good catch. cred ca ai dreptate. mi s-au asprit simțurile. pun contururi prea groase. merci.

textul imi pare greu de citit si "dezechilibrat artsistic" are portiuni remarcabile si zone ambigue prima parte e de un clasicism debordant remarc insa ceva ce m-a fascinat: "chipul Tău e tulbure, turiștii aruncă pietre catifelate în imagini, dar nu ating vârful, culoarea! cheamă-Te în mine! "

"Pașii împleticiți nu simt cum golul din urmă se umple de la sine odată cu lumina" două versuri care mi-au plăcut, având în ele esența întregii poezii. Tristețe începând chiar de la titlu: "aici se zbate așteptarea oarbă", reușit după părerea mea! tincuta

Mihaela,
mulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.

oriana, stii ce-ti raspund...?! asta: ca oricare om matur care scrie de mult timp, am modestia de a recunoaste si cand rau rateuri, si cand ceva nu merge la text, si cad scrierea putea foarte bine sa nu existe. aici am simtit ca am reusit sa redau ce voiam fara sa-mi pun problema sa vreau asta. textul a fost postat si a bananait un timp prin alte parti, apoi in altele, s-a umplut de panze de paianjen si praf, iar eu mi-as fi dorit sa stiu daca are vreun impact asupra cititorului si nu a prea avut. a trecut fara sa incite nici un feedback, chiar daca de citit a fost citit. chiar mi-am pus problema ce nu merge la el, de ce e ocolit sau ce deranjeaza, de nimeni nu are vreo parere. ma aflu intr-o timp al reevaluarilor, al socotelilor de final ale caror rezultate sa-mi dea masura de a mai continua sau nu. in acest context, parerea ta este mai mult decat importanta si iti multumesc pentru ea.

- Dorel, ce legătură are ce întrebam eu cu “ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul” “? Tu chiar nu îţi dai seama că întrebări din acestea patetice şi prăfuit-naţionaliste sînt acel penibil păgubos care ţine România într-o înţepenire jalnică comparabilă cu ţări africane sau alte republici bananiere?
- “există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia” – Iartă-mă dar asta dacă nu este o aberaţie atunci este o prostie. Nimeni nu poate legifera aşa ceva. Limba este o entitate vie. Dar chiar dacă ar fi să presupunem că este adevărat ce spui, tu chiar crezi că este normal ca odată la 30 de ani, o aşa zisă academie de trei lei care s-a prostituat pe toate părţile cu puterea comunistă (deci n-a avut nici măcar o brumă de verticalitate morală decenii la rîndul), să schimbe “legea” după un moft politic? Dragul meu, dacă acesta este adevărul atunci o astfel de “lege” este imorală şi atunci este dreptul fiecărui om, dat de Dumnezeu, să se opună şi să încalce o lege imorală. Acest lucru este suficient de clar discutat în istoria filosofiei juridice.
- “Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei.” – Dragul meu, iartă-mă dar acest mod napoleonian, dictatorial de a vedea lucrurile este nu numai old-school dar este şi fundamental greşit. A gîndi în aşa fel este a îmbrăţişa o mentalitate moartă. Nimeni, in his right mind, nu mai poate gîndi în secolul 21 aşa. Poate pe vremea lui Mussolini sau Stalin dar nu acum.
- Ceea ce s-a întîmplat la 1860 a fost un act tiranic, dictatorial. Orice istoric îl consideră astăzi pe Cuza un dictator. La fel ca şi pe Ataturk. Nu există nici un dubiu în această privinţă. Chiar dacă aşa, de la distanţă, nouă ni se par unele din decretele lor ca fiind bune. Problema este că au fost dictatoriale. Iar dictatura în orice context este imorală. Tu nu faci decît să îmi confirmi opiniile. Dar chiar dacă acum, după 150 de ani, sîntem puşi în faţa faptului împlinit, justifică oare asta a continua în acelaşi mod dictatorial, aberant? Şi unde ne vom opri? Peste 20 de ani “academiuţa” asta va emite o altă “lege”? Iar guvernul va fi “îndrituit” să o forţeze pe gîtul românului de rînd? Tu chiar nu îţi dai seama că asta este sclavagism intelectual? O imoralitate. Acest cerc vicios trebuie să se oprească odată. Academia trebuie să fie o instituţie ştiinţifică nu juridică. Iar ştiinţa operează cu abordarea empirică. Observă, descoperă, analizează realitatea. Nu o decretează. Dacă ar fi cum susţii tu atunci care mai este în esenţă diferenţa dintre Miliţie şi Academie? Cred că Socrate s-ar răsuci în mormînt să te audă. Sau probabil că ai fi şi tu printre cei care îl condamnă pentru că nu se supune “autorităţii cetăţii”. Nu, un intelectual nu trebuie să fie o marionetă a jocurilor politice. Iar academia română a fost şi continuă să fie asta.
- “Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"?”, “Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei?” – Din fericire nu am ales calea asta. Dar argumentul tău este fundamental greşit. Pentru că eu nu am promovat nicăieri nerespectarea sau încălcarea faptului împlinit. Noi nu ne putem schimba trecutul. Oricît de nenorocit ar fi el. Aşa cum nu ne putem schimba părinţii sau strămoşii. Dar aceasta nu este o justificare pentru a ne lăsa maltratat prezentul, sau pentru a nu ne apăra de decizii tîmpite sau dictatoriale în viitor. Faptul că strămoşii sau noi am trăit ca robi acum 20 sau 150 de ani în urmă nu justifică să o acceptăm şi acum.
Şi apoi răspunsul tău este greşit pentru că nu se referă la problemă. El nu vrea decît să găsească scuze pentru perpetuarea unei aberaţii tiranice. La întrebarea ta îţi răspund cu o întrebare: Şi ce va face profesorul sau elevul, sau românul acela, dacă peste 15 sau 20 de ani, sau poate peste 10 ani, sub o altă conducere, academia schimbă macazul şi spune că â este “ilegal”? Se apleacă românii încă o dată şi se lasă penetraţi şi de această academică înţelepciune de moment? Unde se opreşte această spirală aberantă? Chiar nu vezi că pe asta au mizat toţi cei care au încălecat şi abuzat România de la Cuza pînă la Carol, Antonescu, Ceauşescu ş.a.m.d.? Capacitatea românului de a sta cu capul în jug, de a accepta ca o oaie, să fie tunsă, măcelărită, îndobitocită, etc.
Iar exemplul cu profesorul tău din facultate nu a făcut decît să confirme aserţiunea mea de mai sus cu privire la supuşenia slugarnică a intelectualului roman. Din care cauză intelectualul român (şi asta recunosc, este o foarte drastică generalizare) nici nu are un loc la masa discuţiei cu mai marii cetăţii în România. Pentru că în afară de supuşenie fricoasă (şi anti-intelectuală, dacă mă întrebi pe mine) şi aere elitiste care nu se amestecă cu plebea, nu a avut niciodată nimic altceva. De aceea omul de rind, poporul român, nu are nici un fel de încredere în intelectualul român. Şi asta nu o spun eu, o spun statisticile. De aceea românul cînd e întrebat în cine are cea mai mare încredere nu pune pe primul loc Academia ci Armata şi Biserica, cele mai anti-intelectuale şi anti-democratice entităţi sociale. Jalnic. Şi că tot veni vorba despre profesori, Pruteanu nu a fost profesor? Nu a fost filolog? El de ce nu a gîndit aşa? Editura Humanitas este probabil una dintre cele mai mari case de carte din România. Ea de ce consideră că nu e nevoită să respecte această “lege”?

În ce priveşte americanii, nu îţi fă probleme. Deocamdată generaţia “voastră” de adolescenţi, generaţia de sub oblăduirea academiei, vorbeşte în proporţie de 50% engleza americană deja. N-am auzit însă de nici un adolescent american să rupă ceva în româneşte. Tu m-ai întrebat de 1500. Eu te întreb de 2050. Moare limba română (sub atacul manelismelor şi al anacronismelor intelectuale) şi baba (academia) se piaptănă cu î din a şi alte prostii care transformă limba română într-un relicvariu.
Dar asta e. Cum zice proverbul, fiecare pasăre pre limba ei piere. ;)

mi se pare destul de trista si condensata. ciudat, tocmai am revazut ultima parte din lord of the rings si m-ai adus aminte de anumite scene de acolo

ai reusit sa ma faci sa zimbesc pe ziua de astazi. desi "puritate" mi se pare cam prozaic. sa vedem daca ridica si altii manusa. nu mi-am imaginat initial ca textul are o asemenea "vulnerabilitate"

domnule Agheorghesei, textul face legatura intre doua fragmente ample ale unui oarecare capitol. l-am postat aici pt ca am cateva nelamuriri pe ici pe colo si as aprecia niste sfaturi sincere.oricum multumesc pt comentariu.

Ela, multumesc ca esti. Am modificat putin, stii, e greu fara diacritice, mai apar si nonsensuri. Imi trebuie putin Timp sa ma readun :)

Am corectat, mulțumesc. Promit să mă mai gîndesc la final. (Mi-a fost dor de tine Alma!)

un text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale: "cine se naște cu iubirea în coloană va fi ascuțit de doruri ca o sabie" "sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăș de front ranița devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului" "în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri inima lor e o cutie de vioară albastră" "căci frumusețea își poartă războaiele în ritm de clopot" dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială. "orașele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetățile sacre" (o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară și mirosul de fân din marele castru roman...) rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că și repetiția lui în și în- ): "în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră" fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice... un poem deosebit. fotografiile par puțin mari.

Ori textul, ori imdb.com, e cam acelasi lucru.

Prima sarja: Gorune, de ce vrei tu sa arunci cu banii pe fereastra? Lasa ca si Usd-ul mai merge inca... O sa vezi tu peste doi-trei ani ce mare si tare o sa fie. Dedale, come on! Chiar asa de nereusite sunt ultimele versuri? Precizare: Premiul e real, deci se va atribui. E valabil pentru acest text, desigur, insa n-am prea priceput aluzia din final, anyway, doesn't really matter. Sper insa sa fie oameni interesati pe aici pe Hermeneia sa castige un ban muncit pe lectura. Google nu prea ajuta sunt sigur ca deja multi dintre voi si-au dat seama :-) Andu