Sapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
silvia, cum am mai spus, voi reveni si am sa ma mai slefuiesc .. voi tine cont de observatii. multumesc frumos pentru implicare.
domnule virgil, despre vronsky poate in alt poem. daca nu ma insel, il chema si alexei. poate poemul se va chema alexei :)
Alma, in privinta gusturilor si sistemului tau de valori m-am lamurit. Nichita a fost la un pas de premiul Nobel. In fine, de asta poporul roman nu va evolua in veci, pentru ca isi ignora valorile si se mai bate si cu pumnul in piept: suntem za best. Literatura si publicatul nu se rezuma la bani. Puteti participa la concursuri de manuscrise, chiar anul acesta s-au tinut cateva din cate stiu. Le castigati si veti fi publicati. Nu va costa nimic, doar hartia si expedierea coletului. Sau chiar si in word, prin email, daca le aranjati frumos.Trimiteti manuscrisele la edituri, o editura cu capital mai mare poate face un gest de 50-100 de carti... asta bineinteles daca anumiti critici, poeti sau editori, persoane care se pricep la literatura, considera ca merita sa fiti publicati. Simplu. Pot da si exemple dar... va las pe voi sa va straduiti.
Mulțumesc vouă pentru spumosul dialog aici, onorată.
D-le Titarenco, citarea acelui vers prin scoaterea din context este greșită, acolo fraza este mai lungă, dar m-am obișnuit deja cu aceste neglijențe ale Dvs. 'de șef' sunt pardonabile pentru că sunt bine intenționate.
Însă pe viitor v-aș ruga cu respect să acordați mai multă atenție când comentați.
Vă mulțumesc,
Margas
Poate e o poezie puțin mai altfel în expresie decât ceea ce sunt obișnuită să găsesc la tine. E stilul tău inconfundabil, acea oarecum privire dinafară asupra tuturor, și mai ales asupra ta, dar numai după coborârile în adânc (și-mi place că aceste coborâri sunt doar sugerate de intensitatea percepției, fenomenele apar la tine în poezie amplificate, "pulsatorii", dacă vrei), dar remarc și ruperile de ritm din această poezie, care pot schimba sau nuanța sensurile. Mi se pare oarecum mai vibrândă a doua jumătate, iar primele două versuri mi se par o introducere prea banală pentru ceea ce urmează... sau poate tocmai asta ai vrut să faci, o antiteză... Nu știu, doar am sesizat că acolo e altfel față de restul poeziei. Sper că nu am fost prea incoerentă și am reușit să transmit... nu-i deloc lejer poemul tău, foarte bun creator de stări ești.
departe de mine intentia unor teribilisme, b.u (be you) e marca unui spray la moda, dar cam de proasta calitate. multumesc de lectura...inca nu m-am lamurit desi m-am uitat in tabelul pentru a posta o vizuală ce e de facut, dar o să ma lamuresc.
Da, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
Doar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
marga, mulțumesc încă o dată pentru cinstea care mi-o faci citind cu perseverență modestele mele texte. mulțumesc și pentru critică. și da, nici eu nu am fost fericit cu textul. și da, ar trebui să fiu mai exigent.
deocamdată am făcut o revizie capitală prin el și am modificat mai multe lucruri în partea a doua.
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
Aranca si Anna, va multumesc pentru cum ati simtit textul meu, aveam emotii cum va fi receptat, il consider destul de capricios, de aceea nu l-am putut incadra la poezie. mai multe nu pot sa spun despre el, astept noi pendulari in mine.
evident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
Acesta e un text care mi-a placut. In primul rind datorita ritmului sustinut cu care se succed imaginile si si niste alaturari de cuvinte care imprima textului o culoare aprinsa. Putin lipsita de coerenta strofa a doua, dar poate asa trebuie unei picturi. Iar corelat cu titlul e chiar reusit textul.
mirari/ intorogatii: 1) "pielea cojită" poate fi, ea, "obisnuită"? 2) patul lui Procust avea ...arcuri??! inteleg ce ai vrut sa transmiti, dar asta numai datorita primei strofe.
Finalul mi se pare tautologic. Mi se pare evident ca daca dam noi nopatea... nu pentru a iesi din intuneric in intuneric. Astfel ultimul vers devine inutil. Legat de "ne frangem aripile" ...un foarte mare stereotip care pentru a impresiona cumva trebuie imbracat mult mai bine. Legat de "lupii isi ascut dintii" mai departe de "Capra cu trei iezi" nu pot trece (no offence !). Cred ca se poate mai bine de atat... Ialin
În varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
Belizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
Alexis. bine-ai revenit pe textele mele! Zici că avem stiluri apropiate, să vedem atunci ce e la tine în pagină, ar trebui să-mi placă. Și zici că e previzibil sfârșitul, da, probabil că e... Nu mi-am propus un sfârșit șoc. Cât despre Coldplay... ar fi putut fi orice melodie, ideea era coincidența, dar îmi place și Coldplay. :) La buna citire.
in laguna apareau torsuri albe razele soarelui chiar se vedeau ochii si gura lui ranjitoare cum cadeau luminau cenuseau pielea branzoasa se strecura printr-o sedila nisip alge apa aparea conforma deforma fragmenta gusta inghitea digera defeca reforma ploile incepeau intr-o luna torsuri albe apareau in laguna
Dorin, am râs și eu. știi că îmi place charientismul tău. norocul e tot ce le rămâne acestor artiști... nuța... nu prea știu la ce te referi,dar știu că nu ești rău intenționată. eu mă refer la dumnezeul damblagit, promovat de unii discipoli care dau acest sfat paradoxal și scrântit: tot ce iubești omoară și sărută, cum să omori ce iubești apoi să săruți? mulțumesc de semn și bunăvoință! atent, cu gânduri bune, vouă paul
Marinela este vizibil faptul ca ai sensibilitate insa sunt de parere ca nu esti destul de critica fata de textele pe care le postezi... uite cateva repere: cauta o idee de la care sa pleci si pe care sa o aspectezi pe parcurs sau incearca sa folosesti cuvantul pentru a creiona stari... un amestec de idei si stari, fiecare dintre acestea tratate superficial, nu se numeste poezie oricat de mult am dori.
Nu cred că poți vorbi încă despre stilul tău, asta pentru că mă întrebi aparent curios de un răspuns pe care, ca de altfel toate celelalte, tu le cunoști dinainte, dar eu mă refeream la poemele acelea când nu mâncai atât de mult. Eu mă refeream la dieta autorului de fapt, scuze dacă am fost ambiguă, iar mie îmi plăcea când autorul avea o dietă mai sănătoasă, mai plină de vitamine.
Ăla era autorul Virgil Titarenco (chiar și fără un stil anume), cel care îmi plăcea.
Margas
P.S. Și mulțumesc că te apleci asupra comentariilor mele la textele tale. Eu însă nu le mai scriu pentru tine de ceva vreme încoace deoarece mi-am dat seama că asta e inutil (poate și din vina mea), eu le scriu pentru ceilalți membri Hermeneia care, eventual, cine știe, le-ar citi.
textul acesta. dacă l-aş fi scris eu aş fi evitat repetiţia cuvântului "ştiu" la flori sunt puţine. merge foarte bine şi fără.
la "aiurelile mele" aş fi căutat altă exprimare, alt sens, exemplu (imprecis): canoanele mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu desilvia, cum am mai spus, voi reveni si am sa ma mai slefuiesc .. voi tine cont de observatii. multumesc frumos pentru implicare.
pentru textul : anna dedomnule virgil, despre vronsky poate in alt poem. daca nu ma insel, il chema si alexei. poate poemul se va chema alexei :)
felicitari. foarte frumos
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deAlma, in privinta gusturilor si sistemului tau de valori m-am lamurit. Nichita a fost la un pas de premiul Nobel. In fine, de asta poporul roman nu va evolua in veci, pentru ca isi ignora valorile si se mai bate si cu pumnul in piept: suntem za best. Literatura si publicatul nu se rezuma la bani. Puteti participa la concursuri de manuscrise, chiar anul acesta s-au tinut cateva din cate stiu. Le castigati si veti fi publicati. Nu va costa nimic, doar hartia si expedierea coletului. Sau chiar si in word, prin email, daca le aranjati frumos.Trimiteti manuscrisele la edituri, o editura cu capital mai mare poate face un gest de 50-100 de carti... asta bineinteles daca anumiti critici, poeti sau editori, persoane care se pricep la literatura, considera ca merita sa fiti publicati. Simplu. Pot da si exemple dar... va las pe voi sa va straduiti.
pentru textul : story of a city deMulțumesc vouă pentru spumosul dialog aici, onorată.
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deD-le Titarenco, citarea acelui vers prin scoaterea din context este greșită, acolo fraza este mai lungă, dar m-am obișnuit deja cu aceste neglijențe ale Dvs. 'de șef' sunt pardonabile pentru că sunt bine intenționate.
Însă pe viitor v-aș ruga cu respect să acordați mai multă atenție când comentați.
Vă mulțumesc,
Margas
Poate e o poezie puțin mai altfel în expresie decât ceea ce sunt obișnuită să găsesc la tine. E stilul tău inconfundabil, acea oarecum privire dinafară asupra tuturor, și mai ales asupra ta, dar numai după coborârile în adânc (și-mi place că aceste coborâri sunt doar sugerate de intensitatea percepției, fenomenele apar la tine în poezie amplificate, "pulsatorii", dacă vrei), dar remarc și ruperile de ritm din această poezie, care pot schimba sau nuanța sensurile. Mi se pare oarecum mai vibrândă a doua jumătate, iar primele două versuri mi se par o introducere prea banală pentru ceea ce urmează... sau poate tocmai asta ai vrut să faci, o antiteză... Nu știu, doar am sesizat că acolo e altfel față de restul poeziei. Sper că nu am fost prea incoerentă și am reușit să transmit... nu-i deloc lejer poemul tău, foarte bun creator de stări ești.
pentru textul : pulsar deun text savuros, mi-a făcut plăcere citirea. Dai dovadă de bună dexteritate în mînuirea cuvintelor.
pentru textul : prea departe deAm bănuit că ar fi fratele tău. De ce nu îi faci (nu-și face) un site? Oare ar fi tentat să expună în București sau la Paris alături de mine și alții?
pentru textul : birth dedeparte de mine intentia unor teribilisme, b.u (be you) e marca unui spray la moda, dar cam de proasta calitate. multumesc de lectura...inca nu m-am lamurit desi m-am uitat in tabelul pentru a posta o vizuală ce e de facut, dar o să ma lamuresc.
pentru textul : Când scriu poezie îmi scot un sân înafară deMultumesc frumos pentru ca ti-ai facut curaj sa citesti si ma bucur daca textul ti-a placut. Un an nou fericit si tie!
pentru textul : feliz navidad deDa, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
pentru textul : Noapte bună, copii deDoar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
vladimir, multumesc , cu intarziere, pentru impresie.
pentru textul : țesut viu deAm incercat, Profetule. Sper sa nu mai fi ramas (prea multe).
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). demarga, mulțumesc încă o dată pentru cinstea care mi-o faci citind cu perseverență modestele mele texte. mulțumesc și pentru critică. și da, nici eu nu am fost fericit cu textul. și da, ar trebui să fiu mai exigent.
pentru textul : dincolo de crepuscul dedeocamdată am făcut o revizie capitală prin el și am modificat mai multe lucruri în partea a doua.
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
Felicitări!
pentru textul : poem de alungat singurătatea deAranca si Anna, va multumesc pentru cum ati simtit textul meu, aveam emotii cum va fi receptat, il consider destul de capricios, de aceea nu l-am putut incadra la poezie. mai multe nu pot sa spun despre el, astept noi pendulari in mine.
pentru textul : o tristețe neterminată deevident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
pentru textul : Har şi talent deAcesta e un text care mi-a placut. In primul rind datorita ritmului sustinut cu care se succed imaginile si si niste alaturari de cuvinte care imprima textului o culoare aprinsa. Putin lipsita de coerenta strofa a doua, dar poate asa trebuie unei picturi. Iar corelat cu titlul e chiar reusit textul.
pentru textul : astăzi dorm în tablou demirari/ intorogatii: 1) "pielea cojită" poate fi, ea, "obisnuită"? 2) patul lui Procust avea ...arcuri??! inteleg ce ai vrut sa transmiti, dar asta numai datorita primei strofe.
pentru textul : foarfecele iubirii deFinalul mi se pare tautologic. Mi se pare evident ca daca dam noi nopatea... nu pentru a iesi din intuneric in intuneric. Astfel ultimul vers devine inutil. Legat de "ne frangem aripile" ...un foarte mare stereotip care pentru a impresiona cumva trebuie imbracat mult mai bine. Legat de "lupii isi ascut dintii" mai departe de "Capra cu trei iezi" nu pot trece (no offence !). Cred ca se poate mai bine de atat... Ialin
pentru textul : Ieșire deÎn varianta iniţială, ideea din final şi ambiguitatea erau la pachet din cauza topicii. Acum, fiind altceva, topica fiind mai sănătoasă, nu se mai poate vorbi de ambiguitate excesivă.
pentru textul : Cu un milimetru mai departe deBelizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
pentru textul : Paraidolia deMulțumesc.
pentru textul : despre altă călătorie deAlexis. bine-ai revenit pe textele mele! Zici că avem stiluri apropiate, să vedem atunci ce e la tine în pagină, ar trebui să-mi placă. Și zici că e previzibil sfârșitul, da, probabil că e... Nu mi-am propus un sfârșit șoc. Cât despre Coldplay... ar fi putut fi orice melodie, ideea era coincidența, dar îmi place și Coldplay. :) La buna citire.
pentru textul : Amantă spirituală dein laguna apareau torsuri albe razele soarelui chiar se vedeau ochii si gura lui ranjitoare cum cadeau luminau cenuseau pielea branzoasa se strecura printr-o sedila nisip alge apa aparea conforma deforma fragmenta gusta inghitea digera defeca reforma ploile incepeau intr-o luna torsuri albe apareau in laguna
pentru textul : măcelaria literară depardon, scuzati, din motive de justificat entuziasm, am comis o greseala, deci urmeza erata: in fata noastra*.
pentru textul : illusio deDorin, am râs și eu. știi că îmi place charientismul tău. norocul e tot ce le rămâne acestor artiști... nuța... nu prea știu la ce te referi,dar știu că nu ești rău intenționată. eu mă refer la dumnezeul damblagit, promovat de unii discipoli care dau acest sfat paradoxal și scrântit: tot ce iubești omoară și sărută, cum să omori ce iubești apoi să săruți? mulțumesc de semn și bunăvoință! atent, cu gânduri bune, vouă paul
pentru textul : mai departe decât tristețea deMarinela este vizibil faptul ca ai sensibilitate insa sunt de parere ca nu esti destul de critica fata de textele pe care le postezi... uite cateva repere: cauta o idee de la care sa pleci si pe care sa o aspectezi pe parcurs sau incearca sa folosesti cuvantul pentru a creiona stari... un amestec de idei si stari, fiecare dintre acestea tratate superficial, nu se numeste poezie oricat de mult am dori.
pentru textul : Ninsoarea din noi deNu cred că poți vorbi încă despre stilul tău, asta pentru că mă întrebi aparent curios de un răspuns pe care, ca de altfel toate celelalte, tu le cunoști dinainte, dar eu mă refeream la poemele acelea când nu mâncai atât de mult. Eu mă refeream la dieta autorului de fapt, scuze dacă am fost ambiguă, iar mie îmi plăcea când autorul avea o dietă mai sănătoasă, mai plină de vitamine.
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deĂla era autorul Virgil Titarenco (chiar și fără un stil anume), cel care îmi plăcea.
Margas
P.S. Și mulțumesc că te apleci asupra comentariilor mele la textele tale. Eu însă nu le mai scriu pentru tine de ceva vreme încoace deoarece mi-am dat seama că asta e inutil (poate și din vina mea), eu le scriu pentru ceilalți membri Hermeneia care, eventual, cine știe, le-ar citi.
textul acesta. dacă l-aş fi scris eu aş fi evitat repetiţia cuvântului "ştiu" la flori sunt puţine. merge foarte bine şi fără.
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie dela "aiurelile mele" aş fi căutat altă exprimare, alt sens, exemplu (imprecis): canoanele mele.
Pagini