Ori autoarea vrea să pară deșteaptă ori ne crede pe noi naivi; de ce ne lasă atîtea elemente pentru a identifica personajul? Analizînd textul ne revoltă acest mură în gură - un atentat deșănțat la imaginația cititorului. Păstrăm discreția și spunem și noi - La mulți ani, V! sănătate și putere de muncă! O nedumerire în final: de ce susține autoarea că nu îi place să pupe bărbații cu barbă? Pe mine m-a pupat de m-a albit -cu barbă cu tot! Să fie o figură de stil?
Adevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
Recitesc si, la fiecare recitire, parca mai vreau sa dau o penita. Dar n-am voie, asa ca singurul lucru pe care il pot face este sa te invit la Cenaclul Virtualia, din toamna acestui an, la Iasi, iar acest text sa te reprezinte in volumul de cenaclu. [email protected]
Katya, ai de la mine o penita, pentru un text fascinant. Primul vers este foarte puternic, intoarce totul pe dos, aidoma unei apocalipse reinterpretate. felicitari pentru un poem puternic, intesat cu imagini complexe si cu alaturari inedite mi-a placut mult petre
Multumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
Mulțumim (spun și în numele Cristinei, dar probabil că va lăsa și ea un comentariu). Îl voi încadra la Experimente, mă bucur că ți-a plăcut. Titlul ne-a chinuit până la urmă am ajuns la un consens. Unul bun, văd. :)
frumos text. m-a sedus in special tensiunea lui si incercarea reusita de depasire a artei poetice actuale. intr-adevar, in fata unui text bun, putine comentarii. felicitari, ioana
1)te rog să schimbi incadrarea textului, as fi vrut la info, dar n/am reuşit;
2)de obicei prezenţa este obligatorie, premiile au fost şi anii trecuţi în bani, iar lucrările toate au rămas în arhivă (în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”) şi au fost publicate în antologiile ediţiilor respective
...
Întotdeauna m-am nedumerit apropos de explicațiile autorului de genul 'viața mă interesează mai puțin' sunt (paranteză în silă) prea ocupată să, 'îmi lipsteste (hm) alunecarea de zile întregi'... poemul este unul absolut previzibil, da capo al fine, nu e rău, să fim bine înțeleși, dar, banalizează la greu. Din poeții sud-americani adunați la grămadă facem o masă de seară pentru câțiva trepăduși ușor impresionabili.
Poemul este încărcat de clișee și lipsit de trăire, printre versuri simt mereu un miros decrepit.
Și chiar nu înțeleg de ce clovnii trebuie să fie clowni... și de ce 'nu se ia' trebuie să fie 'nu se ia cu o cârpă'.
Poate cârpa e de vină? Poate s-ar lua cu o lavetă... sau cu un scotch brite...
"puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,”ș cam la fel și continuarea strofei" - ce judecată tranşantă la persoane a doua nu e?
"ca viermii să nu ţină zi de post.” -- un amestec puțin cam forțat (cel puțin pentru mine astăzi) între melodramatic și bășcălios" - dacă tu numeşti "băscălie" versul "ca viermii să nu ţină zi de post", se poate să ai o zi teribilă.
...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
Uneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
despre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
imi place a treia strofa. fireste, desprinsa de text, nostalgia se diminueaza. dar pb celorlalte strofe tine de uzura motivelor poetice invocate: tren, gara, ploaie, zamber, iarna... folosite mai indraznet poate iesea mai mult. sigur iesea mai bine
textul debuteaza defectuos din cauza repetitiei "coacaze - coacaza" si "pentru ca a fost - pentru ca nu mai e".
dar partea a doua salveaza oarecum prima impresie. desi ultimul vers e si el putin bolnav de banalitate.
Silviu, am vizualizat instantaneu pâlcul tău de cuvinte. Parcimonios te știam, dar aici ai ajuns la arta în filigran: în două versuri ai concentrat imagine grațioasă cu cornițe, sensibilitate și un ...didacticism poetizat și ludic.
sancho, ha ha! oricum nu iti era adresat comentariul respectiv; vorbeam la modul general. ca sa intelegi de ce, iti recomand sa citesti "babele ele poetesele". iar despre virtualia, iti spun, ca doar am trecut pe acolo, nu misca nimic pe plan literar. de unde sa ai progres daca nimeni nu are curajul sa puna punctul pe i si sa zica: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", atunci cand e cazul asa, e ok, se intîlneste lumea o data, de doua ori pe an, se servesc sarațele, mai glumim, mai zîmbim... dar numai progres literar nu e. iar pentru sarațele, poate ca o sa vin si anul asta la virtualia, n-am nimic impotrivă-i. mai sus n-am fost deloc ofensiv, ci am intrebat cît se poate de prieteneste: e o reuniune a gospodinelor? va merge pe aceeasi nota? sau sa ne asteptam la ceva vînă (literara), asa, ca de editie aniversara...
imi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ori autoarea vrea să pară deșteaptă ori ne crede pe noi naivi; de ce ne lasă atîtea elemente pentru a identifica personajul? Analizînd textul ne revoltă acest mură în gură - un atentat deșănțat la imaginația cititorului. Păstrăm discreția și spunem și noi - La mulți ani, V! sănătate și putere de muncă! O nedumerire în final: de ce susține autoarea că nu îi place să pupe bărbații cu barbă? Pe mine m-a pupat de m-a albit -cu barbă cu tot! Să fie o figură de stil?
pentru textul : aici în românia e deja 12 demultumesc aleasa poetesa a inimii mele. cu drag.
pentru textul : Desfătare amănunțită deAdevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deRecitesc si, la fiecare recitire, parca mai vreau sa dau o penita. Dar n-am voie, asa ca singurul lucru pe care il pot face este sa te invit la Cenaclul Virtualia, din toamna acestui an, la Iasi, iar acest text sa te reprezinte in volumul de cenaclu. [email protected]
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră dede ce numesti acest text colaj poetic?
pentru textul : încape şi-un evantai devă apreciez scrisul, dar nu și acest text. pentru că nu vă reprezintă la adevărata valoare a dvs. puteți să mă contraziceți.
pentru textul : Podul Grant deNici nu m-am gândit la vreo insinuare. Staţi liniştit. O să caut şi eu cartea si o să o citesc cu plăcere.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deVa asteptam cu drag la Iasi!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a defrumos:
pentru textul : scame de cer culese din inima unei femei de"un pescăruş
aduna cerul la piept
îl mângâia cu aripile
aşa cum îmi alintai gândul"
Katya, ai de la mine o penita, pentru un text fascinant. Primul vers este foarte puternic, intoarce totul pe dos, aidoma unei apocalipse reinterpretate. felicitari pentru un poem puternic, intesat cu imagini complexe si cu alaturari inedite mi-a placut mult petre
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deMultumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
pentru textul : Copii cuminți deda, e un ton melancolic.Ottilia, fără melancolie viața ar fi pustiu, nu?
pentru textul : despre noi deMulțumim (spun și în numele Cristinei, dar probabil că va lăsa și ea un comentariu). Îl voi încadra la Experimente, mă bucur că ți-a plăcut. Titlul ne-a chinuit până la urmă am ajuns la un consens. Unul bun, văd. :)
pentru textul : petale de ceva pom românesc defrumos text. m-a sedus in special tensiunea lui si incercarea reusita de depasire a artei poetice actuale. intr-adevar, in fata unui text bun, putine comentarii. felicitari, ioana
pentru textul : Efectul Pygmalion de1)te rog să schimbi incadrarea textului, as fi vrut la info, dar n/am reuşit;
pentru textul : Zilele de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” de2)de obicei prezenţa este obligatorie, premiile au fost şi anii trecuţi în bani, iar lucrările toate au rămas în arhivă (în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”) şi au fost publicate în antologiile ediţiilor respective
...
Întotdeauna m-am nedumerit apropos de explicațiile autorului de genul 'viața mă interesează mai puțin' sunt (paranteză în silă) prea ocupată să, 'îmi lipsteste (hm) alunecarea de zile întregi'... poemul este unul absolut previzibil, da capo al fine, nu e rău, să fim bine înțeleși, dar, banalizează la greu. Din poeții sud-americani adunați la grămadă facem o masă de seară pentru câțiva trepăduși ușor impresionabili.
pentru textul : Oblică dePoemul este încărcat de clișee și lipsit de trăire, printre versuri simt mereu un miros decrepit.
Și chiar nu înțeleg de ce clovnii trebuie să fie clowni... și de ce 'nu se ia' trebuie să fie 'nu se ia cu o cârpă'.
Poate cârpa e de vină? Poate s-ar lua cu o lavetă... sau cu un scotch brite...
"puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,”ș cam la fel și continuarea strofei" - ce judecată tranşantă la persoane a doua nu e?
"ca viermii să nu ţină zi de post.” -- un amestec puțin cam forțat (cel puțin pentru mine astăzi) între melodramatic și bășcălios" - dacă tu numeşti "băscălie" versul "ca viermii să nu ţină zi de post", se poate să ai o zi teribilă.
pentru textul : Zzet de...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
pentru textul : cred că așa se întâmplă decu siguranţă unii au nevoie de încurajări. de ce să îi dez(e)amăgim...?
pentru textul : death by numbers deFlori sa vinzi florarului, lemne padurarului sa vinzi paie la grajdar, castraveti la padurar.
pentru textul : Cei trei Iacob deUneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
pentru textul : unei cărți desuperb acest text cu berzelutze... ma mir insa ca dupa 6 ani si ceva apare pe aceasta pagina un text atat de slab
pentru textul : tablou cu berze deLa mulţi ani Virgil şi la cât mai multă poezie
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil. dedespre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
pentru textul : povestea soldatului de fier deimi place a treia strofa. fireste, desprinsa de text, nostalgia se diminueaza. dar pb celorlalte strofe tine de uzura motivelor poetice invocate: tren, gara, ploaie, zamber, iarna... folosite mai indraznet poate iesea mai mult. sigur iesea mai bine
pentru textul : preludiu și fugă detextul debuteaza defectuos din cauza repetitiei "coacaze - coacaza" si "pentru ca a fost - pentru ca nu mai e".
pentru textul : cînd nu ne mai simţim frumoase dedar partea a doua salveaza oarecum prima impresie. desi ultimul vers e si el putin bolnav de banalitate.
Silviu, am vizualizat instantaneu pâlcul tău de cuvinte. Parcimonios te știam, dar aici ai ajuns la arta în filigran: în două versuri ai concentrat imagine grațioasă cu cornițe, sensibilitate și un ...didacticism poetizat și ludic.
pentru textul : stă un pâlc pe lăstăriș desancho, ha ha! oricum nu iti era adresat comentariul respectiv; vorbeam la modul general. ca sa intelegi de ce, iti recomand sa citesti "babele ele poetesele". iar despre virtualia, iti spun, ca doar am trecut pe acolo, nu misca nimic pe plan literar. de unde sa ai progres daca nimeni nu are curajul sa puna punctul pe i si sa zica: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", atunci cand e cazul asa, e ok, se intîlneste lumea o data, de doua ori pe an, se servesc sarațele, mai glumim, mai zîmbim... dar numai progres literar nu e. iar pentru sarațele, poate ca o sa vin si anul asta la virtualia, n-am nimic impotrivă-i. mai sus n-am fost deloc ofensiv, ci am intrebat cît se poate de prieteneste: e o reuniune a gospodinelor? va merge pe aceeasi nota? sau sa ne asteptam la ceva vînă (literara), asa, ca de editie aniversara...
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deam înțeles ce vreți să spuneți, domnule Goru. ați fost... delicat :) mulțumesc!
pentru textul : în vârful picioarelor deimi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
pentru textul : despre tine dePagini