Adelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
Robert, textul acesta este inacceptabil pe Hermeneia. Cred ca pe undeva prin regulament scrie despre textele care sin acceptate aici:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Povestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
Inocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
merci orfeu, in ce priveste "experienta de viata" nu stiu ce sa spun, prefer sa zimbesc te mai astept in subsolul textelor mele; e ok sa spui si ce nu ti se pare reusit
el se născuse cu două mȃini stȃngi (și a treia, tot stȃngă, la mijloc) dimineața strȃngea lucerna și privea la cei doi sori (de fapt trei) care răsăreau și urcau unul după celălalt pe cer (dacă nu s-ar fi împiedicat de al treilea) mai tȃrziu se odihnea preț de un ceas (poate două care mergeau în sens levogir al treilea stȃnd pe loc) între primul și cel de-al doilea crepuscul mereu se întorcea acasă (dar era derutat pentru că cel de al treilea crepuscul le anula pe celelalte) cu doi saci de lucernă (al treilea i-o luase înainte stȃnd pe loc) unul pe umărul stâng iar celălalt pe umărul stâng (și al treilea la fel) îi trântea pe prispă aprindea o mahoarcă (de fapt două hai trei) și se punea pe scris (la două mȃini stȃngi cu a treia la mijloc) inutil să mai spun că scria cu mâna stângă la fel de repede și de bine cum scria cu mâna stângă (împiedicat fiind de a treia) dar (evident) cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni, niciodată, cu toate că mulți după aceea au strâns lucerna (cu două mȃini stȃngi deodată, împiedicați fiind de a treia) au privit răsăritul (de fapt răsăriturili pentru că al treilea tocmai răsărise) s-au odihnit la amiază (amiaza din stȃnga care era la fel cu cea din stȃnga iar a treia ia-o de unde nu-i) s-au întors acasă pe seară (seara din mijloc, de fapt nici nu plecaseră) cu doi (sau trei, al treilea nici nu era) saci plini pe care i-au trântit pe jos(-ul din stȃnga, în cel din dreapta era liniște iar în cealalt, ce să mai vorbim) au aprins o țigară (două a treia nici nu se aprindea pentru că stătea stinsă iar starea ei de stingere era de neclintit) și s-au pus pe citit (dar au fost împiedicați de cel din mijloc care nu vrea nesimțitul să miște neam) au fost doar norocoși fără să știe și atât (aici chiar că n-am ce adăuga) au trăit o oră-n plus pe lângă câmpul de lucernă unde în mod normal dacă ai puțină inspirație poți să mori de două morți odată (dacă nu s-ar fi aflat între un milițian și un bloc cu zece etaje gȃndindu-se că blocul are zece etaje și milițianul n-are nimic împotrivă deodată, de două ori de trei ori adjudecat!) P.S. dacă suta din stȃnga este suta din stȃnga și suta din stȃnga nu este suta din stȃnga atunci unde este suta din stȃnga Morala: dacă e a cuiva atunci să o ia! Și va lua-o în toate părțile (precum în fabula cu Scufița Roșie, Scufița Albă și Lupul. Scufița Albă se ținea scai de Scufița Roșie s-o ia în pădure. Ajunse acolo se întȃlnesc cu Lupul. Lupul: Scufițo Roșie, hai după mine! Scufița Roșie, care știa povestea, a luat-o după Lup. Scufița Albă care n-o știa, a luat-o în toate părțile).
Aranca dragă, problema e că textul încadrat la "poezie" e o poezie care nu e deloc. Parcă e un citat dintr-un ghid turistic, doar că acolo mai sunt și poze, să înțelegem și noi, ăștilalți, de pe "ruta Iasi Dorohoi via Trusesti".
E un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
alma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
o peniță de aur cu un scop dublu. a atrage atenția asupra textului. și pentru a-l încuraja pe autor să continue pe Hermeneia acest demers. este această publicare pe Hermeneia o premieră?
Ioana, mie mi se pare că articolul este schițat mai mult ca un sumar de lecție. Informația este oarecum brută, ca și cum ai fi vrut să oferi maxim de date în minim de spațiu/timp. Aș fi vrut să găsesc mai mult, mai profund și, de ce nu, mai bine arugumentate anumite teze pe care tu doar le expui (de ex, din fugă: "este un fenomen internațional, ci unul european și american" de ce? ce se întâmplă în restul lumii?!; "asemenea, postmodernismul nu este o avangardă" -inconsistență cu redarea mai sus a ideii ca postmodernismul ar fi început cu avangardismul; de fapt, mai jos spui că istoria postmodernismului începe prin anii 60 - ceea ce știm și noi, de altfel). Cred că cel mai tare m-a bulversat fraza aceasta (care îmi și confirmă, cred, că articolul a fost scris oarecum în grabă): "Prin avangardă începe postmodernismul, un curent cultural piramidal, care se întinde în România începând de azi până în modernismul anilor ’30". M-ai amețit de tot, temporal vorbind (zâmbesc). Recitește fraza te rog, începi din avangardism, apoi mergi în prezent, ca să te întorci iar la modernismul anilor 30. Cred, de asemenea, că nu ar strica o anumite grupare a ideilor, ne vorbești în două locuri diferite despre Umberto Eco și ale sale confuzii între experimentalism și postmodernism, începi să vorbești despre Linda Hutcheon și sari la Umberto Eco etc etc etc. Cu alte cuvinte, Ioana, eu aștept să o citesc pe Ioana Geacar vorbind despre postmodernism versus experimentalism, cu de ce-uri și tot tacâmul. Așa... cam cum a făcut Virgil mai pe scurt în comentariu... Tema era foarte generoasă și, în spiritul (dacă există unul și nu intrăm în paradox) postmodernist, este loc suficient pentru expunerea unor idei care ies complet din istoria universală și analizează individual diferențele... Uită de imaginea de ansamblu și oferă-ne (și) particularul. Așteptăm continuarea, așadar!
francisc, traiesti intr-un oras de mare rezonanta culturala. Tocmai de aceea am si ales sa public pe acolo si o voi mai face inca o data si inca o data. Stii, internetul este calea cea mai ieftina si cea mai facila de a fi cunoscut. Insa internetul diminueaza mult din pasiunea cititorului pentru carte. Sincer, nu cunosc scriitor pe siteurile literare care scriu mai bine decat la suprafata. Da-mi si mie niste nume ca sa le pot pune langa cele ale lui Cartarescu, Ivanescu, Barsila, Brumaru, Filip etc etc. In plus fragilitatea internetului, gradul de insecurizare, comentariile, barfele, certurile, astea sunt apanajul literaturii underground, fenomene care se intampla de astfel si in muzica, ca am si acolo niste colaborari si cunosc situatia. Internetul prin literatura underground este o rampa de lansare catre exterior, metoda clasica de care vorbesti si anume foaia de hartie, ramane irefutabila. Bineinteles, trebuie facute sacrificii imense si trebuie sa treci de un filtru critic, pe care nu il gasesti pe internet. Nu cred ca este nevoie sa-ti dau si nume de critici de valoare nu? Si nu vorbesc de rebuturile care au venit pe unele siteuri aflate in stare de agonie pentru a se reafirma. Sa fim seriosi. Si nu mai vorbesc nici de criteriul unora de evaluare si de competenta lor, ca ma apuca rasul, au ajuns toti semidoctii sa tina in maini destinele poeziei romanesti. Apreciez insa munca unor oameni inspre a facilita munca de atelier a unor novici, de a permite evolutia literara pana la un punct, fiind rampa de lansare pentru publicatii serioase de ordin national, pentru edituri, pentru ziare, etc etc. Si revenind la bancuri si regulament, considera ca am talentul de a stiliza un banc pana cand devine figura de stil. Haina care o imbraca boierismul este la fel ca acea armura pompoasa sub care se ascund niste pricajiti. Sper ca te-am lamurit acuma, sper nemaifiind obligat sa revin cu alte explicatii ca si cand as vorbi cu un novice.
O bucată de proză fragmentată, banală, chiar dacă ţinteşte înţelepciune sub limbajul firesc. Uneori, o întâmplare povestită e o întâmplare povestită şi atât.
Ceea ce ai prezentat este un text mult peste medie, reviriment liric plin de metafore originale. Pare o transcriere accentuată de un alt fel de grafie spirituală, de o forță expresivă de unde ai ce desprinde. Consider că ceea ce este efectiv spectacular în acest poem, este însăși atmosfera descrisă 3D ce are calitatea de a observa și transmite fără eforturi, de o manieră naturală, desenul minuțios, precis, aerisit. Nu este ilustrat pe undeva? Imi plac creațiile tale. Atenție la: "un guștere verde"... gușter e la singular, guștere la plural...
Alexander, mă faci să râd, insiști atât, e ok, dar am dreptul să râd, da? Sticluțele acelea ...cu amoniac! dau un ton naiv, pentru că ai construit, voit cred, o metaforă pentru alta mai tocită din limbajul copiilor, și anume : "ploaia face pipi", sau "cerul face pipi." Tocmai mă uitam pe Animal Planet, apropo de mărci personale... Ești amuzant! Trebuie să recunosc că e cea mai reușită poezie din tot ce-ai postat pe Hermeneia (referindu-mă la tot textul), spor la ...penițe!
multumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
Un experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
Eu am urmarit lejer stirile, cu emotia de a mai afla ce se intampla prin acele locuri .
Desi traiesc in Anglia, urmaresc diverse posturi tv din tara, fara a ma plictisi; informatia despre cenaclul Virtualia am reascultat-o si a doua oara am selectat fara probleme direct min 36, prin trasarea cursorului pe segmentul de timp.
Multumiri inca o data, Alina Manole, ganduri de pretuire pentru toti cei implicati, Doamne ajuta!
azura li, azura li o, azura, cea plină de clopoței, ascultă-mi suferința când gem nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sunătoare amurguri atinge-mă, azura, și mă voi umple de liniște, plângând încetișor ca un pârâu de lavă peste mâinile mele nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscată palma deșertului, oțelul secundei când mă scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singură piatră, pe genunchii mei, să o legăn adu-ți aminte, o, azura, cum aprig hălăduiam prin livezi pitice, albe, rugoase cum țopăiam pe mușchiul cuvintelor, cum îmi băgam nasul după tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o săgeată plesnind săgeata retinei tale cea înroșindă, cea unduindă, o, a zu ra presimt lepădarea cărnii și fuga ei de la mine așa cum știu tulburarea, râsetul, focul ce cu molcome brațe ridică, îndreaptă, despoaie șira spinării mele către lovirea dulce, sferică, amețitoare a cuvântului tău neîmpăcat cu trădarea purtată pe umerii sunetului o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
pentru textul : Ipoteză deerr: sieţi
pentru textul : poem deRobert, textul acesta este inacceptabil pe Hermeneia. Cred ca pe undeva prin regulament scrie despre textele care sin acceptate aici:
pentru textul : Dintre bucăţi de16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Povestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
pentru textul : Mila Domnului deInocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
merci orfeu, in ce priveste "experienta de viata" nu stiu ce sa spun, prefer sa zimbesc te mai astept in subsolul textelor mele; e ok sa spui si ce nu ti se pare reusit
pentru textul : uneori femeia demultumesc, ma bucur ca am reusit sa indrept ceva.
pentru textul : dispersie deel se născuse cu două mȃini stȃngi (și a treia, tot stȃngă, la mijloc) dimineața strȃngea lucerna și privea la cei doi sori (de fapt trei) care răsăreau și urcau unul după celălalt pe cer (dacă nu s-ar fi împiedicat de al treilea) mai tȃrziu se odihnea preț de un ceas (poate două care mergeau în sens levogir al treilea stȃnd pe loc) între primul și cel de-al doilea crepuscul mereu se întorcea acasă (dar era derutat pentru că cel de al treilea crepuscul le anula pe celelalte) cu doi saci de lucernă (al treilea i-o luase înainte stȃnd pe loc) unul pe umărul stâng iar celălalt pe umărul stâng (și al treilea la fel) îi trântea pe prispă aprindea o mahoarcă (de fapt două hai trei) și se punea pe scris (la două mȃini stȃngi cu a treia la mijloc) inutil să mai spun că scria cu mâna stângă la fel de repede și de bine cum scria cu mâna stângă (împiedicat fiind de a treia) dar (evident) cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni, niciodată, cu toate că mulți după aceea au strâns lucerna (cu două mȃini stȃngi deodată, împiedicați fiind de a treia) au privit răsăritul (de fapt răsăriturili pentru că al treilea tocmai răsărise) s-au odihnit la amiază (amiaza din stȃnga care era la fel cu cea din stȃnga iar a treia ia-o de unde nu-i) s-au întors acasă pe seară (seara din mijloc, de fapt nici nu plecaseră) cu doi (sau trei, al treilea nici nu era) saci plini pe care i-au trântit pe jos(-ul din stȃnga, în cel din dreapta era liniște iar în cealalt, ce să mai vorbim) au aprins o țigară (două a treia nici nu se aprindea pentru că stătea stinsă iar starea ei de stingere era de neclintit) și s-au pus pe citit (dar au fost împiedicați de cel din mijloc care nu vrea nesimțitul să miște neam) au fost doar norocoși fără să știe și atât (aici chiar că n-am ce adăuga) au trăit o oră-n plus pe lângă câmpul de lucernă unde în mod normal dacă ai puțină inspirație poți să mori de două morți odată (dacă nu s-ar fi aflat între un milițian și un bloc cu zece etaje gȃndindu-se că blocul are zece etaje și milițianul n-are nimic împotrivă deodată, de două ori de trei ori adjudecat!) P.S. dacă suta din stȃnga este suta din stȃnga și suta din stȃnga nu este suta din stȃnga atunci unde este suta din stȃnga Morala: dacă e a cuiva atunci să o ia! Și va lua-o în toate părțile (precum în fabula cu Scufița Roșie, Scufița Albă și Lupul. Scufița Albă se ținea scai de Scufița Roșie s-o ia în pădure. Ajunse acolo se întȃlnesc cu Lupul. Lupul: Scufițo Roșie, hai după mine! Scufița Roșie, care știa povestea, a luat-o după Lup. Scufița Albă care n-o știa, a luat-o în toate părțile).
pentru textul : două mâini de„domnule Labiș”, mă scuzați
sărbători cu bine tuturor!
pentru textul : noapte cu plată deAranca dragă, problema e că textul încadrat la "poezie" e o poezie care nu e deloc. Parcă e un citat dintr-un ghid turistic, doar că acolo mai sunt și poze, să înțelegem și noi, ăștilalți, de pe "ruta Iasi Dorohoi via Trusesti".
pentru textul : Ruines de Rome deE un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
pentru textul : cerşind milă păduchilor dealma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
pentru textul : nici măcar elena deo peniță de aur cu un scop dublu. a atrage atenția asupra textului. și pentru a-l încuraja pe autor să continue pe Hermeneia acest demers. este această publicare pe Hermeneia o premieră?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deIoana, mie mi se pare că articolul este schițat mai mult ca un sumar de lecție. Informația este oarecum brută, ca și cum ai fi vrut să oferi maxim de date în minim de spațiu/timp. Aș fi vrut să găsesc mai mult, mai profund și, de ce nu, mai bine arugumentate anumite teze pe care tu doar le expui (de ex, din fugă: "este un fenomen internațional, ci unul european și american" de ce? ce se întâmplă în restul lumii?!; "asemenea, postmodernismul nu este o avangardă" -inconsistență cu redarea mai sus a ideii ca postmodernismul ar fi început cu avangardismul; de fapt, mai jos spui că istoria postmodernismului începe prin anii 60 - ceea ce știm și noi, de altfel). Cred că cel mai tare m-a bulversat fraza aceasta (care îmi și confirmă, cred, că articolul a fost scris oarecum în grabă): "Prin avangardă începe postmodernismul, un curent cultural piramidal, care se întinde în România începând de azi până în modernismul anilor ’30". M-ai amețit de tot, temporal vorbind (zâmbesc). Recitește fraza te rog, începi din avangardism, apoi mergi în prezent, ca să te întorci iar la modernismul anilor 30. Cred, de asemenea, că nu ar strica o anumite grupare a ideilor, ne vorbești în două locuri diferite despre Umberto Eco și ale sale confuzii între experimentalism și postmodernism, începi să vorbești despre Linda Hutcheon și sari la Umberto Eco etc etc etc. Cu alte cuvinte, Ioana, eu aștept să o citesc pe Ioana Geacar vorbind despre postmodernism versus experimentalism, cu de ce-uri și tot tacâmul. Așa... cam cum a făcut Virgil mai pe scurt în comentariu... Tema era foarte generoasă și, în spiritul (dacă există unul și nu intrăm în paradox) postmodernist, este loc suficient pentru expunerea unor idei care ies complet din istoria universală și analizează individual diferențele... Uită de imaginea de ansamblu și oferă-ne (și) particularul. Așteptăm continuarea, așadar!
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deNu am volumul Adrianei. Il voi cauta. Pentru ca stiu si simt cum scrie. Si scrie incat e imposibil sa nu simti. Felicitari Adriana.q
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată defrancisc, traiesti intr-un oras de mare rezonanta culturala. Tocmai de aceea am si ales sa public pe acolo si o voi mai face inca o data si inca o data. Stii, internetul este calea cea mai ieftina si cea mai facila de a fi cunoscut. Insa internetul diminueaza mult din pasiunea cititorului pentru carte. Sincer, nu cunosc scriitor pe siteurile literare care scriu mai bine decat la suprafata. Da-mi si mie niste nume ca sa le pot pune langa cele ale lui Cartarescu, Ivanescu, Barsila, Brumaru, Filip etc etc. In plus fragilitatea internetului, gradul de insecurizare, comentariile, barfele, certurile, astea sunt apanajul literaturii underground, fenomene care se intampla de astfel si in muzica, ca am si acolo niste colaborari si cunosc situatia. Internetul prin literatura underground este o rampa de lansare catre exterior, metoda clasica de care vorbesti si anume foaia de hartie, ramane irefutabila. Bineinteles, trebuie facute sacrificii imense si trebuie sa treci de un filtru critic, pe care nu il gasesti pe internet. Nu cred ca este nevoie sa-ti dau si nume de critici de valoare nu? Si nu vorbesc de rebuturile care au venit pe unele siteuri aflate in stare de agonie pentru a se reafirma. Sa fim seriosi. Si nu mai vorbesc nici de criteriul unora de evaluare si de competenta lor, ca ma apuca rasul, au ajuns toti semidoctii sa tina in maini destinele poeziei romanesti. Apreciez insa munca unor oameni inspre a facilita munca de atelier a unor novici, de a permite evolutia literara pana la un punct, fiind rampa de lansare pentru publicatii serioase de ordin national, pentru edituri, pentru ziare, etc etc. Si revenind la bancuri si regulament, considera ca am talentul de a stiliza un banc pana cand devine figura de stil. Haina care o imbraca boierismul este la fel ca acea armura pompoasa sub care se ascund niste pricajiti. Sper ca te-am lamurit acuma, sper nemaifiind obligat sa revin cu alte explicatii ca si cand as vorbi cu un novice.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deErata: In loc de "diacritice" a se citi "semne de punctuatie" in comentariul meu anterior. Imi cer scuze ! Multumesc, Ialin
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deeste o inițiativă excelentă. unii chiar debutează editorial sub auspiciile Virtualia. felicitări, Alina!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deO bucată de proză fragmentată, banală, chiar dacă ţinteşte înţelepciune sub limbajul firesc. Uneori, o întâmplare povestită e o întâmplare povestită şi atât.
pentru textul : mi-a rămas în memorie deCeea ce ai prezentat este un text mult peste medie, reviriment liric plin de metafore originale. Pare o transcriere accentuată de un alt fel de grafie spirituală, de o forță expresivă de unde ai ce desprinde. Consider că ceea ce este efectiv spectacular în acest poem, este însăși atmosfera descrisă 3D ce are calitatea de a observa și transmite fără eforturi, de o manieră naturală, desenul minuțios, precis, aerisit. Nu este ilustrat pe undeva? Imi plac creațiile tale. Atenție la: "un guștere verde"... gușter e la singular, guștere la plural...
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros debucuroasa de citire! remarc
pentru textul : Mi-a zâmbit de"Dar Dumnezeu mi-a zâmbit
subţire ca o vioară,
aşezându-mi
genunchii la rugăciune."-un tablou cristalin, emotionant!
Ce bine, băi. :)
pentru textul : cheile defrumos mai scriam amândouă pe vremuri ;)
pentru textul : Sinistraţi debanuiesc ca nu imi "raspunzi" mie aici, bobadil, pentru ca daca o faci ceea ce spui tu nu are nici o legatura cu ce am spus eu
pentru textul : mount palomar deAlexander, mă faci să râd, insiști atât, e ok, dar am dreptul să râd, da? Sticluțele acelea ...cu amoniac! dau un ton naiv, pentru că ai construit, voit cred, o metaforă pentru alta mai tocită din limbajul copiilor, și anume : "ploaia face pipi", sau "cerul face pipi." Tocmai mă uitam pe Animal Planet, apropo de mărci personale... Ești amuzant! Trebuie să recunosc că e cea mai reușită poezie din tot ce-ai postat pe Hermeneia (referindu-mă la tot textul), spor la ...penițe!
pentru textul : așa a fost deJe le sais. În ce privește rusa, eu, nimic, nimic. Frumos să regăsești scrierea aici.
pentru textul : secret revelation deImpresionant. Trec peste interpretari. N-am nevoie. Poezia, cand e, se percepe direct.
pentru textul : Bird no 44 demultumesc Gebeleizis! desi iti pare ciudat raman la utilizarea lui "en" asa in "en ces jours de septembre" expresia fiind pentru o perioada nedefinita ca si "en été", "en automne", "en ces jours heureux" . "dans" este utilizat pentru a defini o perioada exacta de timp "dans cinq minutes" de ex. in acest text, "en ces jours de septembre" e in aceeasi gama poetica daca vrei, cu "au fil de mes pensées".
pentru textul : La bastide des vagues deUn experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
pentru textul : Consumaționism deEu am urmarit lejer stirile, cu emotia de a mai afla ce se intampla prin acele locuri .
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deDesi traiesc in Anglia, urmaresc diverse posturi tv din tara, fara a ma plictisi; informatia despre cenaclul Virtualia am reascultat-o si a doua oara am selectat fara probleme direct min 36, prin trasarea cursorului pe segmentul de timp.
Multumiri inca o data, Alina Manole, ganduri de pretuire pentru toti cei implicati, Doamne ajuta!
azura li, azura li o, azura, cea plină de clopoței, ascultă-mi suferința când gem nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sunătoare amurguri atinge-mă, azura, și mă voi umple de liniște, plângând încetișor ca un pârâu de lavă peste mâinile mele nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscată palma deșertului, oțelul secundei când mă scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singură piatră, pe genunchii mei, să o legăn adu-ți aminte, o, azura, cum aprig hălăduiam prin livezi pitice, albe, rugoase cum țopăiam pe mușchiul cuvintelor, cum îmi băgam nasul după tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o săgeată plesnind săgeata retinei tale cea înroșindă, cea unduindă, o, a zu ra presimt lepădarea cărnii și fuga ei de la mine așa cum știu tulburarea, râsetul, focul ce cu molcome brațe ridică, îndreaptă, despoaie șira spinării mele către lovirea dulce, sferică, amețitoare a cuvântului tău neîmpăcat cu trădarea purtată pe umerii sunetului o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 dePagini