dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. -mi-o menţin. E părerea mea.
asa cum preciza si ecaterina poemul devine puternic de la faza cu interviurile si se finalizeaza in aceeasi nota de forta. imi par in plus moartea, salamandra si excalibur, dar banuiesc ca tie ti-s dragi si n-o sa renunti la ele. am lasat semnul pentru poem ca intreg, dar mai ales pentru versurile: "nu-mi place să dau interviuri să fiu întrebată cu ce săruturi îmi țin buzele tinere /încotro mă deșir", "așa că nu-mi vorbi despre dragoste/cum nu vorbești focului/despre fum"
Nu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
Mi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
parerea mea este ca desi e scris relativ bine, textul e cam dulceag pentru gustul meu. Am de asemenea rezerve fata de folosirea femininului "psiholoagei". Ultima data cind traiam eu in Romania profesiunile in general nu aveau "gender". Sa inteleg ca s-au schimbat regulile...?
absolut de acord cu ioana. primele două strofe (make it 1.75) sînt excelente. m-au făcut să aștept altceva. partea a doua însă s-a cufundat în metaforizări care nu mă impresionează. sorry
nu stiu ce sa spun. gasesc unele expresii care mie mi se par "bombastice" oarecum sau cel putin fortate. si de asemeni acel "populata" de la sfirsit imi aminteste de un manual de biologie. partea pe care o prefer este: "între timp noi creștem în alveole de credințe sticloase creștem încet când noaptea își va ridica buza de lup vom fi niște canini uriași încleștați în beregata zilei de mâine creștem mocnit să nu trezim copilul dormind în crângul de trestii"
ma intreb daca voi avea curajul vreodata sa vorbesc despre mine cu sinceritatea ce te caracterizeaza pe tine. dar mai bine nuuuu...! ori v-as ingrozi, ori ar parea patetic. :)) jurnalele tale imi lasa un gust de uscaciune in carne. de parca ti se trage sangele dinspre capilare spre inima. atat.
mărturisesc că nu am citit textele din concurs, nu am căutat nici cine sînt autorii. m-am restricționat la maxim ca să ajung aproape o mașină care nu gîndește și deci nu poate fi acuzată de părtinire sau subiectivism. nu am putut să fiu subiectiv pentru că nu am știut nimic.
acum însă știu. pentru că am citit. e plăcut textul tău. și blînd. îmi vine să trag cu ochiul și să caut să aflu vîrsta ta. pentru că oamenii nu ajung așa de repede blînzi. unii nu ajung niciodată. textul nu te captează. te răpește. atît ca poveste cît și ca poezie. deși nu este extraordinar ca poezie. dar este corect și cuminte. muncit și totuși spontan. merită remarcat și mă va face să mă mai întorc la el.
vad acest text ca pe un semnal de alarma. inclusiv inlegatura cu masivele defrisari din Bucovina din ultimii ani, care duc la inundatii in aproape fiecare anotimp apoi, e o ironie fina si venita extrem de prompt! marian, om de munte, stie sa bata fierul cat e cald ;) textul nu e nicidecum o gluma si va putea fi citit cu aceeasi placere si in viitor si inalt context, cred
hmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
Domnule Gorun Manolescu - Sixtus, mi-a plăcut chestia cu iepurașul și morcovul încât am povestit-o și altora. Cred că așa ceva căutam, așa că am primit. Fără supărare! Ne mai distrăm și noi, când lucrurile devin prea serioase. Mulțumesc, pentru dedicație! Am să citesc eseul. Despre text, ce pot să spun? E o reacție la, așa-zisa, "poezie nouă", nu, neaparăt, la post-modernism - concept care tinde să cuprindă totul, fără a cuprinde ceva. Până la urmă, textul nu e chiar rău - spun eu. Cu amiciție,
expresia „puiul din vrabie” e intenționată sau e un typo?
crochiurile sînt interesante și te țin atent. de la ele însă și pînă la a înjgheba un roman mă gîndesc că e cale lungă. dar nu imposibilă.
un poem interesant, dar într-o oarecare măsură complex. interesant prin imaginația autorului care se joacă cu termenii: iubit/a, poet, dumnezeu cu "D", lumânare, acasă..., și complex prin modul în care amestecă imaginile pumnilor de fragi care sugerează pumni agresivi... atât de agresivi încât dangătul clopotelor sau insomnia care ne-o propun, ne fac să numărărm imaginare oi spre a invoca un somn care are, aberant și personal, în final, ceva legat de improba soartă în ultimile două strofe.
Sunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
Am citit articolul tău și am apreciat munca de documentare privind tema propusă. Am câteva precizări: te rog lasă un spațiu după fiecare semn de punctuație (și nu înainte); ar fi fost indicat ca textul postat să fie mai scurt sau împărțit în mai multe fragmente, pentru că, așa cum este acum, e dificil de lecturat până la sfârșit, mai ales că ideea nu e nouă; poate ar fi util să marchezi citatele cu "italic", pentru a fi mai ușor urmărite; ce legătură are pruncuciderea cu avortul? încearcă să eviți afirmațiile simpliste de genul "Ca orice corp, organismul este constituit din atomi, molecule etc". Care este concluzia și atitudinea personală a autorului asupra temei prezentate - poate ar fi mai mult mai interesant de citit.
am intrat doar ca sa dau o penita. nu pot sa spun cat mi-a placut si cum, ce sens ar avea. am simtit exact ca in comentariul de mai sus, ca fiecare grupaj e un poem in sine. de aceea.
plecand de la acele versuri o alta intoarcere de condei... O voce Non, je ne regrette rien Căci tot ce am primit, am meritat, Și râs și lacrimi. Virtute și păcat, Mi-am oferit. Cât am putut am dat. Spăla-mă-voi de tot. Destinul mi-am urmat. C’est paye, balaye, oublie, Mi-am cumpărat tristețile de mai târziu Din fiece moment, plăcere am cules Și-n rug de pheonix tainic m-am ales Lăsând uitarea să mă stingă. Avec mes souvenirs În viscolul sfârșitului eu mă retrag, Și clipele ce-mi aparțin le răsfoiesc cu drag. Un chip, o voce, o trăire aleasă Revin la viață din uitarea deasă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bobadil, multam, da, declaratia e cel mai greu lucru. Pina si pentru mine.
pentru textul : training day dedacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. -mi-o menţin. E părerea mea.
de bine!
pentru textul : Mai singură... dese vede că mi-e somn: m-aș poema -> poema-m-aș
pentru textul : mi-e frică să dorm deerata: greseli intentionate
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deof, nu asa !
pentru textul : MĂRTURIE deasa cum preciza si ecaterina poemul devine puternic de la faza cu interviurile si se finalizeaza in aceeasi nota de forta. imi par in plus moartea, salamandra si excalibur, dar banuiesc ca tie ti-s dragi si n-o sa renunti la ele. am lasat semnul pentru poem ca intreg, dar mai ales pentru versurile: "nu-mi place să dau interviuri să fiu întrebată cu ce săruturi îmi țin buzele tinere /încotro mă deșir", "așa că nu-mi vorbi despre dragoste/cum nu vorbești focului/despre fum"
pentru textul : să nu mă întrebi deNu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
pentru textul : Poem cataleptic deDacă se poate, o fotografie reprezentativă la profil. Mulțumim!
pentru textul : ada or ardor deMi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
pentru textul : fotografii mișcate deMultumesc de comentariu, Aranca. Am modificat partea cu goticul. Te mai astept!
pentru textul : Poem cataleptic deparerea mea este ca desi e scris relativ bine, textul e cam dulceag pentru gustul meu. Am de asemenea rezerve fata de folosirea femininului "psiholoagei". Ultima data cind traiam eu in Romania profesiunile in general nu aveau "gender". Sa inteleg ca s-au schimbat regulile...?
pentru textul : Experiența deabsolut de acord cu ioana. primele două strofe (make it 1.75) sînt excelente. m-au făcut să aștept altceva. partea a doua însă s-a cufundat în metaforizări care nu mă impresionează. sorry
pentru textul : go fishing decu respect iti spun Francisc ca nu as invita pe oricine la mine acasa.
pentru textul : confesiune deam făcut din nou niște modificări. mulțumesc pentru observații
pentru textul : oameni și pietre denu stiu ce sa spun. gasesc unele expresii care mie mi se par "bombastice" oarecum sau cel putin fortate. si de asemeni acel "populata" de la sfirsit imi aminteste de un manual de biologie. partea pe care o prefer este: "între timp noi creștem în alveole de credințe sticloase creștem încet când noaptea își va ridica buza de lup vom fi niște canini uriași încleștați în beregata zilei de mâine creștem mocnit să nu trezim copilul dormind în crângul de trestii"
pentru textul : (meta)morfoze dema intreb daca voi avea curajul vreodata sa vorbesc despre mine cu sinceritatea ce te caracterizeaza pe tine. dar mai bine nuuuu...! ori v-as ingrozi, ori ar parea patetic. :)) jurnalele tale imi lasa un gust de uscaciune in carne. de parca ti se trage sangele dinspre capilare spre inima. atat.
pentru textul : there are no new messages in your inbox demărturisesc că nu am citit textele din concurs, nu am căutat nici cine sînt autorii. m-am restricționat la maxim ca să ajung aproape o mașină care nu gîndește și deci nu poate fi acuzată de părtinire sau subiectivism. nu am putut să fiu subiectiv pentru că nu am știut nimic.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deacum însă știu. pentru că am citit. e plăcut textul tău. și blînd. îmi vine să trag cu ochiul și să caut să aflu vîrsta ta. pentru că oamenii nu ajung așa de repede blînzi. unii nu ajung niciodată. textul nu te captează. te răpește. atît ca poveste cît și ca poezie. deși nu este extraordinar ca poezie. dar este corect și cuminte. muncit și totuși spontan. merită remarcat și mă va face să mă mai întorc la el.
vad acest text ca pe un semnal de alarma. inclusiv inlegatura cu masivele defrisari din Bucovina din ultimii ani, care duc la inundatii in aproape fiecare anotimp apoi, e o ironie fina si venita extrem de prompt! marian, om de munte, stie sa bata fierul cat e cald ;) textul nu e nicidecum o gluma si va putea fi citit cu aceeasi placere si in viitor si inalt context, cred
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) dehmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” dece să faci, Adriana, mai citim, mai luăm plasă... viața e dură:)
pentru textul : Martell XO denu orice poem e o acadea:)
Domnule Gorun Manolescu - Sixtus, mi-a plăcut chestia cu iepurașul și morcovul încât am povestit-o și altora. Cred că așa ceva căutam, așa că am primit. Fără supărare! Ne mai distrăm și noi, când lucrurile devin prea serioase. Mulțumesc, pentru dedicație! Am să citesc eseul. Despre text, ce pot să spun? E o reacție la, așa-zisa, "poezie nouă", nu, neaparăt, la post-modernism - concept care tinde să cuprindă totul, fără a cuprinde ceva. Până la urmă, textul nu e chiar rău - spun eu. Cu amiciție,
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deer: asta o data asta de doua ori, mai ramanea asta a treia oara si era adjudecata situatia mea... noroc ca am scapat!
pentru textul : no satisfaction deexpresia „puiul din vrabie” e intenționată sau e un typo?
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman) decrochiurile sînt interesante și te țin atent. de la ele însă și pînă la a înjgheba un roman mă gîndesc că e cale lungă. dar nu imposibilă.
un poem interesant, dar într-o oarecare măsură complex. interesant prin imaginația autorului care se joacă cu termenii: iubit/a, poet, dumnezeu cu "D", lumânare, acasă..., și complex prin modul în care amestecă imaginile pumnilor de fragi care sugerează pumni agresivi... atât de agresivi încât dangătul clopotelor sau insomnia care ne-o propun, ne fac să numărărm imaginare oi spre a invoca un somn care are, aberant și personal, în final, ceva legat de improba soartă în ultimile două strofe.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deSunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
pentru textul : a christmas tale deeu, mic ucenic, umil, aici, pe site văd doar imagini, însă pe norica nicolai(cum se aruncă ea, pe spate) nu o pot vizualiza :)
pentru textul : lordul banal deCei aerieni, care nu vedem anunţurile la timp, mai putem trimite poezii?
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deAm citit articolul tău și am apreciat munca de documentare privind tema propusă. Am câteva precizări: te rog lasă un spațiu după fiecare semn de punctuație (și nu înainte); ar fi fost indicat ca textul postat să fie mai scurt sau împărțit în mai multe fragmente, pentru că, așa cum este acum, e dificil de lecturat până la sfârșit, mai ales că ideea nu e nouă; poate ar fi util să marchezi citatele cu "italic", pentru a fi mai ușor urmărite; ce legătură are pruncuciderea cu avortul? încearcă să eviți afirmațiile simpliste de genul "Ca orice corp, organismul este constituit din atomi, molecule etc". Care este concluzia și atitudinea personală a autorului asupra temei prezentate - poate ar fi mai mult mai interesant de citit.
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) deam intrat doar ca sa dau o penita. nu pot sa spun cat mi-a placut si cum, ce sens ar avea. am simtit exact ca in comentariul de mai sus, ca fiecare grupaj e un poem in sine. de aceea.
pentru textul : autumn music 2 deplecand de la acele versuri o alta intoarcere de condei... O voce Non, je ne regrette rien Căci tot ce am primit, am meritat, Și râs și lacrimi. Virtute și păcat, Mi-am oferit. Cât am putut am dat. Spăla-mă-voi de tot. Destinul mi-am urmat. C’est paye, balaye, oublie, Mi-am cumpărat tristețile de mai târziu Din fiece moment, plăcere am cules Și-n rug de pheonix tainic m-am ales Lăsând uitarea să mă stingă. Avec mes souvenirs În viscolul sfârșitului eu mă retrag, Și clipele ce-mi aparțin le răsfoiesc cu drag. Un chip, o voce, o trăire aleasă Revin la viață din uitarea deasă.
pentru textul : Edith Piaf dePagini