...am prins-o recunosc că am cam bâjbâit cum zici tu am bîjbîit dar am prins-o în cele din urmă și nu e rea deloc, am mai spus-o. Dar d-na d-șoara electra vorbea cu tine ok dar se referea la mine.
Iar la datul cu părerea hai să fim serioși Virgile we are too old for this crap... ne-am dat amândoi cu părerea unul la altul de ne-au crescut copiii mari de tot iar ai tăi, spre deosebire de ai mei, sunt deja pe site... sau mă înșel? Eu nu mă refer la familia ta în general ci la familia ta de pe site iar aici, fiind membru am dreptul să sesizez eventualele nepotisme, sau nu?
În rest, să ne citim cu bine iar avertismentele tale Virgile să mă ierți dar eu le-am primit de atâtea ori în ăștia o mie de ani de când sunt pe Hermeneia încât nici nu mai știu cum să le interpretez. Atâta te rog dacă vei avea vreo idee să îmi tai pentru a nu știu câta oara accesul la pagina mea de pe hermeneia să ștergi și toate textele mele cu această ocazie. I said IF ok?
Să ne citim cu bine,
Andu
P.S. Mi-au plăcut numele dar aș prefera totuși TATA omida, MOȘUL bobadilă, etc, se poate? Nu cred că aș suporta o operație de schimbare de sex la vârsta mea...
Sau poate dacă ai deveni și tu Virginică... poate că aș trece peste impedimentele respective.
finalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
Paul, după ce un text e făcut public, eventual, pot să-mi permit să "lămuresc" autorul cum mi-aş fi dorit eu să-l scrie... dar nu pe Nichita Stănescu.
"poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști..." - nu orice tip de "poezie".
"în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând..." - se poate. Mi-aş dori mai mult să-i văd venind.
"știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută." - ştim că nu există interpretări bune sau rele, există daor interpretări coerente. Se poate combate orice afirmaţie, sau cel puţin, se poate încerca. De aceea, de obicei, mă feresc de verdicte.
multumesc frumos. e adevarat ca are un caracter discontinuu, in partea doua cea cu visul am dorit sa rulez ideile una dupa alta. imi dati va rog un sfat,daca doriti, cum as putea sa-mi redresez textul. sa scot versurile astea ? "Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare" cu stima,adelina
aceasta cruce iti este dedicata, asa cum si celelalte poarta cu ele o dedicatie anume, fiecare cu a ei cale. de aceea, subiectivitatea (poetica) nu poate fi decat benefica pentru ca numai cel care are un contact personal si radical cu ceea ce cauta, se regaseste. un evaluator "corect" nu poate fi decat unul care are sau isi consolideaza experienta alegerii si a riscurilor asumate. multumesc de regasire
eu nu pot sa trec fara sa spun cateva cuvinte, desi am observat foarte putin feedback la tot ce s-a scris pana acum despre schimbarea aceasta; ma bucur ca am ajuns aici desi am pierdut ani buni, am ajuns mergand pe urmele unor critici destul de nefondate, am vrut sa ma conving pe pielea mea ce fel de loc e hermeneia si bine am facut ca nu m-am luat dupa gura lumii; ma bucur de schimbare si las un semn de apreciere pentru acest proiect cu toate perspectivele sale.
: da, la cateva zile m-a deranjat si pe mine acel adesea. care nu mi s-a parut ca explica, ci mai mult, ca diminueaza finalul. limitandu-l. asa ca l-am scos decisiv. la virgula, nu as pune o, din aceleasi motive. :) oricum am avut in calcul si varianta cu o virgula. incantat de trecere si, cum spuneam mai sus, onorat.
pentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
sfatul lui caragea cu aberațiile e valabil si pentru comentatori ca el. dă, dom'le, lecții de placaj sau de drop-goal sau la ce naiba mai ești tu competent și renunță la aroganța asta de poet consacrat, că tot nu ai și nici nu vei avea vreodată vreo treabă cu poezia.
Mea culpa pentru afirmaţia cu virgula între s şi p. În loc de "scrâşnete", am citit "scrâşnEşte", de aia l-am crezut verb.
"Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric?" Răspuns: nu. Deoarece ea nu respectă nici măcar elementul "după ureche", Eugen. Inovaţie nu poate fi, deoarece lipseşte orice algoritm al formei.
"Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri." Bineînţeles. Ţine şi de ritm, care în textul tău nu există, ţine şi de metru, care, la fel, nu există, ţine de unitate stilistică, care la tine suferă, etc. Iată de ce nu cred că sunt prea categoric.
"Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj". Uite aici: "zăngănit/ patimi muribunde; uite şi aici: "preumblă/ curm/; aici: "lira bardului/ satrapi/ priveghează... şi nu am recitit decât 3 strofe.
"Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu." - aici nu mă pronunţ, nu sunt editor. Eu am vorbit doar pe latura acestui text. Dar s-ar putea să ai dreptate...
"În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic." - dacă tu ai impresia că atunci când am zis să citeşti n texte m-am referit la cele de pe net, te înşeli. Literatura e în bibliotecă. Acolo caut-o, şi nu vei mai fi dezamăgit.
dacă apa rece de dimineață e forțată atunci și revigorarea viselor e forțată. aici e cheia poemului de fapt: a fi realist în dragoste, fără avioane verzi pe pereți...:) penița ta e o surpriză plăcută de altfel nici n-am mai avut onoarea bucuros să te cunosc Ioana! a: și sărbători line, cu pace!
Fericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
asta-mi aminteste de o matusa batrâna care ma suna în fiecare an spre a-mi aminti ca într-o saptamâna urmeaza aniversarea zilei sale de nastere si sa nu uit s-o sun. cele bune.
Margas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
Alina ai dreptate: a fost o ediție super! Dorine îmi place narcisismul ăsta hîtru al tău iar aspectul de prof chiar "te prinde". eniuei, felicitări pentru Humanitas: e chiar o realizare...păcat că n-am apucat să facem schimb de cărți...:) Nicholas...aloo domnu' Dinu...pozele sunt ale mele nu ale lui alizeeu ! zău că mă neglijați flagrant la faza asta: chiar nu merit un cuvînt de apreciere? eniuei : la mulți ani, acolo în iue-sei...:) Silvia știu că ți-e ciudă că n-ai venit așa că ete na : sîc-sîc !
Ei, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.
am parcurs cu plăcere acest poem. o poveste frumoasă, dusă până la capăt. mi-a plăcut. te citesc cu interes, Ioana. p.s. - ai uitat să pui diacritice peste tot. :) Madim
Remarc două versuri piloni ideatici ai poemului, după părerea mea:
"în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese"
și
"poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe "
De asemenea, întrebările retorice:
"oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?"
Concluzia din final parcă doare: "în fiecare om moare la fix același dans "
Titlul? Ia în palmele sale poemul și-l modelează ca pe un bulgăre de zăpadă proaspătă :) pe care îl lasă apoi să se rostogolească lent spre lector.
Un poem care mi-a lipsit tocmai pentru această abilitate aproape firească, naturală, de a provoca emoții artistice atât prin mijloace, cât și prin mesaj. Mulțumiri.
Bine ai revenit, Paul!
Când citesc un asemenea verset nu mai am cuvinte. Raportatrea tematică, care dovedeşte o cunoaştere a adevărului biblic în lumina sa adevărată, la grădina Edenului, construcţia sa avînd la bază acest lait motiv şi mijloacele tehnice adecvate dă o mare expresivtate acestui poem. De fapt, dincolo de toate acestea, se distinge un adevăr absolut, omul creat de Dzeu după chipul şi asemănarea Sa nu poate accepta singur o dezumanizare aruncată ca un stigmat asupra sa prin lumina întunecată a teoriei evoluţioniste care, nu este decât o ofensă la adresa adevăratului creator, o teorie falsă care îl pierde pe om. De aceea Dzeu plânge. E foarte frumos. Ioan.
initial nu m-am impacat cu titlul - tare il vad 'vreau' ...frumoasa poetizare a uitarii insa...prin naturaletea cu care curge, prin onestitatea exprimarii, o durere molcoma, prin arderea ei interioara ce sfinteste si elibereaza.
un vers (si un sfat) deosebit e: "du-te în camera unui pictor dezbracă-te lent și așteaptă."
Aranca, undeva simt și eu că pierd ceva, nu știu însă exact unde e punctul slab. De aceea am și postat această poezie. Încerc să înțeleg și să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simțuri, greu puteau să le ofere altora și totuși au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simțurilor, inclusiv a bunului simț mi-e benefică sau nu? Ghemul vieții se micșorează odată cu trecerea anilor și eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului și între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur și simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost. Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate și un nou titlu, am înțeles că părerea era sinceră și am apreciat asta. Mulțumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
Mulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
Mie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...am prins-o recunosc că am cam bâjbâit cum zici tu am bîjbîit dar am prins-o în cele din urmă și nu e rea deloc, am mai spus-o. Dar d-na d-șoara electra vorbea cu tine ok dar se referea la mine.
pentru textul : despre o femeie goală deIar la datul cu părerea hai să fim serioși Virgile we are too old for this crap... ne-am dat amândoi cu părerea unul la altul de ne-au crescut copiii mari de tot iar ai tăi, spre deosebire de ai mei, sunt deja pe site... sau mă înșel? Eu nu mă refer la familia ta în general ci la familia ta de pe site iar aici, fiind membru am dreptul să sesizez eventualele nepotisme, sau nu?
În rest, să ne citim cu bine iar avertismentele tale Virgile să mă ierți dar eu le-am primit de atâtea ori în ăștia o mie de ani de când sunt pe Hermeneia încât nici nu mai știu cum să le interpretez. Atâta te rog dacă vei avea vreo idee să îmi tai pentru a nu știu câta oara accesul la pagina mea de pe hermeneia să ștergi și toate textele mele cu această ocazie. I said IF ok?
Să ne citim cu bine,
Andu
P.S. Mi-au plăcut numele dar aș prefera totuși TATA omida, MOȘUL bobadilă, etc, se poate? Nu cred că aș suporta o operație de schimbare de sex la vârsta mea...
Sau poate dacă ai deveni și tu Virginică... poate că aș trece peste impedimentele respective.
multam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei demulţumesc pentru citire. Poate că da.
pentru textul : te aştept în oraşul adormit printre muşcate definalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
pentru textul : loc de strigat îngeri dePaul, după ce un text e făcut public, eventual, pot să-mi permit să "lămuresc" autorul cum mi-aş fi dorit eu să-l scrie... dar nu pe Nichita Stănescu.
"poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști..." - nu orice tip de "poezie".
"în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând..." - se poate. Mi-aş dori mai mult să-i văd venind.
"știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută." - ştim că nu există interpretări bune sau rele, există daor interpretări coerente. Se poate combate orice afirmaţie, sau cel puţin, se poate încerca. De aceea, de obicei, mă feresc de verdicte.
"per că nu sunt înțeles greșit." - de ce ai fi?
amical.
pentru textul : Mai singură... demultumesc frumos. e adevarat ca are un caracter discontinuu, in partea doua cea cu visul am dorit sa rulez ideile una dupa alta. imi dati va rog un sfat,daca doriti, cum as putea sa-mi redresez textul. sa scot versurile astea ? "Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare" cu stima,adelina
pentru textul : Joc deaceasta cruce iti este dedicata, asa cum si celelalte poarta cu ele o dedicatie anume, fiecare cu a ei cale. de aceea, subiectivitatea (poetica) nu poate fi decat benefica pentru ca numai cel care are un contact personal si radical cu ceea ce cauta, se regaseste. un evaluator "corect" nu poate fi decat unul care are sau isi consolideaza experienta alegerii si a riscurilor asumate. multumesc de regasire
pentru textul : crucile deeu nu pot sa trec fara sa spun cateva cuvinte, desi am observat foarte putin feedback la tot ce s-a scris pana acum despre schimbarea aceasta; ma bucur ca am ajuns aici desi am pierdut ani buni, am ajuns mergand pe urmele unor critici destul de nefondate, am vrut sa ma conving pe pielea mea ce fel de loc e hermeneia si bine am facut ca nu m-am luat dupa gura lumii; ma bucur de schimbare si las un semn de apreciere pentru acest proiect cu toate perspectivele sale.
pentru textul : Rămas bun Hermeneia... de: da, la cateva zile m-a deranjat si pe mine acel adesea. care nu mi s-a parut ca explica, ci mai mult, ca diminueaza finalul. limitandu-l. asa ca l-am scos decisiv. la virgula, nu as pune o, din aceleasi motive. :) oricum am avut in calcul si varianta cu o virgula. incantat de trecere si, cum spuneam mai sus, onorat.
pentru textul : omul este om și-n crucea goală decu mine ti-ai terminat ratia de penitie pe un an, Cristina. multmesc iar. niciodata nu am reusit sa invat sa primesc daruri.
pentru textul : Recunoştere in Colentina depentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
pentru textul : femei deaş vrea să văd ceva pe site scris de Emilia Zăinel. m-ar intriga!
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 desfatul lui caragea cu aberațiile e valabil si pentru comentatori ca el. dă, dom'le, lecții de placaj sau de drop-goal sau la ce naiba mai ești tu competent și renunță la aroganța asta de poet consacrat, că tot nu ai și nici nu vei avea vreodată vreo treabă cu poezia.
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… deMea culpa pentru afirmaţia cu virgula între s şi p. În loc de "scrâşnete", am citit "scrâşnEşte", de aia l-am crezut verb.
"Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric?" Răspuns: nu. Deoarece ea nu respectă nici măcar elementul "după ureche", Eugen. Inovaţie nu poate fi, deoarece lipseşte orice algoritm al formei.
"Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri." Bineînţeles. Ţine şi de ritm, care în textul tău nu există, ţine şi de metru, care, la fel, nu există, ţine de unitate stilistică, care la tine suferă, etc. Iată de ce nu cred că sunt prea categoric.
"Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj". Uite aici: "zăngănit/ patimi muribunde; uite şi aici: "preumblă/ curm/; aici: "lira bardului/ satrapi/ priveghează... şi nu am recitit decât 3 strofe.
"Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu." - aici nu mă pronunţ, nu sunt editor. Eu am vorbit doar pe latura acestui text. Dar s-ar putea să ai dreptate...
"În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic." - dacă tu ai impresia că atunci când am zis să citeşti n texte m-am referit la cele de pe net, te înşeli. Literatura e în bibliotecă. Acolo caut-o, şi nu vei mai fi dezamăgit.
Toate bune!
pentru textul : Deşertul indigo dedacă apa rece de dimineață e forțată atunci și revigorarea viselor e forțată. aici e cheia poemului de fapt: a fi realist în dragoste, fără avioane verzi pe pereți...:) penița ta e o surpriză plăcută de altfel nici n-am mai avut onoarea bucuros să te cunosc Ioana! a: și sărbători line, cu pace!
pentru textul : Lonely people can`t jump deouch! pot sa jur ca am vazut A.A.A. in loc de yester. probabil e din cauza de multitasking. prea multe monitoare.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deFericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu deasta-mi aminteste de o matusa batrâna care ma suna în fiecare an spre a-mi aminti ca într-o saptamâna urmeaza aniversarea zilei sale de nastere si sa nu uit s-o sun. cele bune.
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deMargas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : cercuri de ape deAlina ai dreptate: a fost o ediție super! Dorine îmi place narcisismul ăsta hîtru al tău iar aspectul de prof chiar "te prinde". eniuei, felicitări pentru Humanitas: e chiar o realizare...păcat că n-am apucat să facem schimb de cărți...:) Nicholas...aloo domnu' Dinu...pozele sunt ale mele nu ale lui alizeeu ! zău că mă neglijați flagrant la faza asta: chiar nu merit un cuvînt de apreciere? eniuei : la mulți ani, acolo în iue-sei...:) Silvia știu că ți-e ciudă că n-ai venit așa că ete na : sîc-sîc !
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deEi, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deam parcurs cu plăcere acest poem. o poveste frumoasă, dusă până la capăt. mi-a plăcut. te citesc cu interes, Ioana. p.s. - ai uitat să pui diacritice peste tot. :) Madim
pentru textul : portarul de la spital depoemul poarta o stare lasciva ce il tintuieste in valoare.
pentru textul : greața de dimineață deRemarc două versuri piloni ideatici ai poemului, după părerea mea:
pentru textul : oamenii de care ne este rușine de"în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese"
și
"poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe "
De asemenea, întrebările retorice:
"oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?"
Concluzia din final parcă doare: "în fiecare om moare la fix același dans "
Titlul? Ia în palmele sale poemul și-l modelează ca pe un bulgăre de zăpadă proaspătă :) pe care îl lasă apoi să se rostogolească lent spre lector.
Un poem care mi-a lipsit tocmai pentru această abilitate aproape firească, naturală, de a provoca emoții artistice atât prin mijloace, cât și prin mesaj. Mulțumiri.
Bine ai revenit, Paul!
nup, nicola! sau, esti gelos pe frumusetea mea nativa? La multi ani! ps: si u esti frumos, sa stii!
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deCând citesc un asemenea verset nu mai am cuvinte. Raportatrea tematică, care dovedeşte o cunoaştere a adevărului biblic în lumina sa adevărată, la grădina Edenului, construcţia sa avînd la bază acest lait motiv şi mijloacele tehnice adecvate dă o mare expresivtate acestui poem. De fapt, dincolo de toate acestea, se distinge un adevăr absolut, omul creat de Dzeu după chipul şi asemănarea Sa nu poate accepta singur o dezumanizare aruncată ca un stigmat asupra sa prin lumina întunecată a teoriei evoluţioniste care, nu este decât o ofensă la adresa adevăratului creator, o teorie falsă care îl pierde pe om. De aceea Dzeu plânge. E foarte frumos. Ioan.
pentru textul : poem prin abisuri deinitial nu m-am impacat cu titlul - tare il vad 'vreau' ...frumoasa poetizare a uitarii insa...prin naturaletea cu care curge, prin onestitatea exprimarii, o durere molcoma, prin arderea ei interioara ce sfinteste si elibereaza.
un vers (si un sfat) deosebit e: "du-te în camera unui pictor dezbracă-te lent și așteaptă."
uitare linistita, Sebi, pina la tresarire!
pentru textul : strig către silabe deAranca, undeva simt și eu că pierd ceva, nu știu însă exact unde e punctul slab. De aceea am și postat această poezie. Încerc să înțeleg și să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simțuri, greu puteau să le ofere altora și totuși au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simțurilor, inclusiv a bunului simț mi-e benefică sau nu? Ghemul vieții se micșorează odată cu trecerea anilor și eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului și între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur și simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost. Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate și un nou titlu, am înțeles că părerea era sinceră și am apreciat asta. Mulțumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
pentru textul : Dar sau blestem ? deMulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
pentru textul : copilărie deMie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
pentru textul : ... dePagini