Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
Virgil, în România doar copiii mai folosesc cuvântul ascunziş. Şi, la urma urmei, cine mai are nevoie de creioane azi, când toţi ne facem prieteni la tastatură?!
Dar mi-a plăcut umbra sepia şi moda retro ale acestui text. În locul creionului prăfuit şi tocit, poate ai ce face cu o peniţă. Virtuală.
Nu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
tocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
Danutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
Domnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
Sincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
Felicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
Destul de bun poem, mai puțin acea secvență cu intrările și ieșirile. Voi relata aici o glumă pe această temă dar nu aș vrea să se înțeleagă că aș face mișto pentru că nu e așa. Vreau să elimini banalul și hilarul din acest poem, atât. La închisoare, vine șeful gardienilor disperat la șeful închisorii și îi spune a fugit aida șefu, a evadat!! Păi cum nenorociților îi răspunde directorul, nu ați păzit cu strășnicie toate ieșirile? Ba da, răspunde gardianul, dar a fugit pe o intrare! E un poem bun, demn de o peniță din alea vechi.
Iar în altă ordine de idei, totuși, nu se poate să scoți jump-ul ăla când te loghezi să nu te mai trimită obligatoriu acasă la tine ci să te lase unde erai? Zău...
Andu
câtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
Inconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
"Azi" mă lasă să cred că exist într-o lume foarte mică şi îmi împart existenţa între gară şi tren, o lume în care pustiul creat de singurătate şi în lipsa cuvintelor nu poate fi decât foarte tristă. Aici este nevoie de intervenţia poeţilor să aducă cuvinte şi să recreeze, personalizând, această lume. Şi mai e nevoie de ceva. De solidaritate. Vin în lumea poemului tău pentru ca să-ţi spun că mi-a plăcut. Continuă.
Adela, o sa te rog dai acestui text un titlu. Si, ca sa nu mai fim acuzati de cenzura, dictatura si alte cele, o sa-ti explic motivul: ar fi un haos dacat toti ne-am intitula scrierile astfel. Imagineaza-ti ca un cititor ar incerca sa gaseasca un text, folosind banalul google...
Pentru că am mai avut cîteva discuţii şi am mai auzit cîteva opinii şi neclarităţi aş vrea să mai precizez încă două lucruri. Deşi anunţul propriu-zis va apare şi el foarte curînd.
Ce vreau să precizez este că nu vor putea participa la această competiţie decît cei care sînt membri Hermeneia înscrişi pînă la data de 6 Aprilie 2010, ora 23:59 - ora României. Orice membru care se va înscrie după acea dată şi ora nu va mai putea participa.
Apoi, pentru participare nu mai există nici o altă condiţie în plus cum ar fi categoria de încadrare ca membru sau numărul de texte postate pe Hermeneia pînă la acea dată.
Iar în ce priveşte membrii juriului am considerat că a existat întotdeauna posibilitatea contestării sau observaţiilor sub acest text-anunţ. Am considerat că dacă cineva are o rezervă sau o nemulţumire are şi curajul să o facă publică. Aşa cum noi am făcut totul public de la bun început. Orice alte observaţii de acest gen mai pot fi luate în consideraţie tot pînă la data menţionată.
Marina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
Am găsit și aici "un_soare mare" (o fi de la eclipsă). Și câteva prepoziții și conjuncții balast. Interesantă această serie de poeme, mă întreb ce va mai urma.
Adim, accentueaza subiectul, cum sa-ti explic, poezia e frumoasa dar ce vrei sa spui in ea nu e destul de accentuat. Nu pentru ochiul cititorului.Irta-ma ca folosesc " cititorul " asta ca o maciuca. N-o sa mai fiu aici o vreme, habar n-am cita, poate suficienta sa te citesc deja consacrat. batfa. hanny
textul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
sa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde? interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am aruncat un suflet
în piatră
nu s-a întâmplat nimic?
n-am aruncat nimic
pentru textul : dezadrian deîn piatră
nu s-a întâmplat un suflet?
LIM, Ioan, va multumesc, ma bucur ca v-ai oprit aici.
pentru textul : …ca pe tine însuţi deAndule :))
salutari, domnule.
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
pentru textul : Prunci de lumină de=))
pentru textul : once upon a time in springland deMultumesc mult, Corina!
prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
pentru textul : vineri deEla, multumesc de trecerea ta pe la mine si de comentariul lasat aici. Am modificat si acel "adastat si nespus de" si sper ca acum sa fie mai bine. :)
pentru textul : deja vu ecliptic deVirgil, în România doar copiii mai folosesc cuvântul ascunziş. Şi, la urma urmei, cine mai are nevoie de creioane azi, când toţi ne facem prieteni la tastatură?!
pentru textul : să nu îți faci prieteni deDar mi-a plăcut umbra sepia şi moda retro ale acestui text. În locul creionului prăfuit şi tocit, poate ai ce face cu o peniţă. Virtuală.
Nu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
pentru textul : story of a city deEmanuelle =)). Daca asa arata iubirea in viziunea sexului masculin.
pentru textul : Din iubire detocmai de aceea nu ar trebui să ne împiedicam. sunt două zile. scoate textul azi ca să-l pună mâine?! cred că dorin nu va mai greși altă dată. deja e la penitențe. saphire, fii rezonabilă, parol!
pentru textul : de regăsire deerr: freudiană și devine
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii deam scris extrem de puțin în ultima vreme. poate http://hermeneia.com/content/poezie/crochiu_vi, sau http://hermeneia.com/content/poezie/ca_din_greseala, sau poate http://hermeneia.com/content/poezie/septembrie_0
pentru textul : Virtualia XV deDanutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : misterul lui Hades deDomnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deSincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
pentru textul : Adulmecând osul deFelicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
Destul de bun poem, mai puțin acea secvență cu intrările și ieșirile. Voi relata aici o glumă pe această temă dar nu aș vrea să se înțeleagă că aș face mișto pentru că nu e așa. Vreau să elimini banalul și hilarul din acest poem, atât. La închisoare, vine șeful gardienilor disperat la șeful închisorii și îi spune a fugit aida șefu, a evadat!! Păi cum nenorociților îi răspunde directorul, nu ați păzit cu strășnicie toate ieșirile? Ba da, răspunde gardianul, dar a fugit pe o intrare! E un poem bun, demn de o peniță din alea vechi.
pentru textul : confesiune de ianuarie deIar în altă ordine de idei, totuși, nu se poate să scoți jump-ul ăla când te loghezi să nu te mai trimită obligatoriu acasă la tine ci să te lase unde erai? Zău...
Andu
câtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deInconstanţă. Alternezi versuri destul de originale şi cu substanţă dpdv stilistic si discursiv cu versuri mega clişeice, goale, superficiale şi atât de poetizate:
"se văd urme de vinere neagră cu sufletul gol
timpul se întoarce pe cealaltă parte
se aud arginții cum sună (bun!) vs "Strâng în dreptul inimii
liniștea
răstignită în cuiele umbrelor
nestinsă ca ultimul gând
sub muțenia privirii" (bleah! un bocet poetic, juvenil şi, cel mult, de jurnal).
Cele două unitaţi, se vede cu ochiul liber, sunt două texte diferite. Aş spune chiar că ele sunt scrise în perioade diferite. A doua e chiar bună. Prima, dacă-mi suporţi o mică glumiţă, parcă-i scrisă de un copil de 14 ani, care a prins-o pe colega de bancă, pe care o iubeşte în taină, sărutându-se cu atletul clasei. Asta vizavi de mijloacele artistice, pentru că dpvd ideatic, ea, unitatea 1, nu spune absolut nimic, pentru că-şi propune să rupă norii metafizici, să zguduie fiinţa coelctivă, nu alta.
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii de"Azi" mă lasă să cred că exist într-o lume foarte mică şi îmi împart existenţa între gară şi tren, o lume în care pustiul creat de singurătate şi în lipsa cuvintelor nu poate fi decât foarte tristă. Aici este nevoie de intervenţia poeţilor să aducă cuvinte şi să recreeze, personalizând, această lume. Şi mai e nevoie de ceva. De solidaritate. Vin în lumea poemului tău pentru ca să-ţi spun că mi-a plăcut. Continuă.
pentru textul : Azi deerr: sUrprins
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deAdela, o sa te rog dai acestui text un titlu. Si, ca sa nu mai fim acuzati de cenzura, dictatura si alte cele, o sa-ti explic motivul: ar fi un haos dacat toti ne-am intitula scrierile astfel. Imagineaza-ti ca un cititor ar incerca sa gaseasca un text, folosind banalul google...
pentru textul : habituel demulţumesc Mariana, s-a corectat, scuze pentru deranj. mă gândesc să schiţez o carte a mea de proverbe.
aud vreun amin?
pentru textul : din cartea proverbelor dePentru că am mai avut cîteva discuţii şi am mai auzit cîteva opinii şi neclarităţi aş vrea să mai precizez încă două lucruri. Deşi anunţul propriu-zis va apare şi el foarte curînd.
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deCe vreau să precizez este că nu vor putea participa la această competiţie decît cei care sînt membri Hermeneia înscrişi pînă la data de 6 Aprilie 2010, ora 23:59 - ora României. Orice membru care se va înscrie după acea dată şi ora nu va mai putea participa.
Apoi, pentru participare nu mai există nici o altă condiţie în plus cum ar fi categoria de încadrare ca membru sau numărul de texte postate pe Hermeneia pînă la acea dată.
Iar în ce priveşte membrii juriului am considerat că a existat întotdeauna posibilitatea contestării sau observaţiilor sub acest text-anunţ. Am considerat că dacă cineva are o rezervă sau o nemulţumire are şi curajul să o facă publică. Aşa cum noi am făcut totul public de la bun început. Orice alte observaţii de acest gen mai pot fi luate în consideraţie tot pînă la data menţionată.
Marina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
pentru textul : despre altă călătorie II deAm găsit și aici "un_soare mare" (o fi de la eclipsă). Și câteva prepoziții și conjuncții balast. Interesantă această serie de poeme, mă întreb ce va mai urma.
pentru textul : candelabrele deAndu, multumesc pentru gand si apreciere. Tot cred ca esti subiectiv, dar cine nu e si mai ales poetii?! :)
pentru textul : Dealurile deAdim, accentueaza subiectul, cum sa-ti explic, poezia e frumoasa dar ce vrei sa spui in ea nu e destul de accentuat. Nu pentru ochiul cititorului.Irta-ma ca folosesc " cititorul " asta ca o maciuca. N-o sa mai fiu aici o vreme, habar n-am cita, poate suficienta sa te citesc deja consacrat. batfa. hanny
pentru textul : Un tânăr pin a sângerat în ploaie detextul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
pentru textul : de dragoste deFrancisc e vorba de un prohod...nu poti dansa doar daca e usa deschisa...chiar daca ne-am cunoaste...
pentru textul : confesiune desa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde? interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine
pentru textul : karuna dePagini