Sunt foarte multe diferenţe, deci hai să ne concentrăm pe asemănare, nu? :). Poţi să faci câte comparaţii vrei, Ştefane, dar nu compara mere, cu pere. Şi dacă totuşi le compari, nu compara precupeaţa care vinde pere, cu ionică care ciordeşte mere; du-te după idee la origini, adică la măr şi la păr. Mai exact, du-te la cei care au scris-o primii, nu la Emilian Pal. Abstractizând tot ce ţine de stil (mai exact "cum spui"ul) şi brut spus, ideea mai multor femei intr-una care naşte mai mulţi bărbaţi intr-unul e de pe vremea lui noe şi-a sa arcă. La noi, o găsim la Eminescu (în mai multe texte, dar sublim concentrată în două versuri din Luceafărul - dacă le găseşti, dau cinci beri pe datorie), la Blaga, Arghezi etc etc, iar în străinătături, pe la Baudelaire, Voltaire etc. Cel puţin, romanticii au băut-o de-au stâns-o! Cum spuneam altădată, e aproape imposibil, azi, să mai spui ceva nou. De aia a apărut poezia sictirită, şocantă, rutinată, emo, "antitabuistă", autostopistă etc la suta de metri enunţuri puse pe verticală.
Orgoliu? Am doar la femei :). Şi, în fond şi între noi fie spus, nu asta ai vrut să faci - să scarpini orgolii? Seară faină!
Nu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
da, multumim Sebi. Bine, ce e drept e drept, nu am putut fi prezenta dar nu din motive de alaptare, am incheiat faza asta, fetita mea are 1 an jumate si nu aveam cu cine o lasa, dar in fine, ideea este ca ma bucur sa vad ca Mirela si Maria au gasit in asta o sursa de provocare la bucuroase marturisiri. Multumim de urare in schimb si ...sa ne fie toturor sanatoase familiile. Felicitari tuturor castigatorilor fie ...novici sau seniori :)
Nu mai e vremea astăzi a poeziei "cosmetizate", forțate de regulile prozodice:"Țipete fardează veșteda ninsoare". E tot o poezie veche? Are și lucruri grave, dar nu-mi place, e ca și când ai târî de statuia lui lenin prin oraș numai ca să ne amintim de vremea când mergeam pe la casa scânteii, nu știu de ce mi-am amintit imaginea asta, scuză-mă!
dragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
Mulţumesc Adrian....mă bucur mult fiindcă eram tare nesigură de poezia aceasta, am scris-o într-o doară. E greu să sugerezi durerea de cap sau ceva similar.
Cunosc sentimentul, si cartile de critica literara sau eseuri pe care le-am scris au stat tot sub influenta acelor emotii sau conexiuni. Vad ca ati fost publicata si in Observatorul din Toronto, ceea ce demonstreaza ca nu este vorba de un vot de incredere ci de un text de calitate. Iar eu am uitat sa va multumesc cum se cuvine, dar niciodata nu este prea tarziu.
Asta chiar e culmea! Adica tu ai pretentia ca un om de anvergura literara a lui Dorel sa publice in premiera pe Hermeneia? Vrabia malai viseaza si nebunul balamucul e o vorba veche romaneasca. Ba eu zic cata vreme exista rubrica asta sa posteze Domnul Dorel ca uite.. eu citesc de pe Hermeneia si de aici aflu, nu de "pe unde il publicati de fapt"... adica cum "de fapt", ce inseamna "de fapt"? Pe Hermeneia nu se publica "de fapt"? Cum se publica aici "de ne-fapt"? De "anti-fact"? Hai sa fim seriosi si ramai la Regulament doggy boy. Nu e incalcare, no barking please. Thanks. Andu
Reiau un comentariu pe care deja l-am facut pe acest text, insa dat fiind ca voi acorda fara ezitare o penita, cred ca e bine sa explic si considerentele ptr care...Asadar, repetand:imi pare uluitoare capacitatea de a reda ceea ce e dincolo de realitate in cuvinte, e ca si cum ai desfasura un caleideoscop si l-ai transforma intr-un loc in care se poate pune piciorul si merge. Nici nu mai resimt unele dintre scrierile tale ca fiind perceptibile doar cu ochiul ,ca alaturare de semne ci mai degraba ca pe un salt ...sinestezic, habar nu am sa spun altfel. Fantastice primele 4 parti, abia in penultimul vers ma intrerupe putin "nevolnica" dar in fond este doar un cantec, asa este. Ma intreb de ce, chiar de ce nu ai o carte cu lucrurile astea. Pentru ca eu, personal, as avea nevoie de cartea aia.
mie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
Deși poemul pare static, de fapt "vuiește" în adâncul său, ca sângele în adâncul inimii sau acolo de unde spui tu că ar crește rădăcini pentru un simbol atât de puternic precum stejarul. Mă întreb ce te-a determinat să alegi stejarul, în contrast cu imaginea translucidă, diafană, a finalului: "încetinindu-mă într-un fulg / cu balerină de ceață pe interior". Interesante imaginile și redările lor în poezie.
Se spune că pe pămînt trăiesc două categorii de făpturi ale Domnului, oameni și îngeri. Prin iubire oamenii pot deveni îngeri și ei, unii mai devreme, unii mai tîrziu, alți niciodată. Nu este însă niciodată prea tîrziu să lupți și să obții ceea ce-ți dorești tu de la viață, cercul vieții se rostuiește aici pe pămînt, această casă a supreviețuirii noastre care ne este și arenă de luptă și zid și punte. În vechime adevărul era considerat un atribut al feminității lumii, acea pasăre albă, hrănind cu penele lor translucide noroiul bolnav. S-a mai vorbit despre toate acestea, remarcabil este modul cum s-a spus, ca o garoafă roșie cu sare.
un poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
PS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
Silviu, n-ai rezolvat aici, în postarea de faţă problema întreagă a schiopătărilor de ritm. poate crezi că nu e cazul! rezolvă măcar problema din strofa 1 cu "joacă copacii". căco sună puţin cacofonesc, nu ţi se pare?
Într-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cuvântul mustește a vorbă scriem poeme suntem huliți cu drag sa nu fi fost acestea, te felicitam. si titlul ar merge modificat
pentru textul : Odinioară aproape deGeorge, Francisc si Alma multumesc pentru trecere si pareri! Va mai astept cu drag, Siana
pentru textul : femei deSunt foarte multe diferenţe, deci hai să ne concentrăm pe asemănare, nu? :). Poţi să faci câte comparaţii vrei, Ştefane, dar nu compara mere, cu pere. Şi dacă totuşi le compari, nu compara precupeaţa care vinde pere, cu ionică care ciordeşte mere; du-te după idee la origini, adică la măr şi la păr. Mai exact, du-te la cei care au scris-o primii, nu la Emilian Pal. Abstractizând tot ce ţine de stil (mai exact "cum spui"ul) şi brut spus, ideea mai multor femei intr-una care naşte mai mulţi bărbaţi intr-unul e de pe vremea lui noe şi-a sa arcă. La noi, o găsim la Eminescu (în mai multe texte, dar sublim concentrată în două versuri din Luceafărul - dacă le găseşti, dau cinci beri pe datorie), la Blaga, Arghezi etc etc, iar în străinătături, pe la Baudelaire, Voltaire etc. Cel puţin, romanticii au băut-o de-au stâns-o! Cum spuneam altădată, e aproape imposibil, azi, să mai spui ceva nou. De aia a apărut poezia sictirită, şocantă, rutinată, emo, "antitabuistă", autostopistă etc la suta de metri enunţuri puse pe verticală.
Orgoliu? Am doar la femei :). Şi, în fond şi între noi fie spus, nu asta ai vrut să faci - să scarpini orgolii? Seară faină!
pentru textul : Alb şi roşu deNu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
pentru textul : în mica noastră cameră de hotel deAm crezut că noul venit nu poate să afișeze păreri pentru nicio postare a colegilor ,dar vorba românului...să trecem la treabă...
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână deda, multumim Sebi. Bine, ce e drept e drept, nu am putut fi prezenta dar nu din motive de alaptare, am incheiat faza asta, fetita mea are 1 an jumate si nu aveam cu cine o lasa, dar in fine, ideea este ca ma bucur sa vad ca Mirela si Maria au gasit in asta o sursa de provocare la bucuroase marturisiri. Multumim de urare in schimb si ...sa ne fie toturor sanatoase familiile. Felicitari tuturor castigatorilor fie ...novici sau seniori :)
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deNu mai e vremea astăzi a poeziei "cosmetizate", forțate de regulile prozodice:"Țipete fardează veșteda ninsoare". E tot o poezie veche? Are și lucruri grave, dar nu-mi place, e ca și când ai târî de statuia lui lenin prin oraș numai ca să ne amintim de vremea când mergeam pe la casa scânteii, nu știu de ce mi-am amintit imaginea asta, scuză-mă!
pentru textul : Orgie (4) dedragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
pentru textul : Crepuscul deun poem incrancenat, angajat si curajos pentru care te felicit, virgil. ce nu-mi suna bine este "ducă crucea". ai putea inlocui cu "urce".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deinteresant. am senzatia ca autorul nu se poate hotari daca sa faca arta sau reportaj.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta deMulţumesc Adrian....mă bucur mult fiindcă eram tare nesigură de poezia aceasta, am scris-o într-o doară. E greu să sugerezi durerea de cap sau ceva similar.
pentru textul : eu singură deCunosc sentimentul, si cartile de critica literara sau eseuri pe care le-am scris au stat tot sub influenta acelor emotii sau conexiuni. Vad ca ati fost publicata si in Observatorul din Toronto, ceea ce demonstreaza ca nu este vorba de un vot de incredere ci de un text de calitate. Iar eu am uitat sa va multumesc cum se cuvine, dar niciodata nu este prea tarziu.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deAsta chiar e culmea! Adica tu ai pretentia ca un om de anvergura literara a lui Dorel sa publice in premiera pe Hermeneia? Vrabia malai viseaza si nebunul balamucul e o vorba veche romaneasca. Ba eu zic cata vreme exista rubrica asta sa posteze Domnul Dorel ca uite.. eu citesc de pe Hermeneia si de aici aflu, nu de "pe unde il publicati de fapt"... adica cum "de fapt", ce inseamna "de fapt"? Pe Hermeneia nu se publica "de fapt"? Cum se publica aici "de ne-fapt"? De "anti-fact"? Hai sa fim seriosi si ramai la Regulament doggy boy. Nu e incalcare, no barking please. Thanks. Andu
pentru textul : Eminescu azi deReiau un comentariu pe care deja l-am facut pe acest text, insa dat fiind ca voi acorda fara ezitare o penita, cred ca e bine sa explic si considerentele ptr care...Asadar, repetand:imi pare uluitoare capacitatea de a reda ceea ce e dincolo de realitate in cuvinte, e ca si cum ai desfasura un caleideoscop si l-ai transforma intr-un loc in care se poate pune piciorul si merge. Nici nu mai resimt unele dintre scrierile tale ca fiind perceptibile doar cu ochiul ,ca alaturare de semne ci mai degraba ca pe un salt ...sinestezic, habar nu am sa spun altfel. Fantastice primele 4 parti, abia in penultimul vers ma intrerupe putin "nevolnica" dar in fond este doar un cantec, asa este. Ma intreb de ce, chiar de ce nu ai o carte cu lucrurile astea. Pentru ca eu, personal, as avea nevoie de cartea aia.
pentru textul : Ratare cu mingi verzi deFrancisc, mulțumesc pentru evidențiere. Această variantă a poemului, pe care ți-o datorez, este mai nuanțată și sper să placă cititorilor. cu stimă
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi demie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
pentru textul : haikuri de baltă deaham, parca pe la „a” se termina a doua oara povestea:) cat despre timpi, se pare ca m-am timpit binisor... thx!
pentru textul : chiriașul deDeși poemul pare static, de fapt "vuiește" în adâncul său, ca sângele în adâncul inimii sau acolo de unde spui tu că ar crește rădăcini pentru un simbol atât de puternic precum stejarul. Mă întreb ce te-a determinat să alegi stejarul, în contrast cu imaginea translucidă, diafană, a finalului: "încetinindu-mă într-un fulg / cu balerină de ceață pe interior". Interesante imaginile și redările lor în poezie.
pentru textul : revelație deTuturor, felicitări!
pentru textul : Revista ALGORITM LITERAR nr. 6 deSe spune că pe pămînt trăiesc două categorii de făpturi ale Domnului, oameni și îngeri. Prin iubire oamenii pot deveni îngeri și ei, unii mai devreme, unii mai tîrziu, alți niciodată. Nu este însă niciodată prea tîrziu să lupți și să obții ceea ce-ți dorești tu de la viață, cercul vieții se rostuiește aici pe pămînt, această casă a supreviețuirii noastre care ne este și arenă de luptă și zid și punte. În vechime adevărul era considerat un atribut al feminității lumii, acea pasăre albă, hrănind cu penele lor translucide noroiul bolnav. S-a mai vorbit despre toate acestea, remarcabil este modul cum s-a spus, ca o garoafă roșie cu sare.
pentru textul : mi-am făcut din supraviețuire o casă desunt onorată de invitație. desigur o să am cândva drum pe la iași și desigur o să te anunț. mulțumesc pentru încurajări.
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) deun poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
pentru textul : O ramură mai puţin deasta era si ideea, Gebeleizis. tu ai pus punctul pe i. multumesc de trecere. te mai astept.
pentru textul : Spartan despre patria mea deToată lumina, toată căldura, tot rubinul se mută, printr-o zdrobire, în mustul din pahare :)
pentru textul : Haiku în vie dedrum bun, omule, drum bun!:)
pentru textul : instinct dea! titlul, totusi titlul... cred ca poemul acesta trebuia sa poarte altfel de titlu.
pentru textul : Aburi dePS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deSilviu, n-ai rezolvat aici, în postarea de faţă problema întreagă a schiopătărilor de ritm. poate crezi că nu e cazul! rezolvă măcar problema din strofa 1 cu "joacă copacii". căco sună puţin cacofonesc, nu ţi se pare?
pentru textul : Dacă te-ntorci deÎntr-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deVoi încerca sugestia ta, voi reveni cu variante de culoare. Mulțumesc!
pentru textul : jasmine dePagini