Remarc două imagini foarte sugestive:
,,ochii mari despica şovăiala" şi
,,numai una
ascunsă într-un arbore răsucit şi strâmb
înghesuia crucile sub aripi" . Cred că aici este bine sugerată empatia şi jertfa facerii de bine. Misticismul e foarte bine dozat. Uneori facem şi noi cruci înghesuite şi rugăciuni în taină prea apăsaţi de griji şi temeri. Poate acelea sunt cele mai sincere.
Cred că ultimul vers e de prisos. Tremurul e foarte bine sugerat în versurile precedente.
Mi-am făcut plăcere să recitesc acest poem, Mihaela! :)
si inca ceva. rog sa tineti cont. sunt membru hermeneia de sapte luni si am acordat pina acum, inclusiv cu aceasta 4 penite. nu cred ca am reusit să "bagatelizez" ceva, dacă-i să vă citez.
Marian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
da, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
"se deschid lacăte numai la ore fixe închidem inventarul culorilor nu mai e loc pentru vorbe de fum" Asta spune, cu un fel de rabdare stoica - autoarea. Merita sa aiba lumea incredere intr-un astfel de inceput poetic. Pentru aceasta minuscula iesire din anonimat - o penita. Dancus
Ariana, Aranca, mulțumesc mult. Anul acesta, parcă, România e reprezentată mai bine decât în anii trecuți. Trebuie menționat și faptul că Institutul Cultural Român din Tel-Aviv (sub conducerea Madeei Axinciuc) va organiza pe data de 26 februarie conferința "Avangarda românească în documente inedite" , conferință susținută de Nicolae Țone, directorul editurii "Vinea", prezentă la Târg.
Poate că suna mai bine "cărări par nefiresc drepte paralele". E o inversiune care mie nu mi se pare că sună nicicum. La fel, e doar o părere. Și eu sunt Cami (aici fără dumneavoastră). Mă bucur că mai am un cititor.
typo scuze 'frustrările'
... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
interesanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
si iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
Sapphire... cu adevarat a fi intim cu Dumnezeu sau el cu noi nu este o imagine pe care sa o poti digera atat de usor insa as vrea ca aceasta sa fie inteleasa dincolo de orice conditionari de natura religioasa si totusi intr-un registru al sacrului... e un paradox pe acolo pe undeva. Ai talmacit bine finalul. Alma... sa stii ca la inceput asa a si fost insa am optat sa renunt la impulsul de a servi lectorul cu o portie de dulceata de trandafiri... am lasat numai paharul cu apa din fantana.
frunze de nuc
suliţi trecându-mi prin rozaliul inocenţei
din care a supt
ca un paianjen
ultimul bărbat despre care
nu ştiu nimic altceva decât mirosul
arginţilor
imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
oare vom putea vreodată să ne eliberăm de aceste temeri. de teama „datului cu puterea”? puterea cui? ce putere? ce „pot” face eu? ce ”vă pot face” eu? ce vă pot da sau lua eu? am senzația că trăim (continuăm să trăim) o tragedie kafkiană. și nu resping prin asta teama margăi ca fiind neautentică. tocmai faptul că e autentică mă ucide. cînd am început hermeneia acum cinci ani și jumătate am făcut-o tocmai cu această dorință, cu această obsesie idealistă. a unui spațiu altfel. altfel mai ales din acest punct de vedere. am plecat atunci dintr-un alt spațiu, de pe un alt site, tocmai din cauza acestei lehamite. lehamitea față de puterea căreia îi place să fie lingușită și care împarte pomeni la milogii și norodul care o adulează. lehamitea față de obsedanta deprindere a plecăciunii și temenelelor, a convingerii că dacă vrei să urci cu o treaptă pe un fel de scară imaginară a absurdului trebuie să pupi în cur cu sîrguință. am vrut să să fie altfel și cu siguranță am fost numit și chiar s-a scris despre mine că sînt dictator, că domin, că stăpînesc ca un tiran, tocmai pentru că în anumite momente mi-am pierdut răbdarea să tot aștept ca în mod natural oamenii să își îndrepte spinarea. poate că am fost dictator în încercarea mea de a-i ajuta să fie drepți, să fie liberi și responsabili. am mai spus-o de zeci de ori poate: nimeni care a fost sau este pe hermeneia nu poate să spună că a obținut ceva de la mine pentru că m-a lingușit. și nimeni, absolut nimeni nu poate să spună ca a fost ostracizat sau nedreptățit de mine pentru că și-a exprimat opinia negativă față de ceva scris de mine. dau un premiu la primul care poate identifica cu dovezi o astfel de întîmplare. ba mai mult, de cele mai multe ori mi-am exercitat dreptul de veto pentru a nu sancționa (deși ar fi fost corect) un anumit membru hermeneia care m-a jignit sau m-a atacat la persoană. am făcut absolut tot ce a fost omenește posibil ca să nu se poată niciodată spune că pe hermeneia puterea politică, administrativă a avut vreodată vreo atingere asupra unei judecăți de natură artistică oricît ar fi fost ea de mică. și totuși temerile și apucăturile fanariote sînt tot acolo. nimeni nu își dă seama cît de mult mă afectează asta.
da, textul de mai sus probabil nu este perfect scris. poate că cineva ar putea să scrie un îndrumar pentru asta. deși mă tem că există tot felul de reguli și soluții contradictorii. am încercat să fiu „creativ” cînd nu am știut. nu am pretenția a fi un prozator. după cum nu am pretenția a fi un poet. tocmai de aceea dacă va fi să public vreodată pe hîrtie voi avea nevoie de un editor.
Ioana, cei de față se exclud. Nu era vorba de tine. Pentru că eu nu nu mă ascund după deget. La mine „ce-i în gușă e și-n căpușă”. Nu insinuez și nu bat apropouri, ci o spun direct în față. Dacă era vorba de tine, o spuneam sus și tare. Revin încă o dată asupra textului tău: este un text slăbuț, pentru că sunt exagerate/accentuate tușele.Este un text care mizează pe o singură idee, și-aceea gâtuită. Am adus o completare com-lui lui Virgil, pentru că, anomalia despre care vorbești tu în text este una polimorfă și se manifestă sub mai multe înfățișări. Anomalia ta umană din text nu este cu mult mai rea ori hidoasă, decât anomalia pe care am adus-o eu ca exemplu. Lucrul cel mai rău care se poate întâmpla și care chiar se întâmplă este faptul că ajungem să ne obișnuim cu astfel de fenomene ... pentru că suntem căldicei și tolerăm astfel de specimene, în loc să le înfierăm. Suntem nevolnici, convenitori, afaceriști, adaptabili, zâmbim(când ni se cere), închidem ochii și ne facem că nu vedem ...
Cât despre deraieri, iarăși exagerezi - comentariul meu doar în aparență nu are legătură cu textul, de fapt, aduce ca exemplu un alt fel de terorism, mult mai subtil și, în consecință, demn de și mai mare dispreț din partea celorlalți. Comu-ul meu de mai sus e deraiat în măsura în care textul tău e un derapaj spre o poezie submediocră. Cu felul ăsta de a scrie, o să ajungem să „poetizăm” penibil toată grozăviile de la știrile orei 5, apoi o conversație de pe mess, pe urmă cancanurile și bârfa babelor și moșnegilor de la bloc ș.a.m.d. Asta numesc eu derapaj. Poezia e mai mult de atât. Trebuie să fie mai mult de atât, să conțină și o doză de atemporalitate...
sofism? un adevarat reflex conditionat! Ceea ce in logica noastra standard (aristotelica) - dar nu si in alea mai recente de le zice "paraconsistente" (in unele dintre ele necontradictia fiind inlocuita, de exemplu, cu "complementaritatea" dar si cu altele mai fistichii) este "sofism", in logica budista - care, fie vorba intre noi, e la fel de "logica" ca si alea ale noastre (nu ma apuc acum sa-ti citez tot soiul de surse ca sa fac pe nebunu - si totusi iti voi spune numai de una, a lui Stcherbatsky "Logica budista"), nu mai este sofism deoarece are alte tipuri de silogisme. Mai bine - si daca chiar te intereseaza subiectul - mi-ai face o vizita. Am o parte din biblioteca plina de carti pe tema asta (unele trase la xerox de pe vremea impuscatului primite de la Sergiu AlGeorge; altele procurate recent de la sursa, din Biblioteka Buddhica din India, prin internet). Sorry! Uite ca m-am infierbantat. Al tau, Gorun
Marina, ritmul acestor ultime poezii este un pic diferit- in viziunea mea el face trecerea de la poezie la poveste si implica o altfel de recitare. Ramane de vazut, insa, daca voi contiua pe aceasta linie.
in primul rind apreciez raspunsul tau. varianta mea este mai jos. sper sa intelegi din ea critica pe care o fac textului (care desigur imi place):
te-am comandat online erai la reducere
în promoţia de vară pentru picioare netede
şi subraţ parfumat nu pătează hainele de firmă
mi s-a garantat
te-am ales după masacrul de vineri încă eram tristă
lumea se duce de râpă uite câţi mor nevinovaţi
de mâna unui băiat
atâta frustrare
un blond frumos cu nas fin şi fruntea înaltă
zâmbetul
probabil o mulţime de tipe roiau în jurul lui
excitate de posibilul imposibil
te-am pus în coş aşadar
sub impresia chipului solar al lui breivik
mi-am zis treacă de la mine nu ai cum să fii şi tu un dement
precum o bombă nu cade de două ori în același loc
dar dacă
m-ai costat destul recunosc
speranţe iluzii ani buni de aşteptare insomnii metafizice
în care m-am întrebat dacă am sau nu voie să-mi pun capăt zilelor
dacă totul e vis
ce este omul viaţa unde se duce sufletul când mori ce rost are răul pe lume şi cum se simte fericirea
plus jumătate din economiile pentru sejurul la malta
acum aştept cu teamă livrarea se va face în câteva zile
inseminarea apoi
iar după trei luni jumate
te avortez
cu toate riscurile
mie textul mi se pare greu de citit dar poate sint ochii mei. apoi, nu cred ca transpozitia unor adjective e neaparat inspirata in text si nici nu e consecventa. deci nu prea pricep ce urmareste. stiu ca in general textele tale nu se vor facile dar parca de data asta e prea mult ce mi se pare inedit, desi poate putin rebusisitic este modul cum se "divide" si "imbina" textul. interesanta ideea asta generatoare de dublu poem (sau text)
ideea-i faina, dar textul poate fi curatat de unele chestii. de exemplu, "raiurile" suna mai bine decat "heavenurile", "intr-un alt cer" suna mai bine decat in franceza. i-ar da niste plusuri
Acest text a fost postat pe Agonia.ro cu câteva zile în urmă. Nu am înțeles de ce l-ai repostat aici, având în vedere Regulamentul pe care nu cred că nu îl cunoaște deja toată lumea. Îți amintesc: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/169731/index.html Apreciez însă faptul că nu ai schimbat titlul, cum am văzut că se procedează.
Draga Marina, nimic nu mai este personal o data transpus in proza. Consider proza un fel de vivisectie, o indepartare de tot ceea ce ai experimentat sau ai vrut sa experimentezi vreodata, un amalgam privit cu un ochi critic si neutru, pentru a fi exploatat la maxim ca un mijloc de cunoastere. Doar ultima parte recunosc ca nu am reusit sa scot din ea ceea ce am vrut, cum a remarcat si Virgil. Multumesc mult de ganduri si cuvinte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Remarc două imagini foarte sugestive:
pentru textul : pisica neagră de,,ochii mari despica şovăiala" şi
,,numai una
ascunsă într-un arbore răsucit şi strâmb
înghesuia crucile sub aripi" . Cred că aici este bine sugerată empatia şi jertfa facerii de bine. Misticismul e foarte bine dozat. Uneori facem şi noi cruci înghesuite şi rugăciuni în taină prea apăsaţi de griji şi temeri. Poate acelea sunt cele mai sincere.
Cred că ultimul vers e de prisos. Tremurul e foarte bine sugerat în versurile precedente.
Mi-am făcut plăcere să recitesc acest poem, Mihaela! :)
si inca ceva. rog sa tineti cont. sunt membru hermeneia de sapte luni si am acordat pina acum, inclusiv cu aceasta 4 penite. nu cred ca am reusit să "bagatelizez" ceva, dacă-i să vă citez.
pentru textul : pictograme (1) deMarian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
pentru textul : un fragment întreg deda, as unifica expresia. o sa introduc acel ``a ``. multumesc de citire. va citesc si eu, pe fiecare in parte, pe acei care postati de cand am fost acceptata aici.
pentru textul : dumnezeu scrie de"se deschid lacăte numai la ore fixe închidem inventarul culorilor nu mai e loc pentru vorbe de fum" Asta spune, cu un fel de rabdare stoica - autoarea. Merita sa aiba lumea incredere intr-un astfel de inceput poetic. Pentru aceasta minuscula iesire din anonimat - o penita. Dancus
pentru textul : O deltă aparentă deAriana, Aranca, mulțumesc mult. Anul acesta, parcă, România e reprezentată mai bine decât în anii trecuți. Trebuie menționat și faptul că Institutul Cultural Român din Tel-Aviv (sub conducerea Madeei Axinciuc) va organiza pe data de 26 februarie conferința "Avangarda românească în documente inedite" , conferință susținută de Nicolae Țone, directorul editurii "Vinea", prezentă la Târg.
pentru textul : Prezențe românești la Târgul Internațional al Cărții de la Ierusalim – ediția a 23-a dePoate că suna mai bine "cărări par nefiresc drepte paralele". E o inversiune care mie nu mi se pare că sună nicicum. La fel, e doar o părere. Și eu sunt Cami (aici fără dumneavoastră). Mă bucur că mai am un cititor.
pentru textul : cascade deești generos Ioan. autoarea merită recenzii adevărate nu doar simple note. frumos gest... mulțumesc în numele ei!
pentru textul : Cristina Ștefan - Cazier Incomplet deMulțumesc frumos, Luminița. E o simplitate pe care o trăiesc și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă detypo scuze 'frustrările'
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară de... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
mizerabila experienta sa te saturi de toate si toti, pana si de tine, sa obosesti de oameni. noroc ca nimic nu e vesnic. iepureste dorm, sa stii...!
pentru textul : high rojo deEmilian, mulțumim frumos și te așteptăm la cenaclu!
pentru textul : Virtualia Nouă deinteresanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
pentru textul : un fel de poveste demulțumesc frumos, Aranca, pentru ajutor. te aștept la fiece poem. voi ține cont de sfaturile tale. sunt onorat.
pentru textul : Stare angelică 1 desi iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deSapphire... cu adevarat a fi intim cu Dumnezeu sau el cu noi nu este o imagine pe care sa o poti digera atat de usor insa as vrea ca aceasta sa fie inteleasa dincolo de orice conditionari de natura religioasa si totusi intr-un registru al sacrului... e un paradox pe acolo pe undeva. Ai talmacit bine finalul. Alma... sa stii ca la inceput asa a si fost insa am optat sa renunt la impulsul de a servi lectorul cu o portie de dulceata de trandafiri... am lasat numai paharul cu apa din fantana.
pentru textul : restauratio defrunze de nuc
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 desuliţi trecându-mi prin rozaliul inocenţei
din care a supt
ca un paianjen
ultimul bărbat despre care
nu ştiu nimic altceva decât mirosul
arginţilor
imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
cheers!
pentru textul : doar o zi în veșnicie deda, cam așa încercam să definim... nedefinitul.
pentru textul : treceri depe mine poemul acesta m-a câștigat pe deplin prin îmbinarea dintre cântec și arome.
frumos.
oare vom putea vreodată să ne eliberăm de aceste temeri. de teama „datului cu puterea”? puterea cui? ce putere? ce „pot” face eu? ce ”vă pot face” eu? ce vă pot da sau lua eu? am senzația că trăim (continuăm să trăim) o tragedie kafkiană. și nu resping prin asta teama margăi ca fiind neautentică. tocmai faptul că e autentică mă ucide. cînd am început hermeneia acum cinci ani și jumătate am făcut-o tocmai cu această dorință, cu această obsesie idealistă. a unui spațiu altfel. altfel mai ales din acest punct de vedere. am plecat atunci dintr-un alt spațiu, de pe un alt site, tocmai din cauza acestei lehamite. lehamitea față de puterea căreia îi place să fie lingușită și care împarte pomeni la milogii și norodul care o adulează. lehamitea față de obsedanta deprindere a plecăciunii și temenelelor, a convingerii că dacă vrei să urci cu o treaptă pe un fel de scară imaginară a absurdului trebuie să pupi în cur cu sîrguință. am vrut să să fie altfel și cu siguranță am fost numit și chiar s-a scris despre mine că sînt dictator, că domin, că stăpînesc ca un tiran, tocmai pentru că în anumite momente mi-am pierdut răbdarea să tot aștept ca în mod natural oamenii să își îndrepte spinarea. poate că am fost dictator în încercarea mea de a-i ajuta să fie drepți, să fie liberi și responsabili. am mai spus-o de zeci de ori poate: nimeni care a fost sau este pe hermeneia nu poate să spună că a obținut ceva de la mine pentru că m-a lingușit. și nimeni, absolut nimeni nu poate să spună ca a fost ostracizat sau nedreptățit de mine pentru că și-a exprimat opinia negativă față de ceva scris de mine. dau un premiu la primul care poate identifica cu dovezi o astfel de întîmplare. ba mai mult, de cele mai multe ori mi-am exercitat dreptul de veto pentru a nu sancționa (deși ar fi fost corect) un anumit membru hermeneia care m-a jignit sau m-a atacat la persoană. am făcut absolut tot ce a fost omenește posibil ca să nu se poată niciodată spune că pe hermeneia puterea politică, administrativă a avut vreodată vreo atingere asupra unei judecăți de natură artistică oricît ar fi fost ea de mică. și totuși temerile și apucăturile fanariote sînt tot acolo. nimeni nu își dă seama cît de mult mă afectează asta.
pentru textul : Spoiler deda, textul de mai sus probabil nu este perfect scris. poate că cineva ar putea să scrie un îndrumar pentru asta. deși mă tem că există tot felul de reguli și soluții contradictorii. am încercat să fiu „creativ” cînd nu am știut. nu am pretenția a fi un prozator. după cum nu am pretenția a fi un poet. tocmai de aceea dacă va fi să public vreodată pe hîrtie voi avea nevoie de un editor.
exista sectiunea Espanol - Rumano
pentru textul : Sonet I de Pablo Neruda deA, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...
pentru textul : dade I - varianta 2 deIoana, cei de față se exclud. Nu era vorba de tine. Pentru că eu nu nu mă ascund după deget. La mine „ce-i în gușă e și-n căpușă”. Nu insinuez și nu bat apropouri, ci o spun direct în față. Dacă era vorba de tine, o spuneam sus și tare. Revin încă o dată asupra textului tău: este un text slăbuț, pentru că sunt exagerate/accentuate tușele.Este un text care mizează pe o singură idee, și-aceea gâtuită. Am adus o completare com-lui lui Virgil, pentru că, anomalia despre care vorbești tu în text este una polimorfă și se manifestă sub mai multe înfățișări. Anomalia ta umană din text nu este cu mult mai rea ori hidoasă, decât anomalia pe care am adus-o eu ca exemplu. Lucrul cel mai rău care se poate întâmpla și care chiar se întâmplă este faptul că ajungem să ne obișnuim cu astfel de fenomene ... pentru că suntem căldicei și tolerăm astfel de specimene, în loc să le înfierăm. Suntem nevolnici, convenitori, afaceriști, adaptabili, zâmbim(când ni se cere), închidem ochii și ne facem că nu vedem ...
Cât despre deraieri, iarăși exagerezi - comentariul meu doar în aparență nu are legătură cu textul, de fapt, aduce ca exemplu un alt fel de terorism, mult mai subtil și, în consecință, demn de și mai mare dispreț din partea celorlalți. Comu-ul meu de mai sus e deraiat în măsura în care textul tău e un derapaj spre o poezie submediocră. Cu felul ăsta de a scrie, o să ajungem să „poetizăm” penibil toată grozăviile de la știrile orei 5, apoi o conversație de pe mess, pe urmă cancanurile și bârfa babelor și moșnegilor de la bloc ș.a.m.d. Asta numesc eu derapaj. Poezia e mai mult de atât. Trebuie să fie mai mult de atât, să conțină și o doză de atemporalitate...
un convalescent aflat în stare trezie,
pentru textul : terorism individual* deEugen.
sofism? un adevarat reflex conditionat! Ceea ce in logica noastra standard (aristotelica) - dar nu si in alea mai recente de le zice "paraconsistente" (in unele dintre ele necontradictia fiind inlocuita, de exemplu, cu "complementaritatea" dar si cu altele mai fistichii) este "sofism", in logica budista - care, fie vorba intre noi, e la fel de "logica" ca si alea ale noastre (nu ma apuc acum sa-ti citez tot soiul de surse ca sa fac pe nebunu - si totusi iti voi spune numai de una, a lui Stcherbatsky "Logica budista"), nu mai este sofism deoarece are alte tipuri de silogisme. Mai bine - si daca chiar te intereseaza subiectul - mi-ai face o vizita. Am o parte din biblioteca plina de carti pe tema asta (unele trase la xerox de pe vremea impuscatului primite de la Sergiu AlGeorge; altele procurate recent de la sursa, din Biblioteka Buddhica din India, prin internet). Sorry! Uite ca m-am infierbantat. Al tau, Gorun
pentru textul : Axis Mundi deMarina, ritmul acestor ultime poezii este un pic diferit- in viziunea mea el face trecerea de la poezie la poveste si implica o altfel de recitare. Ramane de vazut, insa, daca voi contiua pe aceasta linie.
pentru textul : Spune-mi, Copilărie dein primul rind apreciez raspunsul tau. varianta mea este mai jos. sper sa intelegi din ea critica pe care o fac textului (care desigur imi place):
te-am comandat online erai la reducere
pentru textul : terorism individual* deîn promoţia de vară pentru picioare netede
şi subraţ parfumat nu pătează hainele de firmă
mi s-a garantat
te-am ales după masacrul de vineri încă eram tristă
lumea se duce de râpă uite câţi mor nevinovaţi
de mâna unui băiat
atâta frustrare
un blond frumos cu nas fin şi fruntea înaltă
zâmbetul
probabil o mulţime de tipe roiau în jurul lui
excitate de posibilul imposibil
te-am pus în coş aşadar
sub impresia chipului solar al lui breivik
mi-am zis treacă de la mine nu ai cum să fii şi tu un dement
precum o bombă nu cade de două ori în același loc
dar dacă
m-ai costat destul recunosc
speranţe iluzii ani buni de aşteptare insomnii metafizice
în care m-am întrebat dacă am sau nu voie să-mi pun capăt zilelor
dacă totul e vis
ce este omul viaţa unde se duce sufletul când mori ce rost are răul pe lume şi cum se simte fericirea
plus jumătate din economiile pentru sejurul la malta
acum aştept cu teamă livrarea se va face în câteva zile
inseminarea apoi
iar după trei luni jumate
te avortez
cu toate riscurile
mie textul mi se pare greu de citit dar poate sint ochii mei. apoi, nu cred ca transpozitia unor adjective e neaparat inspirata in text si nici nu e consecventa. deci nu prea pricep ce urmareste. stiu ca in general textele tale nu se vor facile dar parca de data asta e prea mult ce mi se pare inedit, desi poate putin rebusisitic este modul cum se "divide" si "imbina" textul. interesanta ideea asta generatoare de dublu poem (sau text)
pentru textul : crucile deideea-i faina, dar textul poate fi curatat de unele chestii. de exemplu, "raiurile" suna mai bine decat "heavenurile", "intr-un alt cer" suna mai bine decat in franceza. i-ar da niste plusuri
pentru textul : Poem cu mult balast deAcest text a fost postat pe Agonia.ro cu câteva zile în urmă. Nu am înțeles de ce l-ai repostat aici, având în vedere Regulamentul pe care nu cred că nu îl cunoaște deja toată lumea. Îți amintesc: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/169731/index.html Apreciez însă faptul că nu ai schimbat titlul, cum am văzut că se procedează.
pentru textul : portarul de la spital deDraga Marina, nimic nu mai este personal o data transpus in proza. Consider proza un fel de vivisectie, o indepartare de tot ceea ce ai experimentat sau ai vrut sa experimentezi vreodata, un amalgam privit cu un ochi critic si neutru, pentru a fi exploatat la maxim ca un mijloc de cunoastere. Doar ultima parte recunosc ca nu am reusit sa scot din ea ceea ce am vrut, cum a remarcat si Virgil. Multumesc mult de ganduri si cuvinte.
pentru textul : we will always have sighisoara... dePagini