Nu cad în patriotisme gratuite şi înainte de culcare nu spun "limba noastră-i o comoară", dar nici nu suport importuri lingvistice fără absolut niciun fond în afara snobismului, aşa că, riscând să par insistent, spun:
aş vrea să ştiu, dar numai dacă se poate, ce nuanţă în plus aduce "one way ticket " comparativ cu "bilet doar dus" sau cu "bilet de un singur drum" şi, mai ales, de ce în româneşte ar suna aiurea?
p.s referitor la "din/ dintre", dpvd lingvistic, este o normă referitoare la plural şi singular, nu o regulă. Să nu uităm că "din", care introduce un substantiv la plural, ca în cazul de faţă, este folosit şi răsfolosit de mai toţi marii autori români. În vorbirea curentă, "din" este mult, mult mai folosit decât "dintre", în contextul dat, bineînţeles, aşadar nu e cazul să fim prea stricţi.
"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
Nicholas, păi dacă aş fi inginer agronom, mi-ar merge mai bine. dar, nici timp de poezie nu aş mai avea :). las-o "scăfârlie", că e bine. iar împărţirea aceea este pentru, nu între noi. mulţumesc pentru lectură şi opinie. te mai aştept.
și-aș fi putut fi bun de n-aș fi așa rău ți-aș oferi condeiul să scrie-n locul meu ți-aș sorbi răsuflarea să simt ce simți și tu și ți-aș lăsa uitarea s-aleagă: da sau nu! dar șterge-mă din zile c-o simplă radiere copacul fără aripi se surpă în tăcere Chiar dacă "E greșită învățătura" atât pot eu, și poate că tocmai din cauza asta textul figurează ca experiment și nu ca specie bine definită pentru că de mult ori sunt supus greșeliilor și caut să mă creionez așa cum sunt. Mulțumesc pentru răbdare, mulțumesc pentru grijă și dacă voi mai murdări penița sper să-mi fie iertată îndrăzneala
Stefan, in opinia mea textul e putin ambiguu. Inca de la inceput, mi s-a indus o stare de confuzie, pentru ca nu am stiut daca e vorba despre o definitie ori daca te adresezi direct Alionei. Urmeaza un moment de claritate " aș vrea să fiu din sticlă știu că alionei îi e teamă așa că vreau să nu vadă nimic privindu-mă deci să mă iubească fie și târziu" dupa care se strica tot echilibrul cu furculitele ascunse in cariile dulci. Finalul e foarte bun, insa cred ca multe din poemele tale, ca si acesta, sunt metaforizate excesiv, mult ermetizate intr-un stil minimalist care lasa cititorul fara posiiblitate de interpretare. Pe de alta parte, eu-ca cititor, sunt adeptul sinceritatii, prefer sa se spuna lucrurilor pe nume, de ce nu, sa mi se dea mura-n gura, pentru ca mi se ofera prea putin ca sa pot trage o concluzie cu privire la ce-a vrut sa zica autorul. Oricum, punctul tau forte e atmosfera pe care reusesti s-o creezi in texte, o dezinvoltura calda, urmata de o retragere brusca, un joc al apropierii si departarii care te prinde bine.
Scrisorile lui Vlad Turburea plac femeilor, în mod special, pentru că elementul iubirii la autor este femeia. Şi cum femeia este dornică să afle cât mai multe despre ea, de la un el, iată că există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo. Ea, ca simbol ori ba, vrea să ştie cât mai multe despre ea, (deşi le ştie!) să i se spună verzi şi uscate, multe, multe laude, chiar şi minciuni dar ea să fie cea mai frumoasă şi cea mai bună din lume, cea mai importantă din univers, şi iată, există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo . Puţini scriitori slăvesc în chip atât de tandru această fiinţă. Sfera imaginarului este la limita dintre imposibil şi ideal, dacă idealul are formă, atunci femeia lui Vlad Turburea are formă, dacă imposibilul îl putem percepe ca obiect, ca palpabil, atunci imposibilul lui Vlad Turburea este posibil. Ruşinos este momentul în care cititorul este surprins cu veioza aprinsă sub plapumă. Exact, este vorba tot despre ea, ea surprinsă cu veioza aprinsă sub plapumă în drum spre Okinawa, cum altfel. Vin cu un exemplu, la întâmplare, din scrisoarea drumului spre Okinawa: “îmi amintesc draga mea. de fapt erai bolnavă şi te-am dus în braţe pînă la poartă. să-mi laşi mîna ta sub rochiţă între genunchi acolo e locul ei.”
“Acolo e locul ei”, locul Ei aşezat, nimic urât, vulgar, toată delicateţea exprimării rochiţei, genunchiului ei, acolo e locul EI. Autorul se pare că este un bun cunoscător al psihicului feminin, altfel de ce ar minţi atât de frumos. Retoric, nu? Dar femeilor, tocmai ce am spus, le place uneori minciunea dacă vine spre folosul ei şi nu ar fi o minciună decât de faţadă pentru că, de fapt, fără să ştie, un el, ajută partea sentimentală a lucrurilor să creeze frumosul şi înălţătorul în femeie. O minciună cu folos.
Nu ai ce reproşa unui astfel de text. Poate doar virgula să fie pusă în anumite locuri, pentru o mai bună omogenizare a frazei, dar sunt un cititor femeie, deci trebuie să cârcotesc.
Glumă ori nu,
Vlad Turburea, sper să ajung suficient de mare încât să pot, să-mi permit, să-ţi fac o cronică la scrisorile astea.
Râd/Lângă peniţă/E o periniţă/Cine va da de Ea/Acolo se va îmbăta.
asta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Margas, nu este vorba de nici un cliseu mediadic. Este vorba despre o regula la care am promis cu totii sa aderam. Rostul ei a fost si este bine definit si incearca sa pastreze discutia la obiect. Daca este cazul si viata o va impune, o putem amenda. Dar principiul (si nu un moft rigid) este clar: nu avem nevoie de discutii aiurea sau conflicte care ignora total textul sub care se afla. Pur si simplu nu ne intereseaza si din experienta stim ca sint productive. Cu siguranta exista site-uri unde poti face asta cu toata libertatea.
Ferestrele acestea în noi, transparente, mici deschdieri de timp, spre începuturi și spre sfârșituri, și dincolo de cuvintele inventate, de chipuri. Doar amploare de sunet și reverberație. În noi, în ei, în toți. Mulțumesc, Adim. (îmm, acum navighezi de-acasă! vânt bun și... ferestre deschise larg spre atemporalul cuvintelor))
Când tăcerea se transformă într-un timpan uriaş, când scopul ei e de asculta cu toată fiinţa pe aproapele sau, poate, "timpul", trecerea lui discretă, atunci e una din tăcerile bune :) (... că sunt atâtea feluri de tăceri! )
Mi-a plăcut ideea din prima parte şi felul cum ai sugerat-o!
Per ansamblu cred că poemul are subtilităţi foarte adânci şi grave precum alternanţa şi contrastul dintre gângurit şi ţipăt.
Expresia "se târăşte pe brânci" mi se pare pleonastică.
Un citat drag, apropo de tăcere: ... Că, mai întâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frica, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbeasca cu îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu."
( "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie")
De fapt, dacă stau bine şi citesc, întreg textul este frumos - sărac termen, "frumosul" ăsta, dar atât de încăpator, totuşi. Nimic forţat, nimic preţios; natural. Şi atât de cuminte...
Stii care e problema ta Bobadil? Stii de ce esti tu nefericit? Pentru ca in loc sa citesti texte, citesti comentarii. Si dupa aia le si "comentezi". Nu mai spun ca e neregulamentar dar nu e nici corect, pentru ca ii pui pe ceilalti comentatori in situatia ingrata de a alege intre a continua sa respecte regulamentul si sa nu iti raspunda sau a incalca regulamentul si a se lansa in diatribe cu tine. Iar daca toti am transforma posibilitatea de comentare pe hermeneia intr-un chat atunci cred ca majoritatea care posteaza aici ar zice "ce timpenie!, la ce imi foloseste sa mai postez literatra aici ca si asa asta nu e decit un pretext, pe nimeni nu intereseaza ce scriu."
Revin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
se schimba destul de frecvent nu numai numerele la case ci si numele strazilor, doar exista un serviciu specializat in acest sens...nomenclatura strazilor :) in plus e un oras compozit din multe puncte de vedere; daca te-ai obisnuit o vreme cu el nu mai are nimic obsedant...parerea mea. totul e ce vrei dupa ce te obisnuiesti...
Alma, foarte bune observațiile tale. Tocmai prelucram "optzecismele" și eliminam "firele de nisip" în plus așternute de mine ici-colo. E încadrat aici la experiment pentru că nu consider că acum scriu poezie. Poate că aici se pot încadra de fapt toate textele mele. Mulțumesc pentru că ai simțit forța interioară.
Doamna Suse, aveți dreptate. sînt probabil vinovat de o greșeală de limbă. română. deși NODEX spune:
SORȚ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. ◊ A trage la ~i a hotărî ceva prin sorți. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilități de reușită. /Din sorți pl. de la soartă
deci nu îmi este clar dacă am sau nu am voie să scriu „trag la sorț”. poate un lingvist din cei mulți care ne sînt colegi pe site poate să ne lumineze cu privire la aceasta.
"de multe ori cred că ești un bărbat excentric iubești răscolind pământul cu mâinile după ultimii bulbi peste care alții au trecut lamă de buldozer", aceste versuri îmi par a fi și motivul, și scopul pentru care ai scris acest poem explicativ.
Belizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
Un text care curge destul de firesc din care se evidentiaza tenta de litanie. Nu pot spune ca impresioneaza in vreun fel, mi se pare destul de bonom. In final ati folosit niste sintagme destul de uzitate "sperante trecatoare", "eterne regrete" . Ialin
Mie textul, mai ales ideea lui mi-a placut in mod deosebit. Iata si o varianta pe care mi-am permis sa o creionez: uneori, depărtarea mea de Dumnezeu e precum gustul fructelor necoapte, atunci, oameni îmi par plătiți să fie sadici, plătiți să urle, să plângă, să fie extratereștri, criminali, hoți, oameni plătiți să fie victime… sau orice altceva decât ei. probabil pe mine cineva m-a plătit să fiu trist, pentru că simt deseori cum ies din cadru când privesc cerul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu cad în patriotisme gratuite şi înainte de culcare nu spun "limba noastră-i o comoară", dar nici nu suport importuri lingvistice fără absolut niciun fond în afara snobismului, aşa că, riscând să par insistent, spun:
aş vrea să ştiu, dar numai dacă se poate, ce nuanţă în plus aduce "one way ticket " comparativ cu "bilet doar dus" sau cu "bilet de un singur drum" şi, mai ales, de ce în româneşte ar suna aiurea?
p.s referitor la "din/ dintre", dpvd lingvistic, este o normă referitoare la plural şi singular, nu o regulă. Să nu uităm că "din", care introduce un substantiv la plural, ca în cazul de faţă, este folosit şi răsfolosit de mai toţi marii autori români. În vorbirea curentă, "din" este mult, mult mai folosit decât "dintre", în contextul dat, bineînţeles, aşadar nu e cazul să fim prea stricţi.
pentru textul : one way ticket de"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
pentru textul : Est ca Vest deNicholas, păi dacă aş fi inginer agronom, mi-ar merge mai bine. dar, nici timp de poezie nu aş mai avea :). las-o "scăfârlie", că e bine. iar împărţirea aceea este pentru, nu între noi. mulţumesc pentru lectură şi opinie. te mai aştept.
pentru textul : când mă ţii de mână pe potecă se face că deasta e pt mine , de 1 aprilie, nu? ;))
pentru textul : Și telefoanele mobile merg în paradis deși-aș fi putut fi bun de n-aș fi așa rău ți-aș oferi condeiul să scrie-n locul meu ți-aș sorbi răsuflarea să simt ce simți și tu și ți-aș lăsa uitarea s-aleagă: da sau nu! dar șterge-mă din zile c-o simplă radiere copacul fără aripi se surpă în tăcere Chiar dacă "E greșită învățătura" atât pot eu, și poate că tocmai din cauza asta textul figurează ca experiment și nu ca specie bine definită pentru că de mult ori sunt supus greșeliilor și caut să mă creionez așa cum sunt. Mulțumesc pentru răbdare, mulțumesc pentru grijă și dacă voi mai murdări penița sper să-mi fie iertată îndrăzneala
pentru textul : radiere deStefan, in opinia mea textul e putin ambiguu. Inca de la inceput, mi s-a indus o stare de confuzie, pentru ca nu am stiut daca e vorba despre o definitie ori daca te adresezi direct Alionei. Urmeaza un moment de claritate " aș vrea să fiu din sticlă știu că alionei îi e teamă așa că vreau să nu vadă nimic privindu-mă deci să mă iubească fie și târziu" dupa care se strica tot echilibrul cu furculitele ascunse in cariile dulci. Finalul e foarte bun, insa cred ca multe din poemele tale, ca si acesta, sunt metaforizate excesiv, mult ermetizate intr-un stil minimalist care lasa cititorul fara posiiblitate de interpretare. Pe de alta parte, eu-ca cititor, sunt adeptul sinceritatii, prefer sa se spuna lucrurilor pe nume, de ce nu, sa mi se dea mura-n gura, pentru ca mi se ofera prea putin ca sa pot trage o concluzie cu privire la ce-a vrut sa zica autorul. Oricum, punctul tau forte e atmosfera pe care reusesti s-o creezi in texte, o dezinvoltura calda, urmata de o retragere brusca, un joc al apropierii si departarii care te prinde bine.
pentru textul : culoarea numărului unu din viață decuvantul capella se scrie corect cappella daca te referi la cuvantul din italina cappella-= capelă
pentru textul : A cappella deScrisorile lui Vlad Turburea plac femeilor, în mod special, pentru că elementul iubirii la autor este femeia. Şi cum femeia este dornică să afle cât mai multe despre ea, de la un el, iată că există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo. Ea, ca simbol ori ba, vrea să ştie cât mai multe despre ea, (deşi le ştie!) să i se spună verzi şi uscate, multe, multe laude, chiar şi minciuni dar ea să fie cea mai frumoasă şi cea mai bună din lume, cea mai importantă din univers, şi iată, există scriitorul care să scrie pentru ea si ea să se regăsească acolo . Puţini scriitori slăvesc în chip atât de tandru această fiinţă. Sfera imaginarului este la limita dintre imposibil şi ideal, dacă idealul are formă, atunci femeia lui Vlad Turburea are formă, dacă imposibilul îl putem percepe ca obiect, ca palpabil, atunci imposibilul lui Vlad Turburea este posibil. Ruşinos este momentul în care cititorul este surprins cu veioza aprinsă sub plapumă. Exact, este vorba tot despre ea, ea surprinsă cu veioza aprinsă sub plapumă în drum spre Okinawa, cum altfel. Vin cu un exemplu, la întâmplare, din scrisoarea drumului spre Okinawa: “îmi amintesc draga mea. de fapt erai bolnavă şi te-am dus în braţe pînă la poartă. să-mi laşi mîna ta sub rochiţă între genunchi acolo e locul ei.”
“Acolo e locul ei”, locul Ei aşezat, nimic urât, vulgar, toată delicateţea exprimării rochiţei, genunchiului ei, acolo e locul EI. Autorul se pare că este un bun cunoscător al psihicului feminin, altfel de ce ar minţi atât de frumos. Retoric, nu? Dar femeilor, tocmai ce am spus, le place uneori minciunea dacă vine spre folosul ei şi nu ar fi o minciună decât de faţadă pentru că, de fapt, fără să ştie, un el, ajută partea sentimentală a lucrurilor să creeze frumosul şi înălţătorul în femeie. O minciună cu folos.
Nu ai ce reproşa unui astfel de text. Poate doar virgula să fie pusă în anumite locuri, pentru o mai bună omogenizare a frazei, dar sunt un cititor femeie, deci trebuie să cârcotesc.
Glumă ori nu,
pentru textul : drumul spre Okinawa deVlad Turburea, sper să ajung suficient de mare încât să pot, să-mi permit, să-ţi fac o cronică la scrisorile astea.
Râd/Lângă peniţă/E o periniţă/Cine va da de Ea/Acolo se va îmbăta.
trebuia sa arunci cu altceva
pentru textul : Dezambiguizare deasta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa depana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket deFoarte nimerită sceneta, Silvia! Eu mă gândisem la personaj şi la situaţia respectivă de la bun început, dar n-am îndrăznit s-o spun...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deMargas, nu este vorba de nici un cliseu mediadic. Este vorba despre o regula la care am promis cu totii sa aderam. Rostul ei a fost si este bine definit si incearca sa pastreze discutia la obiect. Daca este cazul si viata o va impune, o putem amenda. Dar principiul (si nu un moft rigid) este clar: nu avem nevoie de discutii aiurea sau conflicte care ignora total textul sub care se afla. Pur si simplu nu ne intereseaza si din experienta stim ca sint productive. Cu siguranta exista site-uri unde poti face asta cu toata libertatea.
pentru textul : Adonai – întreită mirare demulțam fain de lectură și aplecare pe text, petre!
pentru textul : liquor store blues deFerestrele acestea în noi, transparente, mici deschdieri de timp, spre începuturi și spre sfârșituri, și dincolo de cuvintele inventate, de chipuri. Doar amploare de sunet și reverberație. În noi, în ei, în toți. Mulțumesc, Adim. (îmm, acum navighezi de-acasă! vânt bun și... ferestre deschise larg spre atemporalul cuvintelor))
pentru textul : silence demulțumesc. P.S.S. înțeles. mama ei de (răs)tălmăcire!
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deCând tăcerea se transformă într-un timpan uriaş, când scopul ei e de asculta cu toată fiinţa pe aproapele sau, poate, "timpul", trecerea lui discretă, atunci e una din tăcerile bune :) (... că sunt atâtea feluri de tăceri! )
Mi-a plăcut ideea din prima parte şi felul cum ai sugerat-o!
Per ansamblu cred că poemul are subtilităţi foarte adânci şi grave precum alternanţa şi contrastul dintre gângurit şi ţipăt.
Expresia "se târăşte pe brânci" mi se pare pleonastică.
Un citat drag, apropo de tăcere:
... Că, mai întâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frica, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbeasca cu îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu."
( "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie")
pentru textul : astenii infantile deDe fapt, dacă stau bine şi citesc, întreg textul este frumos - sărac termen, "frumosul" ăsta, dar atât de încăpator, totuşi. Nimic forţat, nimic preţios; natural. Şi atât de cuminte...
Felicitări!
pi pun es: vino mai des pe aici!
pentru textul : mov de„vănăt” e intenționat, ori intenționai un „vânăt”? în rest nu știu eu prea multe. atâta că nu e mai sinceră decât sticla aia cu vodcă.
pentru textul : de n luate câte două dee imensa fotografia si iese din formatul paginii. e dezavantajos. as aprecia daca ai micsora-o. voi reveni pentru texte.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante deStii care e problema ta Bobadil? Stii de ce esti tu nefericit? Pentru ca in loc sa citesti texte, citesti comentarii. Si dupa aia le si "comentezi". Nu mai spun ca e neregulamentar dar nu e nici corect, pentru ca ii pui pe ceilalti comentatori in situatia ingrata de a alege intre a continua sa respecte regulamentul si sa nu iti raspunda sau a incalca regulamentul si a se lansa in diatribe cu tine. Iar daca toti am transforma posibilitatea de comentare pe hermeneia intr-un chat atunci cred ca majoritatea care posteaza aici ar zice "ce timpenie!, la ce imi foloseste sa mai postez literatra aici ca si asa asta nu e decit un pretext, pe nimeni nu intereseaza ce scriu."
pentru textul : mirabela nu există deRevin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
doar o părere
pentru textul : în vama de la oancea deEugen
se schimba destul de frecvent nu numai numerele la case ci si numele strazilor, doar exista un serviciu specializat in acest sens...nomenclatura strazilor :) in plus e un oras compozit din multe puncte de vedere; daca te-ai obisnuit o vreme cu el nu mai are nimic obsedant...parerea mea. totul e ce vrei dupa ce te obisnuiesti...
pentru textul : să schimbăm numerele la case deAlma, foarte bune observațiile tale. Tocmai prelucram "optzecismele" și eliminam "firele de nisip" în plus așternute de mine ici-colo. E încadrat aici la experiment pentru că nu consider că acum scriu poezie. Poate că aici se pot încadra de fapt toate textele mele. Mulțumesc pentru că ai simțit forța interioară.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deDoamna Suse, aveți dreptate. sînt probabil vinovat de o greșeală de limbă. română. deși NODEX spune:
SORȚ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. ◊ A trage la ~i a hotărî ceva prin sorți. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilități de reușită. /Din sorți pl. de la soartă
deci nu îmi este clar dacă am sau nu am voie să scriu „trag la sorț”. poate un lingvist din cei mulți care ne sînt colegi pe site poate să ne lumineze cu privire la aceasta.
pentru textul : domnule Labiș debineinteles Ela, niciodata vineri...ai inteles.
pentru textul : niciodată vineri de"de multe ori cred că ești un bărbat excentric iubești răscolind pământul cu mâinile după ultimii bulbi peste care alții au trecut lamă de buldozer", aceste versuri îmi par a fi și motivul, și scopul pentru care ai scris acest poem explicativ.
pentru textul : luna de faguri deBelizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
pentru textul : Paraidolia deUn text care curge destul de firesc din care se evidentiaza tenta de litanie. Nu pot spune ca impresioneaza in vreun fel, mi se pare destul de bonom. In final ati folosit niste sintagme destul de uzitate "sperante trecatoare", "eterne regrete" . Ialin
pentru textul : Sub fardul dimineții deMie textul, mai ales ideea lui mi-a placut in mod deosebit. Iata si o varianta pe care mi-am permis sa o creionez: uneori, depărtarea mea de Dumnezeu e precum gustul fructelor necoapte, atunci, oameni îmi par plătiți să fie sadici, plătiți să urle, să plângă, să fie extratereștri, criminali, hoți, oameni plătiți să fie victime… sau orice altceva decât ei. probabil pe mine cineva m-a plătit să fiu trist, pentru că simt deseori cum ies din cadru când privesc cerul.
pentru textul : noapte de pământ ars dePagini