Nu ți-a fost milă de noi în acest text, Sebi. Tensiune, nerv, discurs atent construit, imagini noi, uneori neclare, dar " toate lucrurile neclare sunt superbe". Finalul e la limita previzibilului. Amănuntele povestite ne distrag oarecum atenția, ne fac să uităm de primul vers, iar finalul ne surprinde în cele din urmă. Nu aș fi menționat numele, mai ales dacă e unul real (situație în care îmi prezint scuzele pentru netăcerea mea). Poate doar prenumele, sau numele, sau inițialele. Asta ca să nu fie doar textul tău, ci și al nostru, cu morții noștri fiecare după numele său. E doar o părere.
Titlul e foarte potrivit!
Era undeva un typo: nu mă ... de nimic.
Da, să știi că ai dreptate, renunțând la "aristocrate" e suficient, dispare toată tenta aceea. Mă bucur că ai ales chiar "voalate". O femeie e "voalată" în tango, chiar dacă nu are văl pe față. Nu știu de ce, "turn" dă bine cu tangoul. Nu pot explica, e doar un sentiment. "antichitate prăfuită" accentuează imaginea unui "timp în sepia" să zic. "ascult luminile" sugerează un tango senzual, puțin distant.
Am citit tot. Şi bine am făcut. S-a limpezit aproape întru totul.
Alegeri în viaţă. Planificare şi întâmplare. "Ce-ar fi fost dacă". Toate acestea redate excelent de un om lovit la cap, la propriu. Poate şi la figurat. Da, sunteţi un prozator în adevăratul sens al cuvântului.
Am să remarc acest text în două feluri, pentru a fi citit de cât mai multă lume.
Felicitări!
Profetule, după șură nu mă dau niciodată, din pedale nu dau că nu știu să merg pe bicicletă dar am avut cândva o motocicletă(asta ca răspuns la observațiile tale despre abilitățile mele) ...despre incisivitatea mea nu pot decât să spun că mi-o rezerv pentru texte care merită...dacă ți-am stârnit amuzamentul este bine, sincer, mă temeam de lipsa politeții...teamă în sensul că ea mi-ar fi stârnit reacții adverse... ddm, aștept să spui la rândul tău, cu vigoare, părerea ta despre acest text, despre indicațiile tale, numai de bine, cu respect și maximă politețe (și un zâmbet argintiu, cred că este cazul)
Cred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
Desigur, iei si ramai in nuantele tale. Mai jos vorbeam doar de oranjul solar. De aceea am spus despre o gradina oranj, insorita, luminoasa, ca in legendele cu cele 3 portocale, legendele nasterilor.
nu stiu de ce corelez citate din Gandhi cu citate din Abraham Brill, ca tot au acelasi nas ca un ego cu alter ego... si uite asa ajung si la...Granville Stanley Hall
"cum stau așa suspendat sub tine fără să te pot atinge te amuza cumplit" Zău așa! Cum vine asta? Eu am o vastă experiență, dar uite că întotdeauna mai ai câte ceva de învățat! Mai ales de la cei mai tineri. Virgil, fii mai explicit!
veti observa ca eu nu interzic nimanui sa nu incerce. doar sa fie atent la anul in care traim (2013) si sa incerce sa-si adapteze scrisul acestui an. este conditia minima pentru cineva care vrea sa scrie cu adevarat poezie. asta pentru ca veleitari sunt destui si oricine insira niste versuri pe o pagina alba, fie ca sunt fara rima si eventual imprumuta cateva procedee, tot nu respecta exigentele. nu dau exemple. sunt oameni care nu reusesc sa-si formeze o identitate poetica, desi cumva au putin talent in a incropi texte care suna poetic, dar din pacate sunt desuete, sunt deja scrise de altii si altii dinaintea lor. majoritatea celor care scriu pe site-uri, si credeti-ma sunt documentat, nici macar nu citesc poezie contemporana. nu cumpăra carti, unii nici macar nu stiu care sunt diferentele intre ceea ce scriu ei si poemele care au cu adevarat valoare in ochii criticii. pentru ca cei mai multi se complac in micile succese obtinute in comunitatile de poezie, unde de obicei autorii se apreciaza reciproc - se lauda unii pe altii ca sa fie la randul lor laudati - si asta e cel mai mare dusman al inovatiei, al cautarii, al depasirii propriei conditii. chiar si acolo unde exista talent, virusul autosuficientei loveste fatal. a fi cel mai dur critic al tau inseamna nu sa astepti laude, ci sa inveti din reprosurile, criticile facute de altii.
in poemele lui Mircea Florin Sandru regasesc intotdeauna proiectia dureroasa a sufletului citadin grefat pe coordonatele unei lumi agresive, vernaculare. poemele sint mai mult decit o evadare din anodin: un protest cronicizat, un cancer al disperarii. mai regasim oare linistea inflorita in noi? "vino și tu cât mai ai timp vor trage podul și nu-ți vei mai aduce aminte de mine." deosebit. vom veni.
ca orice text are importanta lui, pentru autor. si mai stiu ca am mai citit texte de-ale tale - diferite. spui ca acesta este vechi, ok, asteptam unul nou!
eu, cel putin, chiar astept!
inca ceva: si eu consider ca nu forma trebuie sa se inchie esajului, ci invers; doar ca ea, forma, se razbuna dinamitand mesajul atunci cand o neglijam prea mult.
imi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
Cristina, am pus la plural pentru că mă adresam atât ție, cât și Ioanei. Nu o să mai modific pentru că nu mai simt nevoia. Dar îți mulțumesc mult și te mai așstept.
In primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
Crsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
Multumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
Am corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant, uite o perioada cind mi-ar placea sa fiu la Paris. interesant ca nu participa nimeni din patria jazz-ului, America
pentru textul : Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “ JAZZYCOLORS 2006 ” depneomonie sau pneumonie?
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deNu ți-a fost milă de noi în acest text, Sebi. Tensiune, nerv, discurs atent construit, imagini noi, uneori neclare, dar " toate lucrurile neclare sunt superbe". Finalul e la limita previzibilului. Amănuntele povestite ne distrag oarecum atenția, ne fac să uităm de primul vers, iar finalul ne surprinde în cele din urmă. Nu aș fi menționat numele, mai ales dacă e unul real (situație în care îmi prezint scuzele pentru netăcerea mea). Poate doar prenumele, sau numele, sau inițialele. Asta ca să nu fie doar textul tău, ci și al nostru, cu morții noștri fiecare după numele său. E doar o părere.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deTitlul e foarte potrivit!
Era undeva un typo: nu mă ... de nimic.
Da, să știi că ai dreptate, renunțând la "aristocrate" e suficient, dispare toată tenta aceea. Mă bucur că ai ales chiar "voalate". O femeie e "voalată" în tango, chiar dacă nu are văl pe față. Nu știu de ce, "turn" dă bine cu tangoul. Nu pot explica, e doar un sentiment. "antichitate prăfuită" accentuează imaginea unui "timp în sepia" să zic. "ascult luminile" sugerează un tango senzual, puțin distant.
pentru textul : Tango deinteresanta ideea poemului, a cuvintelor impietrite in lucruri dar care sunt avide de viata proprie, macar imaginara daca altfel nu se poate.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri deAm citit tot. Şi bine am făcut. S-a limpezit aproape întru totul.
Alegeri în viaţă. Planificare şi întâmplare. "Ce-ar fi fost dacă". Toate acestea redate excelent de un om lovit la cap, la propriu. Poate şi la figurat. Da, sunteţi un prozator în adevăratul sens al cuvântului.
Am să remarc acest text în două feluri, pentru a fi citit de cât mai multă lume.
Felicitări!
(Aveţi ceva publicat pe hârtie? )
pentru textul : Iulian are ochi de melc deProfetule, după șură nu mă dau niciodată, din pedale nu dau că nu știu să merg pe bicicletă dar am avut cândva o motocicletă(asta ca răspuns la observațiile tale despre abilitățile mele) ...despre incisivitatea mea nu pot decât să spun că mi-o rezerv pentru texte care merită...dacă ți-am stârnit amuzamentul este bine, sincer, mă temeam de lipsa politeții...teamă în sensul că ea mi-ar fi stârnit reacții adverse... ddm, aștept să spui la rândul tău, cu vigoare, părerea ta despre acest text, despre indicațiile tale, numai de bine, cu respect și maximă politețe (și un zâmbet argintiu, cred că este cazul)
pentru textul : analiza manifestului boierismului deCred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
pentru textul : Sinonimul pozitivului deîmi plac versurile astea:
pentru textul : prin fereastra trenului roșu de"spală-mi tu părul
mi-e trupul obosit de umblet
între lumină și întuneric"
Cristina, Silviu,
vă mulțumesc!
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deDesigur, iei si ramai in nuantele tale. Mai jos vorbeam doar de oranjul solar. De aceea am spus despre o gradina oranj, insorita, luminoasa, ca in legendele cu cele 3 portocale, legendele nasterilor.
pentru textul : compendiu despre grădini deinedit......................ori................
nu stiu de ce corelez citate din Gandhi cu citate din Abraham Brill, ca tot au acelasi nas ca un ego cu alter ego... si uite asa ajung si la...Granville Stanley Hall
pentru textul : sexul cu mintea I de"cum stau așa suspendat sub tine fără să te pot atinge te amuza cumplit" Zău așa! Cum vine asta? Eu am o vastă experiență, dar uite că întotdeauna mai ai câte ceva de învățat! Mai ales de la cei mai tineri. Virgil, fii mai explicit!
pentru textul : din jocurile insulei deMarga, e corect "una DIN nopţile" şi e corect "una DINTRE doamne". Ai prins diferenţa?
pentru textul : Mica țigariadă deveti observa ca eu nu interzic nimanui sa nu incerce. doar sa fie atent la anul in care traim (2013) si sa incerce sa-si adapteze scrisul acestui an. este conditia minima pentru cineva care vrea sa scrie cu adevarat poezie. asta pentru ca veleitari sunt destui si oricine insira niste versuri pe o pagina alba, fie ca sunt fara rima si eventual imprumuta cateva procedee, tot nu respecta exigentele. nu dau exemple. sunt oameni care nu reusesc sa-si formeze o identitate poetica, desi cumva au putin talent in a incropi texte care suna poetic, dar din pacate sunt desuete, sunt deja scrise de altii si altii dinaintea lor. majoritatea celor care scriu pe site-uri, si credeti-ma sunt documentat, nici macar nu citesc poezie contemporana. nu cumpăra carti, unii nici macar nu stiu care sunt diferentele intre ceea ce scriu ei si poemele care au cu adevarat valoare in ochii criticii. pentru ca cei mai multi se complac in micile succese obtinute in comunitatile de poezie, unde de obicei autorii se apreciaza reciproc - se lauda unii pe altii ca sa fie la randul lor laudati - si asta e cel mai mare dusman al inovatiei, al cautarii, al depasirii propriei conditii. chiar si acolo unde exista talent, virusul autosuficientei loveste fatal. a fi cel mai dur critic al tau inseamna nu sa astepti laude, ci sa inveti din reprosurile, criticile facute de altii.
pentru textul : de el dein poemele lui Mircea Florin Sandru regasesc intotdeauna proiectia dureroasa a sufletului citadin grefat pe coordonatele unei lumi agresive, vernaculare. poemele sint mai mult decit o evadare din anodin: un protest cronicizat, un cancer al disperarii. mai regasim oare linistea inflorita in noi? "vino și tu cât mai ai timp vor trage podul și nu-ți vei mai aduce aminte de mine." deosebit. vom veni.
pentru textul : pe străzile orașului atomic deca orice text are importanta lui, pentru autor. si mai stiu ca am mai citit texte de-ale tale - diferite. spui ca acesta este vechi, ok, asteptam unul nou!
eu, cel putin, chiar astept!
inca ceva: si eu consider ca nu forma trebuie sa se inchie esajului, ci invers; doar ca ea, forma, se razbuna dinamitand mesajul atunci cand o neglijam prea mult.
fara resentimente...sper.
pentru textul : Deşertul indigo deExcelent text, oare cum de l-am sărit? Nu se mai dau peniţe aici pe site?
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deimi place in mod deosebit aceasta zidire imateriala impalpabila ce lumineaza intunericul la propriu si la figurat. "scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce" multumesc Marlena pentru acest poem in care scrii mai intai lumina...
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deCristina, am pus la plural pentru că mă adresam atât ție, cât și Ioanei. Nu o să mai modific pentru că nu mai simt nevoia. Dar îți mulțumesc mult și te mai așstept.
pentru textul : Crepuscul deIn primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deCrsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
"Strigătul neantului se va stinge pentru mine... cu ultima metamorfoză posibilă..." - rareori mi-a fost dat sa citesc o elucubratie mai ridicola.
pentru textul : .Din jurnalul unei zile ( strigătul neantului) deer: jiganti - arbori jiganti adica :-) superb
pentru textul : Sunete crescânde deMultumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deAm corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
pentru textul : Dumnezeu deeh, nu mai bine potaie?:) pe sistemul:
noi frații tăi potaie
pentru textul : ieși afară javră ordinară deo să-ți dăm o bătaie
de-o să ne pomenești
Ioana ceea ce salveaza textul acesta este doar talentul tau de a reda... altfel poezia este foarte putin interesanta.
pentru textul : multumim din inima de... dacă privesc mai bine, îți dau dreptate... diurnul își are influențele lui. mulțam de sfat, Marina.
pentru textul : Tot Ce Am Adus deremarc: "rechini ascunşi/în colţurile cercului meu/fac valuri" şi "înghit o mie de leghe de alge/să-nvăţ zborul cu aripi de sare"
pentru textul : albatrosul cu aripi de sare dezi frumoasă.
iata un text ceva mai bun comparativ cu ce ai postat aici pina acum totusi nu imi suna bine "deschizător a ochilor imenși fără priviri"
pentru textul : Răstălmăcire dePagini