureşti că un poliţist doarme în post sau că nu arestează pe ăia care tulbură liniştea sau care fură. descentralizarea sau autonomia nu e ceva ce vine de sus ci e o manifestare a unei mentalităţi născute în societatea civilă. pot sau vor românii să îşi poarte singuri de grijă, sau (again) altcineva e de vină?...
Emil, mulțumesc de sugestii. Ai dreptate, scuturat un pic, poemul arată mai bine. tincuța
pentru textul : Inima mea se face confeti deda Virgil, prima forma era cea corecta, am sarit dex-ul cautind typo-urile de care ma acuza Dorin... am corectat!
pentru textul : boabe de timp deasa ca nu poti aparea decit rar si bine
in august anul trecut s-au intimplat cele de mai sus (pentru mine). pot fi acuzat de subiectivism daca judec poemul? pai n-ar trebui, poezia asta nu e decit o poveste pe care am trait-o multi, insa povestea asta de mai sus nu e "decit" poezie
am spus prea mult, am spus prea putin
pentru textul : coji de portocală deCinstit si fara sa pup vreun cur, mie mi se pare o regula de bun simt postarea la doua zile si as vedea-o extinsa si la autori. Nu cred ca din acest punt de vedere ar trebui sa existe vreo diferentiere, e suficienta incadrarea respectiva. Sunt pentru eliminarea pe H a oricaror discriminari intre autori si novici dincolo de incadrarea respectiva, e suficient. Postarile "la gramada" dauneaza grav sanatatii oricui, mai ceva ca fumatul, parerea mea. Andu
pentru textul : Descoperirea deyester, dragul meu, nu pot da azi toate penitele...lumea ma va crede prea generoasa. si nu sint. cit despre Mos Craciun, e mai receptiv la poezii, sint sigura! odata un copil drag mie inventase o poezie, pe care o spune dupa fiecare pozna: "Mos Craciun, Mos Craciun/sint cuminte si sint bun"...si o lua de la capat.:)
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind depentru că, și e sigur, agreez acest tip de discurs în care surprinzi cu finețe cel mai mic aspect al realității, cu toate că titlul nu mă încântă deloc, dar pentru final (ultimele 2s) ai semnul meu de prețuire. frumos, mi-a plăcut.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă deai grijă că ai cel puțin o cacofonie
pentru textul : Stare precară deun asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) demai... tremurul ala, e ciudat cum ma recunosc in el.
congrats pentru felul in care stii sa redai o stare care e greu de explicat in cuvinte. si congrats pentru faptul ca in poeziile tale regasesc mereu acelasi fantastic constant, ca un vis pe care faci eforturi sa-l retii, convins fiind ca sensurile lui sunt infinite si au sa te salveze.
pentru textul : Gheţari dePagini