nu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
l-am transferat în șantier pentru a fi corectat
da Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
cred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!
sunt absolut incredibilă, cer iertare juriului, dar pe bune că nu mi-am dat seama. trebuie să-mi pun un încetinitor la degete, că tot scriu și ochii-mi tot fug. de acuma erata la erata la erata:)) Nietzsche! HA! uite că a ieșit:p
Ela-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
multumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
raspunsul este ca a existat o tentativa. respectivul a avut contul suspendat pe hermeneia cam o luna. datorita faptului ca este nevoie de o confirmare nu am avut erori din culpa. nici un om cu bun simt nu face asta in mod deliberat. (si nu imi spune ca se scrie niciun pentru ca am oroare de acest stil nou)
Am prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
Da chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
nu stiu daca este interviu sau chestionar. iar cu privire la acele doua (ne)raspunsuri ma mai gindesc. la urma urmei poate sint raspunsuri. poate nu ca tocmai asta au vrut sa sugereze. ca exista o limita. a decentei, a spatiului privat, god knows what it is. dar poate ca ideea este ca esenta nu este sa scobim in viata nimanui si nici sa devenim mahala. ci sa (ne) intrebam. apropos, ceea ce ma dezamageste pe mine profund este tocmai faptul ca nu exista reporteri adevarati in romania. oameni care sa puna cu adevarat intrebari si sa stie sa faca ancheta. de activisti sau ideologi sint satul. problema multora este ca stiu raspunsul inainte sa puna intrebarea. poate este si mindria, orgoliul peren al romanului care nu vrea sa fie perceput ca "unul care nu stie". din confuzia lamentabila intre ignoranta si curiozitate.
Sebi, e discutie lunga asta. metaforic, putin fortat, cultura este treaba "evreiasca". trebuie sa ceri dublu ca sa capeti jumatate.:) cartile groase zic ca ea depunde de targetul fiecarui canal pe care se manifesta, iar internetul si televiziunea sunt 2 massmedia democratice dar subculturale, luand termenul dpdv estetic, orice le-ai face, cu orizontul de asteptare acceptat ca fara a avea mari pretentii. cand canalul este ieftin, el devine democratic si accesul este in consecinta, dar si zgomote in procesul de comunicare si acestea asumate. mie personal mi se pare o copilarie sa te superi pe internauti, indiferent daca sunt femei sau barbati. serios acum. cum se spune in televiziune, ai la indemana telecomanda pentru a schimba canalul, iar pe internet are dreptul sa navige oricine are posibilitatea, dar si sa scrie tot ce-i trece prin minte atat timp cat politica spatiului in care face asta ii permite. nu iti place sa te alaturi amatorilor, nu o faci.
daca ne referim la poezie feminina si masculina, iar e discutie lunga si lata. dpmdv nu exista poezie impartita pe sexe si moduri de receptare diferite pentru fiecare sex in parte. exista poezie care place unor oameni si altora nu. studiile despre psihologia receptarii textului artistic spun ceva foarte interesant si anume ca placerea estetica a contemplarii operei seamana cu procesul pictarii unui portret al unei persoane fictive, adica fara a avea un model in fata sevaletului, ai tendinta sa iti zugravesti pe canvas propriul chip. asa ca, e firesc sa-ti placa si in poezie stilul pe car-l abordezi tu sau la care aspiri.
una peste alta, dincolo de ludicul comunicarii interpersonale, doar orgolii si orgolii, mai mari la noi, la romani - ca doar ne-am nascut poeti:) - mai putine prin alte zone ale lumii. eu personal le suport pentru ca nu ma bat cu nimeni atat timp cat scriu doar pentru ca asta ma face sa ma simt bine. nu mi-am facut un tel din asta, nu vreau sa public, probabil de-asta o fac si sporadic, cand am timp sau nevoie de feedback. doar de-aia ne manifestam intr-o colectivitate. altfel, ne-am tine operele intr-un folder pe computer si atat tot. pe mine ma supara aerele (adica aroganta fara adancime), rafuielile poetizate si plagiatul, ca si pe tine. asta chiar ma supara. si ma mai supara si faptul de a casuna pe un text al cuiva doar pentru ca nu-l suporti pe autor sau altii il suporta mai bine. asta mi se pare total lipsit de fairplay.
referitor la textul tau, daca porneste de la niste realitati, e de preferat sa ti le asumi, altfel mi se pare oarecum hazardat si naiv sa-ti alegi personaje feminine atat timp cat puteai descrie, la fel de bine, si unele masculine , mai ales ca n-as putea crede nici in ruptul capului ca vreo membra a Hermeneia ar fi in stare sa se regasesca in text. asadar, nu are nici macar un mesaj moralizator. iar daca nu, de ce, totusi?! chiar ok fiind, doar ideea nu e suficienta ca textul sa ne faca pe noi, fetele sau femeile care scriu exclusiv pe internet, mai bune, mai frumoase, mai destepte sau mai talentate. sau targetul lui este alcatuit doar din doamne? cele mai tinere nu au dreptul la sensibilitate?:)
Adrian, pentru scopul și dezideratele site-ului hermeneia te rog să revezi regulamentul. Orice are legătură cu textul are loc aici, în comentarii. Mulțumesc.
Alma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
Ora redactarii e de vina...am remediat cuvintele...cat dspre " greșeli de exprimare, formulări artificiale" nu prea le pot altera, deoarece schimb sensurile si structura initiala (daca acele " greșeli de exprimare, formulări artificiale" intra sub aceeasi incidentza sfanta a Regulamentului, atunci nu am nimic impotriva in a sterge textul).
Îmi cer iertare pentru că am facut redimensionarea abia acum, însă de dimineață, accesînd de la serviciu, pe monitorul meu, imaginea se încadra perfect în pagină; acasă am constatat că nu e așa; ciudat am zis!!! Cred că acum e în regulă.
Danutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
Impecabil. Formă, sens, condensare a trăirilor, imagine, afect și efect. Cristal de stâncă. Nu îi este oricui la îndemână să scrie atât de limpede despre durere fără să o amplifice, despre împietrire fără să atingă răceala metalică, despre pierdere fără să simți "le soleil noir". În doar zece cuvinte. Zece pe patr (versuri). Structură bine aleasă. Felicitări.
discutiile despre forma limbii romane, cine si cum hotaraste aceasta si toate celelalte accesorii formale ale literaturii nu ar trebui sa ne preocupe pe noi aici prea mult. oricum unii le respecta altii nu iar un autor bun isi va permite mereu sa le ignore doar mediocrii merg dupa regulile stricte te felicit virgil pentru efortul pe care il investesti in hermeneia si iti doresc numai bine, eu sunt unul dintre primii hermenei si imi voi desfasura in continuare o parte a activitatii mele literare aici. cred ca problema cea mai importanta cu noua versiune ar fi cresterea calitatii literare a materialului postat. site-ul trebuie sa devina un mediu cat mai propice postarii de texte literare tot mai valoroase in acest sens deci, succes tuturor Andu
m-am obisnuit, ca din cand in cand, Profetul sa scoata cate un text de exceptie. Banui imediat cine este "poeta" care..nu e. Este o traire intensa care depaseste o prozodie fara cusur dar care, in loc s-o ascunda, o elibereaza.
cu riscul de a abuza (de un offtopic pe care nu l-am initiat) vreau doar sa spun ca a vorbi despre erorile tehnice de pe hermeneia ca despre un "insectar" (vezi numele de "bug" pentru defect tehnic in soft) mi se pare relativ agresiv. om folosi noi "limbaj poeticesc" pe aici dar nu cred ca e corect sa procedam asa. mai ales in contextul in care cred ca am fost mult mai transparent si mai deschis dialogului decit absolut oricare din creatorii sau posesorii de site-uri literare romanesti. se pare ca (asa cum spun istoriografii romani) la romani transparenta si democratia nu au fost niciodata prea mult apreciate. mai degraba au migrat catrea idealul despotului mai mult sau mai putin luminat sau catre imaginea "tatucului" care le poate si stie pe toate.
George, sper ca ai corectat pentru tine si nu pentruca am zis eu... oricum, atitudinea ta este demna de un salut fratesc si bobadilic. Chestia e ca ideea poemului e mult mai mare decat haina pe care i-ai dat-o, poate intr-o buna zi (sau seara) il vei imbraca mai cumsecade. Ave, Andu
imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
de fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!
eram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
îți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
Felicit inițiativa! Venim cu colindul :) și cu versul. Eu cred că e ok ora 11, având în vedere că e sâmbătă.
Ai postat de două ori acest anunț. Cred că ai observat deja.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
pentru textul : Aproapelui cu ură I del-am transferat în șantier pentru a fi corectat
cred că nu ar fi rău să îți completezi profilul. Un text interesant.
pentru textul : Mici penitenţe deda Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei decred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!
wow, scuze n-am vazut, cred ca fac prea multe lucruri in acelasi timp astazi mie prima parte mi s-a parut poetica. poate din cauza asta
pentru textul : cai negri, însetați desunt absolut incredibilă, cer iertare juriului, dar pe bune că nu mi-am dat seama. trebuie să-mi pun un încetinitor la degete, că tot scriu și ochii-mi tot fug. de acuma erata la erata la erata:)) Nietzsche! HA! uite că a ieșit:p
pentru textul : legendă cu oameni de rând deEla-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
pentru textul : secret revelation demultumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
pentru textul : Felul în care murim deraspunsul este ca a existat o tentativa. respectivul a avut contul suspendat pe hermeneia cam o luna. datorita faptului ca este nevoie de o confirmare nu am avut erori din culpa. nici un om cu bun simt nu face asta in mod deliberat. (si nu imi spune ca se scrie niciun pentru ca am oroare de acest stil nou)
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deAm prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
pentru textul : zborul precum scoicile deDa chiar interesanta idee... si realizarea oarecum pe masura, desi finalul nici eu n ucred ca e chiar ok. Insa una peste alta, scot penita mea de apreciere aici, ca oi fi eu greiere sau nu. De fapt, imi place cum ai metaforizat declaratia de dragoste.suna cam asa .. tzarrr... tzarrr Andu
pentru textul : Golgotă denu stiu daca este interviu sau chestionar. iar cu privire la acele doua (ne)raspunsuri ma mai gindesc. la urma urmei poate sint raspunsuri. poate nu ca tocmai asta au vrut sa sugereze. ca exista o limita. a decentei, a spatiului privat, god knows what it is. dar poate ca ideea este ca esenta nu este sa scobim in viata nimanui si nici sa devenim mahala. ci sa (ne) intrebam. apropos, ceea ce ma dezamageste pe mine profund este tocmai faptul ca nu exista reporteri adevarati in romania. oameni care sa puna cu adevarat intrebari si sa stie sa faca ancheta. de activisti sau ideologi sint satul. problema multora este ca stiu raspunsul inainte sa puna intrebarea. poate este si mindria, orgoliul peren al romanului care nu vrea sa fie perceput ca "unul care nu stie". din confuzia lamentabila intre ignoranta si curiozitate.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deVa mulțumesc frumos pentru trecere! Paul, multe salutari!!!
pentru textul : „apasă” – măştile lui sorin despoT deSebi, e discutie lunga asta. metaforic, putin fortat, cultura este treaba "evreiasca". trebuie sa ceri dublu ca sa capeti jumatate.:) cartile groase zic ca ea depunde de targetul fiecarui canal pe care se manifesta, iar internetul si televiziunea sunt 2 massmedia democratice dar subculturale, luand termenul dpdv estetic, orice le-ai face, cu orizontul de asteptare acceptat ca fara a avea mari pretentii. cand canalul este ieftin, el devine democratic si accesul este in consecinta, dar si zgomote in procesul de comunicare si acestea asumate. mie personal mi se pare o copilarie sa te superi pe internauti, indiferent daca sunt femei sau barbati. serios acum. cum se spune in televiziune, ai la indemana telecomanda pentru a schimba canalul, iar pe internet are dreptul sa navige oricine are posibilitatea, dar si sa scrie tot ce-i trece prin minte atat timp cat politica spatiului in care face asta ii permite. nu iti place sa te alaturi amatorilor, nu o faci.
pentru textul : Creaţiile astrale ale doamnei Narcisa Horjeta. Plagiatul lui Bacovia. (I) dedaca ne referim la poezie feminina si masculina, iar e discutie lunga si lata. dpmdv nu exista poezie impartita pe sexe si moduri de receptare diferite pentru fiecare sex in parte. exista poezie care place unor oameni si altora nu. studiile despre psihologia receptarii textului artistic spun ceva foarte interesant si anume ca placerea estetica a contemplarii operei seamana cu procesul pictarii unui portret al unei persoane fictive, adica fara a avea un model in fata sevaletului, ai tendinta sa iti zugravesti pe canvas propriul chip. asa ca, e firesc sa-ti placa si in poezie stilul pe car-l abordezi tu sau la care aspiri.
una peste alta, dincolo de ludicul comunicarii interpersonale, doar orgolii si orgolii, mai mari la noi, la romani - ca doar ne-am nascut poeti:) - mai putine prin alte zone ale lumii. eu personal le suport pentru ca nu ma bat cu nimeni atat timp cat scriu doar pentru ca asta ma face sa ma simt bine. nu mi-am facut un tel din asta, nu vreau sa public, probabil de-asta o fac si sporadic, cand am timp sau nevoie de feedback. doar de-aia ne manifestam intr-o colectivitate. altfel, ne-am tine operele intr-un folder pe computer si atat tot. pe mine ma supara aerele (adica aroganta fara adancime), rafuielile poetizate si plagiatul, ca si pe tine. asta chiar ma supara. si ma mai supara si faptul de a casuna pe un text al cuiva doar pentru ca nu-l suporti pe autor sau altii il suporta mai bine. asta mi se pare total lipsit de fairplay.
referitor la textul tau, daca porneste de la niste realitati, e de preferat sa ti le asumi, altfel mi se pare oarecum hazardat si naiv sa-ti alegi personaje feminine atat timp cat puteai descrie, la fel de bine, si unele masculine , mai ales ca n-as putea crede nici in ruptul capului ca vreo membra a Hermeneia ar fi in stare sa se regasesca in text. asadar, nu are nici macar un mesaj moralizator. iar daca nu, de ce, totusi?! chiar ok fiind, doar ideea nu e suficienta ca textul sa ne faca pe noi, fetele sau femeile care scriu exclusiv pe internet, mai bune, mai frumoase, mai destepte sau mai talentate. sau targetul lui este alcatuit doar din doamne? cele mai tinere nu au dreptul la sensibilitate?:)
Mie personal mi-ar fi sunat mai bine ”foșnetul mătăsos...”. Iar fotografiile pentru a avea efect vizual deplin, ar trebui ceva mai mari, nu?
pentru textul : (4) Aforeme deAdrian, pentru scopul și dezideratele site-ului hermeneia te rog să revezi regulamentul. Orice are legătură cu textul are loc aici, în comentarii. Mulțumesc.
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deAlma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deNu, nu imi spune nimic, dar ma voi documenta. Multumesc de indicatie ! Ialin
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul deOra redactarii e de vina...am remediat cuvintele...cat dspre " greșeli de exprimare, formulări artificiale" nu prea le pot altera, deoarece schimb sensurile si structura initiala (daca acele " greșeli de exprimare, formulări artificiale" intra sub aceeasi incidentza sfanta a Regulamentului, atunci nu am nimic impotriva in a sterge textul).
pentru textul : Kneel down... deÎmi cer iertare pentru că am facut redimensionarea abia acum, însă de dimineață, accesînd de la serviciu, pe monitorul meu, imaginea se încadra perfect în pagină; acasă am constatat că nu e așa; ciudat am zis!!! Cred că acum e în regulă.
pentru textul : Lemuria deDanutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
pentru textul : Îmbrățișare deImpecabil. Formă, sens, condensare a trăirilor, imagine, afect și efect. Cristal de stâncă. Nu îi este oricui la îndemână să scrie atât de limpede despre durere fără să o amplifice, despre împietrire fără să atingă răceala metalică, despre pierdere fără să simți "le soleil noir". În doar zece cuvinte. Zece pe patr (versuri). Structură bine aleasă. Felicitări.
pentru textul : Accident dediscutiile despre forma limbii romane, cine si cum hotaraste aceasta si toate celelalte accesorii formale ale literaturii nu ar trebui sa ne preocupe pe noi aici prea mult. oricum unii le respecta altii nu iar un autor bun isi va permite mereu sa le ignore doar mediocrii merg dupa regulile stricte te felicit virgil pentru efortul pe care il investesti in hermeneia si iti doresc numai bine, eu sunt unul dintre primii hermenei si imi voi desfasura in continuare o parte a activitatii mele literare aici. cred ca problema cea mai importanta cu noua versiune ar fi cresterea calitatii literare a materialului postat. site-ul trebuie sa devina un mediu cat mai propice postarii de texte literare tot mai valoroase in acest sens deci, succes tuturor Andu
pentru textul : hermeneia 2.0 dem-am obisnuit, ca din cand in cand, Profetul sa scoata cate un text de exceptie. Banui imediat cine este "poeta" care..nu e. Este o traire intensa care depaseste o prozodie fara cusur dar care, in loc s-o ascunda, o elibereaza.
pentru textul : nu ești poetă decu riscul de a abuza (de un offtopic pe care nu l-am initiat) vreau doar sa spun ca a vorbi despre erorile tehnice de pe hermeneia ca despre un "insectar" (vezi numele de "bug" pentru defect tehnic in soft) mi se pare relativ agresiv. om folosi noi "limbaj poeticesc" pe aici dar nu cred ca e corect sa procedam asa. mai ales in contextul in care cred ca am fost mult mai transparent si mai deschis dialogului decit absolut oricare din creatorii sau posesorii de site-uri literare romanesti. se pare ca (asa cum spun istoriografii romani) la romani transparenta si democratia nu au fost niciodata prea mult apreciate. mai degraba au migrat catrea idealul despotului mai mult sau mai putin luminat sau catre imaginea "tatucului" care le poate si stie pe toate.
pentru textul : despre o femeie goală deGeorge, sper ca ai corectat pentru tine si nu pentruca am zis eu... oricum, atitudinea ta este demna de un salut fratesc si bobadilic. Chestia e ca ideea poemului e mult mai mare decat haina pe care i-ai dat-o, poate intr-o buna zi (sau seara) il vei imbraca mai cumsecade. Ave, Andu
pentru textul : De ce mă Shanghai deimaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei dede fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!
sunt un furtun, caut furtuna. sincer, pentru inspiratie, te-as fi considerat autor si nu novice hermeneia.
pentru textul : Insomniac deeram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
pentru textul : versurile sunt asimptomatice deîți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
finalul e sublim. n-am mai rîs așa bine de multă vreme.
pentru textul : se strică toate deFelicit inițiativa! Venim cu colindul :) și cu versul. Eu cred că e ok ora 11, având în vedere că e sâmbătă.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deAi postat de două ori acest anunț. Cred că ai observat deja.
Pagini