te parafrazez, cu sau fara voia ta: Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Eugen, in text nu este vorba despre nicio anomalie. nu asta era miza si nici subiectul.
ai idee despre ce e vorba, de fapt? sau doar ai scris si tu ceva, neatent, dupa deraiere, pentru ca asta a fost, nu altceva.
Un text pe care il vad, din pacate, ca siropos, plictisitor, melanholicos, cu tente religioase apocrife. Frazele sunt efectiv inecate in genitive pana la saturatie. Parca e scriptul unei telenovele... Nu inteleg legatura dintre text si titlu. Dar cu subtitlul? De ce ai pus in ghilimele? E o declaratie de dragoste? Sau un epitaf? Sau ambele? typo: "Desbracat am fost..."
Otilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
E un poem pe care eu l-am apreciat de la prima sa aparitie. Aș dori doar să amintesc că regulamentul acestui site prevede ca textele aici postate sa nu fi fost anterior postate pe alte site-uri. În acest sens, a se citi rubrica de pe rprima pagina, "Regulament". Remarcabil strofa a doua, deosebit talent în compoziție și în redarea trăirilor autentice, iar finalul este maiestuos: "ce mormînt frumos ar fi fost acesta vor spune trecătorii dacă avea la cap nucul de la poartă cu toții ne-am fi prefăcut că e un liliac alb" Cu admirație, Daniela
De acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
E greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
Elena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.
Un poem frumos, plin de metafore aşa cum îi şade bine unui poet, Adriana ştie să lucreze în fir de mătase poezia.
Mi-a plăcut până la ultimul vers.
Felicitări!
Silvia
Nu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
Am onoarea de a lansa pe site-ul Hermeneia versiunea online a volumului meu de debut - "Gimnastul fara plamani" (editura Centrului Cultural Dunarea de Jos, Galati, 2010). Lansarea cartii tiparite a avut loc la Galati, joi 28 octombrie 2010, orele 12 si 12 minute, Centrul Cultural Dunarea de Jos. Paul Blaj, membru activ al acestui site, a fost intre primii care au avut placerea de a vorbi despre carte (http://www.hermeneia.com/content/andrei_p_velea_gimnastul_fara_plamani). Datorita lui m-am inscris pe Hermeneia.com; ii multumesc inca o data cu aceasta ocazie! Mai multe referinte critice puteti gasi pe blogul meu personal. Poemele din acest volum sunt scrise intre 2001 si 2006... mi-a trebuit destul de mult timp sa ma decid sa fac pasul publicarii. Ma bucur insa ca am avut curaj si sper sa gasiti, fiecare dintre voi, cititorilor, ceva (macar un vers!) care sa fie pe gustul domniilor voastre! Lectura placuta!
Dorin, am râs cu lacrimi, nu mă așteptam să intri așa de adânc în pielea personajelor, dacă îmi dai voie să spun așa. Care va să zică misterul a fost dezlegat, lingura nu este o lingură, ci este o cheie, și încă nu una oarecare, ci una franceză. Moment în care, cu voia ta sau fără, mă simt proiectată abrupt în memoria îndepărtată, pe când tata visa să mă fac inginer, pentru că, deh, câte bebelușe pun mâna pe șubler la ursitori. Acea memorie dulceagă, îmbujorată, pe când mă uitam la trusa de scule cu admirație și interes, pentru că de-acolo ieșeau tot felul de chestii care, nu-i așa, făceau minuni în mâinile tatei, reparând toate alea de prin casă. Și azi așa, mâine așa, de prin toate părțile am început să aud, mai întâi ca un zvon, apoi ca o foșnire, mai apoi m-a izbit mișelește ca un uragan, pentru ca, după ce m-am trezit din lovitură, să-mi fie clar: toată lumea vorbea despre cheia franceză". În imaginația mea trăsăturile acesteia începură să prindă contur, o vedeam zveltă, ușurică, zvăpăiată și nobilă, pe măsura cutiei în care stătea. Vă dați seama? O cutie grea, metalică, doar pentru ea?! Menită să o protejeze, desigur, de țărănimea grosolană din cutia de scule. Până când într-o zi, mă trezi la ușă cu vecinul de la doi, întrebându-mă dacă nu poate împrumuta cheia franceză. Binențeles că NU poți, dacă știi ce mai întrebi, l-am repezit, și-am dat să-i închid ușa peste degete. Auzi tupeu, cum a putut măcar gândi... dar uite că avântul mi-a fost tăiat de tata, care a apărut cu o unealtă grosolană, cenușie, grea, respingătoare, în mână, și i-a înmânat-o vecinului cerându-și scuze pentru mine. Ei, uite așa a mai fost distrusă o carieră de inginer, pentru că nu am putut suporta trauma de a descoperi că ea, visul cu care mă legănasem seri de-a rândul, cheia franceză așadar, era cea mai urâtă scula din toată trusa lui tata. Revenind la text, încercând să-mi potolesc râsul și tonul: am apreciat parodia, trimiterile, susținerea poveștii cap-coadă într-un stil Neo-clasic hollywoodian (sic!), construcția din tușee grosiere a personajelor, aiureala măiastră din care constați până într-un final că n-ai nici o șansă să te trezești. Drept pentru care, la ceas de noapte pe meleagurile tale, ia de la mine și-o peniță, poate renunți la cheia franceză măcar acum și mă scutești și pe mine de banii de psiholog.
e ridicol pentru că așa e în dragoste Boba, ridicol să fi rațional. nu pentru că ți se pare ție ridicol. got it? e și un pic absurd să reproșezi un defect care s-a vrut deliberat defect. deci take it or leave it: e simplu...:) iar orbul voluntar și anume acela care o ia...nu e o poveste anume care io-te că nu te duce la vreun film cu gîndul, ci doar un orb, fără apartenență politică, liber s-o ia drept în prăpastie dacă așa i se pune pata. per ansamblu pare un comentariu-replică, deliberat dur și căutat cu lumînarea. încheiat cu subtilități naționaliste așa cum îi stă bine bobadilului cînd nu mai are argumente...:) thanx anyway dar a trecut pe lîngă...:)
Textul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
Eu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
da Profetule, cred ca am inteles. acei barbati ba ma privesc fix, ba se uita in fantana, ba isi bea din ochi... actiuni ce nu se leaga si se defasoara total anapoda. iti multumesc pentru explicatie! prin ceea ce faci stiu ce si unde gresesc si totodata sper sa invat din aceste greseli. iti sunt recunoscator.
mulţumesc pentru lectură şi observaţii.
cu siguranţă, mă voi reîntoarce la acest text, să îl aşez altfel, să îl aerisesc puţin, ca să zic aşa, dar ceva mai tîrziu, cînd voi reuşi să îl privesc cu detaşarea nesesară.
citat din asa-numita Biografie din contul meu de pe Hermeneia: <În 2002 descoperă Internetul. În 2007 își face o adresă de mail: [email protected]. > deci... nu prea inteleg de ce adresa mea de mail, pe care o folosesc de ani de zile, cu care m-am inscris pe Hermeneia si sta postata aicea de peste un an, nu este considerata <corecta> de dumitale. imi cauti nod in papura, monsere? mai sapa!... :)
am să închid ochii în mod deliberat la unele inadvertențe și am să spun că are farmec acest text. un farmec pe care nu îl uiți. e straniu cum pot scrie românii despre fascinația altor meleaguri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te parafrazez, cu sau fara voia ta: Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Eugen, in text nu este vorba despre nicio anomalie. nu asta era miza si nici subiectul.
ai idee despre ce e vorba, de fapt? sau doar ai scris si tu ceva, neatent, dupa deraiere, pentru ca asta a fost, nu altceva.
pentru textul : terorism individual* dein afara unor epitete si metafore pe care eu le-as revizui, ma bucura sa te regasesc si altfel.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei dechifla sa iti ia cine o vrea. eu iti atrag atentia unde gafezi in poezie.
pentru textul : broşură de la martori deFelicitări, Adriana Lisandru! Şi mult succes astăzi!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deUn text pe care il vad, din pacate, ca siropos, plictisitor, melanholicos, cu tente religioase apocrife. Frazele sunt efectiv inecate in genitive pana la saturatie. Parca e scriptul unei telenovele... Nu inteleg legatura dintre text si titlu. Dar cu subtitlul? De ce ai pus in ghilimele? E o declaratie de dragoste? Sau un epitaf? Sau ambele? typo: "Desbracat am fost..."
pentru textul : Jack & Julie deOtilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
titlul încă nu e
pentru textul : pasăre albă debătut în cuie.
textul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deE un poem pe care eu l-am apreciat de la prima sa aparitie. Aș dori doar să amintesc că regulamentul acestui site prevede ca textele aici postate sa nu fi fost anterior postate pe alte site-uri. În acest sens, a se citi rubrica de pe rprima pagina, "Regulament". Remarcabil strofa a doua, deosebit talent în compoziție și în redarea trăirilor autentice, iar finalul este maiestuos: "ce mormînt frumos ar fi fost acesta vor spune trecătorii dacă avea la cap nucul de la poartă cu toții ne-am fi prefăcut că e un liliac alb" Cu admirație, Daniela
pentru textul : casa cu numărul osutășaptezecișicinci deDe acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii deE greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deElena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.
pentru textul : Să-mi cânte deerata*: exact la asta ma gandeam...
pentru textul : poveste cu nuferi derepetitia e mama invataturii, vreau sa vad daca-i pe bune;)
pentru textul : stinge becul și ascultă-mă dePaul,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deironic? puţin spus, e chiar băşcălios!
Un poem frumos, plin de metafore aşa cum îi şade bine unui poet, Adriana ştie să lucreze în fir de mătase poezia.
pentru textul : Mătase de fluturi deMi-a plăcut până la ultimul vers.
Felicitări!
Silvia
Nu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
pentru textul : Scene (colaj) deAm onoarea de a lansa pe site-ul Hermeneia versiunea online a volumului meu de debut - "Gimnastul fara plamani" (editura Centrului Cultural Dunarea de Jos, Galati, 2010). Lansarea cartii tiparite a avut loc la Galati, joi 28 octombrie 2010, orele 12 si 12 minute, Centrul Cultural Dunarea de Jos. Paul Blaj, membru activ al acestui site, a fost intre primii care au avut placerea de a vorbi despre carte (http://www.hermeneia.com/content/andrei_p_velea_gimnastul_fara_plamani). Datorita lui m-am inscris pe Hermeneia.com; ii multumesc inca o data cu aceasta ocazie! Mai multe referinte critice puteti gasi pe blogul meu personal. Poemele din acest volum sunt scrise intre 2001 si 2006... mi-a trebuit destul de mult timp sa ma decid sa fac pasul publicarii. Ma bucur insa ca am avut curaj si sper sa gasiti, fiecare dintre voi, cititorilor, ceva (macar un vers!) care sa fie pe gustul domniilor voastre! Lectura placuta!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deDorin, am râs cu lacrimi, nu mă așteptam să intri așa de adânc în pielea personajelor, dacă îmi dai voie să spun așa. Care va să zică misterul a fost dezlegat, lingura nu este o lingură, ci este o cheie, și încă nu una oarecare, ci una franceză. Moment în care, cu voia ta sau fără, mă simt proiectată abrupt în memoria îndepărtată, pe când tata visa să mă fac inginer, pentru că, deh, câte bebelușe pun mâna pe șubler la ursitori. Acea memorie dulceagă, îmbujorată, pe când mă uitam la trusa de scule cu admirație și interes, pentru că de-acolo ieșeau tot felul de chestii care, nu-i așa, făceau minuni în mâinile tatei, reparând toate alea de prin casă. Și azi așa, mâine așa, de prin toate părțile am început să aud, mai întâi ca un zvon, apoi ca o foșnire, mai apoi m-a izbit mișelește ca un uragan, pentru ca, după ce m-am trezit din lovitură, să-mi fie clar: toată lumea vorbea despre cheia franceză". În imaginația mea trăsăturile acesteia începură să prindă contur, o vedeam zveltă, ușurică, zvăpăiată și nobilă, pe măsura cutiei în care stătea. Vă dați seama? O cutie grea, metalică, doar pentru ea?! Menită să o protejeze, desigur, de țărănimea grosolană din cutia de scule. Până când într-o zi, mă trezi la ușă cu vecinul de la doi, întrebându-mă dacă nu poate împrumuta cheia franceză. Binențeles că NU poți, dacă știi ce mai întrebi, l-am repezit, și-am dat să-i închid ușa peste degete. Auzi tupeu, cum a putut măcar gândi... dar uite că avântul mi-a fost tăiat de tata, care a apărut cu o unealtă grosolană, cenușie, grea, respingătoare, în mână, și i-a înmânat-o vecinului cerându-și scuze pentru mine. Ei, uite așa a mai fost distrusă o carieră de inginer, pentru că nu am putut suporta trauma de a descoperi că ea, visul cu care mă legănasem seri de-a rândul, cheia franceză așadar, era cea mai urâtă scula din toată trusa lui tata. Revenind la text, încercând să-mi potolesc râsul și tonul: am apreciat parodia, trimiterile, susținerea poveștii cap-coadă într-un stil Neo-clasic hollywoodian (sic!), construcția din tușee grosiere a personajelor, aiureala măiastră din care constați până într-un final că n-ai nici o șansă să te trezești. Drept pentru care, la ceas de noapte pe meleagurile tale, ia de la mine și-o peniță, poate renunți la cheia franceză măcar acum și mă scutești și pe mine de banii de psiholog.
pentru textul : micuța B.B., asasina fantastică dee ridicol pentru că așa e în dragoste Boba, ridicol să fi rațional. nu pentru că ți se pare ție ridicol. got it? e și un pic absurd să reproșezi un defect care s-a vrut deliberat defect. deci take it or leave it: e simplu...:) iar orbul voluntar și anume acela care o ia...nu e o poveste anume care io-te că nu te duce la vreun film cu gîndul, ci doar un orb, fără apartenență politică, liber s-o ia drept în prăpastie dacă așa i se pune pata. per ansamblu pare un comentariu-replică, deliberat dur și căutat cu lumînarea. încheiat cu subtilități naționaliste așa cum îi stă bine bobadilului cînd nu mai are argumente...:) thanx anyway dar a trecut pe lîngă...:)
pentru textul : A hard woman is good to find deTextul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital deAi vrut musai sa faci trimiterea aceea crestina de final si din punctul meu de vedere ai adus rasaritul la o superba orgie de sabat :)
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deambiguitate, ci doar o intalinire minunata cu linistea si... poezia. da, o mangaiere pe obrajii poeziei.
pentru textul : postludiu deEu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
pentru textul : puterea mea e în tine deda Profetule, cred ca am inteles. acei barbati ba ma privesc fix, ba se uita in fantana, ba isi bea din ochi... actiuni ce nu se leaga si se defasoara total anapoda. iti multumesc pentru explicatie! prin ceea ce faci stiu ce si unde gresesc si totodata sper sa invat din aceste greseli. iti sunt recunoscator.
pentru textul : Rugă secundă de20..13, desigur !:)
pentru textul : sunt orb demulţumesc pentru lectură şi observaţii.
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar decu siguranţă, mă voi reîntoarce la acest text, să îl aşez altfel, să îl aerisesc puţin, ca să zic aşa, dar ceva mai tîrziu, cînd voi reuşi să îl privesc cu detaşarea nesesară.
citat din asa-numita Biografie din contul meu de pe Hermeneia: <În 2002 descoperă Internetul. În 2007 își face o adresă de mail: [email protected]. > deci... nu prea inteleg de ce adresa mea de mail, pe care o folosesc de ani de zile, cu care m-am inscris pe Hermeneia si sta postata aicea de peste un an, nu este considerata <corecta> de dumitale. imi cauti nod in papura, monsere? mai sapa!... :)
pentru textul : hermeneia 2.0 dedom'le, am sa imi iau si eu aifone sa ascult iutube. si sa pot spune si eu ce trist. nu este o poezie trista, este o poezie întristată
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare deam să închid ochii în mod deliberat la unele inadvertențe și am să spun că are farmec acest text. un farmec pe care nu îl uiți. e straniu cum pot scrie românii despre fascinația altor meleaguri.
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ dealma, multumesc de trecere! am scos strofa, care chiar este in plus, la o citire mai atenta.
pentru textul : Nicht hinauslehnen dePagini