dom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
Uf, cum mă împiedic în "tubularele" acelea. Știu că l-ai ales special, de aceea abia am îndrăznit să îți spun. În versurile 5-6 ai multe grupări cu "r": ri - er - ăr - ra - ire. Poate prelucrezi un pic. Îmi place curgerea aceastei temporalități, e o lichefiere a zilelor și nu doar, e un totum trăibil, memoria devenind "seva" ce ne face să fim prezenți în orice secundă, "foc sacru". Mi-a rămas intens: "azi verdele părăsind crudul ierbii". :)
două observații: repetarea lui „asta” în prima strofă e puțin cam deranjantă și finalul e nițeluș cam previzibil. Am observat că e aproape o rețetă să termini așa. În rest e destul de bine.
urmăresc cu interes de ceva timp textele tale, de aceea cred că mi-am făcut o idee. ai ceva magnetizant în ele venind probabil din lirismul curat și personal cu care ecorșezi rețelele nevăzute ale realității. imersiunile în apele interioare scot la suprafață, de asemenea, teritorii poetice bine delimitate. dar, dincolo de efectele acestea poetice pe care le aprofundezi, se naște o senzație de verbiaj la limita psihologizării excesive. în textele tale ideile nu sunt decât moduri de reliefare a sentimentelor, ceea ce, zic eu, dă o limită dincolo de care mi-aș dori să încerci să treci. aș vrea să te văd scriind și altceva. e drept, pretinzi că tu nu ești poet, că tu nu scrii. poate e numai modul de a fugi, mă gâdesc eu. ar fi cazul să te iei în serios dacă scrisul chiar ocupă un loc important în propria-ți economie a existenței. așadar... te urmăresc.
Dorine nu pot spune ca "nu mi-a placut nimic la acest poem" cum zici tu, eu am spus si mai devreme, mi-au placut semnele de punctuatie de exemplu, ele apartin poemului, nu? In rest, ca sa-l citez pe cel mai destept si mai rafinat dintre voi toti "memor-abil". Doar ca fiecare cu memoria lui, nu? Andu. P.S. Pe viitor voi fi mai atent cu aceasta ironie model neaos moldovenesc, scuze.
Textul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
Imagini bine conturate si lejeritate in exprimare, toate amestecate cu apetenta autorului pentru redarea starii de mirare. Mi-a placut: "o tăcere searbădă îmi desfigurează gîndurile într-o liturghie fără sfîrșit tandru orașul îmi adulmecă nefericirea ca pe o pradă de lux" Versul acesta "un ciot amputat îmi răscolește epigastrul" este unul mai slab care aduce deservicii poeziei.
Alma, am tot căutat o poză potrivită... până la urmă m-am răzgândit, cred că nu are nevoie de așa ceva... nu trebuie să se mai știe de la ce anume a plecat poezia, nu? :-) Mă amuza însă ideea de a pune o astfel de poză, tocmai pentru confuzie... Da, e și un pic de ironie acolo în final, ai sesizat bine, dar e și un "clenci" ascuns. De mult timp nu mai folosesc conjuncțiile decât cu mare zgârcenie. M-am întrebat ce mi-a venit să le las de capul lor în poezia aceasta. Cred că sunt pauze de genul celor amintite de Actaeon... și-apoi gândeste-te cum ar arăta fără... ar fi acolo o repetiție supărătoare, (am sprijini bicicleta de apă/ am număra porumbei pentru încă o iubire), pe care acum nu văd cum aș putea-o evita decât prin transformarea verbului "am număra" în gerunziu - dar mai am un gerunziu în versul următor) sau prin introducerea unui nou vers... Poate ai vreo sugestie care să lase si pauza necesară și să rezolve și fragmentarea... Francisc, și eu. Vladimir, nu știu dacă e o temă a primăverii, cred că a venit înainte de ea :-) Oricum, m-ai prins, din această melodie am "furat" tonul... și m-am trezit alergând prin alte orașe ale lumii... dacă despre asta era vorba ;-) Personal sau imaginar... unde sunt limitele? Și te aștept oricând să-ți spui părerea sinceră, să știi. Ce facem cu pauzele acelea, te întreb și pe tine...
Eu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
desi ai cautat atat (iti multumesc sincer pt timp si interes)- rotogravura &gestalt nu sunt chiar un capat de lume - nu ai facut decat sa functionezi tu insuti ca o rotogravura asupra textului. pacat - mai aveai doar putin pana la a fi arheolog... survivivore
credeam că Marga va veni cu niște-oareșce răspunsuri (scuze) pentru Vlad și Virgil, dar ea vine sugând acadeaua și fluturând fustița. deontologic desigur. deontologic și profesionist. am simțit un pic de invidie. te deranjează dacă site-ul ar avea rating? (retoric, oh foarte retoric) te salut rromă mică spunea cândva Eminescu în apropierea unei localități românești:)
Virgil, dacă îmi permiți, propun și eu o întrebare din facultate, care mi-a rămas un pic edulcorată: Care este diferența dintre literatură (beletristică) și restul scrierilor științifice, istorice ș. a. m. d. Care este criteriul ce le diferențiază. Poate la ultima masă rotundă, nu contează. Doar că mi-aș dori să cunosc opinia colegilor de site. Pentru a mi-o definitiva și pe a mea.
"ăsta sunt şi-aici mă termin". folosesc şi eu poanta lui Jean Constantin. scrieţi voi mai bine şi mai rafinat. dacă vă iau la scuturat domnilor critici nu ştiţi să-mi silabisiţi cuvântul caleidoscop, ca să dau un exemplu.
Domnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!
Vă găsesc mai cuminte ca nicicând în acest, hai să-i spun, pastel. Textul e natural, parcă nici un vers nu e căutat. Remarc "se chircește și naște
o altă noapte la fel de oarbă ca ea
plină de greieri în păr". La observaţii aş trece unele verbe "prea puternice" ( o aud cum strigă din groapă, IMPLORÂNDU-MĂ/ le DĂRUIE cununa).
"Doar vântul mai trece absent pe acolo" - am avut intenţia să spun că adverbul (absent) e unul neinspirat şi contradictoriu verbului, însă, la o a doua citire, îmi pare chiar reuşit.
Un text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
o asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
Ȋn jurul anilor ’70 mă întȃlneam adesea cu Leonid Dimov și cu Florin Pucă, din păcate ambii dispăruți. De la Dimov am primit volumul „Eleusis” rezultat din colaborarea celor doi (din acest volum am scanat și grafica lui Florin). Volumul are următoarea dedicație
azi, îmi place acest text. e, cum s-ar spuneee?... drăguț. are o briză de realitate și vers (poezie) care alungă arșița prin care am trecut până la serviciu.
Virgil, geneza a fost expresia "de parcă ai avea ce-mi trebuiește". Am explicat că este o licență ortografică. Nu sună românește? Nu sună clar? Crede-mă pe cuvânt că percep diferența respectivă și înțeleg logica lui "deși e".E un handicap să fii un student bun la Litere și să stâlcești limba română prin găselnițe. Și e o greșeală să polemizezi cu un discipol ce își exprimă clar și argumentat pe text din prima ce îi place și ce nu! Intervenția ta chiar o așteptam. Atât mi-a trebuit!:)) Sincer, credeam că o să te referi la textul postat și nu la o polemică banală. Dar probabil că ți-a plăcut mai mult comentariul meu decât textul. p.s. ce mai fac Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin? Mi-e dor de ei și se zvonește prin burg că le ești apropiat. Te întreb amical! Te rog nu mă subestima, după cum nici eu nu o fac cu tine! Toți avem de învățat, rămâne să alegem de la cine. Eu am ales site-ul pentru că sunt comentarii pe text. Asta mă ajută pe mine, probabil! Dacă vrei putem deschide un subiect despre gramatica structurală.:)) (trebuia să glumesc la sfârșit)!
deh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
pentru textul : story of a city deUf, cum mă împiedic în "tubularele" acelea. Știu că l-ai ales special, de aceea abia am îndrăznit să îți spun. În versurile 5-6 ai multe grupări cu "r": ri - er - ăr - ra - ire. Poate prelucrezi un pic. Îmi place curgerea aceastei temporalități, e o lichefiere a zilelor și nu doar, e un totum trăibil, memoria devenind "seva" ce ne face să fim prezenți în orice secundă, "foc sacru". Mi-a rămas intens: "azi verdele părăsind crudul ierbii". :)
pentru textul : Revers dedouă observații: repetarea lui „asta” în prima strofă e puțin cam deranjantă și finalul e nițeluș cam previzibil. Am observat că e aproape o rețetă să termini așa. În rest e destul de bine.
pentru textul : celor cîțiva deurmăresc cu interes de ceva timp textele tale, de aceea cred că mi-am făcut o idee. ai ceva magnetizant în ele venind probabil din lirismul curat și personal cu care ecorșezi rețelele nevăzute ale realității. imersiunile în apele interioare scot la suprafață, de asemenea, teritorii poetice bine delimitate. dar, dincolo de efectele acestea poetice pe care le aprofundezi, se naște o senzație de verbiaj la limita psihologizării excesive. în textele tale ideile nu sunt decât moduri de reliefare a sentimentelor, ceea ce, zic eu, dă o limită dincolo de care mi-aș dori să încerci să treci. aș vrea să te văd scriind și altceva. e drept, pretinzi că tu nu ești poet, că tu nu scrii. poate e numai modul de a fugi, mă gâdesc eu. ar fi cazul să te iei în serios dacă scrisul chiar ocupă un loc important în propria-ți economie a existenței. așadar... te urmăresc.
pentru textul : Joc deDorine nu pot spune ca "nu mi-a placut nimic la acest poem" cum zici tu, eu am spus si mai devreme, mi-au placut semnele de punctuatie de exemplu, ele apartin poemului, nu? In rest, ca sa-l citez pe cel mai destept si mai rafinat dintre voi toti "memor-abil". Doar ca fiecare cu memoria lui, nu? Andu. P.S. Pe viitor voi fi mai atent cu aceasta ironie model neaos moldovenesc, scuze.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dedomnule Manolescu, dumneata ai citit vreodata punctul 16.6 din regulamentul Hermeneia? Sau probabil nici nu te intereseaza...
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deTextul are idei bune in special in versurile de separare. Remarc "uragan de jucarie" "îți scriu în numele unei străzi pustii…". Coerenta in idei, conotatiile unei discutii ce devine intospectiva in "viata nu e...". Salonul reprezinta prin sine o stare... o stare de interior. Si asa vad si eu textul acesta. As avea o mare obiectie asupra titlului. E banal, stereotip total nepotrivit.
pentru textul : absențele sunt o tristețe de"ultima injecţie letală"?!
pentru textul : polemică deImagini bine conturate si lejeritate in exprimare, toate amestecate cu apetenta autorului pentru redarea starii de mirare. Mi-a placut: "o tăcere searbădă îmi desfigurează gîndurile într-o liturghie fără sfîrșit tandru orașul îmi adulmecă nefericirea ca pe o pradă de lux" Versul acesta "un ciot amputat îmi răscolește epigastrul" este unul mai slab care aduce deservicii poeziei.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deAlma, am tot căutat o poză potrivită... până la urmă m-am răzgândit, cred că nu are nevoie de așa ceva... nu trebuie să se mai știe de la ce anume a plecat poezia, nu? :-) Mă amuza însă ideea de a pune o astfel de poză, tocmai pentru confuzie... Da, e și un pic de ironie acolo în final, ai sesizat bine, dar e și un "clenci" ascuns. De mult timp nu mai folosesc conjuncțiile decât cu mare zgârcenie. M-am întrebat ce mi-a venit să le las de capul lor în poezia aceasta. Cred că sunt pauze de genul celor amintite de Actaeon... și-apoi gândeste-te cum ar arăta fără... ar fi acolo o repetiție supărătoare, (am sprijini bicicleta de apă/ am număra porumbei pentru încă o iubire), pe care acum nu văd cum aș putea-o evita decât prin transformarea verbului "am număra" în gerunziu - dar mai am un gerunziu în versul următor) sau prin introducerea unui nou vers... Poate ai vreo sugestie care să lase si pauza necesară și să rezolve și fragmentarea... Francisc, și eu. Vladimir, nu știu dacă e o temă a primăverii, cred că a venit înainte de ea :-) Oricum, m-ai prins, din această melodie am "furat" tonul... și m-am trezit alergând prin alte orașe ale lumii... dacă despre asta era vorba ;-) Personal sau imaginar... unde sunt limitele? Și te aștept oricând să-ți spui părerea sinceră, să știi. Ce facem cu pauzele acelea, te întreb și pe tine...
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete deEu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
pentru textul : Și dacă deuite mie acesta mi s-a parut mai degraba loial filozofiei din spatele ideii de haiku
pentru textul : Haiku dedesi ai cautat atat (iti multumesc sincer pt timp si interes)- rotogravura &gestalt nu sunt chiar un capat de lume - nu ai facut decat sa functionezi tu insuti ca o rotogravura asupra textului. pacat - mai aveai doar putin pana la a fi arheolog... survivivore
pentru textul : Arhetipar decuvantul capella se scrie corect cappella daca te referi la cuvantul din italina cappella-= capelă
pentru textul : A cappella dema bucur ca nu ai rezistat. si ca ti-a placut.
pentru textul : balada ploilor pierdute decredeam că Marga va veni cu niște-oareșce răspunsuri (scuze) pentru Vlad și Virgil, dar ea vine sugând acadeaua și fluturând fustița. deontologic desigur. deontologic și profesionist. am simțit un pic de invidie. te deranjează dacă site-ul ar avea rating? (retoric, oh foarte retoric) te salut rromă mică spunea cândva Eminescu în apropierea unei localități românești:)
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deVirgil, dacă îmi permiți, propun și eu o întrebare din facultate, care mi-a rămas un pic edulcorată: Care este diferența dintre literatură (beletristică) și restul scrierilor științifice, istorice ș. a. m. d. Care este criteriul ce le diferențiază. Poate la ultima masă rotundă, nu contează. Doar că mi-aș dori să cunosc opinia colegilor de site. Pentru a mi-o definitiva și pe a mea.
"ăsta sunt şi-aici mă termin". folosesc şi eu poanta lui Jean Constantin. scrieţi voi mai bine şi mai rafinat. dacă vă iau la scuturat domnilor critici nu ştiţi să-mi silabisiţi cuvântul caleidoscop, ca să dau un exemplu.
pentru textul : temeri grizate destrofa a patra e cam nereusita. prima parte insa mi-a placut. felicitari
pentru textul : Decembrie deDomnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!
pentru textul : Canibalism liric deVă găsesc mai cuminte ca nicicând în acest, hai să-i spun, pastel. Textul e natural, parcă nici un vers nu e căutat. Remarc "se chircește și naște
o altă noapte la fel de oarbă ca ea
plină de greieri în păr". La observaţii aş trece unele verbe "prea puternice" ( o aud cum strigă din groapă, IMPLORÂNDU-MĂ/ le DĂRUIE cununa).
"Doar vântul mai trece absent pe acolo" - am avut intenţia să spun că adverbul (absent) e unul neinspirat şi contradictoriu verbului, însă, la o a doua citire, îmi pare chiar reuşit.
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deAtunci te rog sa folosesti numai conexiuni la internet care functioneaza corect.
pentru textul : De noapte deKatya, mulțumesc pentru cuvintele tale! Felicitări pentru volum! Te așteptăm cu drag la cenaclu!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deeu speram sa vii cu distributia gaussiana...
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deUn text mai greu de perceput. dar peste media textelor pe care le-am mai citit la tine. Imi place idee de univers care se scrie, dar nu-mi place modul cum e formulat versul. Cred ca actiunea de a se strecura cu cea de a se scrie creaza o neconcordanta. Alta idee care mi se pare buna "Eu sunt manifestarea temerii de mișcare". In rest, trebuie lucrat mai mult. Ideile au fost abstractizate, dar pica in incoerenta. Text acceptabil, dar se poate mai bine. Ialin
pentru textul : viitor - ansiblu - vortex deMă bucură mult vestea aceasta! Toate cele bune, Alina!
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deo asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! deȊn jurul anilor ’70 mă întȃlneam adesea cu Leonid Dimov și cu Florin Pucă, din păcate ambii dispăruți. De la Dimov am primit volumul „Eleusis” rezultat din colaborarea celor doi (din acest volum am scanat și grafica lui Florin). Volumul are următoarea dedicație
pentru textul : De dragoste deazi, îmi place acest text. e, cum s-ar spuneee?... drăguț. are o briză de realitate și vers (poezie) care alungă arșița prin care am trecut până la serviciu.
pentru textul : lansare oficială deVirgil, geneza a fost expresia "de parcă ai avea ce-mi trebuiește". Am explicat că este o licență ortografică. Nu sună românește? Nu sună clar? Crede-mă pe cuvânt că percep diferența respectivă și înțeleg logica lui "deși e".E un handicap să fii un student bun la Litere și să stâlcești limba română prin găselnițe. Și e o greșeală să polemizezi cu un discipol ce își exprimă clar și argumentat pe text din prima ce îi place și ce nu! Intervenția ta chiar o așteptam. Atât mi-a trebuit!:)) Sincer, credeam că o să te referi la textul postat și nu la o polemică banală. Dar probabil că ți-a plăcut mai mult comentariul meu decât textul. p.s. ce mai fac Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin? Mi-e dor de ei și se zvonește prin burg că le ești apropiat. Te întreb amical! Te rog nu mă subestima, după cum nici eu nu o fac cu tine! Toți avem de învățat, rămâne să alegem de la cine. Eu am ales site-ul pentru că sunt comentarii pe text. Asta mă ajută pe mine, probabil! Dacă vrei putem deschide un subiect despre gramatica structurală.:)) (trebuia să glumesc la sfârșit)!
pentru textul : Ca sunetul în fluier dedeh, posibil ca adevarul sa fie al cititorilor. si in cazul asta prefer adevarul lui Sache:) ca tot ai adus in discutie pozitia cu pricina: care e rostul causticului in ceea ce comentezi? crezi ca rostul criticii e sa scoata ce e mai prost in ce se scrie? de multe ori nu raspund comentariului, ci tonului... cel putin asa te percep, acid rau. daca prin ceea ce scriu scad calitatea poeziei pe hermeneia, ia atitudine, maestre! spor la viata!
pentru textul : coborârea în Carte dePagini