eu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
pai am senzatia ca te contrazici. sau cel putin distrugi consistenta unei discutii inainte de a o putea avea. pe de o parte spui ca "Poezia este un termen foarte greu de definit", ca apoi de fapt sa urmaresti sa demonstrezi ca probabil nici nu are definitie, pentru ca in final sa imi spui sententios ca "ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar.". Si care ai vrea sa fie raspunsul meu?...
adica inima ta e contrabandista? :) cica se castiga mai bine din whiskey si tigari. :) candva mergea si aurul, dar s-a scumpit rau si s-au inmultit controalele vamale.
lasand gluma la o parte, chiar nu stiu ce castig aduc poeziei insertiile astea turcesti. am citit-o si cu, si fara ele. mi-a placut mai mult fara.
(inceputul, mai ales, si strofa a treia)
Nu mi-a plăcut niciodată să spun aibă, datorită a ceea ce rezultă la negație :) Nu am vrut să intri în amănunte juridice mai mult decît situația dată îmi cerea pentru a -mi exprima un punct de vedere. Astfel, nu intenționez acum să intru în polemică în ceea ce privește nulitatea absolută și nulitatea relativă. Cît despre libertate, aceasta nu trebuie prost înțeleasă. Părerea mea este că acea clauză impusă editorilor este neleală nu numai față de ei cît și față de proprietarii site-urilor pe care, în virtutea libertății de a se folosi de dreptul de proprietate asupra creației lor, autorii doresc să ăși publice textele. Atăta timp cît nu s-a stabilit o reciprocitate între proprietarii site-urilor respective aceștia nu pot fi obligați să admită folosirea denumirii altui site literar pe pagina lor. Alta este situația cînd se admite reciprocitatea, adică dl. Dan Mihuț să aiVă dreptul de a folosi pe site-ul Agonia.ro titulatura: editor Agonia.ro și Hermeneia. com, titulatură pe care o merită. Nu văd de ce nu ar fi la fel de mîndru de faptul că este editor al mai multor site-uri cu sau fără pretenții elitiste. Constantin Noica a fost adept al elitismului și al naționalismului și aceasta nu l-a împiedicat să fie un mare Român. Cît privește posibilitatea unei negocieri și a unei colaborări cu dl. Radu Herinean, eu nu cred că aceasta trebuie din capul locului exclusă. Am deplină încredere în capacitatea domniei sale de a privi lucrurile în perspectivă.
un poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
singura parte care m-a "afectat" e asta: "viața îmi curge în frunzele cu miros amar de crizanteme mușețel margarete și troscot" restul mi se pare ori scris in graba ori umplutura
Se pare că Hermeneia a ajuns la maturitate. A crescut frumos. A crescut sincer. O comunitate literară clădită pe temeiuri de seriozitate despre care sper, tot atât de mult, că va dăinui. Răsfoind paginile de început, alături de gândul că indiferent de gradul de dificultate sau volumul de efort cerut, sentimentul este acela al unei fiinţe vii, al cărei suflet respiră, că poţi simţi emoţiile, vibraţia, viaţa...
Hermeneia constituie, în sine, un experiment estetic valoros şi nu numai din punct de vedere literar, cât, şi mai ales, interuman. Cu toate că a fost concepută să învingă perimetre canonice preconcepute, ceea ce primează este mai ales criteriul continuităţii şi coeziunii dintre membrii acestei comunităţi.
Mulţumim gazdei şi amfitrionilor pentru momentele magice petrecute pe tărâmul Hermeneei şi sperăm la o bună revedere în noul spaţiu literar, alături de toţi hermeneuţii solidari!
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
Poem epistolar, de o intimitate aparte. Aș fi ales sublimarea, metaforizarea pe alocuri. Strofa a treia este mai bună. Se simte o tensiune interioară și o ușoară încremenire, o apărare de sine însuși. Știi că nu îmi place să văd "fără titlu" în loc de titlu: "nici un cuvânt", "când nu se întâmplă nimic", "linia timpului"... Citesc mai departe. Poezia anterioară m-a lăsat în tăcere, era un fel de rugă la miez de noapte. Ela
Dacă primele trei strofe arată ca scrise de ziua sfintei, mi-am atins scopul cu ele ;-). De fapt poezia asta s-a vrut a fi ceva între lamentare şi autocritică, apropo de inerţia în care mă scald de ceva vreme. Ştii tu vorba aia cu brânza şi cu burduful... Aşa şi cu mine.
Mulţumesc pentru vizită!
dacă aș fi știu că dumnezeu e un executor bancar
nu mi-aș fi făcut descoperire de inimă
nu am achitat rata la timp și-acum plătesc
o treime din ce trăiesc pînă cînd se va stinge
pustiul
astăzi cerul e insula utoya
trag la întîmplare în îngeri
Pictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
sincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
Imagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
Dar sunt premise excelente.
Nu, Virgil. Am vrut doar să atrag atenția asupra drumului spre care evoluează literatura, arta contemporană datorită unor astfel de lucruri trecute cu prea multă superficialitate cu vederea. Iată un alt exemplu de impactul nefast pe care o atare evoluție îl poate avea asupra conștiinței umane. I " In 2007, artistul Guillermo Vargas Habacuc a luat un caine, l-a legat de un perete intr-o galerie de arta si l-a lasat sa moara, lent, de foame si sete. Intre timp, vizitatorii priveau si admirau lucrul acesta. Imaginile de mai jos sunt facute la galeria de "arta" despre care vorbesc. Acum, asociatia Biennale Centroamericana di Arte a hotarat ca ceea ce a facut artistul de mai sus era arta si a propus ca acest lucru sa fie realizat din nou in 2008."Tematica stabilită: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume! "Mă tem de momentul acela în care spiritul divin va părăsi cu desăvărșire arta, lăsînd-o la latitudinea unui astfel de auditoriu.
Virgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
a mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
Doamnelor vedeți subtitlul de aici și fotografia originală de pe prima pagină (haideți că e vizibilă, 548px/366px).Comparînd cele două imagini, aveți toate elementele de identificare (fotomanipulare și tonalități).Mulțumesc. Vladimir, Virgil, domnilor! Altă perspectivă:
Mă bucură trecerea ta Sebi,este vina mea,prea mă grăbesc să postez,aici greşesc cel mai mult.Am revenit pe text.Recunosc că nu eram prea inspirat când l-am postat,nici când l-am scris .O zi frumoasă.
cailean, sunt tăieturi de bisturiu, frânturi, am cumulat mult, ar fi fost mult mai multe de spus, de dezvelit. Am lucrat vara trecută într-un cabinet de țară, cred că la început aș fi putut scrie un text zilnic. Apoi m-am desensibilizat. Medicina nu e pentru artiști, decât poate plastici. Mă bucur că ți-a plăcut ciobul meu atent realist.
"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
dom'le, să știți că se poate muri și de rîs în America. am ajuns să rîd necontrolat. Și asta e grav, cred că ar zice domnul doctor Bobadil care se precepe la transplanturi și alte cele. Este grav de bine. ... Și cînd te gîndești că lumea spunea că Hermeneia nu are suflet și nu are inimă (ba după unii nici ficat)... Eu văd aici o efervescență creatoare atît de mare la Vlad încît face bubbles la Andu.
Am citit cu desfătare însăşi esenţa existenţei unora dintre noi. Subiectul simplu capătă consistenţă prin figurile de stil ce ascut simţurile. Unele detalii arată legătura neîntreruptă cu pământul, cu viaţa ţăranului din care ne hrănim.
Felicitări!
sapphire, multumesc. cat despre decizia de a nu publica... mai degraba ai renunta a fi moderator, daca tot vrei sa renunti la una din cele doua. dar cel mai bine n-ai renunta la nici una. oricare dintre ele cred ca iti dauneaza.
Un text care m-a surprins nu doar în mod plăcut, ci mai mult decât atăt. Aici se vede clar cum inspirația este, indiscutabil, contagioasă, iar poemul-colaj este un fel de brainstorming valoros al poeziei moderne. Îmi amintesc că am purtat o discuție pe tema asta cu câteva personaje destul de cunoscute (nu vreau să dau nume) la un atelier literar pe malul mării, la Năvodari și acolo erau mulți care se exprimau vehement la vremea aceea (era cam 2003-2004 cred) împotriva colajului poetic (care cam pe atunci prinsese ceva aripi) și spuneau cum că acesta poate duce finalmente la non-valoare și la plagiat. Nimic mai greșit, am spus-o atunci o spun și acum, inspirația trebuie tratată ca o binecuvântare iar aceasta trebuie împărțită ca pâinea și vinul. Așa a fost și așa va fi mereu. Deci salut cu o plecăciune literară acest text de forță pe care l-am simțit ca pe o resuscitare tocmai acum, când am mai multă nevoie.
Deși uneori mijloacele literare folosite sunt destul de uzitate (îmi amintesc pe alocuri de Vladimir Negru sau de Lumința Suse) efectul este unul de captare integrală a atenției, și când spun atenție mă refer la acest termen în sensul descris de nagualul Don Juan în scrierile lui Castaneda... acea atenție!
Deci, o apreciere cât se poate de sinceră din partea mea.
Și suratelor... dacă mai găsiți asemenea surse de inspirație, go for it!
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
pentru textul : videoconferință cu îngeri depai am senzatia ca te contrazici. sau cel putin distrugi consistenta unei discutii inainte de a o putea avea. pe de o parte spui ca "Poezia este un termen foarte greu de definit", ca apoi de fapt sa urmaresti sa demonstrezi ca probabil nici nu are definitie, pentru ca in final sa imi spui sententios ca "ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar.". Si care ai vrea sa fie raspunsul meu?...
pentru textul : glissando descuză-mă! Cu gândul că nu trebuie să-l uit pe Andrei Velea, am produs un lapsus.
Îți mulțumesc Adrian. Îți mărturisesc că urmăresc în mod constant scrisul tău, care îmi place din ce în ce mai mult.
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 deadica inima ta e contrabandista? :) cica se castiga mai bine din whiskey si tigari. :) candva mergea si aurul, dar s-a scumpit rau si s-au inmultit controalele vamale.
lasand gluma la o parte, chiar nu stiu ce castig aduc poeziei insertiile astea turcesti. am citit-o si cu, si fara ele. mi-a placut mai mult fara.
pentru textul : despre inima mea de(inceputul, mai ales, si strofa a treia)
Nu mi-a plăcut niciodată să spun aibă, datorită a ceea ce rezultă la negație :) Nu am vrut să intri în amănunte juridice mai mult decît situația dată îmi cerea pentru a -mi exprima un punct de vedere. Astfel, nu intenționez acum să intru în polemică în ceea ce privește nulitatea absolută și nulitatea relativă. Cît despre libertate, aceasta nu trebuie prost înțeleasă. Părerea mea este că acea clauză impusă editorilor este neleală nu numai față de ei cît și față de proprietarii site-urilor pe care, în virtutea libertății de a se folosi de dreptul de proprietate asupra creației lor, autorii doresc să ăși publice textele. Atăta timp cît nu s-a stabilit o reciprocitate între proprietarii site-urilor respective aceștia nu pot fi obligați să admită folosirea denumirii altui site literar pe pagina lor. Alta este situația cînd se admite reciprocitatea, adică dl. Dan Mihuț să aiVă dreptul de a folosi pe site-ul Agonia.ro titulatura: editor Agonia.ro și Hermeneia. com, titulatură pe care o merită. Nu văd de ce nu ar fi la fel de mîndru de faptul că este editor al mai multor site-uri cu sau fără pretenții elitiste. Constantin Noica a fost adept al elitismului și al naționalismului și aceasta nu l-a împiedicat să fie un mare Român. Cît privește posibilitatea unei negocieri și a unei colaborări cu dl. Radu Herinean, eu nu cred că aceasta trebuie din capul locului exclusă. Am deplină încredere în capacitatea domniei sale de a privi lucrurile în perspectivă.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deun poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
pentru textul : pe o altă patină desingura parte care m-a "afectat" e asta: "viața îmi curge în frunzele cu miros amar de crizanteme mușețel margarete și troscot" restul mi se pare ori scris in graba ori umplutura
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deSe pare că Hermeneia a ajuns la maturitate. A crescut frumos. A crescut sincer. O comunitate literară clădită pe temeiuri de seriozitate despre care sper, tot atât de mult, că va dăinui. Răsfoind paginile de început, alături de gândul că indiferent de gradul de dificultate sau volumul de efort cerut, sentimentul este acela al unei fiinţe vii, al cărei suflet respiră, că poţi simţi emoţiile, vibraţia, viaţa...
pentru textul : Rămas bun Hermeneia... deHermeneia constituie, în sine, un experiment estetic valoros şi nu numai din punct de vedere literar, cât, şi mai ales, interuman. Cu toate că a fost concepută să învingă perimetre canonice preconcepute, ceea ce primează este mai ales criteriul continuităţii şi coeziunii dintre membrii acestei comunităţi.
Mulţumim gazdei şi amfitrionilor pentru momentele magice petrecute pe tărâmul Hermeneei şi sperăm la o bună revedere în noul spaţiu literar, alături de toţi hermeneuţii solidari!
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip dePoem epistolar, de o intimitate aparte. Aș fi ales sublimarea, metaforizarea pe alocuri. Strofa a treia este mai bună. Se simte o tensiune interioară și o ușoară încremenire, o apărare de sine însuși. Știi că nu îmi place să văd "fără titlu" în loc de titlu: "nici un cuvânt", "când nu se întâmplă nimic", "linia timpului"... Citesc mai departe. Poezia anterioară m-a lăsat în tăcere, era un fel de rugă la miez de noapte. Ela
pentru textul : Fără titlu deDacă primele trei strofe arată ca scrise de ziua sfintei, mi-am atins scopul cu ele ;-). De fapt poezia asta s-a vrut a fi ceva între lamentare şi autocritică, apropo de inerţia în care mă scald de ceva vreme. Ştii tu vorba aia cu brânza şi cu burduful... Aşa şi cu mine.
pentru textul : Sfânta lene deMulţumesc pentru vizită!
intr-adevar, un pictor al Tainei...
pentru textul : Ştefan Câlţia : pictură --- muzica : Ketil Bjornstadt deam selectat filmul in "preferintele personale", multumesc, Donna Alba.
un final care ]mi place mult emilian
dacă aș fi știu că dumnezeu e un executor bancar
nu mi-aș fi făcut descoperire de inimă
nu am achitat rata la timp și-acum plătesc
o treime din ce trăiesc pînă cînd se va stinge
pustiul
astăzi cerul e insula utoya
pentru textul : london here i come detrag la întîmplare în îngeri
Pictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq desincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
pentru textul : tunelul deImagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii deDar sunt premise excelente.
Nu, Virgil. Am vrut doar să atrag atenția asupra drumului spre care evoluează literatura, arta contemporană datorită unor astfel de lucruri trecute cu prea multă superficialitate cu vederea. Iată un alt exemplu de impactul nefast pe care o atare evoluție îl poate avea asupra conștiinței umane. I " In 2007, artistul Guillermo Vargas Habacuc a luat un caine, l-a legat de un perete intr-o galerie de arta si l-a lasat sa moara, lent, de foame si sete. Intre timp, vizitatorii priveau si admirau lucrul acesta. Imaginile de mai jos sunt facute la galeria de "arta" despre care vorbesc. Acum, asociatia Biennale Centroamericana di Arte a hotarat ca ceea ce a facut artistul de mai sus era arta si a propus ca acest lucru sa fie realizat din nou in 2008."Tematica stabilită: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume! "Mă tem de momentul acela în care spiritul divin va părăsi cu desăvărșire arta, lăsînd-o la latitudinea unui astfel de auditoriu.
pentru textul : keep my secret well deVirgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
pentru textul : Recunoştere in Colentina dea mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deDoamnelor vedeți subtitlul de aici și fotografia originală de pe prima pagină (haideți că e vizibilă, 548px/366px).Comparînd cele două imagini, aveți toate elementele de identificare (fotomanipulare și tonalități).Mulțumesc. Vladimir, Virgil, domnilor! Altă perspectivă:
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deMă bucură trecerea ta Sebi,este vina mea,prea mă grăbesc să postez,aici greşesc cel mai mult.Am revenit pe text.Recunosc că nu eram prea inspirat când l-am postat,nici când l-am scris .O zi frumoasă.
pentru textul : Galben dezgustător decailean, sunt tăieturi de bisturiu, frânturi, am cumulat mult, ar fi fost mult mai multe de spus, de dezvelit. Am lucrat vara trecută într-un cabinet de țară, cred că la început aș fi putut scrie un text zilnic. Apoi m-am desensibilizat. Medicina nu e pentru artiști, decât poate plastici. Mă bucur că ți-a plăcut ciobul meu atent realist.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deAranca, multumesc, as putea foarte bine sa spun unpoem despre marea singuratate.
pentru textul : kașmir de"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
pentru textul : Nepoveste dedom'le, să știți că se poate muri și de rîs în America. am ajuns să rîd necontrolat. Și asta e grav, cred că ar zice domnul doctor Bobadil care se precepe la transplanturi și alte cele. Este grav de bine. ... Și cînd te gîndești că lumea spunea că Hermeneia nu are suflet și nu are inimă (ba după unii nici ficat)... Eu văd aici o efervescență creatoare atît de mare la Vlad încît face bubbles la Andu.
pentru textul : login deAm citit cu desfătare însăşi esenţa existenţei unora dintre noi. Subiectul simplu capătă consistenţă prin figurile de stil ce ascut simţurile. Unele detalii arată legătura neîntreruptă cu pământul, cu viaţa ţăranului din care ne hrănim.
pentru textul : Ţăran cu plugul deFelicitări!
Orana, mulțumesc pentru observațiile făcute, am și încercat să remediez. Acesta e un text recent, pe care o să tot intervin.
pentru textul : cine mă visează desapphire, multumesc. cat despre decizia de a nu publica... mai degraba ai renunta a fi moderator, daca tot vrei sa renunti la una din cele doua. dar cel mai bine n-ai renunta la nici una. oricare dintre ele cred ca iti dauneaza.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deUn text care m-a surprins nu doar în mod plăcut, ci mai mult decât atăt. Aici se vede clar cum inspirația este, indiscutabil, contagioasă, iar poemul-colaj este un fel de brainstorming valoros al poeziei moderne. Îmi amintesc că am purtat o discuție pe tema asta cu câteva personaje destul de cunoscute (nu vreau să dau nume) la un atelier literar pe malul mării, la Năvodari și acolo erau mulți care se exprimau vehement la vremea aceea (era cam 2003-2004 cred) împotriva colajului poetic (care cam pe atunci prinsese ceva aripi) și spuneau cum că acesta poate duce finalmente la non-valoare și la plagiat. Nimic mai greșit, am spus-o atunci o spun și acum, inspirația trebuie tratată ca o binecuvântare iar aceasta trebuie împărțită ca pâinea și vinul. Așa a fost și așa va fi mereu. Deci salut cu o plecăciune literară acest text de forță pe care l-am simțit ca pe o resuscitare tocmai acum, când am mai multă nevoie.
pentru textul : Sinistraţi deDeși uneori mijloacele literare folosite sunt destul de uzitate (îmi amintesc pe alocuri de Vladimir Negru sau de Lumința Suse) efectul este unul de captare integrală a atenției, și când spun atenție mă refer la acest termen în sensul descris de nagualul Don Juan în scrierile lui Castaneda... acea atenție!
Deci, o apreciere cât se poate de sinceră din partea mea.
Și suratelor... dacă mai găsiți asemenea surse de inspirație, go for it!
Margas
cred că am înțeles. deși înțelegerea are mai multe sensuri. :) Madim
pentru textul : Jocul unui capriciu dePagini