sunteţi binevenit, cred că s-a înţeles asta din context. că vă place ori nu vreun text de-al meu sau de-al altcuiva, nimic nu este perfect şi nimeni deţinătorul sublimului. dar, avem dreptul la opinie. să ştim doar cum trebuie să o exprimăm! este de remarcat că oamenii se preocupă pentru frumos. cred că e tot ce contează.
haideţi să respectăm regulamentul, vă rog.
mulţumesc.
schita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
francisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
E un text interesant, poveste în poveste, cu final deschis, cu tâlc.
Ai un dezacord aici - " venit copilul ăla a lui mândra". Dacă vrei să păstrezi acustica populară, bagă un apsotrof (a' lui mândra).
un text modern, intertextual, confesional si in acelasi timp bidirectional interior-exterior, pe de-o parte abisurile din cavitatea toracica, pe de alta decorul anotimpurilor sau obiectele apropiate privirii. putem vorbi de incadrarea autorului in spatiul poetic, el nu face decat sa descrie ceea ce-l afecteaza in aceeasi masura ca si... el mas guapo Imi place cand autorul renunta la pretiozitati si exprima poezia sufleteste, direct din inima: Aștept o secundă anume de octombrie-noiembrie, o aștept cu unghiile vopsite în roșu aprins. Știi, port decolteuri adânci pe sânii contrafăcuți, mi-am luat chiar blugi pană să fiu în tendințe. Zâmbetul din colțul gurii îmi șoptește că n-o să mă recunoști. Foarte buna aceasta strofa. Sa spunem poezie in tendinta post douamiista, moderna si fara derapaje vulgare. Am intalnit pasaje asemanatoare si la Andrei Ruse. Bravo. Evidentiez.
categoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
Vă rog să citiți aici: http://www.hermeneia.com/proza/5122/. Aveam acolo rezerve cu privire la faptul că un fragment din proza autorului de la pagina respectivă ar conține imagini obscene. Nu era cazul. Nu judec eu felul cum moderatorii pun grăunțele pe talere dar e cazul să ne întrebăm, e articolul 16.4. o linie de demarcație neblurată? O roata a lui Deming e oricînd binevenita!
Lucian, Traim o viata infestata de publicitate, ai dreptate, dar acest poem nu contine publicitate, sau poate mi-a scapat tocmai mie semnificatia lui? In rest da, semnificatia dualului, a dublului, a lui "patru"... e acolo unde cine o primeste, o primeste. Dar reclama nu e, sau cel putin eu nu am dorit sa fie. Multumesc de lectura, Andu
in fapt, daca ar fi sa studiem putin ideea propusa, as putea sa spun mai repede "partir c'est mourir déjà"... nuanta de elegie-disco pe care o imprimi intregului text prin introducerea in cea de-a doua strofa prin rima (voluntara sau involuntara?) "dispare/departare" afecteaza textul. "atunci când pleci iei o parte din mine cu tine" are o tenta chiar mult prea explicita, cazi intr-un fel de manea... incearca sa imprimi textului cota meditativa adecvata, sa surprinzi cititorul prin profunzime. despartirea este o rana profunda, un edem ce treptat afecteaza intreg tesutul celular. incearca, pentru ca insusi titlul te obliga sa nu dai senzatia de a suferi doar de o zgaraietura. dar acesta este doar un punct de vedere.
nepotul lui rameau, da, m-am gândit și eu, o să las fereastra deschisă, poate totuși fluturașul o să mă iubească. Virgil, la mine se vede foarte bine scrisul. cred că monitorul e de vină. îmi place așa cum am scris, cu font roșu. postez textul aici - mi-e teamă Lucian m-am adăpostit în spatele acestei ferestre ca și cum nu aș ști că tu mă poți atinge oriunde și ai putea lăsa acest fluture cenușiu să mă ucidă mulțumesc Madim
Se pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
(Este un typo la ,,indifernt")
ca se te mântui - un typo aici...
si, cu toate ca inteleg cum ai gandit-o, mi se pare ca metafora " însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti" nu-i chiar una fericit aleasa.
mi-a placut, insa, mult de tot
"spre inimi din arme pleacă fluturi"
raspunsuri francisc, onorata de trecerea ta pe aici si multumesc pentru aprecierea logicii discursului. dupa mine, este cea mai buna poema a mea de pana acum (si nu ma refer la ce am postat aici) ca stil. cat despre creatie si nastere grea, este de fapt o paralela intre singuratatea, mai bine zis individualitatea omului si apropierea de ceilalti, cautarea sa in lume, informatia, legatura, toate fatetele comunicarii in care eu ma regasesc in celalalt/celalati si invers, plus bariera comunicationala privita ca o depasire a pragului unde poate fi perceputa, de aceasta data, ca o violare a acestei singularitati. caterina, draga mea, nu voi sterge prima parte pentru ca poema nu numai ca "are sansa" sa devina...draguta, ci este un poem bun, daca n-ai inteles bine comentariul lui francisc, el a remarcat "crescendo-ul". este vorba de constructie. e special construita asa. prima parte nu este fortata, ci este oferita ca o ipoteza, avem toate datele de la care va incepe "cunoasterea" dupa aceasta "nastere grea". orice eliminare ar trunchia mesajul, mai mult, am ramane fara premisa comunicarii. multumesc pentru comentariu.
would suggest that oftentimes becomes either at times or simply often..for fluency.
I would also like to add that the last stanza becomes rather heavy and moves the poem on a different branch: neither depictive nor philosophical. is possible that the transition was too abrupt. Or maybe the poem requires a few more ..words/ verses/ stanzas.
mai spun doar ca intr-un site activ ca acesta, ca sa functioneze lucrurile, sistemele care recompenseaza (fac judecati de valoare) ori sunt outdoor, ori sunt la indemana unui grup indoor (impotriva caruia te revolti altfel, in alti termeni, decat impotriva unui individ), ori evaluarile sunt lasate aleatoriu, la indemana membrilor, in ideea: ei se bat, ei se impaca. apoi, evaluarile trebuie facute mai des, functie de nr de membri si, mai ales, tinut cont de faptul ca artistii sunt, in realitate, niste fiare. nu au pic de generozitate.
Textul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
Repetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
ok pal. am ajuns și penibil. în accepțiunea ta. probabil tot în accepțiunea ta eu nu ar trebui să fac altceva decît să tot fiu un fel de jîndar care vă păzește ciorovăiala infantilă. prefer mai degrabă să închid hermeneia și să îmi văd de viață. pariez că chestia asta ți-ar provoca plăcere. mai ales că în ochii tăi tot nu face nici doi bani. hermeneia.
Buna constructia acestui poem, mai putin versul "cand numar fad silabele tacerii", ma duce gandul la ce vrei tu "cand numar orb silabele tacerii" sau "cand numar surd silabele tacerii". Come on! Andu
avand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
Spor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
George, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
"Timpului i se face milă
i se face atât de milă
încât
începe să plângă în faţa crucii de piatră".
un inger coplesit de responsabilitati, nu e timp de taifas. mi-a placut tonul care se pastreaza la granita pateticului, un stop pe piept unde trebuie, o confesiune de vindecare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sunteţi binevenit, cred că s-a înţeles asta din context. că vă place ori nu vreun text de-al meu sau de-al altcuiva, nimic nu este perfect şi nimeni deţinătorul sublimului. dar, avem dreptul la opinie. să ştim doar cum trebuie să o exprimăm! este de remarcat că oamenii se preocupă pentru frumos. cred că e tot ce contează.
haideţi să respectăm regulamentul, vă rog.
mulţumesc.
toate cele bune!
pentru textul : R&J deschita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
pentru textul : Regele pescar defrancisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
pentru textul : crucile deE un text interesant, poveste în poveste, cu final deschis, cu tâlc.
pentru textul : din când în când mă vizitează ăla deAi un dezacord aici - " venit copilul ăla a lui mândra". Dacă vrei să păstrezi acustica populară, bagă un apsotrof (a' lui mândra).
E una dintre posibilități. Mai sunt. Mulțumesc pentru opinie.
pentru textul : Haiku deun text modern, intertextual, confesional si in acelasi timp bidirectional interior-exterior, pe de-o parte abisurile din cavitatea toracica, pe de alta decorul anotimpurilor sau obiectele apropiate privirii. putem vorbi de incadrarea autorului in spatiul poetic, el nu face decat sa descrie ceea ce-l afecteaza in aceeasi masura ca si... el mas guapo Imi place cand autorul renunta la pretiozitati si exprima poezia sufleteste, direct din inima: Aștept o secundă anume de octombrie-noiembrie, o aștept cu unghiile vopsite în roșu aprins. Știi, port decolteuri adânci pe sânii contrafăcuți, mi-am luat chiar blugi pană să fiu în tendințe. Zâmbetul din colțul gurii îmi șoptește că n-o să mă recunoști. Foarte buna aceasta strofa. Sa spunem poezie in tendinta post douamiista, moderna si fara derapaje vulgare. Am intalnit pasaje asemanatoare si la Andrei Ruse. Bravo. Evidentiez.
pentru textul : Trei cinci opt deDa! La asa ceva nu ma gandisem. Multumesc de trecere. Te mai astept, Adriana.
pentru textul : Poem prematur decategoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
pentru textul : tablou din cartierul de nord II deVă rog să citiți aici: http://www.hermeneia.com/proza/5122/. Aveam acolo rezerve cu privire la faptul că un fragment din proza autorului de la pagina respectivă ar conține imagini obscene. Nu era cazul. Nu judec eu felul cum moderatorii pun grăunțele pe talere dar e cazul să ne întrebăm, e articolul 16.4. o linie de demarcație neblurată? O roata a lui Deming e oricînd binevenita!
pentru textul : keep my secret well deLucian, Traim o viata infestata de publicitate, ai dreptate, dar acest poem nu contine publicitate, sau poate mi-a scapat tocmai mie semnificatia lui? In rest da, semnificatia dualului, a dublului, a lui "patru"... e acolo unde cine o primeste, o primeste. Dar reclama nu e, sau cel putin eu nu am dorit sa fie. Multumesc de lectura, Andu
pentru textul : avon cosmetics dein fapt, daca ar fi sa studiem putin ideea propusa, as putea sa spun mai repede "partir c'est mourir déjà"... nuanta de elegie-disco pe care o imprimi intregului text prin introducerea in cea de-a doua strofa prin rima (voluntara sau involuntara?) "dispare/departare" afecteaza textul. "atunci când pleci iei o parte din mine cu tine" are o tenta chiar mult prea explicita, cazi intr-un fel de manea... incearca sa imprimi textului cota meditativa adecvata, sa surprinzi cititorul prin profunzime. despartirea este o rana profunda, un edem ce treptat afecteaza intreg tesutul celular. incearca, pentru ca insusi titlul te obliga sa nu dai senzatia de a suferi doar de o zgaraietura. dar acesta este doar un punct de vedere.
pentru textul : Partir c’est mourir un peu denepotul lui rameau, da, m-am gândit și eu, o să las fereastra deschisă, poate totuși fluturașul o să mă iubească. Virgil, la mine se vede foarte bine scrisul. cred că monitorul e de vină. îmi place așa cum am scris, cu font roșu. postez textul aici - mi-e teamă Lucian m-am adăpostit în spatele acestei ferestre ca și cum nu aș ști că tu mă poți atinge oriunde și ai putea lăsa acest fluture cenușiu să mă ucidă mulțumesc Madim
pentru textul : Grey rain deSe pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
pentru textul : o scară interioară de(Este un typo la ,,indifernt")
ca se te mântui - un typo aici...
pentru textul : Sonet 221 desi, cu toate ca inteleg cum ai gandit-o, mi se pare ca metafora " însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti" nu-i chiar una fericit aleasa.
mi-a placut, insa, mult de tot
"spre inimi din arme pleacă fluturi"
discursul de pana acolo. scuze.
pentru textul : pe unde mergem deraspunsuri francisc, onorata de trecerea ta pe aici si multumesc pentru aprecierea logicii discursului. dupa mine, este cea mai buna poema a mea de pana acum (si nu ma refer la ce am postat aici) ca stil. cat despre creatie si nastere grea, este de fapt o paralela intre singuratatea, mai bine zis individualitatea omului si apropierea de ceilalti, cautarea sa in lume, informatia, legatura, toate fatetele comunicarii in care eu ma regasesc in celalalt/celalati si invers, plus bariera comunicationala privita ca o depasire a pragului unde poate fi perceputa, de aceasta data, ca o violare a acestei singularitati. caterina, draga mea, nu voi sterge prima parte pentru ca poema nu numai ca "are sansa" sa devina...draguta, ci este un poem bun, daca n-ai inteles bine comentariul lui francisc, el a remarcat "crescendo-ul". este vorba de constructie. e special construita asa. prima parte nu este fortata, ci este oferita ca o ipoteza, avem toate datele de la care va incepe "cunoasterea" dupa aceasta "nastere grea". orice eliminare ar trunchia mesajul, mai mult, am ramane fara premisa comunicarii. multumesc pentru comentariu.
pentru textul : incoruptibil dewould suggest that oftentimes becomes either at times or simply often..for fluency.
I would also like to add that the last stanza becomes rather heavy and moves the poem on a different branch: neither depictive nor philosophical. is possible that the transition was too abrupt. Or maybe the poem requires a few more ..words/ verses/ stanzas.
cheers!
pentru textul : poem written with closed eyes demai spun doar ca intr-un site activ ca acesta, ca sa functioneze lucrurile, sistemele care recompenseaza (fac judecati de valoare) ori sunt outdoor, ori sunt la indemana unui grup indoor (impotriva caruia te revolti altfel, in alti termeni, decat impotriva unui individ), ori evaluarile sunt lasate aleatoriu, la indemana membrilor, in ideea: ei se bat, ei se impaca. apoi, evaluarile trebuie facute mai des, functie de nr de membri si, mai ales, tinut cont de faptul ca artistii sunt, in realitate, niste fiare. nu au pic de generozitate.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deadriana, iti raspund socratic : daca vei cauta, vei regreta, daca nu vei cauta, iarasi vei regreta...:P
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" despor la lucru și succes, Virgil!
pentru textul : hermeneia 3.0-a deDorine, l-am scos din cutie. pe raspunderea ta, eu ma ascund in nisip, sa stii! :))
pentru textul : pridvorbe deTextul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
pentru textul : mistică deRepetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
ok pal. am ajuns și penibil. în accepțiunea ta. probabil tot în accepțiunea ta eu nu ar trebui să fac altceva decît să tot fiu un fel de jîndar care vă păzește ciorovăiala infantilă. prefer mai degrabă să închid hermeneia și să îmi văd de viață. pariez că chestia asta ți-ar provoca plăcere. mai ales că în ochii tăi tot nu face nici doi bani. hermeneia.
pentru textul : tablou domestic cu înger deBuna constructia acestui poem, mai putin versul "cand numar fad silabele tacerii", ma duce gandul la ce vrei tu "cand numar orb silabele tacerii" sau "cand numar surd silabele tacerii". Come on! Andu
pentru textul : Mizantropii demai ce sa zic, o penita venita de la tine este ma onoreaza. pentru ca vine de la un om care scrie bine
pentru textul : în câteva cuvinte, tu deavand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deSpor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
George, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deAbsolut de acord, Virgil! Observaţii pătrunzătoare şi subtile!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia dedin limba elfilor in engleza: "I wish that she sails to Valinor". happy valentine's day, tuturor! ...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor de"Timpului i se face milă
i se face atât de milă
încât
începe să plângă în faţa crucii de piatră".
un inger coplesit de responsabilitati, nu e timp de taifas. mi-a placut tonul care se pastreaza la granita pateticului, un stop pe piept unde trebuie, o confesiune de vindecare.
pentru textul : Lângă dePagini