...(re)citind textul tau mi-am adus aminte de mine...odata, demult...dar de atunci am preferat sa aleg...something else..:)
inca simt ca ultimul rind e prea lucid pentru confesia de mai sus.
Regula jocului e aceasta: să comentăm fără să ne supere opiniile celuilalt, dacă nu sunt de rea-credință. Ceea ce cred că se și întâmplă. Nu știu despre ce despotisme vorbiți, nu le-am observat și sper că nici nu voi fi pus în situație. Dar micile polemici sunt bune, mai animă viața site-ului. Yester, aparatul meu critic e clar, iar nu unul contradictoriu. N-ai citit atent. Eu vorbeam nu de șaizecism, ci de clișee. Că le-am identificat ca șaizeciste (puteau fi optzeciste ori milenariste, sau mai știu eu de ce soi) e o altă problemă. Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău; milenarismul e singura soluție, mizerabilismul e formidabil...Cam asta ar fi problema. Numeroasele mele cronici și articole din presa scrisă (strânse, parțial, și în volume, v. datele biobibliografice) o ridică adesea și, din câte s-a spus, nu într-un mod conradictoriu. Dar, ca să revin, dle V. T., chestia cu incultura e o simplă cochetărie...Altminteri, mă bucur că v-am stârnit un pic.
semidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
mai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
ovYus, pe Hermeneia este loc de orice atita timp cit respecta regulamentul. in ce priveste calitatea scrierii membrii Hermeneia au la dispozitie posibilitatea de a critica. aceasta Hermeneia in care tu dai cu piciorul (evident la figurat) ti-a dat si tie aceasta posibilitate. incearca sa o folosesti si sa manifesti ceva mai putina ingratitudine. la urma urmei nu este vina Hermeneia cind cineva scrie ceva prost. intreaga dinamica spre calitate e asigurata de posibilitatea de a comenta si critica. observ ca foarte multi nu o folosesc. ma bate gindul sa introduc un fel de sanctionare a acestui tip de neparticipare.
Interesanta poezia mai ales ca este scrisa prin recurs la inconstient despre cele traite de tine apoi si de altii... "cauți drumul din ochiul negru treci dintr-un trup în altul distorsionat la ora când eu sunt deja praf de lună galbenă" Am un singur amendament... ochiul acela negru era de fapt verde iar acesta nu este in nici un caz "ultimul cerc" desi aparent toate efluviile se intorc cu o putere inzecita inapoi la proprietarul ce a deschis din nepricepere "poarta vantului".
erată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
speaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
Se pare că degeaba mi-am răcit degetele - în continuare reiei obsesiv sintagme genitivale. Şi zău dacă îţi trebuie nu ştiu ce mari experienţe literare ca să-ţi dai seama că a te folosi numai şi numai de acest artificiu găunos înseamnă persistenţă în submediocritatea fabricanţilor de stări. Îţi trebuie doar urechi, adică să nu fii surd.
"Spatele schitului/ fantomele fuioarelor/ lumina torței/ zbaterile întunericului/ coastele păsărilor/ cuiburile lutului/ găurile pereților/ molia vremii/ beznele șoarecilor". Pentru că, dacă nu eşti surd, cu siguranţă îţi vei spune "bă, parcă prea sună toate la fel". Şi aşă e - toate sună la fel, adică a gol.
lungita pentru un final remarcabil: "și pretindem că data viitoare vom avea curajul să nu închidem sicriul pe dinăuntru" Ma repet. Prea multa "demonstratie". Pacat.
Hm! Eu am intrat acum pentru Cristina:)))) Nu m-am simţit luată în balon!!! Atenţie, doamnelor şi domnilor. Aceea a fost justificarea mea! Am făcut acum, ce-i drept, un punct şi de la capăt. Sunt un poet al gării de nord în trecere... Dacă justificarea mea nu este bună, accept spânzurătoarea cu mare onoare sau să mi se taie capul dar rogu-vă un Cromwell mai bun.
sâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
Adrian, nu zic nu, poți să inventezi adverbe câte vrei, ideea este că ele ar trebui să exprime ceva, altfel rămân la nivel de originalitate și atât. Ori mie, în acest text nu-mi transmit nimic. repet, așa mi se arată mie. Cât despre strofa 3, nu mi s-a părut cea mai reușită din cauza metaforelor, ci pentru că acolo discursul e mai natural, mai fluent, fără elemente în plus ori în minus.
P.S.”Eu nu prea bat câmpii în comentarii”
Nici eu.
Cînd am spus deontologie m-am referit nu la profesiunea ta de medic ci la poziția de membru al juriului, poziție pe care ai acceptat-o din cîte îmi amintesc cu destul de mult entuziasm. Dar mă rog, oamenii se mai schimbă. Și cînd am menționat aspectul deontologic m-am referit la acele ieșiri în decor despre care am menționat. Și dacă tu nici acum nu înțelegi că au fost absolut nepotrivite atunci îți spun deschis că în mod normal decizia ta nu ar trebui să mă întristeze ci să mă facă să răsuflu ușurat. Încă îmi este deosebit de dificil să îmi imaginez că nu pricepi despre ce este vorba. Era suficient să îți ceri scuze pentru gest și totul era uitat acum. Dar tu continui pe aceeași linie. De aceea spuneam că amenințările astea de operetă nu cred că mă întristează.
Andule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
Întâi că alma a postat DOUĂ comentarii acilea, nu știu la care faci referire domnule melaminat... că pal nu pot să-ți spun, vorba știi tu cui da? sau nu? 'domnule că tovarășe nu pot să-ți spun'.
Apoi dacă este să aducem ironia în discuție, ar trebui să vorbim întâi de ironia existenței comentariilor tale.
Margas
cred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
Cunosc sentimentul, si cartile de critica literara sau eseuri pe care le-am scris au stat tot sub influenta acelor emotii sau conexiuni. Vad ca ati fost publicata si in Observatorul din Toronto, ceea ce demonstreaza ca nu este vorba de un vot de incredere ci de un text de calitate. Iar eu am uitat sa va multumesc cum se cuvine, dar niciodata nu este prea tarziu.
rogvaiv- inginereasca alegere. in meseria mea, este de baza. nu mai fac nici o analiza, ca primesc bataie.cu o crengutza de salcie. nu as pleca nicaieri de aici, dar a trecut timpul si gata. "m-am lipit de un mugure/ si tac/ eliberandu-l". seara frumoasa in continuare! Vio
alma, am incercat sa raspund cererii tale, insa, abilitatile mele de editor de imagini si, in special, restrictiile site-ului in privinta dimensiunii fisierelor imagine nu imi permit sa modific fara a dauna dpv estetic. in consecinta, daca vei dori, vei putea apela la alte modalitati de vizualizare optima a poemului. oricum, e ultima cruce si sper sa nu fi deranjat prea mult cu aceasta serie de vizuale. multumesc tuturor pentru comentarii
.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
eu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e bine că se mai scrie poezie cristalină de acest fel astăzi păcat că nu are rezonanță în epocă...
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă dese mulțumește
să mulțumească
în limba română.
Din păcate, bruma mea de engleză cu greu ar face față acestei primăveri însorite...
pentru textul : traces dee evident sensul și se folosește și-n afara moldovei sintagma asta, nu știu ce miră
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte decine-o mai fi si beniamin asta? :)
pentru textul : Bilet în ușă de...(re)citind textul tau mi-am adus aminte de mine...odata, demult...dar de atunci am preferat sa aleg...something else..:)
inca simt ca ultimul rind e prea lucid pentru confesia de mai sus.
either way, o placere sa te citesc...
pe curind,
C
pentru textul : O, domnule Bartleby! deVirgile, multam ca ai parcurs tot textul... pana la urma asta e tot, nu? Bobadil.
pentru textul : cișmigiu rhapsody deun text cu destul de multa "cinematografie". senzatia unui inceput de "role playing" poetry
pentru textul : daniel elia-clodia ceasornicarul deRegula jocului e aceasta: să comentăm fără să ne supere opiniile celuilalt, dacă nu sunt de rea-credință. Ceea ce cred că se și întâmplă. Nu știu despre ce despotisme vorbiți, nu le-am observat și sper că nici nu voi fi pus în situație. Dar micile polemici sunt bune, mai animă viața site-ului. Yester, aparatul meu critic e clar, iar nu unul contradictoriu. N-ai citit atent. Eu vorbeam nu de șaizecism, ci de clișee. Că le-am identificat ca șaizeciste (puteau fi optzeciste ori milenariste, sau mai știu eu de ce soi) e o altă problemă. Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău; milenarismul e singura soluție, mizerabilismul e formidabil...Cam asta ar fi problema. Numeroasele mele cronici și articole din presa scrisă (strânse, parțial, și în volume, v. datele biobibliografice) o ridică adesea și, din câte s-a spus, nu într-un mod conradictoriu. Dar, ca să revin, dle V. T., chestia cu incultura e o simplă cochetărie...Altminteri, mă bucur că v-am stârnit un pic.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deprecizari despre albumul Integrala Saudek vazut: nu mi-am putut permite sa il cumpar...
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte desemidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
pentru textul : Binaritate & PoMo demai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
pentru textul : Tanka de toamnă deovYus, pe Hermeneia este loc de orice atita timp cit respecta regulamentul. in ce priveste calitatea scrierii membrii Hermeneia au la dispozitie posibilitatea de a critica. aceasta Hermeneia in care tu dai cu piciorul (evident la figurat) ti-a dat si tie aceasta posibilitate. incearca sa o folosesti si sa manifesti ceva mai putina ingratitudine. la urma urmei nu este vina Hermeneia cind cineva scrie ceva prost. intreaga dinamica spre calitate e asigurata de posibilitatea de a comenta si critica. observ ca foarte multi nu o folosesc. ma bate gindul sa introduc un fel de sanctionare a acestui tip de neparticipare.
pentru textul : reclamă pentru viață deInteresanta poezia mai ales ca este scrisa prin recurs la inconstient despre cele traite de tine apoi si de altii... "cauți drumul din ochiul negru treci dintr-un trup în altul distorsionat la ora când eu sunt deja praf de lună galbenă" Am un singur amendament... ochiul acela negru era de fapt verde iar acesta nu este in nici un caz "ultimul cerc" desi aparent toate efluviile se intorc cu o putere inzecita inapoi la proprietarul ce a deschis din nepricepere "poarta vantului".
pentru textul : Five Seconds deMijloacele de exprimare... evident. Mi-e greu sa inteleg cum subiectul unui text poate fi epatant.
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deerată, două omisiuni din graba editării, la final 'e primul și cel mai mare PAS spre a nu deveni...' apoi penița pentru aprecierea mea la adresa acestui mini-eseu.
pentru textul : 11.11.11 despeaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
pentru textul : vase comunicante deSe pare că degeaba mi-am răcit degetele - în continuare reiei obsesiv sintagme genitivale. Şi zău dacă îţi trebuie nu ştiu ce mari experienţe literare ca să-ţi dai seama că a te folosi numai şi numai de acest artificiu găunos înseamnă persistenţă în submediocritatea fabricanţilor de stări. Îţi trebuie doar urechi, adică să nu fii surd.
"Spatele schitului/ fantomele fuioarelor/ lumina torței/ zbaterile întunericului/ coastele păsărilor/ cuiburile lutului/ găurile pereților/ molia vremii/ beznele șoarecilor". Pentru că, dacă nu eşti surd, cu siguranţă îţi vei spune "bă, parcă prea sună toate la fel". Şi aşă e - toate sună la fel, adică a gol.
pentru textul : Episoadele asfințitului delungita pentru un final remarcabil: "și pretindem că data viitoare vom avea curajul să nu închidem sicriul pe dinăuntru" Ma repet. Prea multa "demonstratie". Pacat.
pentru textul : egoisme I - trecutul fără mîner deHm! Eu am intrat acum pentru Cristina:)))) Nu m-am simţit luată în balon!!! Atenţie, doamnelor şi domnilor. Aceea a fost justificarea mea! Am făcut acum, ce-i drept, un punct şi de la capăt. Sunt un poet al gării de nord în trecere... Dacă justificarea mea nu este bună, accept spânzurătoarea cu mare onoare sau să mi se taie capul dar rogu-vă un Cromwell mai bun.
pentru textul : timidă umbra ta de fată desâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
pentru textul : Sâmburi deAdrian, nu zic nu, poți să inventezi adverbe câte vrei, ideea este că ele ar trebui să exprime ceva, altfel rămân la nivel de originalitate și atât. Ori mie, în acest text nu-mi transmit nimic. repet, așa mi se arată mie. Cât despre strofa 3, nu mi s-a părut cea mai reușită din cauza metaforelor, ci pentru că acolo discursul e mai natural, mai fluent, fără elemente în plus ori în minus.
P.S.”Eu nu prea bat câmpii în comentarii”
Nici eu.
Eugen.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deCînd am spus deontologie m-am referit nu la profesiunea ta de medic ci la poziția de membru al juriului, poziție pe care ai acceptat-o din cîte îmi amintesc cu destul de mult entuziasm. Dar mă rog, oamenii se mai schimbă. Și cînd am menționat aspectul deontologic m-am referit la acele ieșiri în decor despre care am menționat. Și dacă tu nici acum nu înțelegi că au fost absolut nepotrivite atunci îți spun deschis că în mod normal decizia ta nu ar trebui să mă întristeze ci să mă facă să răsuflu ușurat. Încă îmi este deosebit de dificil să îmi imaginez că nu pricepi despre ce este vorba. Era suficient să îți ceri scuze pentru gest și totul era uitat acum. Dar tu continui pe aceeași linie. De aceea spuneam că amenințările astea de operetă nu cred că mă întristează.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deAndule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
pentru textul : liniștea din vamă deÎntâi că alma a postat DOUĂ comentarii acilea, nu știu la care faci referire domnule melaminat... că pal nu pot să-ți spun, vorba știi tu cui da? sau nu? 'domnule că tovarășe nu pot să-ți spun'.
pentru textul : rețeaua de inutil deApoi dacă este să aducem ironia în discuție, ar trebui să vorbim întâi de ironia existenței comentariilor tale.
Margas
cred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
pentru textul : La blanche porte deCunosc sentimentul, si cartile de critica literara sau eseuri pe care le-am scris au stat tot sub influenta acelor emotii sau conexiuni. Vad ca ati fost publicata si in Observatorul din Toronto, ceea ce demonstreaza ca nu este vorba de un vot de incredere ci de un text de calitate. Iar eu am uitat sa va multumesc cum se cuvine, dar niciodata nu este prea tarziu.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea derogvaiv- inginereasca alegere. in meseria mea, este de baza. nu mai fac nici o analiza, ca primesc bataie.cu o crengutza de salcie. nu as pleca nicaieri de aici, dar a trecut timpul si gata. "m-am lipit de un mugure/ si tac/ eliberandu-l". seara frumoasa in continuare! Vio
pentru textul : rogvaiv dealma, am incercat sa raspund cererii tale, insa, abilitatile mele de editor de imagini si, in special, restrictiile site-ului in privinta dimensiunii fisierelor imagine nu imi permit sa modific fara a dauna dpv estetic. in consecinta, daca vei dori, vei putea apela la alte modalitati de vizualizare optima a poemului. oricum, e ultima cruce si sper sa nu fi deranjat prea mult cu aceasta serie de vizuale. multumesc tuturor pentru comentarii
pentru textul : crucile de.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
pentru textul : Norocosul deeu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
pentru textul : rem dePagini