in opinia mea recordul absolut la metafore il detine Biblia. in ceea ce priveste limbajul poetic e inepuizabil, asociatiile dintre cuvant si imagine tinand de forta trairilor interioare si a imaginatiei. multumesc inca o data de trecere si cuvinte.

Multumesc pentru ce mi-ai scris, Sebastian. Despre celelalte 3 parti: ele au fost publicate pe Hermeneia sub alte titluri, respectiv - Spulberat (Scrum IX), Tu (Scrum X) si Cand am trecut (Scrum XI). Mi s-a parut nu stiu cum sa le mai public o data cu titlu schimbat. Pe vremea scrierii lor nu puneam problema unui ciclu de "Scrum"-uri. Multumesc inca o data. Sa ai pace, Dancus

acest text a fost postat pe A pe 11. 03.2005, deci, am incalcat regulamentul cu 2 zile. il voi scoate. ioan, multumesc mult. dupa cum banuiesti, nu ma asteptam la un asa comentariu ..... imi cer iertare pentru. multumesc tuturor ptr citire si comentarii.

...are totuși farmecul ei. be cool! paul

marea e linga cel ce uita dinainte. se deschide neagra precum foamea de spatiu. extrem de plastic: "dar unde e marea porțile nu mai opresc scurgerea zidurilor în tangaj o tăcere neagră în fața noastră" in alta ordine de idei, acest nou volum ma intriga; sper sa il vad cit de curind.

se putea cuminti si mai mult imaginea ta, dar fie si asa.

Florin, se vede ușurința cu care te desfășori, siguranța și lejeritatea scrisului. Dar tema este mult prea bătută iar mie nu mi se pare că aduci nimic în plus. E scrisă bine poezia, dar nu știu dacă asta este totul. După ce am citit, am rămas cu singurele imagini care spun ceva despre modul tău de abordare a acestui subiect: "dezvelindu-se între degetele tale care au părăsit clapele pianului care l-au abandonat pe vivaldi sub teroarea papilelor gustative de aceea curg insectele afară în soare" și "am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime". Și nu înțeleg asta: "cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapte".

interpretarea ta se vrea un pay back care nu mă doare şi nici nu mă afectează. e interesantă însă. din ea doar prima parte şi-a lovit ţinta, celelalte sînt departe de la ce m-am gândit eu. dar n-am sa divulg sensurile textului de dragul vindicativităţii.

sînt republican, e adevărat, dar iubesc toţi oamenii, şi-i vreau la dreapta, la dreapta aceea care contează atunci când se va crăpa de ziuă şi oamenii, care vor mai rămânea, vor fi puşi la dreapta sau la stânga.
iubesc Israelul şi văd în el mâna lui Dumnezeu în istorie. plâng şi umplu o potecă de lacrimi personală, când ştiu pe unde va trece el şi vrăjmaşii lui.
o admir pe sarah palin şi atât. nu văd nimic rău în existenţa ei umană, politică, teatrală, etc.
mexicanii sînt faini, n-am nicio obsesie ostilă faţă de ei, sînt şi ei victime ale marelui joc uman şi spiritual.

observ însă că tu eşti simpatetic cu obami(a)nation şi nu spun mai mult.

eu speram sa vii cu distributia gaussiana...

andu, jur ca acum am vazut comentariul tau. sa nu crezi, doamne fereste, ca te-am ignorat. stii de ce nu ti s-a intamplat si tie ce ziceai? pentru ca si eu ma uit la comentariul tau tot ca o tampita de unde trag concluzia ca sunt si eu o tampita de drept comun, conchizand simplu si clar sau cum ai scris tu. ma bucur cu aceeasi prietenie ca ai atata grija de silueta mea literara si promit ca donez pungutele cu grasime de dupa liposuctie fabricii de sapun pentru spalat rufe poetice deja curate, chiar daca nu sunt la moda. onorata de cele 5 citiri. nu e putin lucru sa ti se citeasca un text de 5 ori de catre acelasi cititor. sa ne traiasca bine copiii si sa cante urias de minunat pe sau sub burtile preferate de ei personal. ave, man ...

aş comenta şi eu dar parcă ajungi să vorbeşti de unul singur pe pagina asta. domnişoara umbrelă se pare că vrea să stea în umbră. atâtea comentarii aici, şi la alte postări ale dânsei, toate, (cu o singură excepţie) fără nici un thank you, măcar. să fie de vină jumatea română sau cea americană?

În mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză:
„niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”

Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.

Mi-au plăcut imaginile din versurile:
„lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”

„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”

De asemenea, mi-a plăcut finalul (ideea).

ideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui

Emoționant, până la lacrimi.
Singura problemă pe care o am eu e că textul e lipsit de autentic. Autoarea are un scris pe care îl miros de la o poștă pentru că seamănă cu al multora dintre cunoscuții mei jurnaliști, chiar familie unii dintre ei și care dacă nu fac mișto când scriu nu le iese.
Încercarea însă desigur moarte n-are.
Dar asta e o încercare nereușită, părerea mea.
Câteva poze bune de clasa a șaptea și în rest o mămăligă jenantă.
Și auzi tu, săpânța mon amour! Auu inima mea florin salam sorinel pustiu and the great manele family.
Deci din nou HUO
Andu