Mie nu mi se pare deloc mediocru, ci doar ca isi scrie textele intre limite pe care nu vrea [desi le cunoaste - sau poate nu?] sa le depaseasca. Nici nu e necesar. Andu, cate texte geniale crezi ca ai? 2 de la mine si cu 2 de la tine, dar daca or fi aceleasi, tot vreo 2 raman. Virgil, cate texte geniale crezi ca ai? Am o idee: sa facem topul textelor pe H. Am mai facut eu candva si s-au suparat fratii si surorile :)). Candva, scriam tare prost, de rasu' lumii. Am avut norocul sa primesc niste comentarii negative, de atunci si pana acum am ajuns, cred eu, sa scriu mediocru. Acum nu mai scriu deloc. N-am avut norocul sa imi spuna nimeni ca sunt cea mai superba mediocra, ca i-as fi multumit.
folosind o ironie fină, conjugată și arhetipală, măi dragă sancho panza, atenția bobadilică face toți banii. fiind frumos, incantabil și cu de la iubitor lăsare, m-aș fi pus în sus în jos/ tot s-ascult și tot să crească/ trupul ierbii ca o iască /ca o flacără demult
ar mai putea fi eliminate şi alte părţi, consider, însă, că fiecare are un minim de relevanţă în context. Luca, mulţumesc pentru "îndrăzneala" pertinentă.
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
Alma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
personal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
mi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
o poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
ca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
Andu Moldovean, chiar daca iti este caracteristica doar bascalia de cartier si atit, abtine-te. Nu trebuie sa-ti etalezi toate capacitatile lingvistice. Nu te solicita nimeni in mod expres nici sa intri in expozitii si nici sa vorbesti despre arta. Simplu, pentru ca nu e cazul.
Sixtus, multumesc pentru aprecieri, sunt onorata! Ai dreptate cu poza, nu merge. Ramane doar ideea lui Altaiyr care, intr-o zi, imi trimite poza asta si zice: dupa poza asta ar trebui sa scrii un text "femeia domnului Pa". Stie el ca sunt mama pisicilor. :) Inca o data, iti multumesc!
Cateodata am impresia ca ma impotmolesc intr-un ditamai noroiul si nu mai am forta sa ies de acolo, asa ca stau si ma uit pana vine si ma scoate cineva sau pana se usuca pamantul. In cazul de fata nu prea stiu ce sa spun, ma incearca un straniu sentiment de rateu. De greseala nimerita in repetate randuri, dar sa lasam lamentarile la o parte. Am mai modificat pe ici pe colo- nu inteleg care ar fi problema cu versurile lungi, asertive si grave-, am mai sters cateva cuvintele si am mai fragmentat. Textul nu.mi pare mai bun, dar speranta moare ultima, nu asa era?
ce înseamnă a schelăCăi?
Iar în rest, subscriu, un poem plin de aiureli, un fel de sex ratat pe acoperisul încins de canicula al unui bloc reparat recent cu smoală din fonduri UE.
P.S. Laure, şi asta e chiar pe bune, dacă mai citesc o chestie din asta lipsită de orice valoare sub semnătura ta aici pe site voi considera că traversezi o perioadă de încercări nefaste (nu-i nimic, ni se întâmplă tuturor) şi nu te voi mai citi până nu-mi vei da tu un semn în particular. Nu am nici timp şi nici nervi pentru aşa ceva. Am câţiva autori preferaţi, tu eşti printre ei, dar la o adică scurtez lista că nu am nervi pentru aşa ceva.
Cu drag,
Andu
Ioana, mulțumim de atenționare, voi interveni și acolo. În rest, și intervenția ta este neregulamentară, Emil a atras atenția cuiva în calitate de editor, referitor la regulament: nu se fac comentarii la comentarii, iar pentru asta nu este nevoia să ia nimeni nimănui apărarea. Apreciez că ne atragi atenția și asupra a ceea ce ne scapă, dar aceasta nu face ca intervenția lui Emil să fie mai puțin justificată.
„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
virgil are dreptate. :o)
in ultimul timp apreciez tocmai ineditul textelor si mult mai putin profesionalismul scrierii. am insa impresia ca la o citire atenta, nu-i lipseste deloc profesionalismul. cred ca ai mult mai multa grija de calitatea ideii, pana la final. cred ca ai si asimilat perfect ultimele pareri pe marginea textelor, nu pot spune ca stiu dar asa se simte. fain.
in fata unui abandon constant al ego-ului. primul vers, fiindca la el ma refer, este acea parte lucida a interdependentei noastre... si raman iar surprins placut de inteligenta emotionala pe care o indragesc de mult la time, Mariana. Multumesc mult... !
Cristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
ce simt eu în acest poem: o amărăciune că din pământ ne tragem și acolo plecăm, că uneori e mai bine să fim indiferenți cu ceea ce simțim pentru a supraviețui, chiar dacă autorul textului nu crede aceasta. pe scurt: e o confesiune tristă, redată tehnic (după mine) fără cusur. prin urmare cred că e un poem de multe semne de apreciere. eu, când l-am citit cu atenție, am zis că e mai bun decât al lui N. Labiș, subiectiv (cum altfel) desigur. pentru că "moartea căprioarei" are mult balast.
aș voi să îți împart un gând: cititorii considerați a fi complecși sunt foarte bine garnisiți, adică epatează prin experiență, publicații, studii... dar nu uita că astfel de citiori au multe "fixuri", dacă pot spune astfel. valorile lor se limitează la experința, studiile și inteligența lor, ceeea ce pentru cititorii tăi nu trebuie să fie unitatea de măsură a scrierilor tale. cu aleasă prietenie, mircea nincu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da ai dreptate, e prea bla bla baluic minulescian pe acolo
pentru textul : dimineți violet deMie nu mi se pare deloc mediocru, ci doar ca isi scrie textele intre limite pe care nu vrea [desi le cunoaste - sau poate nu?] sa le depaseasca. Nici nu e necesar. Andu, cate texte geniale crezi ca ai? 2 de la mine si cu 2 de la tine, dar daca or fi aceleasi, tot vreo 2 raman. Virgil, cate texte geniale crezi ca ai? Am o idee: sa facem topul textelor pe H. Am mai facut eu candva si s-au suparat fratii si surorile :)). Candva, scriam tare prost, de rasu' lumii. Am avut norocul sa primesc niste comentarii negative, de atunci si pana acum am ajuns, cred eu, sa scriu mediocru. Acum nu mai scriu deloc. N-am avut norocul sa imi spuna nimeni ca sunt cea mai superba mediocra, ca i-as fi multumit.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deasta da, e o linie mai buna
pentru textul : diamond age deo personificare cuminte si atat...din pacate mi se pare mai curand scrisoare decat poezie.
"porumbei aşteptaţi soseau tot mai rar
razbeau cu greu să-mi dea de veste"
aici se impun doua mici corecturi.
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul devirgil, voi chiar nu intelegeti dintr-un cuvint? am zis bine. ce mai vreti de la mine?
pentru textul : far deDe data asta cred c-o să ajung şi eu. Având în vedere că sunt de-aici, din Târg, dacă pot ajuta cu ceva...
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă defolosind o ironie fină, conjugată și arhetipală, măi dragă sancho panza, atenția bobadilică face toți banii. fiind frumos, incantabil și cu de la iubitor lăsare, m-aș fi pus în sus în jos/ tot s-ascult și tot să crească/ trupul ierbii ca o iască /ca o flacără demult
pentru textul : Ulcior demulțam fain, Iuri! dacă sună cum îți place îi musai să îl facem hit folk:)
pentru textul : fata din spatele ochelarilor dear mai putea fi eliminate şi alte părţi, consider, însă, că fiecare are un minim de relevanţă în context. Luca, mulţumesc pentru "îndrăzneala" pertinentă.
pentru textul : locul în care m-am întâmplat deCine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
pentru textul : pretext deAlma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
pentru textul : pa-ul domnului Pa depersonal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva demi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
o poezie frumoasa, cu multe parti remarcabile. încerc sa identific "rotundul de papadie", sa fie oare casa?
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii deca altfel ce poate sa însemne titlul "În jurul casei noastre, păpădii"? Cele bune.
Andu Moldovean, chiar daca iti este caracteristica doar bascalia de cartier si atit, abtine-te. Nu trebuie sa-ti etalezi toate capacitatile lingvistice. Nu te solicita nimeni in mod expres nici sa intri in expozitii si nici sa vorbesti despre arta. Simplu, pentru ca nu e cazul.
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 deSixtus, multumesc pentru aprecieri, sunt onorata! Ai dreptate cu poza, nu merge. Ramane doar ideea lui Altaiyr care, intr-o zi, imi trimite poza asta si zice: dupa poza asta ar trebui sa scrii un text "femeia domnului Pa". Stie el ca sunt mama pisicilor. :) Inca o data, iti multumesc!
pentru textul : femeia domnului Pa deCateodata am impresia ca ma impotmolesc intr-un ditamai noroiul si nu mai am forta sa ies de acolo, asa ca stau si ma uit pana vine si ma scoate cineva sau pana se usuca pamantul. In cazul de fata nu prea stiu ce sa spun, ma incearca un straniu sentiment de rateu. De greseala nimerita in repetate randuri, dar sa lasam lamentarile la o parte. Am mai modificat pe ici pe colo- nu inteleg care ar fi problema cu versurile lungi, asertive si grave-, am mai sters cateva cuvintele si am mai fragmentat. Textul nu.mi pare mai bun, dar speranta moare ultima, nu asa era?
pentru textul : Cantata în mi minor deFoarte bună intervenţia d-lui Lăzărescu: "a scrie despre propria reprezentare a poeziei şi poetului nu este obligatoriu echivalent cu a scrie poezie".
Şi uite şi unul dintre termenii care au scăpat comentariului meu: "definiţii rebusistico-aforistice".
Cu ocazia asta, îmi exprim bucuria faptului că d-l Lăzărescu s-a hotărât să fie ceva mai interactiv.
pentru textul : poezia care nu se scrie singură dece înseamnă a schelăCăi?
pentru textul : fahrenheit game deIar în rest, subscriu, un poem plin de aiureli, un fel de sex ratat pe acoperisul încins de canicula al unui bloc reparat recent cu smoală din fonduri UE.
P.S. Laure, şi asta e chiar pe bune, dacă mai citesc o chestie din asta lipsită de orice valoare sub semnătura ta aici pe site voi considera că traversezi o perioadă de încercări nefaste (nu-i nimic, ni se întâmplă tuturor) şi nu te voi mai citi până nu-mi vei da tu un semn în particular. Nu am nici timp şi nici nervi pentru aşa ceva. Am câţiva autori preferaţi, tu eşti printre ei, dar la o adică scurtez lista că nu am nervi pentru aşa ceva.
Cu drag,
Andu
Ioana, mulțumim de atenționare, voi interveni și acolo. În rest, și intervenția ta este neregulamentară, Emil a atras atenția cuiva în calitate de editor, referitor la regulament: nu se fac comentarii la comentarii, iar pentru asta nu este nevoia să ia nimeni nimănui apărarea. Apreciez că ne atragi atenția și asupra a ceea ce ne scapă, dar aceasta nu face ca intervenția lui Emil să fie mai puțin justificată.
pentru textul : if you go away deîmi cer scuze, în primul comm ți-am scris numele greșit; acum am văzut.
pentru textul : unghiuri demulţumesc. Iată ce mult mă bucur că ne întîlnim în acest loc. Un comentariu ce mă onorează.
pentru textul : dada deLIM.
„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
pentru textul : despre un alt fel de dragoste devirgil are dreptate. :o)
pentru textul : and time goes on dein ultimul timp apreciez tocmai ineditul textelor si mult mai putin profesionalismul scrierii. am insa impresia ca la o citire atenta, nu-i lipseste deloc profesionalismul. cred ca ai mult mai multa grija de calitatea ideii, pana la final. cred ca ai si asimilat perfect ultimele pareri pe marginea textelor, nu pot spune ca stiu dar asa se simte. fain.
Stai linistita Cristina, nu ma descurajez eu asa de repede. Apreciez in schimb o parere sincera si o sugestie buna.
pentru textul : Between the bars dein fata unui abandon constant al ego-ului. primul vers, fiindca la el ma refer, este acea parte lucida a interdependentei noastre... si raman iar surprins placut de inteligenta emotionala pe care o indragesc de mult la time, Mariana. Multumesc mult... !
pentru textul : petele de pe lună deCristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
pentru textul : vintage collection -audio demă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
ce simt eu în acest poem: o amărăciune că din pământ ne tragem și acolo plecăm, că uneori e mai bine să fim indiferenți cu ceea ce simțim pentru a supraviețui, chiar dacă autorul textului nu crede aceasta. pe scurt: e o confesiune tristă, redată tehnic (după mine) fără cusur. prin urmare cred că e un poem de multe semne de apreciere. eu, când l-am citit cu atenție, am zis că e mai bun decât al lui N. Labiș, subiectiv (cum altfel) desigur. pentru că "moartea căprioarei" are mult balast.
pentru textul : domnule Labiș de"ruga îmi zboară circular
prin etaje de foc" -
Un poem deosebit cu o linie clară. Foarte reuşit. Ioan.
pentru textul : Fructul de sare deUnele pareri sunt binevenite,altele discutabile;
pentru textul : Cămașa de jar deoricum,le astept in continuare.
aș voi să îți împart un gând: cititorii considerați a fi complecși sunt foarte bine garnisiți, adică epatează prin experiență, publicații, studii... dar nu uita că astfel de citiori au multe "fixuri", dacă pot spune astfel. valorile lor se limitează la experința, studiile și inteligența lor, ceeea ce pentru cititorii tăi nu trebuie să fie unitatea de măsură a scrierilor tale. cu aleasă prietenie, mircea nincu.
pentru textul : gol spre fereastră dePagini