daca 3 omuleti ar cobori inaintea mea, eu as scoate din buzunar ultimul meu poem, l as recita, iar ei atunci ar cadea in genunchi si mi s ar inchina. eu i as lua de mana si i as ridica, semn de modestie personala, si i as ruga de acum inainte sa ma comenteze non stop si endetail si ei ar incepe cu textul "de cine m am indragostit recent"
fizionimiile feminine se vor sterge de floarea ciresilor ca intr-o pictura de Utamaro Kitagawa. ambiguitatea iernii isi lasa paravanul de orez indoliat la marginea sufletelor noastre.
Sper că totul e ok cu tine omule, poemul ăsta gave me the creeps, pe bune!
În ultima vreme ai dezvoltat scrierea asta hai să-i zic compulsiv-maladiv-obsesivă, e ok dpdv literar dar eu nu cred că te prinde 100% pentru că tu ești un spirit mai flexibil și mai luminos, tu nu ești bacovia and such. Oricum, dacă asta e decizia ta și vei scrie așa în continuare, eu tot o să te citesc (deși mai greu) în așteptarea unor vremuri cu mai multă lumină.
Ave
din cripta mea se aude ciudat acel "vom tace" și cvasi-alăturarea turmă-plutire... chiar de aș fi preferat "într-un vals" sper într-o revenire pe text, fiindcă e păcat de idee.
Domnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
reciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
ok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
am promis și mă voi ține de cuvînt. un text care demonstrează pentru mine încă o dată (dacă mai era nevoie) talentul Corinei Papouis. Împletit cu nu mai puțin umor and self-deprecation.
Sixtus, imi pare rau ca nu ti-a placut poezia mea dar iti multumesc de trecere. Minotaurul nu este o obsesie. Face parte dintr-o suita tematica inspirata de ceea ce am vazut in Grecia. Sunt inca sub impresia celor vazute, deci e probabil sa mai scriu despre minotaur.
text slab dupa parerea mea. Merlin, pinze de corabie... apoi... vapoare. "-nădejde aveți în Domnul!"???? apoi aproape anecdoticul "printr-o...virgină!" (altfel cum era sa interpretez acele puncte de suspensie..?!) "lantul ancorei sfredeleste (sic!) abisul memoriei". cum poate un lant sa sfredeleasca? si apoi bramburela cu "fecioara platosa" si cu apogeul "sabia cu cinci stele (sic! asta ma duce cu gindul al un hotel sau la o sticla de cine stie ce bautura - numai la sabii nu - ) .. aureolata. hai sa fim seriosi.. unde e poezia si ai vrut sa spui?... sau te pomenesti ca o fi vreo profetie pe care noi muritorii de rind nu avem cum sa o pricepem...
ieri am scris o poezie despre gramatica biblică,
i-am pus în picioare sandale iudaice
şi-am trimis-o în rai
te voi duce de mînă dinaintea soborului
a spus îngerul de serviciu
e vremea să înveți semnele
a chemat în faţă litera tav din alfabetul ebraic
zicându-i:
spune ce scrie-n papyrus.
a poc a lipsa…
.............................................
mii de glasuri, cu ciocane, ciomege şi suliţi
au strigat într-un glas:
să fie răstignită!
ucide-o!
Poezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
Îmi cer scuze dacă nu procedez cum trebuie, ideea însă este că aștept un răspuns la întrebarea din subtitlu, un răspuns care va aduce celui (celei) care va spune ce trebuie 100 USD. Ăsta e primul concurs bobadilic pe Hermeneia, luat așa, pe cont propriu, sper să nu se supere nimeni pe mine. Andu
Revenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
Deci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
Ritmul acesta ajută mult lectura, pentru un om care vede prima dată textul, să simtă că acesta curge, îi dă o senzație de bine, de dans, dacă vrei. Experiment reușit.
tropi buni și intenționalitate precisă, tehnic și ludic. după cum știi, tot ce scrii îmi place , dar dacă pun la fiecare text peniță, zice lumea că mi-am distrus uzul rațiunii. ceea ce nu ar fi cam rău, pentru "să moară dușmanii mei":) desigur alții pot avea un ochi mai versat... amuzat deplin de un umor cu bun gust...
Ovidiu, eu nu m-am gandit la manele, citindu-te, dar tot in lumea muzicii am ramas. Planeta Moldova, cu a sa piesa "Avem di tati", iti spune ceva? Ne tii in dusuri scotiene: una calduta, doua reci... Pot numi textul asta drept...incercare de versificatie, nu poezie. Acum ceva ani ar fi putut fi interpretat de brigazile artistice. Azi ar putea fi apreciat realizatorii unor emisiuni de divertisment de o anume factura.
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
cu tot respectul pentru amintirea lui Leoveanu dar nu exista cumva un risc prea mare de auto-strangulare in niste forme foarte limitate care la urma urmei pot da nastere la artificializare si uniformizare?
si de ce crezi ca textul nu ar mai putea contine si ultimul vers? in afara de "argumentul" acesta fonetic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca 3 omuleti ar cobori inaintea mea, eu as scoate din buzunar ultimul meu poem, l as recita, iar ei atunci ar cadea in genunchi si mi s ar inchina. eu i as lua de mana si i as ridica, semn de modestie personala, si i as ruga de acum inainte sa ma comenteze non stop si endetail si ei ar incepe cu textul "de cine m am indragostit recent"
pentru textul : Ce rost are poezia? defizionimiile feminine se vor sterge de floarea ciresilor ca intr-o pictura de Utamaro Kitagawa. ambiguitatea iernii isi lasa paravanul de orez indoliat la marginea sufletelor noastre.
pentru textul : Casa de gheișe Ozuma deSper că totul e ok cu tine omule, poemul ăsta gave me the creeps, pe bune!
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deÎn ultima vreme ai dezvoltat scrierea asta hai să-i zic compulsiv-maladiv-obsesivă, e ok dpdv literar dar eu nu cred că te prinde 100% pentru că tu ești un spirit mai flexibil și mai luminos, tu nu ești bacovia and such. Oricum, dacă asta e decizia ta și vei scrie așa în continuare, eu tot o să te citesc (deși mai greu) în așteptarea unor vremuri cu mai multă lumină.
Ave
din cripta mea se aude ciudat acel "vom tace" și cvasi-alăturarea turmă-plutire... chiar de aș fi preferat "într-un vals" sper într-o revenire pe text, fiindcă e păcat de idee.
pentru textul : ball masque deDomnule Manolescu, mă bucur că ați revenit la sentimente mai pașnice. Vă mulțumesc pentru articolul reprodus aici. Cartea lui Rorty care mă interesează este rezultatul unei dispute din 2002, ”La ce bun adevărul?”, deci articolul la care faceți referire e ceva mai vechiuț, dar cred că o să-mi prindă bine. Am să vă comunic părerea mea. Vă mulțumesc de asemenea pentru mâna întinsă cu traducerea. O să vă anunț dacă va fi cazul. Văd că în sfârșit sunteți dispus să discutăm civilizat, deci v-aș ruga să nu mai încercați să mă intimidați, că nu o să țină. Ultimul text al domniei voastre postat aici, care nu-mi este străin, îl simt tot ca pe o reacție, pe care mă voi feri să o (des)calific, adresată profesiei mele. Vă asigur însă că iarăși nu ține, chiar dacă frizați deja anumite limite. Dacă veți reuși să lăsați la o parte și astfel de ”artificii”, cred că va ieși o discuție interesantă, principială, dar care de data aceasta nu va fi imaginară. Foarte pe scurt o să vă răspund la cele 5 puncte (deocamdată): 1. A pune ghilimele în orice condiții ale citării, ține de elementara deontologie a cercetării și a unei dispute credibile. Eu am să o fac pe viitor acolo unde va fi cazul, pentru ca lucrurile să fie clare. 2. Pentru postarea textului v-am mulțumit deja. 3. Văzându-vă verva, mă refeream la faptul că probabil veți putea obține suspendare mea pe care o clamați, pe ”căi prietenești”, căci nu mi se părea absolut deloc că aș fi făcut un ”atac la persoană”, cererea dumneavoastră nefiind întemeiată. 4. Insinuați că sunteți ”de mii de ori mai religios” decât mine. Asta nu poate decât să mă bucure. Poate mă lămuriți și pe mine ce înseamnă ”a fi religios”. De acord cu dumneavoastră că experiențele personale contează cel mai mult. Totodată observ că ”dialogul” postat de dumneavoastră doriți să-l numim ”eseu”. O să țin seama și de asta, chiar dacă este cu totul altceva. Dar fiind eseu, cu atât mai mult ar fi trebuit ghilimelele în cazul citatelor, în primul rând pentru ca cititorul să știe unde textul este autentic Rorty și unde este doar imaginația eseistului. Iar acum, dacă avem textul în față, eu sper cât de curând și cartea, cred că putem evita neprofesionalul ”search pe Google” (e drept, util până la anumit punct). 5. Vă mulțumesc din nou, că de data aceasta condiționați suspendarea mea. Apoi, țin să vă asigur că nu e vorba de refulări, e vorba doar de spirit critic de a discerne adevărata natură a scrierilor și opiniilor filosofilor în cauză. Chiar în finalul comentariului de mai sus faceți niște aserțiuni cu privire la ”sine” și ”persoană”, care pentru moment mi se par ușor confuze, sau exprimarea nu este cea mai potrivită, și nici nu văd relevanța lor pentru discuția de față. Totodată nutresc speranța că aceste răspunsuri la obiecțiile dumneavoastră mă vor exonera de suspendarea propusă și abia aștept să intrăm în miezul problemei. Rugămintea mea este una singură și e în legătură cu redactarea corectă a numelui meu. Și dacă puteți să vă țineți deoparte de referințe malițioase cu privire la profesia mea, v-aș fi recunoscător, iar dumneavoastră nu veți avea decât de câștigat. Dar mă descurc și în caz contrar. Mulțumesc. Pe curând.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. dereciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt deok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună
pentru textul : starea hermeneia deam promis și mă voi ține de cuvînt. un text care demonstrează pentru mine încă o dată (dacă mai era nevoie) talentul Corinei Papouis. Împletit cu nu mai puțin umor and self-deprecation.
pentru textul : The 102nd humorous poem deSixtus, imi pare rau ca nu ti-a placut poezia mea dar iti multumesc de trecere. Minotaurul nu este o obsesie. Face parte dintr-o suita tematica inspirata de ceea ce am vazut in Grecia. Sunt inca sub impresia celor vazute, deci e probabil sa mai scriu despre minotaur.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Getting over you denu, nu ne-ai povestit. si cred ca era(este) bine sa precizezi de unde este inspirat textul de mai sus. ceva imi spune ca asa este corect.
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen de„pe care el le-a făcut” - „pe care el nu le-a făcut”
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. dece faceam...sau, mai bine zis, ce nu faceam. :)
pentru textul : o avarie neplanificată detext slab dupa parerea mea. Merlin, pinze de corabie... apoi... vapoare. "-nădejde aveți în Domnul!"???? apoi aproape anecdoticul "printr-o...virgină!" (altfel cum era sa interpretez acele puncte de suspensie..?!) "lantul ancorei sfredeleste (sic!) abisul memoriei". cum poate un lant sa sfredeleasca? si apoi bramburela cu "fecioara platosa" si cu apogeul "sabia cu cinci stele (sic! asta ma duce cu gindul al un hotel sau la o sticla de cine stie ce bautura - numai la sabii nu - ) .. aureolata. hai sa fim seriosi.. unde e poezia si ai vrut sa spui?... sau te pomenesti ca o fi vreo profetie pe care noi muritorii de rind nu avem cum sa o pricepem...
pentru textul : profeții deiată sugestia:
ieri am scris o poezie despre gramatica biblică,
pentru textul : poezia asta e o erezie dei-am pus în picioare sandale iudaice
şi-am trimis-o în rai
te voi duce de mînă dinaintea soborului
a spus îngerul de serviciu
e vremea să înveți semnele
a chemat în faţă litera tav din alfabetul ebraic
zicându-i:
spune ce scrie-n papyrus.
a poc a lipsa…
.............................................
mii de glasuri, cu ciocane, ciomege şi suliţi
au strigat într-un glas:
să fie răstignită!
ucide-o!
vezi comentariul meu la textul tau precedent
pentru textul : Apus dePoezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
pentru textul : Secunda luminii deam produs citeva schimbari. dar am pornit de la imaginea initiala
pentru textul : fluturele metalic denu există cuvîntul înafara
pentru textul : Manifest deDomnul meu, sunt surprins si fara cuvinte. ma rasfatati.
pentru textul : „Apocalipsa după Vaslui” (Humanitas, 2009) a lui Dorin Cozan – o parodie imensă. desilvia, doamna..
Îmi cer scuze dacă nu procedez cum trebuie, ideea însă este că aștept un răspuns la întrebarea din subtitlu, un răspuns care va aduce celui (celei) care va spune ce trebuie 100 USD. Ăsta e primul concurs bobadilic pe Hermeneia, luat așa, pe cont propriu, sper să nu se supere nimeni pe mine. Andu
pentru textul : poezia mea de azi deOana, eu nu gust mereu textele nimănui. Nici măcar ale consacraţilor ori a marilor clasici. Cred că mai toţi suntem aşa.
pentru textul : Noapte bună, copii deMulţam!
Revenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deDeci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
Ritmul acesta ajută mult lectura, pentru un om care vede prima dată textul, să simtă că acesta curge, îi dă o senzație de bine, de dans, dacă vrei. Experiment reușit.
pentru textul : Hârtii detropi buni și intenționalitate precisă, tehnic și ludic. după cum știi, tot ce scrii îmi place , dar dacă pun la fiecare text peniță, zice lumea că mi-am distrus uzul rațiunii. ceea ce nu ar fi cam rău, pentru "să moară dușmanii mei":) desigur alții pot avea un ochi mai versat... amuzat deplin de un umor cu bun gust...
pentru textul : Birjarul Felice, milionul & baby Kiss deam scris destul de mult, dar am si o explicatie: de cand nu mai scriu texte propriu-zise scriu comentarii cat un text intreg :)
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deerată specială
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deOvidiu, eu nu m-am gandit la manele, citindu-te, dar tot in lumea muzicii am ramas. Planeta Moldova, cu a sa piesa "Avem di tati", iti spune ceva? Ne tii in dusuri scotiene: una calduta, doua reci... Pot numi textul asta drept...incercare de versificatie, nu poezie. Acum ceva ani ar fi putut fi interpretat de brigazile artistice. Azi ar putea fi apreciat realizatorii unor emisiuni de divertisment de o anume factura.
pentru textul : poftiți la marea târguială deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie decu tot respectul pentru amintirea lui Leoveanu dar nu exista cumva un risc prea mare de auto-strangulare in niste forme foarte limitate care la urma urmei pot da nastere la artificializare si uniformizare?
pentru textul : copacul dinăuntru desi de ce crezi ca textul nu ar mai putea contine si ultimul vers? in afara de "argumentul" acesta fonetic.
un poem cu o temă amplă. vastitatea însă, pare să îl și apese. felicitări pentru fantastica idee!
pentru textul : în efemer dePagini