O revolta bine temperata si fain scrisa. Parca mai mult ca altadata il vad pe George maestru de ceremonii triste, dar asta e viata... chiar el spune in incheiere "fii fericit poti turba fara probleme de bucurie" Ultima strofa mi se pare o reusita la toate capitolele. In poem as renunta la "nudul gol" inlocuindu-l cu mai neaosul (si nu cred ca incalcatorul de Regulament) "curul gol". Cu drag, Andu

off topic, azi, 16, e ziua mea, mulţumesc frumos tuturor cititorilor mei şi ţie Adrian şi membrilor siteului pentru tot.

"atunci" a fost unul din motivele ptr care am inceput sa scriu. textul meu reprezentativ ptr "atunci" este acesta: Mamei Urcă movila craniilor umane și contemplă nuditatea primordială și vezi care răufăcător care binefăcător țipă mai tare la Timp. Ascultă, omule, nunta cuvintelor, roată, - această tainică arcă maternă - și vezi care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața.

ar fi un poem interesant daca ai evita genitivele din final. cu cit le eviti, cistigi in expresie poetica.

E unul dintre rarele mele texte de stare. Poate de aici si cripticul, cu toate ca, daca-l explic, e lesne de inteles. "Micile goluri de poezie" sunt si nu chiar :). Pentru ca ele pedaleaza pe creerea unei stari. Dar acel ""cu nerabdare", de exemplu, este gol de poezie. Oarece inedit suna oarescum ciudat, dar banuiesc ca e de bine :). "Stilul matur" ma caracterizeaza, spuse el incercand sa para mai mare in oglinda.

Poţi să îl dai spre citire elevilor tăi, dar, inconştient, poţi să îi influenţezi prin opinia ta. Am să modific cele două versuri de care spuneam.

cine a spus ca Hermeneia devine elitista? nu mi-o lua in nume de rau dar eu trageam nadejde ca filosofii citesc chiar cu mai multa atentie inainte de a formula un raspuns. in orice caz, cu mai multa atentie decit noi, inginerii.

Mulțumesc de citire, Andu! Am remarcat că ești un comentator avizat, obiectiv și nu-ți lipsește deloc simțul umorului! Să lăsăm atunci cioara... Toate cele bune!

Acest text este unul demn de adaugat in lista de pe prima pagina, cea a textelor remarcate.

anna, întotdeauna părerea ultimă aș zice eu că trebuie să fie a autorului. cine altcineva ar putea ști mai bine ca el ce anume a ascuns acolo? :) și, în fond, totul este interpretabil, nu?

merci ana, si ma bucur ca ai observat exact ce trebuia... de fapt, intre timp am pus pe site si crezul meu literar, care de altfel a fost si publicat, prin septembrie, intr-un supliment de cultură pitestean. despre suprarealism si nu numai vorbesc si acolo. a... si... nu ca ar avea vreo legătură directa cu literatura, dar indirect are, "suprarealismul, intre pictura si literatura" a fost titlul eseului meu de admitere la UNA-ITA :) merci, te mai astept :)

Fain, un poem pe care l-as numi "in tempo de mars", aici poetul impune citirii un ritm alert si, la urma urmei, pleci din text nu obosit, ci mai degraba trezit, acut. Sigur, acum unuii ar putea spune ca asa e dictatura, dar eu nu cred ca e asa. Mie mi se pare mai degraba o impetuozitate si o sinceritate a scriiturii care mi-a placut mereu la asztalos. Uneori i-a reusit mai putin (atunci cand bagatelizeaza cand te astepti mai putin - uneori si eu fac asta- e usor sa pici in asa ceva) dar alteori (ca acum) el creioneaza si accentueza si uite ca ii iese. Imi aminteste putin de un "fade to black" insa proiectat intr-un univers parelel, ca un infern al pasarilor fara aripi zicea cineva, candva (nu eu, desigur). Fata de alte poeme de-ale lui asztalos acesa mi se pare mai reusit si la capitolul prozodie, unde elementele de legatura cu tenta muzicala sunt prezente, mie imi place asta. Apoi balastul dativelor si al conjunctiilor care lipseste. Imi amintesc la ultimul Deko am avut si eu o interventie pe niste texte de Vlad Moldovan iar moderatorul (nimeni altul decat Felix Nicolau) mi-a zis ca "da, tu esti un calo-fonetic" - poate ca avea dreptate de undeva de acolo, din iadul criticilor de unde vorbeste el. Pe scurt, un poem placut, bine structurat, fara lucruri inutile prin el, sincer si puternic. Aprecierea mea. Andu -

Textul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.

Vreau sa doresc Almei succes in antrepriza ei. Am o mare admiratie pentru acesti tineri care invata, gandesc, scriu minunat si pun pe roate cenacluri si intalniri in realul pe care noi il pierdem zi de zi, picatura cu picatura.. regret cei 2000 de km care ma separa fizic de Iasi, as fi dorit sa intalnesc pe "viu" pe Alma, pe Geta Adam, pe Silisteanu .. Bafta tuturor, Condei aprig ! Adrian