puțin cam exagerate ultimele imagini din prima strofă. enumerația ceea cu negații din a doua mi se pare reușită. furia ca o vietate care a crescut în tine e faină, e potrivită. uite și asta e super "să te simți greu ca un sac de nisip pe care jandarmii îl folosesc să întărească digul.". da, știu și eu cum e să nu dormi așteptînd apele să se reverse peste dambă, înspre casele oamenilor. bunicel textul.
Am respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
textul este de o mare forţă expresivă(personal nu rezonez cu debutul poeziei, chiar dacă este justificată prima strofă, compoziţional şi ideatic, nu mă regăsesc în expresionismul acesteia). m. twain parcă spunea că de când a început să cunoască oamenii iubeşte foarte mult animalele.
este uluitor cum se poate scrie pe toate registrele în acelaşi text. îi dau dreptate lui adrian. şi lui vigil. virgil să ştii că emilian nu are nimic cu tine. sunt convins de asta.
ar trebui să împeniţez textul dar sunt într o postură ingrată, vorba lui vlad.
nicodem, smiorcăielile pe care le vezi nu mi se par forţate . ţin de omenesc.
m am transformat în avocatul diavolului? sper că nu!
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
de fiecare dată lecturez cu plăcere, cum să nu poţi să vezi şi "altfel" dragostea, când mai întâi, în martie, parcă este fir verde în zăpadă, pentru ca, la final, să poţi simţi pasărea...
mi-ar plăcea să citesc mai des din poemele acestui deosebit condei
vai, vai, ce mi-i frică să stau singurică între coperțile istoriei. mai ieri parleam cu greierasu invizibil despre incomensurabilitatea paradigmelor kuhniene și mi faceam cruce cand orlau frunzulitele prin vii. vai, vai, mi-am zis: ce bunicuta sadica au, sa se ia la toartă cu moartea?! dar, uite, uite, cetitoriule, afara ninge, ninge peste castel si papusi, peste coperțile istoriei, fix in scafarlia ei. cat as vrea sa ma ascund undeva, dar, nu, nu, infinitul cuneiform al neputintei striveste crud si magar respirarea lucrușoarelor! ce bine c-am gasit acest galbenuș pe care-l pictez ca un subret bancar cu bagheta creditelor! și ce m-am bulverse cand vazui atatea ouă primordiale! și ce de-a ouă, ce de-a ouăăă!...
e o temă prea uzitată. A se vedea şi prima scrisoare a lui Eminescu. E interesant limbajul aici, dar prea stînjenitoare acea repetiţie. Finalul îmi pare aruncat acolo, să fie.
LIM.
pe mine au inceput sa ma plictiseasca de multa vreme textele astea "amorezate". n-am nimic cu femeile care se indragostesc. din punctul meu de vedere este insa la fel ca si mersul la pescuit sau sapatul de morminte. daca incepi sa imi descrii sau sa imi spui ce simti incetezi sa mai scrii poezie. poezia nu este ce s-a intimplat ci ce ajungi sa scrii pentru ca s-a intimplat ceea ce s-a intimplat. la urma urmei cred ca si sylvia plath cu tot "confesionalismul" ei nu a facut "naratiuni".
singurul vers care mi-a atras atentia a fost "dar ție îți plac artificiile și să te închizi în cercul tău desenat cu cretă mov"
Nu, de ce să mă supăraţi? Eu nu mă supăr din fleacuri. Dar administratorul siteului poate spune că aici nu e loc de conversaţii, deşi chiar el a început cu un comentariu off topic. Mulţumesc pentru scuze, în general e ciudat să primeşti scuze, mai ales când nu eşti supărată. Dacă e ceva mai serios nimeni nu îşi cere scuze sau ele sunt inutile. Deci vivat scuzele pentru fleacuri!
Mulţumesc pentru popas, aprecieri şi sugestii, domnule Dinu. Interpretarea d-stră este interesantă şi apreciez acest lucru, dar nu, nu este vorba despre Dumnezeu, deşi...tot de dumnezeire ţine. Nu voi explica mai multe. Ar însemna să dezbrac textul...până la piele...
Stimă şi încă odată, mulţumiri, i.p.v.
Katya, felicitari pentru acest poem, este superb, pur si simplu superb. Inceputul in forta m-a convins. Cuvintele tale inseamna mult, te exprimi in forta si reusesti sa-ti impresionezi cititorii. Mi-a placut si finalul, cu acea personalizare care ofera un sentiment de intimitate atat de necesar. Ofer o penita. Fantastic text! p.s. mai bine lasa doar ultima varianta. Impactul va fi mai mare. Virgile, sân este mult mai logic, arata mult mai bine din punct de vedere tipografic. Si, pana la urma, nu-i asa, legile nu se comenteaza. :) mi-a placut sa citesc acest text petre
Paul, dacă tot apreciezi tu activitatea mea de moderator, te rog să te întorci pe textele pe care doar "ai lăsat semn" astăzi și să faci încurajări mai substanțiale și mai la obiect. Pentru că merită! Desigur, desigur, dau un exemplu cu tine. Atentă, Bianca.
bun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
si zici ca e redeundant, ai? ce sa zic, nu te pune nimeni sa inversiune. lasa-l asa, pana ti-o transmite ceva, de-o fo sa fie... In rest, numa de bine!
evident problema se pune cu privire la cine este subiectul, tu sau eu, si la ce fel de diateza este vorba acolo. pentru ca eu cred ca este una sa spui "eu/tu să nu mai fi purtat" si este cu totul alta sa spui "tu să nu mai fii purtat". datorita formei poetice si a acceptarii aspectului eliptic in limba română este destul de greu insa din context a determina asta.
Dacă diminețile tale sunt atât de grele, aș vrea să plâng cu tine în seară. Mi-am notat și eu pe birou cum "desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri". Imaginea de aici e cuceritoare. Mult prea atente pentru o dimineață, privirea și gândul autoarei trimit sugestiv spre labirintul anunțat în titlu. E un labirint grav și apăsător, complicat dar totodată dulce și plin de semnificații. Imaginile se leagă armonic: dimineață - pâine prăjită - lămâie - ceai. Ce bine că lipsește cafeaua, ar fi fost banal. Până aici totul e pașnic și liniștit. Dar conștiința începe să sape după sensuri: "gândești", "înțelepciune bolnavă" (tragic pentru un gând de dimineață), și apoi... începi să "desfaci încet culoarea viloet a mâinilor în fire subțiri" și de aici totul se complică: te războiești cu "țesătura feței de masă", biroul mâzgălit, fereastra și valul, ape adânci, "așteptare îngropată", nici un prieten, trestia, toată tensiunea crește apoteotic spre un final zdrobitor, aproape de o dimineață de conștient coșmar, când, în tot labirintul iubirii, poate însuși trupul se rupe în două. E drept, s-a spus și mai sus, că poți să mai renunți la câteva cuvinte. Fac câteva sugestii: - vers 4: "în căderea tăcerii asculți sângele în tâmple" - vers 7: "desfaci încet violetul mâinilor în fire subțiri", dar te rog nu modifica după sugestia mea, ca să nu mor de tot. - în fiecare vers ai cel puțin un verb (mult prea mult după mine), cu excepția celui de-al patrulea vers de la sfârșit, unde adăugând verbul doar în versul următor, creezi un efect plăcut. Încearcă să renunți la cât mai multe verbe și înlocuiește-le cu stările acelor momente. O să fi surprinsă de efect.
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
puțin cam exagerate ultimele imagini din prima strofă. enumerația ceea cu negații din a doua mi se pare reușită. furia ca o vietate care a crescut în tine e faină, e potrivită. uite și asta e super "să te simți greu ca un sac de nisip pe care jandarmii îl folosesc să întărească digul.". da, știu și eu cum e să nu dormi așteptînd apele să se reverse peste dambă, înspre casele oamenilor. bunicel textul.
pentru textul : rage deAm respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
pentru textul : Moroz (Ger) deeu as fi renuntat la versul "pe fond verde-"
pentru textul : irizări de opal detextul este de o mare forţă expresivă(personal nu rezonez cu debutul poeziei, chiar dacă este justificată prima strofă, compoziţional şi ideatic, nu mă regăsesc în expresionismul acesteia). m. twain parcă spunea că de când a început să cunoască oamenii iubeşte foarte mult animalele.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deeste uluitor cum se poate scrie pe toate registrele în acelaşi text. îi dau dreptate lui adrian. şi lui vigil. virgil să ştii că emilian nu are nimic cu tine. sunt convins de asta.
ar trebui să împeniţez textul dar sunt într o postură ingrată, vorba lui vlad.
nicodem, smiorcăielile pe care le vezi nu mi se par forţate . ţin de omenesc.
m am transformat în avocatul diavolului? sper că nu!
am mai gustat din merele astea pe undeva...
pentru textul : Mere târzii demi-au plăcut și atunci, îmi plac și acum.
... asteptam un raspuns...
pentru textul : Şah anatomic deDomnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
pentru textul : Duel dede fiecare dată lecturez cu plăcere, cum să nu poţi să vezi şi "altfel" dragostea, când mai întâi, în martie, parcă este fir verde în zăpadă, pentru ca, la final, să poţi simţi pasărea...
mi-ar plăcea să citesc mai des din poemele acestui deosebit condei
pentru textul : de bobotează de"Textul nu mi-a transmis nimic, poate şi pentru că nu ar trebui să transmită." - ca tot e perceptie...
pentru textul : coborârea în Carte devai, vai, ce mi-i frică să stau singurică între coperțile istoriei. mai ieri parleam cu greierasu invizibil despre incomensurabilitatea paradigmelor kuhniene și mi faceam cruce cand orlau frunzulitele prin vii. vai, vai, mi-am zis: ce bunicuta sadica au, sa se ia la toartă cu moartea?! dar, uite, uite, cetitoriule, afara ninge, ninge peste castel si papusi, peste coperțile istoriei, fix in scafarlia ei. cat as vrea sa ma ascund undeva, dar, nu, nu, infinitul cuneiform al neputintei striveste crud si magar respirarea lucrușoarelor! ce bine c-am gasit acest galbenuș pe care-l pictez ca un subret bancar cu bagheta creditelor! și ce m-am bulverse cand vazui atatea ouă primordiale! și ce de-a ouă, ce de-a ouăăă!...
pentru textul : tăceri deAm înțeles sensul. Mă gândeam la varianta: suspendat, precum podul, curcubeul, puntea etc. :) Dar poți păstra cum simți tu, desigur. :)
pentru textul : Despre pom dee o temă prea uzitată. A se vedea şi prima scrisoare a lui Eminescu. E interesant limbajul aici, dar prea stînjenitoare acea repetiţie. Finalul îmi pare aruncat acolo, să fie.
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deLIM.
pe mine au inceput sa ma plictiseasca de multa vreme textele astea "amorezate". n-am nimic cu femeile care se indragostesc. din punctul meu de vedere este insa la fel ca si mersul la pescuit sau sapatul de morminte. daca incepi sa imi descrii sau sa imi spui ce simti incetezi sa mai scrii poezie. poezia nu este ce s-a intimplat ci ce ajungi sa scrii pentru ca s-a intimplat ceea ce s-a intimplat. la urma urmei cred ca si sylvia plath cu tot "confesionalismul" ei nu a facut "naratiuni".
pentru textul : m-am lăsat de fumat desingurul vers care mi-a atras atentia a fost "dar ție îți plac artificiile și să te închizi în cercul tău desenat cu cretă mov"
Ioan, şi în cazul tău ar trebui acum să îţi poţi publica textul.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deNu, de ce să mă supăraţi? Eu nu mă supăr din fleacuri. Dar administratorul siteului poate spune că aici nu e loc de conversaţii, deşi chiar el a început cu un comentariu off topic. Mulţumesc pentru scuze, în general e ciudat să primeşti scuze, mai ales când nu eşti supărată. Dacă e ceva mai serios nimeni nu îşi cere scuze sau ele sunt inutile. Deci vivat scuzele pentru fleacuri!
pentru textul : cerşind milă păduchilor dealina, da i penita daca simti ca omu merita.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deMulţumesc pentru popas, aprecieri şi sugestii, domnule Dinu. Interpretarea d-stră este interesantă şi apreciez acest lucru, dar nu, nu este vorba despre Dumnezeu, deşi...tot de dumnezeire ţine. Nu voi explica mai multe. Ar însemna să dezbrac textul...până la piele...
pentru textul : Fată rătăcind prin pădurea de salcâmi deStimă şi încă odată, mulţumiri, i.p.v.
Judicios.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deadriana, bine, dar nu am aferit penita cu intentii ironice.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deKatya, felicitari pentru acest poem, este superb, pur si simplu superb. Inceputul in forta m-a convins. Cuvintele tale inseamna mult, te exprimi in forta si reusesti sa-ti impresionezi cititorii. Mi-a placut si finalul, cu acea personalizare care ofera un sentiment de intimitate atat de necesar. Ofer o penita. Fantastic text! p.s. mai bine lasa doar ultima varianta. Impactul va fi mai mare. Virgile, sân este mult mai logic, arata mult mai bine din punct de vedere tipografic. Si, pana la urma, nu-i asa, legile nu se comenteaza. :) mi-a placut sa citesc acest text petre
pentru textul : the last song of Shéhérazade dePaul, dacă tot apreciezi tu activitatea mea de moderator, te rog să te întorci pe textele pe care doar "ai lăsat semn" astăzi și să faci încurajări mai substanțiale și mai la obiect. Pentru că merită! Desigur, desigur, dau un exemplu cu tine. Atentă, Bianca.
pentru textul : viitorul ochilor în lume deda, si mie imi place, in special a doua jumatate, chiar daca as retusa pe ici pe colo.
pentru textul : Poemul suflet denu lasa lipsa comentariilor sa influenteze postarea:) scrie si gata! asta e rostul site-ului.cat despre sicane, e ok, nu sunt toti ortodocsi:)
pentru textul : ...dacă dedar nu chiar. regretul "povestit" pe note de rasu-plansu.
"de care nu știa nimeni decât bunul Dumnezeu" - as scoate "nimeni".
repeti acolo "altadata". sa inteleg ca e "aleasa" aceasta repetitie?
pentru textul : mă caută eu tac debun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
pentru textul : Red desi zici ca e redeundant, ai? ce sa zic, nu te pune nimeni sa inversiune. lasa-l asa, pana ti-o transmite ceva, de-o fo sa fie... In rest, numa de bine!
pentru textul : coborârea în Carte deevident problema se pune cu privire la cine este subiectul, tu sau eu, si la ce fel de diateza este vorba acolo. pentru ca eu cred ca este una sa spui "eu/tu să nu mai fi purtat" si este cu totul alta sa spui "tu să nu mai fii purtat". datorita formei poetice si a acceptarii aspectului eliptic in limba română este destul de greu insa din context a determina asta.
pentru textul : în medalionul din piept deun absurd trist, absurdul in sine e trist
"armonia locul în care se întîlnește
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde decompromisul"
Dacă diminețile tale sunt atât de grele, aș vrea să plâng cu tine în seară. Mi-am notat și eu pe birou cum "desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri". Imaginea de aici e cuceritoare. Mult prea atente pentru o dimineață, privirea și gândul autoarei trimit sugestiv spre labirintul anunțat în titlu. E un labirint grav și apăsător, complicat dar totodată dulce și plin de semnificații. Imaginile se leagă armonic: dimineață - pâine prăjită - lămâie - ceai. Ce bine că lipsește cafeaua, ar fi fost banal. Până aici totul e pașnic și liniștit. Dar conștiința începe să sape după sensuri: "gândești", "înțelepciune bolnavă" (tragic pentru un gând de dimineață), și apoi... începi să "desfaci încet culoarea viloet a mâinilor în fire subțiri" și de aici totul se complică: te războiești cu "țesătura feței de masă", biroul mâzgălit, fereastra și valul, ape adânci, "așteptare îngropată", nici un prieten, trestia, toată tensiunea crește apoteotic spre un final zdrobitor, aproape de o dimineață de conștient coșmar, când, în tot labirintul iubirii, poate însuși trupul se rupe în două. E drept, s-a spus și mai sus, că poți să mai renunți la câteva cuvinte. Fac câteva sugestii: - vers 4: "în căderea tăcerii asculți sângele în tâmple" - vers 7: "desfaci încet violetul mâinilor în fire subțiri", dar te rog nu modifica după sugestia mea, ca să nu mor de tot. - în fiecare vers ai cel puțin un verb (mult prea mult după mine), cu excepția celui de-al patrulea vers de la sfârșit, unde adăugând verbul doar în versul următor, creezi un efect plăcut. Încearcă să renunți la cât mai multe verbe și înlocuiește-le cu stările acelor momente. O să fi surprinsă de efect.
pentru textul : Labirint deun poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
pentru textul : grădini lângă atlantic dePagini