...tot in legatura cu profetiile, psalmotiile astea de care vorbesc virgil si nicodem. (dar si eu, ca sa fiu cinstit). eu cred ca e bine sa fie discutate anumite lucruri liber si deschis. insa nu toate, ca nu permite Regulamentul sitului. iar despre credinta nu stiu daca e voie... ...s-ar putea ca nicodem sa fie un autentic marturisitor al apocalipsei, iar virgil un veritabil teolog ex cathedra. amandoi au dreptate in felul lor. dar si altii au la fel de mare dreptate, si aceia -in felul lor. dar pana la urma virgil e director de site, si are grija ca nimeni sa nu uite de treaba asta. asa ca nicodem, pazea!!!
Este pozitiv felul in care s-a calmat situatia. Toata lumea are de castigat. Probabil ca a fost si din cauza caldurilor mari, daca si la mine, in Montreal, au trecut de 30... Va apreciez pe toti, aveti caractere puternice!
Ps.
Exista trenuri care ajung sau care pleaca sau care tranziteaza gara. Si fiecare are sunetul specicic. Asta asa ca o explicatie suplimentare pentru care nu eram dator.
Imi place mult "acum le-aș spune bărbaților despre cum ninge iar eu sunt femeia fără de țipăt nu am loc printre femeile planetei asta să știe dar în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva acte" iubesc femeia fără țipăt....mă regăsesc în ea..dar "nici nu cunosc nici un înger dispus să formeze un număr de telefon", poate mâine... cu drag, erika
"Călăul vine, zâmbind dulce" hai ca e tare :)) de-a rîsu plînsu =)) mi-l si imaginez pe gîdele tau. un adevarat chirurg, "Cu mână sigură, ușoară". interesanta si atmosfera ;) apropo, ma bucur sa mai fiu si muz ;))
D-na Ioana, multumesc pentru semn si ca ati observat poezia.Asemenea, D-na Nicolaev. D-le Titarenco, voi schimba fotografia daca este neaparat necesar.Colajul poetic consta in "lipirea"mai multor idei, formarea mai multor nuclee in text.Nu sunt insa prea sigura ca am incadrat poezia unde trebuia, deoarece e prima oara cand postez si nu cunosc inca foarte bine cum sa incadrez corect un text.Voi incerca in viitor sa nu mai gresesc. Multumesc tuturor pentru pareri si semne. O zi frumoasa!
da, este un film cu acest tiltu. inițial am intitulat textul ”secvențe după dealuri”, sau cam pe aici. apoi mi-am amintit de acest film și am modificat.
Pe cȃnd? Pe cȃnd…s-o putea. Deocamdată sunt într-o criză de potențial psihic. Numai bun de scris poezie. Pentru cine e în stare. Nu sunt sigur dacă și pentru mine. Cred că știi: treaba asta cu „admirația” în ceea ce privește poezia, între noi ierarhia e inversă. Mulțam pentru semn.
cam infantilă. în umila mea părere. probabil ca text ludic e acceptabil sau poate o parodie vis a vis de îngeri și fluturi (despre care s-a scris, cred eu, ad nauseam).
Gorune, parca prea minimalist poemul asta, e mai scurt ca un haiku. Mi-a placut sa-l citesc, dar parca prefer scrierile tale care-mi pun mintea mai mult la contributie. Andu
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
prietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
o poezie frumoasă. Scrisă parcă fără niciun efort, curge firesc ,suplu.Imi place genul ăsta minimalist cumva iar aici văd un peisaj sufletesc redat intr-un mod sensibil și proaspăt.
Singurul lucru la care aș renunța este ”dacă ar fi un labrador, aș alerga cu ea până
nu ne-ar mai vedea nimeni.”
E cumva redundant. Nu atât de mult însă încât să strice întregul, deși cred că ar fi mai bine fără.
Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
Cami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
iată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
Am zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
un motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
Mă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...tot in legatura cu profetiile, psalmotiile astea de care vorbesc virgil si nicodem. (dar si eu, ca sa fiu cinstit). eu cred ca e bine sa fie discutate anumite lucruri liber si deschis. insa nu toate, ca nu permite Regulamentul sitului. iar despre credinta nu stiu daca e voie... ...s-ar putea ca nicodem sa fie un autentic marturisitor al apocalipsei, iar virgil un veritabil teolog ex cathedra. amandoi au dreptate in felul lor. dar si altii au la fel de mare dreptate, si aceia -in felul lor. dar pana la urma virgil e director de site, si are grija ca nimeni sa nu uite de treaba asta. asa ca nicodem, pazea!!!
pentru textul : psalm deeh. în săbii să ne tăiem sau în buzdugane să ne luptăm?:)) oricum rock rules...
pentru textul : just scream peace deUn text despre amăgirea de tip conspiraţional vs autoamăgirea conştientă.
"o ploaie îşi trece degetele uscate prin păru-mi" - nu-i înţeleg rostul cratimei (în afara poetizării). "...prin părul meu" ar fi atât de firesc...
pentru textul : în aşteptarea trecutului deEste pozitiv felul in care s-a calmat situatia. Toata lumea are de castigat. Probabil ca a fost si din cauza caldurilor mari, daca si la mine, in Montreal, au trecut de 30... Va apreciez pe toti, aveti caractere puternice!
pentru textul : Umbra. dePs.
pentru textul : laparovision deExista trenuri care ajung sau care pleaca sau care tranziteaza gara. Si fiecare are sunetul specicic. Asta asa ca o explicatie suplimentare pentru care nu eram dator.
Mă bucură trecerea ta.
Cu stimă
pentru textul : Cerul nu cade. E doar o amăgire a ochilor mei. deImi place mult "acum le-aș spune bărbaților despre cum ninge iar eu sunt femeia fără de țipăt nu am loc printre femeile planetei asta să știe dar în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva acte" iubesc femeia fără țipăt....mă regăsesc în ea..dar "nici nu cunosc nici un înger dispus să formeze un număr de telefon", poate mâine... cu drag, erika
pentru textul : Femeia fără țipăt defelicitări djamal și eu mă bucur că încă exiști... uite așa ne împotrivim noi destinului, right?
pentru textul : Poemele lui Djamal Mahmoud deel vrea să murim, noi vrem să trăim
ave
"Călăul vine, zâmbind dulce" hai ca e tare :)) de-a rîsu plînsu =)) mi-l si imaginez pe gîdele tau. un adevarat chirurg, "Cu mână sigură, ușoară". interesanta si atmosfera ;) apropo, ma bucur sa mai fiu si muz ;))
pentru textul : Gâdilat de gâde deD-na Ioana, multumesc pentru semn si ca ati observat poezia.Asemenea, D-na Nicolaev. D-le Titarenco, voi schimba fotografia daca este neaparat necesar.Colajul poetic consta in "lipirea"mai multor idei, formarea mai multor nuclee in text.Nu sunt insa prea sigura ca am incadrat poezia unde trebuia, deoarece e prima oara cand postez si nu cunosc inca foarte bine cum sa incadrez corect un text.Voi incerca in viitor sa nu mai gresesc. Multumesc tuturor pentru pareri si semne. O zi frumoasa!
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deda, este un film cu acest tiltu. inițial am intitulat textul ”secvențe după dealuri”, sau cam pe aici. apoi mi-am amintit de acest film și am modificat.
da, evocarea. și noi...
pentru textul : după deal dePe cȃnd? Pe cȃnd…s-o putea. Deocamdată sunt într-o criză de potențial psihic. Numai bun de scris poezie. Pentru cine e în stare. Nu sunt sigur dacă și pentru mine. Cred că știi: treaba asta cu „admirația” în ceea ce privește poezia, între noi ierarhia e inversă. Mulțam pentru semn.
pentru textul : Viol consimțit deîncă ai diacritice puse greșit în text
pentru textul : Singurătate pe margini de urme decam infantilă. în umila mea părere. probabil ca text ludic e acceptabil sau poate o parodie vis a vis de îngeri și fluturi (despre care s-a scris, cred eu, ad nauseam).
pentru textul : alergie la îngeri deGorune, parca prea minimalist poemul asta, e mai scurt ca un haiku. Mi-a placut sa-l citesc, dar parca prefer scrierile tale care-mi pun mintea mai mult la contributie. Andu
pentru textul : * deFoarte frumos, iar finalul este superb pășind încet pe urmele tale într-o sală de așteptare golită de timp
pentru textul : cuvintele sînt demultumesc de atenţionare!
pentru textul : cândva dezbinând deViorel, Paul, Ionuţ,
vă mulţumesc.
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
pentru textul : aşteptarea după Simion de"era odată o ţară a cărei singur locuitor" - de corectat acordul.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deprietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
pentru textul : pietrele umbrei deo poezie frumoasă. Scrisă parcă fără niciun efort, curge firesc ,suplu.Imi place genul ăsta minimalist cumva iar aici văd un peisaj sufletesc redat intr-un mod sensibil și proaspăt.
Singurul lucru la care aș renunța este ”dacă ar fi un labrador, aș alerga cu ea până
nu ne-ar mai vedea nimeni.”
E cumva redundant. Nu atât de mult însă încât să strice întregul, deși cred că ar fi mai bine fără.
Oricum o scriere reușită. O trec la ”preferințe”
pentru textul : sing me a hungarian song deScuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
pentru textul : emanație deCami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deiată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deAm zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
pentru textul : mic poem deDar tu ești un sonetist împătimit și descurci destul de bine. Sunt curioasă: de ce nu rimă albă? Sau nu am ajuns eu cu lectura până acolo?
pentru textul : Popas deun motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
mi-a plăcut mult, aşa încât, notez.
pentru textul : întrebare atât de aproape dedin
nimic nu mi se pare mai înălţător
decât îndemnul şi calea de urmat
pentru sufletul meu neliniştit
căzut acum în smerenie
în
nimic nu pare mai înălţător
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie
Mulţumesc Anna, pentru aprecierea şi părerea ta corectă.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine de... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
pentru textul : Epilog deMă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
pentru textul : nothing important dePagini