La aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
mulțumim consiliului pentru urări. deopotrivă lui și utilizatorilor/vizitatorilor acestui site un Crăciun cu bucurie și îngăduință. zile bune cu sănătate și inspirație. La Mulți Ani!
probabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
ersuri, eresuri, arsuri sau versuri? E un amalgam, dar nu e tocmai rău. Mai perie textul de frazări de genul: "doar sa invatam s-o folosim", "vesele amandoua" ș.a. Apreciez: "negociez distanta cu ajutorul fumului".
Mădă, mie îmi place. Am o singură reținere la "dedesubtu-i". E doar părerea mea. Acolo îmi pare acest cuvânt greu pe limbă:)
foarte frumoasă obsevația cu "mereu Jack" și tot ce decurge simbolic de aici. fluența textului e bună. mă bucur să văd cât ai progresat... cum creștea Făt-Frumos:) felicitări!
Un text cu amprentele locurilor și ale oamenilor de demult, dar și ale lecturilor, ale prozelor clasice parcurse de autoare. M-ai câștigat prin tehnica detaliului, m-ai luat acolo și am cunoscut locurile și oamenii cu simțirile tale. Mi-a amintit de locurile natale, de râul Suceava care trece pe lângă sat, de barcă, de inundații...
E ca un documentar.
Nu e perfect. Se mai reiau unele idei, se explică unde nu e cazul, repeți de multe ori "odinioară", mai trebuie revizuită punctuația, e și un typo. Însă mi-a plăcut! E un decupaj de loc drag atins de o ușoară nostalgie pentru ceea ce a fost cândva... foarte bine susținut acest timp, " cândva".
...N-are absolut niciun rost să-mi argumentez titlul, căci, în fond, despre asta e vorba (un titlu), pentru că, înspre rezolvarea acestei probleme, ar trebui s-o luăm din universul bacovian, discuţie mult prea mare pentru timpurile noastre. Am să mă rezum repetându-mă: am preluat mecanismul monotoniei, latenţa versului din vers, mişcarea din nemişcare, + puţină atmosferă. Aproape nimic simbolic, nimic estetic.
...Licenţa aia nu vine din lipsa rimei, doamnă! Asta mai lipseşte, să ne apucăm la trântit licenţe din neajunsuri de rimă (plus de asta, licenţa vine înainte de-a forma rima, aşadar nu are cum să fie acesta motivul. În treacăt fie spus, niciun exemplu al d-voastră nu este rimă pentru "înţeleptic"). Miza încercării de licenţă este alta: obţinerea unui adverb (cu sensul, evident, de "în mod înţelept").
..."Cel septic" - nici mie nu-mi place. Însă, pân-oi găsi ceva mai bun, asta e.
De ce nu "aseptc"? Pentru că este exact contrariul ideii mele (viata ca un reflex microbian, nu ca unul lipsit de microbi) E un motiv destul de bun?
finalu-mi place de-a binelea! prima parte mi se pare impopotonata rau... adica mai rau decat permite "legea":) sunt imagini faine si acolo, nu zic nu! finalul ar putea fi cheia textului, cu conditia sa mai simplifici. zic eu, chiar daca nu stiu cum as face asta:) spor in toate cele bune!
Citind, călătoream prin locuri exotice, plajă, soare, valuri -dar nu ucigătoare- şi am văzut o femeie... zidită. Uf! Bine că spre sfârşit ai eliberat-o, căci altfel se termina trist ! Frumos, mi-a plăcut, m-ai făcut să visez citind, prin versuri scurte ai făcut un film... de lung metraj.
,,iar eu te voi dezlega de blestemul ruginii", mi-a plăcut în mod deosebit.
Un text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
Nu uita de promisiune, Virgil!
Profetule, ma tem ca vrei sa-mi impui ceea ce ar trebui sa scriu eu într-un comentariu. Lucru care , evindent, nu tine de competenta ta, atâta timp cât ma mentin în limitele decentei ai într-un cadru civilizat.
Eu sunt un om liber si încercarile oricui de a ma încorseta, nu fac decât sa ma stimuleze în a face exact contrariul.
Cu cele bune.
Meditez sau bat câmpii? A filosofa nu însemnează să bat câmpii. Se demonstrează matematic. Filosofia este matematică.
Am citit cu interes acest material şi, ca simplu om, m-am întrebat dacă nu toate aceste căutări ale fiinţei noastre sunt mai realizabile în contextul în care fiecare îşi propune să ajungă cu el însuşi într-un anumit punct, până unde poate mai exact, până unde voinţa lui se contopeşte cumva cu dorinţa. Deşi interpretarea lor este diferită, putem să susţinem realizarea definiţiilor (care, iarăşi, sunt proprii individului – prin urmare nu vom şti niciodată concret despre natura faptelor noastre, despre ce a spus un Hobbes sau ce a spus un Locke sau un Berkeley putem şti dar e de preferat să rămânem omul obiectiv atât cât ne permite natura umană) situîndu-le pe acelaşi taler, oare nu există o contradicţie între cei doi termeni? Este de ajunsă voinţa ca să-ţi doreşti să atingi un prag de exemplu, de orice natură ar fi el? Adică dacă eu îmi doresc să contruiesc o navă spaţială, repet, îmi doresc acest lucru cu ardoare, înseamnă că şi pot? Atunci putem spune că voinţa este supusă putinţei. Trebuie să-mi pun întrebarea dacă şi pot pentru că de dorit, o putem dori. Dorinţa este o senzaţie pe când atunci când spun „eu pot” trebuie să o fac concret, să o dovedesc. Căutatea înseamnă libertate în gândire, libertate în viaţa naturală, lipsă de constrângere, un fenomen lăsat slobod, ceva care să nu împiedice un altceva ca să mă facă pe mine omul să îmi doresc căutarea, să lupt pentru căutarea asta, să devin mai bună cu mine însămi, prin dorinţă, voinţă, asumare, prin căutarea de adevăr cât mai aproape de sensul lui, evident, inexact, să pot să-mi dovedesc morala ca datorie pentru faptul că vieţuiesc un spaţiu cu timp .
Şi dacă empirismul este exact ce este, adică un susţinător al naturii, însemnează că trăim o realitate sub toate formele ei existenţiale. Şi dacă absurdul ne face să fim realişti, pornind de la axiome, de ce să nu învârtim câte o rotiţă, cum spunea şi Petre Ţuţea, unul dintre cei mai mari gânditori ai noştri şi poate mai mult de atât, omul ca fiinţă supremă, şi să vedem dacă şi „putem”.
Cu scuzele de rigoare adresate lui Manolescu Gorun, mărturisesc: atât am simţit că pot renunţa, timp de 40 de minute, la timpul destinat altui lucru. Şi cum vorba "nu am timp" să fac ceva mi se pare destul de orgolioasă, am preferat mereu să îmi găsesc timp, să-mi fac timp pentru că ţine de puterea mea ca rege. Şi cum un mare empirist spunea că pacea nu poate fi instaurată decât dacă fiecare renunţă la propriile interese, Manolescu Gorun, nu am niciun interes să vă mint dar nu promit că nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul.
că versul acesta: "singurătate lipită cu obrazul de ferestră" (atenţie la omisiune!) mă face să văd atâtea ipostaze, atâtea tablouri care emoţionează puternic, încât restul aproape că nu simt să mai lecturez.
am remarcat începutul care se suprapune pe final. un portret al singurătăţii, pictat pe sticlă.
excelent, e un poem în care îmi place melanjul de textualism fresh și metafizic modernist. remarc la fel ca Raluca un început foarte bun dar și un final pe gustul meu. e doar opinia mea însă uite:
Păi dacă-i pe-aşa,
ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru
aici stă ideea textului. frumos, Adrian! am rezonat!
da, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
Oricum ar fi ma bucur sa te recitesc aici pe Hermeneia si sper ca nu vor mai fi alte "chestii" care sa te impiedice sa publici in acest spatiu virtual. Acum eu marturisesc ca am avut intotdeauna o oarecare dificultate in a descrifra simbolurile poetice pe care tu le folosesti. Uneori am crezut ca le pricep (dar ma inselam, desigur) alteori nici nu incercam pentru ca mi le simteam inaccesibile. Poate ca poemul este prea incarcat sau poate ca eu sunt un cititor de poezie prea rudimentar. Oricum ar fi, eu remarc rafinamentul si estetica acestui text. Sper sa mai scrii, te voi citi cu acelasi interes si mereu voi incerca sa te inteleg chiar daca nu voi reusi. Asta e la urma urmei :-) Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Felicitari Virgil! Site-ul tau e ca o rochie noua: ma tot uit din fata din spate? Does my poetry look big in this???:)
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 demultumesc hialin. este adevarat, se spune a prosterna
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deExact asta spuneam şi eu, Roxana - hai să nu ne înghiontim! Cred, sper c-o să ne vedem data viitoare.
Felicitări pentru eforturi!
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. decontinuati, domnule manolescu. s-ar putea ca unii sa citeasca
pentru textul : Florin Mugur deAlina, onorat. Stiu ca are legatura comentariul tau cu textul si mai stiu ca insusi comentariu tau e in sine o poezie.
pentru textul : national treasure deLa aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență demulțumim consiliului pentru urări. deopotrivă lui și utilizatorilor/vizitatorilor acestui site un Crăciun cu bucurie și îngăduință. zile bune cu sănătate și inspirație. La Mulți Ani!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 decu siguranţă unii au nevoie de încurajări. de ce să îi dez(e)amăgim...?
pentru textul : death by numbers deprobabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deersuri, eresuri, arsuri sau versuri? E un amalgam, dar nu e tocmai rău. Mai perie textul de frazări de genul: "doar sa invatam s-o folosim", "vesele amandoua" ș.a. Apreciez: "negociez distanta cu ajutorul fumului".
pentru textul : ersuri deSilvia, mereu am fost dramatica din fire, de ce ar lipsi din poemele mele efectul de scena, bombastic au ba, fortat sau nu, etc sau etc?! :)
pentru textul : corespondență de septembrie deMădă, mie îmi place. Am o singură reținere la "dedesubtu-i". E doar părerea mea. Acolo îmi pare acest cuvânt greu pe limbă:)
foarte frumoasă obsevația cu "mereu Jack" și tot ce decurge simbolic de aici. fluența textului e bună. mă bucur să văd cât ai progresat... cum creștea Făt-Frumos:) felicitări!
pentru textul : mereu Jack deUn text cu amprentele locurilor și ale oamenilor de demult, dar și ale lecturilor, ale prozelor clasice parcurse de autoare. M-ai câștigat prin tehnica detaliului, m-ai luat acolo și am cunoscut locurile și oamenii cu simțirile tale. Mi-a amintit de locurile natale, de râul Suceava care trece pe lângă sat, de barcă, de inundații...
pentru textul : Barajul deE ca un documentar.
Nu e perfect. Se mai reiau unele idei, se explică unde nu e cazul, repeți de multe ori "odinioară", mai trebuie revizuită punctuația, e și un typo. Însă mi-a plăcut! E un decupaj de loc drag atins de o ușoară nostalgie pentru ceea ce a fost cândva... foarte bine susținut acest timp, " cândva".
Raspuns
...N-are absolut niciun rost să-mi argumentez titlul, căci, în fond, despre asta e vorba (un titlu), pentru că, înspre rezolvarea acestei probleme, ar trebui s-o luăm din universul bacovian, discuţie mult prea mare pentru timpurile noastre. Am să mă rezum repetându-mă: am preluat mecanismul monotoniei, latenţa versului din vers, mişcarea din nemişcare, + puţină atmosferă. Aproape nimic simbolic, nimic estetic.
...Licenţa aia nu vine din lipsa rimei, doamnă! Asta mai lipseşte, să ne apucăm la trântit licenţe din neajunsuri de rimă (plus de asta, licenţa vine înainte de-a forma rima, aşadar nu are cum să fie acesta motivul. În treacăt fie spus, niciun exemplu al d-voastră nu este rimă pentru "înţeleptic"). Miza încercării de licenţă este alta: obţinerea unui adverb (cu sensul, evident, de "în mod înţelept").
..."Cel septic" - nici mie nu-mi place. Însă, pân-oi găsi ceva mai bun, asta e.
De ce nu "aseptc"? Pentru că este exact contrariul ideii mele (viata ca un reflex microbian, nu ca unul lipsit de microbi) E un motiv destul de bun?
Mulţumesc de trecere şi comentariu!
pentru textul : Bacoviană dema tem ca rationalizezi prea mult hialin.
pentru textul : angst deDacă textul se termina la "degetele ude", era ok.
pentru textul : Zile prin care trecem ca oamenii deCe urmează e teoria pantofului înfuriat.
Cristina draga, sint pur si simplu niste note/impresii despre calatorii/peisaje/idei reale. insa nu de pe ruta Iasi Dorohoi via Trusesti.
pentru textul : Ruines de Rome definalu-mi place de-a binelea! prima parte mi se pare impopotonata rau... adica mai rau decat permite "legea":) sunt imagini faine si acolo, nu zic nu! finalul ar putea fi cheia textului, cu conditia sa mai simplifici. zic eu, chiar daca nu stiu cum as face asta:) spor in toate cele bune!
pentru textul : din cartea eclesiastului deCristina, ma bucur ca ai rezonat - atat spiritual, cat si cerebral. Multumesc pentru trecere si comentariu!
pentru textul : Sub soarele Perugiei deCitind, călătoream prin locuri exotice, plajă, soare, valuri -dar nu ucigătoare- şi am văzut o femeie... zidită. Uf! Bine că spre sfârşit ai eliberat-o, căci altfel se termina trist ! Frumos, mi-a plăcut, m-ai făcut să visez citind, prin versuri scurte ai făcut un film... de lung metraj.
pentru textul : despre un alt fel de dragoste de,,iar eu te voi dezlega de blestemul ruginii", mi-a plăcut în mod deosebit.
Un text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
pentru textul : french kiss vegetal deNu uita de promisiune, Virgil!
Cristina, Călin,
pentru textul : punctul pe i demulțumesc.
Profetule, ma tem ca vrei sa-mi impui ceea ce ar trebui sa scriu eu într-un comentariu. Lucru care , evindent, nu tine de competenta ta, atâta timp cât ma mentin în limitele decentei ai într-un cadru civilizat.
pentru textul : antidedicaţie deEu sunt un om liber si încercarile oricui de a ma încorseta, nu fac decât sa ma stimuleze în a face exact contrariul.
Cu cele bune.
Meditez sau bat câmpii? A filosofa nu însemnează să bat câmpii. Se demonstrează matematic. Filosofia este matematică.
Am citit cu interes acest material şi, ca simplu om, m-am întrebat dacă nu toate aceste căutări ale fiinţei noastre sunt mai realizabile în contextul în care fiecare îşi propune să ajungă cu el însuşi într-un anumit punct, până unde poate mai exact, până unde voinţa lui se contopeşte cumva cu dorinţa. Deşi interpretarea lor este diferită, putem să susţinem realizarea definiţiilor (care, iarăşi, sunt proprii individului – prin urmare nu vom şti niciodată concret despre natura faptelor noastre, despre ce a spus un Hobbes sau ce a spus un Locke sau un Berkeley putem şti dar e de preferat să rămânem omul obiectiv atât cât ne permite natura umană) situîndu-le pe acelaşi taler, oare nu există o contradicţie între cei doi termeni? Este de ajunsă voinţa ca să-ţi doreşti să atingi un prag de exemplu, de orice natură ar fi el? Adică dacă eu îmi doresc să contruiesc o navă spaţială, repet, îmi doresc acest lucru cu ardoare, înseamnă că şi pot? Atunci putem spune că voinţa este supusă putinţei. Trebuie să-mi pun întrebarea dacă şi pot pentru că de dorit, o putem dori. Dorinţa este o senzaţie pe când atunci când spun „eu pot” trebuie să o fac concret, să o dovedesc. Căutatea înseamnă libertate în gândire, libertate în viaţa naturală, lipsă de constrângere, un fenomen lăsat slobod, ceva care să nu împiedice un altceva ca să mă facă pe mine omul să îmi doresc căutarea, să lupt pentru căutarea asta, să devin mai bună cu mine însămi, prin dorinţă, voinţă, asumare, prin căutarea de adevăr cât mai aproape de sensul lui, evident, inexact, să pot să-mi dovedesc morala ca datorie pentru faptul că vieţuiesc un spaţiu cu timp .
Şi dacă empirismul este exact ce este, adică un susţinător al naturii, însemnează că trăim o realitate sub toate formele ei existenţiale. Şi dacă absurdul ne face să fim realişti, pornind de la axiome, de ce să nu învârtim câte o rotiţă, cum spunea şi Petre Ţuţea, unul dintre cei mai mari gânditori ai noştri şi poate mai mult de atât, omul ca fiinţă supremă, şi să vedem dacă şi „putem”.
Cu scuzele de rigoare adresate lui Manolescu Gorun, mărturisesc: atât am simţit că pot renunţa, timp de 40 de minute, la timpul destinat altui lucru. Şi cum vorba "nu am timp" să fac ceva mi se pare destul de orgolioasă, am preferat mereu să îmi găsesc timp, să-mi fac timp pentru că ţine de puterea mea ca rege. Şi cum un mare empirist spunea că pacea nu poate fi instaurată decât dacă fiecare renunţă la propriile interese, Manolescu Gorun, nu am niciun interes să vă mint dar nu promit că nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul.
cu drag,
pentru textul : De ce este „Reducţia fenomenologică” o Meditaţie Radicală? desilvia
că versul acesta: "singurătate lipită cu obrazul de ferestră" (atenţie la omisiune!) mă face să văd atâtea ipostaze, atâtea tablouri care emoţionează puternic, încât restul aproape că nu simt să mai lecturez.
pentru textul : defunctis amor deam remarcat începutul care se suprapune pe final. un portret al singurătăţii, pictat pe sticlă.
excelent, e un poem în care îmi place melanjul de textualism fresh și metafizic modernist. remarc la fel ca Raluca un început foarte bun dar și un final pe gustul meu. e doar opinia mea însă uite:
Păi dacă-i pe-aşa,
ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru
aici stă ideea textului. frumos, Adrian! am rezonat!
pentru textul : Cub rubick deIoan, şi în cazul tău ar trebui acum să îţi poţi publica textul.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deda, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
pentru textul : de la dreapta la stânga deOricum ar fi ma bucur sa te recitesc aici pe Hermeneia si sper ca nu vor mai fi alte "chestii" care sa te impiedice sa publici in acest spatiu virtual. Acum eu marturisesc ca am avut intotdeauna o oarecare dificultate in a descrifra simbolurile poetice pe care tu le folosesti. Uneori am crezut ca le pricep (dar ma inselam, desigur) alteori nici nu incercam pentru ca mi le simteam inaccesibile. Poate ca poemul este prea incarcat sau poate ca eu sunt un cititor de poezie prea rudimentar. Oricum ar fi, eu remarc rafinamentul si estetica acestui text. Sper sa mai scrii, te voi citi cu acelasi interes si mereu voi incerca sa te inteleg chiar daca nu voi reusi. Asta e la urma urmei :-) Andu
pentru textul : poem pentru umărul stâng detext care începe sudo-sapiențist și se încheie într-o metaforă confuză
pentru textul : deşertăciune dePagini