am remarcat puterea de inventie metaforica, versul nu se limiteaza la o ipostaza, imaginatia aduce un plus de policronie, ai un vers luminos, bogat; mi-a placut aceasta "noapte de caisa tulbure", "gandul penduland intre doua lumi", "minunile inotand impotriva fluxului timpului" ca de altfel intreg poemul. la primul vers din strofa a treia, cred ca lipseste un cuvintel... (ce?)
Virgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
mulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.
am gresit. am scris un com si nu l-am salvat. iti multumesc ca ai trecut pe aici, ai mare dreptate, cu inspiram...expiram...cu pauze mari. sunt benefice, dar ce sa-i faci mai gresete omul. si eu am gresit recunosc, si nu din dorinta de a publica neaparat textele mele, ci datorita faptului ca trec printr-o perioada mai dificila. nu am voie sa stau prea mult in fata calculatorului, drept care profit cat pot cand nu am pe nimeni in preajma. e vorba despre ochii mei, trebuie sa-i protejez am si ceva diabet). in ceea ce priveste textele mele, intradevar nu trec de multe ori peste ele pentru ca de cele mai multe ori, la a doua citire, le rup. si o iau de la capat. tot ce scriu e inspirat din viata de zi c zi, nimic imaginar. probabil asta deranjeaza. si eu, probabil, nu trebuia sa ma inscriu pe acest site. am sta mult pe ganduri pina mi-am facut cont aici. sper sa gasesc aici prieteni adevarati, oameni care nu se transforma in roboti de frica regulamentului. si acum o pauza de respiratie... astept comentarii la textele pe care le public, poate mai pot face ceva sa le alung din santier. voi vedeti altfel cand cititi. mutumiri pentru sfaturi, te mai astept. Vio
Ok, poate o să pară puţin cam dur, însă asta consider eu: textul prezent, precum celelalte scrise în aceeaşi manieră, nu au subiect. Pentru că doar chinul psihic ori fizic al unui personaj - frustrările, mizantropia, introspecţiile etc nu sunt suficiente. Nu sunt suficiente (şi) pentru că nu avem episodul-pilot complet (cauza), nici dezvoltarea ei către un oarecare deznodământ. Acestea, puse lângă capitalul fapt că nu putem simpatiza cu personajul (pentru că el, practic, nu există - nu poate lua naştere din treizeci de rânduri) fac ca în această scriere, şi în altele ca ea, să nu se întâmple nimic. Proza scurtă nu înseamnă neapărat jumătate de pagină, la fel cum, sigur, nu înseamnă orice episod din perspectiva interiorului unui personaj. În proza ficţională trebuie să se întâmple ceva. Iar faptele că un poet slab face un transplant de inimă, dar, în continuare, nu poate scrie, nu suportă vizitele surorii sale etc nu duc nicăieri, nu au mişcare. Ok, acuma se pot găsi idei de genul "finalul trebuie prelungit de cititor, prin legarea indiciilor date de autor de propriile sale elemente empirice ori intuitive bla bla bla", dar să fim serioşi - proza nu e poezie, iar cititorii de proza nu sunt musai psihanalişti beletristici.
Aici cred eu că textele de genul acesta nu fac trecerea către literatură. Nu ai ideea concretă, ancorată în real, întâmplarea, conflictul, povestea --> subiectul.
Cred că un inceput bun ar fi să ai o poveste care să nu fie abstractă (poetică, filosofică, metafizică). Să fie una "pământească", credibilă, care să respire, în care să se întâmple ceva. Abia apoi, printre rândurile acesteia, să inserezi zbaterea de orice tip a personajului/personajelor.
Mai pe la urmă aşa, dar, totuşi, foarte important - stilul. Bun, mă repet, proza nu e poezie, iar expresia nu trebuie chiar să vibreze de personaltiate din toate încheieturile, însă cu platitudini de tipul "Îl durea prea puțin de tot ce se petrecea în lumea asta/ Nu reușea să păcălească pe nimeni/" etc, n-o să dai nicio forma artistică proprie ţie.
Atenţie şi la problemele gramaticale: punctuaţia - în virgulogie eşti o originală :).
"pe care i-l cumpăraseră maică-să" - "cumpăraseră" e mai mult ca perfectul pers. a treia plural. Tu ai nevoie de a treia singular (maică-sa).
" Își cercetă atent ochii." - "a cerceta" înseamnă a examina cu atenţie...
curcubee - nu sunt sigur dacă ambele variante de plural sunt acceptate, dar ştiu că e indicat "curcubeie"...
"Nu mai era ca altă dată" - acolo trebuie adverb (altădată).
Sper ca, din tot ce-am aberat, să-ţi fie ceva de folos.
P.P.S. „sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca”. Da, s-ar putea să ai dreptate. Eu, pe post de Hamlet pȃrȃt, deși pot fi de acord cu tine, nu-mi dau seama ce, cum și de ce. Tu însă, pe post de blondă (că ești chiar), atunci cȃnd ai rămas gravidă (pentru că, din întȃmplare, chiar ai rămas) ai intrat în dilema hamletiană întrebȃdu-te „o fi al meu, n-o fi al meu!?”, poate, după ce te-ai trezit din ea și ai aflat răspunsul, vei avea bunăvoința să mi-l comunici și mie. Cu simpatie, G.M.
de acord Adrian, permite-mi o sugestie atunci la ultimul vers:
Și-n fața ta întoarsă când sunt când nu mai sunt
îmi pare mai aproape de acel: totuși este trist pe lume la nivel ideatic vorbind. părerea mea doar.
și scoate te rog cuvântul pastișă, pentru că poemul merită să fie o eminesciană, iar nimeni nu e atât de greu de cap încât să nu înțeleagă că o eminesciană e un tribut adus bardului ipoteștean. dacă vrei, desigur!
Andu iti accept scuzele de mai sus ( ca sa nu le numesc lamentatii) si iti multumesc inca odata ca ti a placut mult textul si mai putin inregistrarea.
Pentru conflict resolution intre utilizatorul Andu Moldovan si Corina Gina Papouis propun urmatoarele clauze:
1. Next time there will not be a next time…altfel.
2. Cind ataci neprovaocat sa nu te mire intrarea in defensiva. Atitudinea de bully in orice departament (chiar si cel cel pe care il conduc) primeste 0 points si are consecinte.
3. La urmatoarele mele postari audio pur si simplu evita butonul play! – in cazul in care ai tras concluziile de mai sus singur si neajutat de nimeni.
4. Self control! - Referintele cu tangenta personala (cine esti, unde lucrez, cit bei, ce maninc dimineata) ar trebui evitate – deci stop googling me!
Cu acestea fiind spuse un weekend frumos si ai grija de tine!
corect, nimeni zboara de acolo! altadata ramane, mai pentru, mai de dragu, mai in ciuda:) e calculata altadata, nefiind aceeasi altadata. mare multam pentru trecere, ramanere, spor in toate cele bune!
Ai putea schimba titlul: lucrurile, aşa cum sunt ele
pisicii - în loc de "unei pisici" ca să eviţi rima facilă mici / pisici
ultimele trei versuri - de lucrat, te repeţi, mai scoate din lucruri.
finalul sună bine, emoţionant chiar: iar dacă noi am fi mari și poezia asta ar suna diferit nu-i așa
Sa ma alatur si eu corului de laudatori desi n-am ajuns nici anul acesta am fost totusi participant si altfel decat cu sufletul. Mi-a placut intotdeauna sa cred ca cine doreste cu adevarat ceva reuseste pana la urma cum ziceau beatles-ii with a little help from my friends, nu? Si ca sa imi permit si un raspuns consiterului Nelu Jorz care intreaba, desigur retoric, ou sont les poets costelifs et clorotiques d'antant (a se nota legatura mea total urechista cu limba franceza, legatura pe care ne-au legiferat-o intr-un fel doar al lor, insusi ei, francezii, cand ne-au oficializat tara francofona, mai degraba franco-afona as zice eu dar ma rog cine se mai uita si in gura mea?) deci as dori sa ii raspund domnului jorz tot retoric desigur simtindu-ma si eu, ca si domnia sa poate, atins de imbuibarea specifica unei societati aberante bazate pe consumul excesiv de calorii - dar de asztalos totusi ce parere aveti? Felicitarile mele Alma pentru event si George pentru reportaj. Bravo! Andu
Am avut și eu un motan pe la vreo 14 ani (Figaro) extrem de răutăcios. Și o vreme nu mi-au plăcut pisicile. Dar, după o vreme, am avut alt motan, timp de 10 ani (Mițu) foarte de treabă, și mi-am schimbat părerea despre neamul pisicesc. Poezia descrie comportarea mâțelor, așa cum o vedeam din curtea gospodăriei mele de munte. Iar elementul zen din poem nu e o glumă.
alma, in primul rand ma bucur de vizita. textul e fragmentat. sau pare fragmentat. de fapt "actiunea" e dusa si urmarita pana la capat. taind drastic, am incercat sa elimin si balastul. ca sa diferentiez, am recurs la doua moduri de expunere. vei vedea ca de fapt sunt doua texte intrepatrunse, fiecare cu mesajul si actiunea lui. sunt impreuna insa pentru a pune laolalta personajele: fiul si mama. iar ideile sunt legate, inclusiv cronologic. e un fel de poem in zig zag. cu prietenie, kranich
uite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
domnul doi de a vă mulțumește frumos. despre daruri numai de bine despre masculul alfa ce să spun? dacă mai adăugai și omega nu mai era niciun li între mine și cer.
sint de acord cu Ioana. unii dintre noi avem o boala. ne suna melodicitatea in urechi, ne cinta cuvintele, ne ies rimele, trebuie sa ne straduim sa scriem alb, in mod normal nu ne iese. ne-am nascut intr-un veac aiurea
de dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
simplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am remarcat puterea de inventie metaforica, versul nu se limiteaza la o ipostaza, imaginatia aduce un plus de policronie, ai un vers luminos, bogat; mi-a placut aceasta "noapte de caisa tulbure", "gandul penduland intre doua lumi", "minunile inotand impotriva fluxului timpului" ca de altfel intreg poemul. la primul vers din strofa a treia, cred ca lipseste un cuvintel... (ce?)
pentru textul : Eșec deDa, Biancutza, promit ca ma voi cumintzi, ca o voi lua pe calea ce buna... Sarumana. Ionel Bostan
pentru textul : Paneraș cu ouă deVirgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
pentru textul : De la x milimetri la y kilometri demulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.
am gresit. am scris un com si nu l-am salvat. iti multumesc ca ai trecut pe aici, ai mare dreptate, cu inspiram...expiram...cu pauze mari. sunt benefice, dar ce sa-i faci mai gresete omul. si eu am gresit recunosc, si nu din dorinta de a publica neaparat textele mele, ci datorita faptului ca trec printr-o perioada mai dificila. nu am voie sa stau prea mult in fata calculatorului, drept care profit cat pot cand nu am pe nimeni in preajma. e vorba despre ochii mei, trebuie sa-i protejez am si ceva diabet). in ceea ce priveste textele mele, intradevar nu trec de multe ori peste ele pentru ca de cele mai multe ori, la a doua citire, le rup. si o iau de la capat. tot ce scriu e inspirat din viata de zi c zi, nimic imaginar. probabil asta deranjeaza. si eu, probabil, nu trebuia sa ma inscriu pe acest site. am sta mult pe ganduri pina mi-am facut cont aici. sper sa gasesc aici prieteni adevarati, oameni care nu se transforma in roboti de frica regulamentului. si acum o pauza de respiratie... astept comentarii la textele pe care le public, poate mai pot face ceva sa le alung din santier. voi vedeti altfel cand cititi. mutumiri pentru sfaturi, te mai astept. Vio
pentru textul : jurnalul meu deOk, poate o să pară puţin cam dur, însă asta consider eu: textul prezent, precum celelalte scrise în aceeaşi manieră, nu au subiect. Pentru că doar chinul psihic ori fizic al unui personaj - frustrările, mizantropia, introspecţiile etc nu sunt suficiente. Nu sunt suficiente (şi) pentru că nu avem episodul-pilot complet (cauza), nici dezvoltarea ei către un oarecare deznodământ. Acestea, puse lângă capitalul fapt că nu putem simpatiza cu personajul (pentru că el, practic, nu există - nu poate lua naştere din treizeci de rânduri) fac ca în această scriere, şi în altele ca ea, să nu se întâmple nimic. Proza scurtă nu înseamnă neapărat jumătate de pagină, la fel cum, sigur, nu înseamnă orice episod din perspectiva interiorului unui personaj. În proza ficţională trebuie să se întâmple ceva. Iar faptele că un poet slab face un transplant de inimă, dar, în continuare, nu poate scrie, nu suportă vizitele surorii sale etc nu duc nicăieri, nu au mişcare. Ok, acuma se pot găsi idei de genul "finalul trebuie prelungit de cititor, prin legarea indiciilor date de autor de propriile sale elemente empirice ori intuitive bla bla bla", dar să fim serioşi - proza nu e poezie, iar cititorii de proza nu sunt musai psihanalişti beletristici.
Aici cred eu că textele de genul acesta nu fac trecerea către literatură. Nu ai ideea concretă, ancorată în real, întâmplarea, conflictul, povestea --> subiectul.
Cred că un inceput bun ar fi să ai o poveste care să nu fie abstractă (poetică, filosofică, metafizică). Să fie una "pământească", credibilă, care să respire, în care să se întâmple ceva. Abia apoi, printre rândurile acesteia, să inserezi zbaterea de orice tip a personajului/personajelor.
Mai pe la urmă aşa, dar, totuşi, foarte important - stilul. Bun, mă repet, proza nu e poezie, iar expresia nu trebuie chiar să vibreze de personaltiate din toate încheieturile, însă cu platitudini de tipul "Îl durea prea puțin de tot ce se petrecea în lumea asta/ Nu reușea să păcălească pe nimeni/" etc, n-o să dai nicio forma artistică proprie ţie.
Atenţie şi la problemele gramaticale: punctuaţia - în virgulogie eşti o originală :).
"pe care i-l cumpăraseră maică-să" - "cumpăraseră" e mai mult ca perfectul pers. a treia plural. Tu ai nevoie de a treia singular (maică-sa).
" Își cercetă atent ochii." - "a cerceta" înseamnă a examina cu atenţie...
curcubee - nu sunt sigur dacă ambele variante de plural sunt acceptate, dar ştiu că e indicat "curcubeie"...
"Nu mai era ca altă dată" - acolo trebuie adverb (altădată).
Sper ca, din tot ce-am aberat, să-ţi fie ceva de folos.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deP.P.S. „sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca”. Da, s-ar putea să ai dreptate. Eu, pe post de Hamlet pȃrȃt, deși pot fi de acord cu tine, nu-mi dau seama ce, cum și de ce. Tu însă, pe post de blondă (că ești chiar), atunci cȃnd ai rămas gravidă (pentru că, din întȃmplare, chiar ai rămas) ai intrat în dilema hamletiană întrebȃdu-te „o fi al meu, n-o fi al meu!?”, poate, după ce te-ai trezit din ea și ai aflat răspunsul, vei avea bunăvoința să mi-l comunici și mie. Cu simpatie, G.M.
pentru textul : De inima albastră decred ca verticalizarea versurilor nu e benefică. dorine, mi-am strâmbat gâtul! dacă-l mai citesc o dată am să încep să blestem și eu.
pentru textul : crucile dede acord Adrian, permite-mi o sugestie atunci la ultimul vers:
Și-n fața ta întoarsă când sunt când nu mai sunt
îmi pare mai aproape de acel: totuși este trist pe lume la nivel ideatic vorbind. părerea mea doar.
și scoate te rog cuvântul pastișă, pentru că poemul merită să fie o eminesciană, iar nimeni nu e atât de greu de cap încât să nu înțeleagă că o eminesciană e un tribut adus bardului ipoteștean. dacă vrei, desigur!
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul de:))) „să scape de zădadă cu o lopată”???
nici eu nu știam de odiseea premierului nostru...
n-are nimeni o replică, tot prin epigramă, la catrenul ăsta? :)
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deAndu iti accept scuzele de mai sus ( ca sa nu le numesc lamentatii) si iti multumesc inca odata ca ti a placut mult textul si mai putin inregistrarea.
Pentru conflict resolution intre utilizatorul Andu Moldovan si Corina Gina Papouis propun urmatoarele clauze:
1. Next time there will not be a next time…altfel.
2. Cind ataci neprovaocat sa nu te mire intrarea in defensiva. Atitudinea de bully in orice departament (chiar si cel cel pe care il conduc) primeste 0 points si are consecinte.
3. La urmatoarele mele postari audio pur si simplu evita butonul play! – in cazul in care ai tras concluziile de mai sus singur si neajutat de nimeni.
4. Self control! - Referintele cu tangenta personala (cine esti, unde lucrez, cit bei, ce maninc dimineata) ar trebui evitate – deci stop googling me!
Cu acestea fiind spuse un weekend frumos si ai grija de tine!
pentru textul : Carpe Diem decorect, nimeni zboara de acolo! altadata ramane, mai pentru, mai de dragu, mai in ciuda:) e calculata altadata, nefiind aceeasi altadata. mare multam pentru trecere, ramanere, spor in toate cele bune!
pentru textul : mă caută eu tac deAi putea schimba titlul: lucrurile, aşa cum sunt ele
pentru textul : lucrurile asa cum sunt depisicii - în loc de "unei pisici" ca să eviţi rima facilă mici / pisici
ultimele trei versuri - de lucrat, te repeţi, mai scoate din lucruri.
finalul sună bine, emoţionant chiar: iar dacă noi am fi mari și poezia asta ar suna diferit nu-i așa
Sa ma alatur si eu corului de laudatori desi n-am ajuns nici anul acesta am fost totusi participant si altfel decat cu sufletul. Mi-a placut intotdeauna sa cred ca cine doreste cu adevarat ceva reuseste pana la urma cum ziceau beatles-ii with a little help from my friends, nu? Si ca sa imi permit si un raspuns consiterului Nelu Jorz care intreaba, desigur retoric, ou sont les poets costelifs et clorotiques d'antant (a se nota legatura mea total urechista cu limba franceza, legatura pe care ne-au legiferat-o intr-un fel doar al lor, insusi ei, francezii, cand ne-au oficializat tara francofona, mai degraba franco-afona as zice eu dar ma rog cine se mai uita si in gura mea?) deci as dori sa ii raspund domnului jorz tot retoric desigur simtindu-ma si eu, ca si domnia sa poate, atins de imbuibarea specifica unei societati aberante bazate pe consumul excesiv de calorii - dar de asztalos totusi ce parere aveti? Felicitarile mele Alma pentru event si George pentru reportaj. Bravo! Andu
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deAm avut și eu un motan pe la vreo 14 ani (Figaro) extrem de răutăcios. Și o vreme nu mi-au plăcut pisicile. Dar, după o vreme, am avut alt motan, timp de 10 ani (Mițu) foarte de treabă, și mi-am schimbat părerea despre neamul pisicesc. Poezia descrie comportarea mâțelor, așa cum o vedeam din curtea gospodăriei mele de munte. Iar elementul zen din poem nu e o glumă.
pentru textul : Mâțâli dealma, in primul rand ma bucur de vizita. textul e fragmentat. sau pare fragmentat. de fapt "actiunea" e dusa si urmarita pana la capat. taind drastic, am incercat sa elimin si balastul. ca sa diferentiez, am recurs la doua moduri de expunere. vei vedea ca de fapt sunt doua texte intrepatrunse, fiecare cu mesajul si actiunea lui. sunt impreuna insa pentru a pune laolalta personajele: fiul si mama. iar ideile sunt legate, inclusiv cronologic. e un fel de poem in zig zag. cu prietenie, kranich
pentru textul : mama deuite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar dedomnul doi de a vă mulțumește frumos. despre daruri numai de bine despre masculul alfa ce să spun? dacă mai adăugai și omega nu mai era niciun li între mine și cer.
pentru textul : un drum spre casă deNicholas, "ne desparte sute de kilometri":)
pentru textul : schit decreatie surgicala. textul e anesteziat de aceea eu nu inteleg nimic din el. traducerea, va rog!
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deMi-a plăcut recitalul.
pentru textul : Control Panel.Test 01 deUn angajament energic mulat pe mai multe stiluri.
Titlul mi-a amintit de o gluma:
- Ce e mic, negru şi bate la uşă?
pentru textul : viitorul are dinți strălucitori de- Viitorul.
mulțumesc, Adrian !
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu depoemul poarta un ritm pedagogic. cititorul trebuie sa invete parca ceva dupa ce l-a citit. sau nu?
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești de"iar dacă cerul
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deşi-ar lipi urechea de mine
tot n-ar auzi vibraţia absenţei" - exprimându-mă neacademic: Mişto, nene!
Reuşit finalul textului:
"purtătorii
de întuneric în vene"
Iată de ce poeţii sunt cei mai norocoşi oameni.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. desint de acord cu Ioana. unii dintre noi avem o boala. ne suna melodicitatea in urechi, ne cinta cuvintele, ne ies rimele, trebuie sa ne straduim sa scriem alb, in mod normal nu ne iese. ne-am nascut intr-un veac aiurea
pentru textul : V deGrafică de Florin Pucă
pentru textul : gorunul cunoaşterii dede dragul comunicarii trebuia sa aleg intre omul ciripitor si pasarea vorbitoare. m-am gandit sa-i las asa cum sunt. drept e ca pasarea putea ciripi un cip-cirip care sa insemne nu, eu am notat direct traducerea:) apoi, mainile lor, aripile noastre si invers. doar ingerii au si maini si aripi, chiar nu stiu de ce. o leaca ironie trebuia sa fie, altfel nu dadea bine poemul. si tot bine e ca se mai intrezareste ideea din ditamai multimea de cuvinte:) multam pentru efortul de a citi, a comenta, alea alea!
si o chestiune personala: din citirea mess-dialogul domniei tale cu Adrian Firica am ramas cu o leaca tristete legata de neputinta financiara de a scoata volumul de poezii. sincer, te-as fi citit cu atentie. Pe bune!
pentru textul : fiecare om desimplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje. risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal: "Și casa asta nelocuită decât de pereții albi – timpul traversează pereții - cameră – cioburi de umbre prin colțuri umbre și respirații" deosebit.
pentru textul : Absens -alfabet poetic (1) deai acţiuni deschise, aple.
pentru textul : Rechizitoriu de(un pic diferă de un rechizitoriu obişnuit, al tău e mai grav :))
rămâne sentinţa de văzut!
Pagini