Din Israel, tara cartii urez succes Hermeneei, lui Virgil, lui David si tuturor celor care cu sudoare si infinita pasiune modeleaza cuvinte si suflete. Sa ne vedem in 2007 cu noi aventuri literare, emotie si condei aprig ! Tel Aviv -30 Dec 2006
Structură poetică bună, al treilea vers cred că ar merge modificat. La fel, mărimea fontului și a fotografiei (mai mici). Un colaj reușit în mare parte.
desprinderile sunt de atatea feluri dacă te-aș picta cristos atîrnat pe o cruce și pe mine cuiul din încheietura mîinii stîngi eu răstignit tu cui ar trebui să-mi închipui să te las o vreme pradă ruginii ps: de ce cristos si nu buda sau alah?
geamul aburit in urma expiratiei, precum spui, intr-acolo trimitea respiratia cu pricina. poate ceva mai mult, respiratia prin geamul ala dintre copil si aerul dupa care tanjeau plamanii lui tineri... cred ca e de lucru acolo, ai dreptate. o sa mai sap la el, multam!:) Spor la toate cele bune!
intuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
poemul e curgator, imi place imaginea acestui "demult" rememorat cu nostalgie si finete stilistica,
as renunta insa la repetia lui "stiam" din ultimele 2 strofe si as restrange putin ideea pentru a crea o imagine cu mai mult impact.
versurile : "şi îmi voi aminti de acest tren/gândind ce-o face-acum Brigitte, ştiam că nu va fi aşa/nimic nu va mai fi ca înainte", sunt prozaice si nu aduc nimic nou, si e pacat de frumusetea primei parti.
aaa, si numele asta Brigitte... parca suna prea sofisticat.
doar parerea mea, ganduri bune !!
Textul este un experiment în sens filosofic, inițiatic, dar și poetic. Revelația apare în final, când autorul precizează de ce toate se întâmplă ("apoi sufletele ni s-au întors...") și în ce context ("eu, învelitorul tău"). Ar fi interesant de aflat de ce autorul a ales "cutia cu nisip" (explicația mea, indirectă, e mai sus).
Adela, daca e asa cum spui tu, imi pare rau pentru marele maestru. Sper insa ca nu crezi ce spui, eu il cunosc pe Rudy destul de bine ca sa stiu ca este un om cu un talent special. Iar tu esti la fel. Asta ca sa nu mai spun ca nimeni nu e profet in tara lui, dar iata ca am spus-o. Multumesc inca o data pentru lectura. Andu
Interesantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
Da, am înţeles miza textului - contrastul dintre accident şi euforia tipei sau, mai departe, dintre viaţă şi moarte. Simpatică idee, deşi nu inedită.
Sunt destule probleme care vor trebui corectate: punctuaţie, câteva diacritice, câteva litere păpate, în unele locuri, topica...
În textele literare, se recomandă ca numerele să fie redate prin litere, nu prin cifre. Dar, spun eu, nu-i capăt de ţară dacă se face prin cifre. E însă o problemă dacă redarea se face şi prin cifre, şi prin litere, aşa ca în textul tău.
De evitat " fixată în fundul maşinii din faţă", care-mi aminteşte de "faţă-n faţă cu spatele magazinului". La fel, de evitat, eminescianul/ nichitismul "îşi aşezase palma dreaptă pe umărul ei stâng". Şi ar mai fi câteva chestii, dar le găseşti tu la recitire.
si totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
ma amuzi elian. chiar asa repede dai din pedale inapoi?! te credeam mai incisiva... anyway, pluralul se referea la hermeneia si la "hermenisti" deci la acest "noi" al siteului pentru ca exista un spirit, un mod de gindire pe care oarecum il impartasesc membrii acestui site nu prin coercitie ci prin asemanare, adica oameni carora le place sa gindeasca liber, sa se exprime, sa interpreteze, sa polemizeze, chestii din astea meseriase fara ca sa le fie frica ca ii va da cineva in judecata pentru ca isi exprima opinia dar sa o faca in mod civilizat si protejat de un regulament. deci, deocamdata eu astept sa iti argumentezi valabilitatea opiniilor tale. lasa-i pe altii ca o vor face fiecare cind va avea chef si nu te mai da pe dupa sura..
un text slab, eventual bascalios dar care nu reuseste sa treaca de nivelul de glumit(z)a, care probabil in limbajul glumit(z)elor de aici e nivelul... marii pacat ca unii chiar habar nu au ce e poezia, sau (ma rog) nu le pasa de chestia asta numita poezie
"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
"acoarelă "... daca nu e vorba despre vreo floare despre care nu am auzit cred ca se scrie "acuarela". In strofa finala parca parca reusesti sa transmiti ceva dar imaginile nu par defel veridice.
Ați surprins exact "ștersăturile" din text, la "cancere" nu am știut ce "formă" să aleg (inițial era altfel scris), iar finalul încearcă să sugereze ideea de demult (optzecistă, cum a spus Virgil), când scriam eu însămi scrisori în plicuri timbrate (păstrez într-o ladă corespondența cu o prietenă de departe, o scrisoare pe săptămână, mai bine de 15 ani...). Textul nu e decât un flash al unei stări(nu am publicat decât rar astfel de texte, nu pentru că le consider slăbuțe - deși acesta e adevărul! :) - ci pentru că îmi par dezvelitoare de suflet) - și încerc să nu fie prea mult spam :)). Vă mulțumesc pentru păreri.
Ma incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
avusesem vag impresia, nu ştiu cum, nu ştiu de unde, că Vica era cea cu mau-mau'u
a ieşit spumoasă povestea asta cu adevăruri pe margine, am citit-o între două răsuflări. bravo!
mie mi-a placut aceasta rugaciune doomiista, daca ii pot spune asa, si discursul in sine m-a amuzat, mai ales finalul.. pentru spam exista filtre, dar ... ionut
îmi pare un colaj din cinci fragmente, fiecare cu tensiunea lui, și cu sclipirea, fără un liant, dar tocmai mobilitatea fragmentelor fascinează! (cam forțată imaginea: "spală visele pe ochi")
Eu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
Apoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
daca ar fi existat o rubrica de Personale la Poezie, acolo as fi incadrat textul.
e mai degraba consemnarea unei stari de idecizie, generata de memorie si miscarea nisipurilor ei. momentul acela cand ai porni... dar, ah, undeva se zareste drobul de sare. :)
Nici nu stiu cum sa spun asta... ce caut eu aici? Am imprumutat poezia ta, am imprumutat povestea ta, pesemne, altfel nu imi pot explica de ce ma stradui sa imi ascund lacrimile. Nu e nimic comun aici, si totusi totul este la fel, zi de zi, clipa de clipa, oriunde pe lumea asta. Iar tu stai la birou si le scrii, si produci realitatea, sau visul, sau lumea de dincolo, si amesteci toate acestea intr-un creuzet al tristetii si al surasului amar amar din care bunica poate facea dulceata, aducandu-si aminte de ceea ce tu nu iti mai aduci aminte. Chiar de acolo, de unde noi credem ca nu mai rasare si nu mai apune nimeni... sau nimic. O poveste spusa lent, pe indelete, cu spatele intors spre cititor. Cu o delicatete ferma as spune... care este marca poeziilor Almei. Poate inceputul sa fie putin necizelat... dar tot ceea ce urmeaza este in sine tulburator de bine spus. Bine revii, Alma, cand revii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Din Israel, tara cartii urez succes Hermeneei, lui Virgil, lui David si tuturor celor care cu sudoare si infinita pasiune modeleaza cuvinte si suflete. Sa ne vedem in 2007 cu noi aventuri literare, emotie si condei aprig ! Tel Aviv -30 Dec 2006
pentru textul : The State of Hermeneia deStructură poetică bună, al treilea vers cred că ar merge modificat. La fel, mărimea fontului și a fotografiei (mai mici). Un colaj reușit în mare parte.
pentru textul : Ploaie pe sticlă denu crezi ca decizia cu privire la ce este mai bine cu privire la un text apartine autorului?
pentru textul : racing live dedesprinderile sunt de atatea feluri dacă te-aș picta cristos atîrnat pe o cruce și pe mine cuiul din încheietura mîinii stîngi eu răstignit tu cui ar trebui să-mi închipui să te las o vreme pradă ruginii ps: de ce cristos si nu buda sau alah?
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi de'nil points' pentru acel 'ever' si 'ten points' pentru final. Andu, fa media!
pentru textul : poem de 70 de cenți degeamul aburit in urma expiratiei, precum spui, intr-acolo trimitea respiratia cu pricina. poate ceva mai mult, respiratia prin geamul ala dintre copil si aerul dupa care tanjeau plamanii lui tineri... cred ca e de lucru acolo, ai dreptate. o sa mai sap la el, multam!:) Spor la toate cele bune!
pentru textul : respirația de pe geamuri deMarga, să mă scuzi, dar chiar dacă aș avea un dinte (sau mai mulți) ascuțit bine pentru Paul, n-am cum să-l suspend pentru că a făcut o comparație.
pentru textul : siberii suspendate deintuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Mulțumesc de informații.
ok.
pentru textul : o călătorie cu darwin denow, do it.
poemul e curgator, imi place imaginea acestui "demult" rememorat cu nostalgie si finete stilistica,
pentru textul : Brigitte deas renunta insa la repetia lui "stiam" din ultimele 2 strofe si as restrange putin ideea pentru a crea o imagine cu mai mult impact.
versurile : "şi îmi voi aminti de acest tren/gândind ce-o face-acum Brigitte, ştiam că nu va fi aşa/nimic nu va mai fi ca înainte", sunt prozaice si nu aduc nimic nou, si e pacat de frumusetea primei parti.
aaa, si numele asta Brigitte... parca suna prea sofisticat.
doar parerea mea, ganduri bune !!
Textul este un experiment în sens filosofic, inițiatic, dar și poetic. Revelația apare în final, când autorul precizează de ce toate se întâmplă ("apoi sufletele ni s-au întors...") și în ce context ("eu, învelitorul tău"). Ar fi interesant de aflat de ce autorul a ales "cutia cu nisip" (explicația mea, indirectă, e mai sus).
pentru textul : Concert de muzică de Paște deO poezie curata si de o frumusete aparte care nu straluceste dar nici nu se refuza imaginatiei lectorului... cred ca subtitlul spune multe :)
pentru textul : d&g deAdela, daca e asa cum spui tu, imi pare rau pentru marele maestru. Sper insa ca nu crezi ce spui, eu il cunosc pe Rudy destul de bine ca sa stiu ca este un om cu un talent special. Iar tu esti la fel. Asta ca sa nu mai spun ca nimeni nu e profet in tara lui, dar iata ca am spus-o. Multumesc inca o data pentru lectura. Andu
pentru textul : Mă doare, mitocane, în cot deInteresantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
pentru textul : Biletul de doi lei deDa, am înţeles miza textului - contrastul dintre accident şi euforia tipei sau, mai departe, dintre viaţă şi moarte. Simpatică idee, deşi nu inedită.
Sunt destule probleme care vor trebui corectate: punctuaţie, câteva diacritice, câteva litere păpate, în unele locuri, topica...
În textele literare, se recomandă ca numerele să fie redate prin litere, nu prin cifre. Dar, spun eu, nu-i capăt de ţară dacă se face prin cifre. E însă o problemă dacă redarea se face şi prin cifre, şi prin litere, aşa ca în textul tău.
De evitat " fixată în fundul maşinii din faţă", care-mi aminteşte de "faţă-n faţă cu spatele magazinului". La fel, de evitat, eminescianul/ nichitismul "îşi aşezase palma dreaptă pe umărul ei stâng". Şi ar mai fi câteva chestii, dar le găseşti tu la recitire.
pentru textul : Concediul demulţumesc mult tuturor.
o să mai văd ce schimb.
diana
pentru textul : Şase dimineaţa deda, pot să zic că este multă poezie aici...
pentru textul : poem cu soare alb desi totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
pentru textul : " frumoaso, pielea ta stinsă îmi bântuie umbra" F.M. dema amuzi elian. chiar asa repede dai din pedale inapoi?! te credeam mai incisiva... anyway, pluralul se referea la hermeneia si la "hermenisti" deci la acest "noi" al siteului pentru ca exista un spirit, un mod de gindire pe care oarecum il impartasesc membrii acestui site nu prin coercitie ci prin asemanare, adica oameni carora le place sa gindeasca liber, sa se exprime, sa interpreteze, sa polemizeze, chestii din astea meseriase fara ca sa le fie frica ca ii va da cineva in judecata pentru ca isi exprima opinia dar sa o faca in mod civilizat si protejat de un regulament. deci, deocamdata eu astept sa iti argumentezi valabilitatea opiniilor tale. lasa-i pe altii ca o vor face fiecare cind va avea chef si nu te mai da pe dupa sura..
pentru textul : analiza manifestului boierismului deun text slab, eventual bascalios dar care nu reuseste sa treaca de nivelul de glumit(z)a, care probabil in limbajul glumit(z)elor de aici e nivelul... marii pacat ca unii chiar habar nu au ce e poezia, sau (ma rog) nu le pasa de chestia asta numita poezie
pentru textul : blogbadil de"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
pentru textul : ghemuire de"acoarelă "... daca nu e vorba despre vreo floare despre care nu am auzit cred ca se scrie "acuarela". In strofa finala parca parca reusesti sa transmiti ceva dar imaginile nu par defel veridice.
pentru textul : far de... să ne recitim cu bine, Ioana! seară bună și ție!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deAți surprins exact "ștersăturile" din text, la "cancere" nu am știut ce "formă" să aleg (inițial era altfel scris), iar finalul încearcă să sugereze ideea de demult (optzecistă, cum a spus Virgil), când scriam eu însămi scrisori în plicuri timbrate (păstrez într-o ladă corespondența cu o prietenă de departe, o scrisoare pe săptămână, mai bine de 15 ani...). Textul nu e decât un flash al unei stări(nu am publicat decât rar astfel de texte, nu pentru că le consider slăbuțe - deși acesta e adevărul! :) - ci pentru că îmi par dezvelitoare de suflet) - și încerc să nu fie prea mult spam :)). Vă mulțumesc pentru păreri.
pentru textul : blog de iarnă deMa incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com deavusesem vag impresia, nu ştiu cum, nu ştiu de unde, că Vica era cea cu mau-mau'u
pentru textul : Simple suspiciuni dea ieşit spumoasă povestea asta cu adevăruri pe margine, am citit-o între două răsuflări. bravo!
mie mi-a placut aceasta rugaciune doomiista, daca ii pot spune asa, si discursul in sine m-a amuzat, mai ales finalul.. pentru spam exista filtre, dar ... ionut
pentru textul : flu & stuff deîmi pare un colaj din cinci fragmente, fiecare cu tensiunea lui, și cu sclipirea, fără un liant, dar tocmai mobilitatea fragmentelor fascinează! (cam forțată imaginea: "spală visele pe ochi")
pentru textul : Lonely people can`t jump deEu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
pentru textul : despre poezie deApoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
daca ar fi existat o rubrica de Personale la Poezie, acolo as fi incadrat textul.
pentru textul : o mie de li/ jumătate de pas dee mai degraba consemnarea unei stari de idecizie, generata de memorie si miscarea nisipurilor ei. momentul acela cand ai porni... dar, ah, undeva se zareste drobul de sare. :)
Nici nu stiu cum sa spun asta... ce caut eu aici? Am imprumutat poezia ta, am imprumutat povestea ta, pesemne, altfel nu imi pot explica de ce ma stradui sa imi ascund lacrimile. Nu e nimic comun aici, si totusi totul este la fel, zi de zi, clipa de clipa, oriunde pe lumea asta. Iar tu stai la birou si le scrii, si produci realitatea, sau visul, sau lumea de dincolo, si amesteci toate acestea intr-un creuzet al tristetii si al surasului amar amar din care bunica poate facea dulceata, aducandu-si aminte de ceea ce tu nu iti mai aduci aminte. Chiar de acolo, de unde noi credem ca nu mai rasare si nu mai apune nimeni... sau nimic. O poveste spusa lent, pe indelete, cu spatele intors spre cititor. Cu o delicatete ferma as spune... care este marca poeziilor Almei. Poate inceputul sa fie putin necizelat... dar tot ceea ce urmeaza este in sine tulburator de bine spus. Bine revii, Alma, cand revii.
pentru textul : no moon rise, no moon set dePagini