Multumesc pentru feed-back, este chiar important. Hmm, am modificat titlul si am evitat rima dar ultimele trei versuri nu prea stiu cum sa le modific. Repetitia a fost voita, poate din cauza asta nici nu le vad altcumva, poate peste cateva zile, saptamani.
sunt aceste cosiderații pe care le faci.Și, probabil, valabile. Opera aperta, nu? Pentru mine lucrurile stau așa: Copilul iubește lb. română în primul rând pt. că o iubește pe profesoara de limba română (am încercat să sugerez sexualitatea incipientă prin gestul lui de a-și pune obrazul pe fusta ei), dar el nu poate accepta propoziția, propunerea poetului (Nichita Stănescu) că lb. română este ca o duminică. Duminica lui Mihăiță e imundă, el deja simte acest lucru, e un preadolescent (chestia asta a lui Nichita se învață în clasa a șasea, ar fi trebuit poate să precizez în text) Și atunci izbucnește: Nu, nu este ca o duminică, adică precum duminicile din cartierul lui mărginaș și mărginit. Mulțumesc pentru o leacă melancolicul comentariu. Aveam nevoie după ce am luat atâtea poace. PS Vreau să scriu "o leacă" ,cine ce are cu mine?
Cristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
corect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
Stimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
Dar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
A fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
Am remarcat finalul cu versurile: "...drumurile astea alunecoase pe care patinăm de la o vreme atât de atenți la detalii" poate pentru că nu are lumea aceea de care povestești în restul poemului. Îmi place cum ai scris ideea: "ca o floare încremenită în plastic". E ceva inedit. Cred că am cheile (vorba lui Francisc) poemului și cred că pornesc de la versul de mai sus.
"Performanţa" asta a fost intenţionată. "Cofetarul" a presărat câteva firmituri de prăjitură peste o mare de frişcă. Uneori, exagerările pot atrage atenţia asupra unor tehnici sau simboluri. Jorge Luis Borges a popularizat un adevărat fenomen colecţionând, cu "plăcere aproape filatelică", astfel de figuri de stil din literatura nordică. Mulţumesc pentru comentariu!
eu văd, în zilele când mama mea face șpagata, că va fi cald. în zilele cu norișori, mă trage de ombilic. fiind poet, numesc asta regressum ad ombillicum. ea râde, scoate o mână și cere o țigare superfină. și-n timpul acesta lung, pufăind amândoi, îi recit din coliba unchiului tom, sau îi cânt pe nas 10 negri mititei, dacă n-o venit alocația.
Très réussi. La lumière blanche, prisme de la floraison, illuminant l'ombre gigantesque de l'arbre dont la large ramure étale équivaut aux profonde racines. Une petite fleur de pommier éclot... la vie renaît, le fruit est en fleur ... :)
Ioana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
P.S. Cred că, dacă vom continua discuția, va trebui să încercăm să procedăm cartezian. Adică să facem distincția între Logica Aristotelică și problema metafizică a «substanței». Și abia apoi să le corelăm și să vedem dacă o asemenea logică, cu pretenție de universalitate se poate (sau nu) aplica Transcendentului (inclusiv asupra «substanței» ca lucru transcendental) așa cum unii logicieni au pretenția și cum am înercat și eu; urmȃndu-l pe la Priest care, însă, mi-a revelat în final paradoxul (logic) că „esența substanței este că n-are esență”.. Și mai apar încă o multime de probleme…. Dar toate la timpul lor (dacă le va veni un astfel de timp în discuția care s-a înfiripat între noi. Și care, mie personal îmi folosește imens, în sensul unor clarificări. Ȋntocmai cum începi să parcurgi un drum pe care îți face impresia că-l cunoști dar care, atunci cȃnd efectiv îl parcurgi, ai tot soiul de surprize). Cat despre "Ecumenism", asa cum il inteleg eu (si se pare ca si dumneata), nu prea are de-a face cu miscarea ecumenica initiata (cum spui) de protestanti care are un sens mult mai ingust. Din acest motiv am spus "sa-i zic Ecumenism" (mai corect ar fi fost "un fel de Ecumenism" sau poate "Ecumenism in sens larg" - dar asta ar presupune sa se vorbeasca despre ce inseamna "Ecumenism in sens ingust" si sa se dilueze discutia de dragul unor precizari istorice; eventual, treaba asta ar putea fi explicata intr-un subsol; care sa cuprinda si consideratiile legate de aparitia termenului pe care dumneata le-ai expus) - si asta in lipsa unui alt termen care sa imbrace mai bine ideea ce se vrea exprimata. Pe Gueon, clar: trebuie sa-l citesc! Dar nu stiu cand ii va mai veni tandul. Pentru ca, in joaca, spuneam uneva ca am visat o femeie care-mi tricota o vesta. Si tricota atat de repede ca abia i se mai vedeau nainile. Si am intrebat-o: de ce tricotezi asa repede? Raspunsul: ca sa-ti termin vesta inainte sa se termine lana....
Alina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
Marga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
urarea mi se pare potrivita oricand, mai ales ca, atat cat va fi lumea, si iubirea va fi in ea. dincolo de ac paranteza, mi au placut indeosebi titlul, primul vers frumos din calea-afara, trimiterile biblice, logic, si motivul elfilor, f bine ales pentru a simboliza eterna tinerete, eterna iubire de impartasit. cat despre emin si momoți, sa ne traiasca!
Un text destul de bun construit pe un schelet al "plasamentului". Pe taisul, departe, aproape reprezinta coordonatele principale. MI se pare ca suna fortat "cateva toamne", si "moartea-l indulce". Desaemenea cred ca textul ar curge mai firesc daca ai elimina cele 4 "si"-uri din pozitie initiala de vers. Remarc in mod special ideile "taceri zimtate" si "umbra tronului patrunde in piatra". Ialin
Vă mulţumesc mult pentru oprire!
Profetul: Da, e simpluţ. Dar e aşa pentru că spune ceva simplu, banal chiar. Sigur, nu e o scuză..:))
Zapata: Mulţumesc pentru sugestii, mă mai gândesc.
...probabil că ești capabilă să emiți păreri strict impersonale ceea ce m-a fascinat întotdeauna la tine...:)! de obicei găselnițele le-am abandonat pe când scriam ceva mai ... agrest . cât despre exploatare, hai să vorbim ca marii moșieri... tu chiar crezi că ai comentat poezia?:) eu cred că nici nu ai înțeles-o, dar aceasta e umila mea părere, impersonală:)! thks for a big smile, Marina! atent, cu gânduri bune, din concediu, vesel, prea vesel, paul
Un text care se va trebui recitit peste poate douăzeci de ani. În ciuda atmosferei care se încadrează subiectului, am reținut: ' Dar la douăzeci de ani de la căderea comunismului și la șaisprezece de la moartea scriitorului, ar fi necesară o viziune ceva mai obiectivată, nu neapărat favorabilă acestuia, dar decomplexată și bazată pe lecturi atente, iar nu pe simple prezumții.' Să sperăm că vor apare câțiva curajoși și nemotivați ideologic se vor dedica unei astfel de misiuni necesare ( în cazul lui Eugen Barbu ca și în cazul altora din aceeași perioadă ). Fie și pentru simplu motiv că altfel riscăm să suprasolicităm capacitatea noastră de întunecare a literaturii. Manevră în care ne-am dovedit îndeajuns de iscusiți în trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru semnalul dumneavoastră precum și pentru partea bună din scriitura lui Eugen Barbu, cu un gând, e adevărat, și la amintirile legate de lectura 'Pricipele' , las un semn. Vă mulțumesc. Pasagerii sunt rugați să nu exceleze în a arunce orice peste bord în caz de pericol. Riscul de a rămâne fară istorie crește direct proporțional cu pericolul.
Îmi place tonul poemului, unul nou :) uneori retoric, alteori ușor imperativ, alteori confesiv-meditativ. Imaginile pe gustul meu. Fiecare vers e un poem plin de semnificații. Aduce liniște și emoție artistică. E primăvară iar!
Ecarlat = rosu-stacojiu. Probabil ca yester valorifica ideea de moarte ritualica din misterele eleusine - Eleusis = cetate din Attica intemeiata de Eleusis, despre care se afirma ca era fiul lui Hermes cel de trei ori initiat (cele mari - ale Demetrei - alias Doso si cele mici ale Persephonei - alias Kore)... Hades cel ce a rapit pe fiica Demetrei..etc... mitului i se confera inclusiv o simbolistica alchimica si chiar samanica (coborarea initiatica in tinuturile htoniene). M-ai facut sa rad cu pirolatria... m-ai trimis la Agni si la magicienii traci care "mergeau prin fum"... o sugestie: scrie ceva despre "nebunia sacra" si "pofta de moarte".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc pentru feed-back, este chiar important. Hmm, am modificat titlul si am evitat rima dar ultimele trei versuri nu prea stiu cum sa le modific. Repetitia a fost voita, poate din cauza asta nici nu le vad altcumva, poate peste cateva zile, saptamani.
pentru textul : lucrurile asa cum sunt desunt aceste cosiderații pe care le faci.Și, probabil, valabile. Opera aperta, nu? Pentru mine lucrurile stau așa: Copilul iubește lb. română în primul rând pt. că o iubește pe profesoara de limba română (am încercat să sugerez sexualitatea incipientă prin gestul lui de a-și pune obrazul pe fusta ei), dar el nu poate accepta propoziția, propunerea poetului (Nichita Stănescu) că lb. română este ca o duminică. Duminica lui Mihăiță e imundă, el deja simte acest lucru, e un preadolescent (chestia asta a lui Nichita se învață în clasa a șasea, ar fi trebuit poate să precizez în text) Și atunci izbucnește: Nu, nu este ca o duminică, adică precum duminicile din cartierul lui mărginaș și mărginit. Mulțumesc pentru o leacă melancolicul comentariu. Aveam nevoie după ce am luat atâtea poace. PS Vreau să scriu "o leacă" ,cine ce are cu mine?
pentru textul : Limba română nu este ca o duminică deBine, nu voi mai spune nimic şi voi muri, am implorat destul 30 de ani din 1984, nu era aceasta o discuţie.
pentru textul : Rămas bun deNu sunt de acord cu decizia luată de editor. Nu este un text de atelier.
Aştept nişte explicaţii.
Cu stimă,
pentru textul : Deşertul indigo deBot Eugen
Cristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
Cu stimă
pentru textul : angelo-mahie decorect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
pentru textul : mai bine târziu deStimate 'trei de A', (iertare, eu trei de a văd trei de a zic), vă rog să nu interpretați greșit că v-am spus 'trei de A' mie așa mi s-a părut că s-ar citi nick-ul Dvs. În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such. Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului) 'in the sunshine of you love' nu înseamnă ceea ce Dvs. ați scris că ar însemna, ba înseamnă chiar contrariul, lucru pe care din decență l-am omis în primul meu răspuns dar pe care acum mă văd silită să vi-l 'administrez' stimate trei de A, dacă mă acuzați de infantilism. Pe Dvs. de ce ar trebui să vă mai acuz stimate trei de A? De necunoașterea limbii engleze în postura Dvs. pe un site ca Hermeneia?
pentru textul : in the sunshine of your love deDar eu nu vă acuz de nimic, stați liniștit...
Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)... că zău vă stă mai rău ca nuca în perete și nici noi nu mai suntem demult copii.
Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare.
Margas
A fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deAm remarcat finalul cu versurile: "...drumurile astea alunecoase pe care patinăm de la o vreme atât de atenți la detalii" poate pentru că nu are lumea aceea de care povestești în restul poemului. Îmi place cum ai scris ideea: "ca o floare încremenită în plastic". E ceva inedit. Cred că am cheile (vorba lui Francisc) poemului și cred că pornesc de la versul de mai sus.
pentru textul : Fragmentum deȘocant punct de vedere. Asta ai intenționat? Un experiment? Ai un typo în ultima strofă.
pentru textul : Viol consimțit de"Performanţa" asta a fost intenţionată. "Cofetarul" a presărat câteva firmituri de prăjitură peste o mare de frişcă. Uneori, exagerările pot atrage atenţia asupra unor tehnici sau simboluri. Jorge Luis Borges a popularizat un adevărat fenomen colecţionând, cu "plăcere aproape filatelică", astfel de figuri de stil din literatura nordică. Mulţumesc pentru comentariu!
pentru textul : Şarpele de aramă (XX) deeu văd, în zilele când mama mea face șpagata, că va fi cald. în zilele cu norișori, mă trage de ombilic. fiind poet, numesc asta regressum ad ombillicum. ea râde, scoate o mână și cere o țigare superfină. și-n timpul acesta lung, pufăind amândoi, îi recit din coliba unchiului tom, sau îi cânt pe nas 10 negri mititei, dacă n-o venit alocația.
pentru textul : o port pe mama în pântec deTrès réussi. La lumière blanche, prisme de la floraison, illuminant l'ombre gigantesque de l'arbre dont la large ramure étale équivaut aux profonde racines. Une petite fleur de pommier éclot... la vie renaît, le fruit est en fleur ... :)
pentru textul : La lumière en fleur deIoana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deVirgil, nu trebuia decât să ai răbdare cel mult un minut. Trebuie dat "play", lăsat să se încarce (câteva secunde), apoi, vei putea derula.
Numele televiziunii nu este "telem" (te-lem, două silabe), ci "te-le M" (te-le-em, trei silabe, cu accent pe a treia), so, nici vorbă de brânză :).
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deda, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deP.S. Cred că, dacă vom continua discuția, va trebui să încercăm să procedăm cartezian. Adică să facem distincția între Logica Aristotelică și problema metafizică a «substanței». Și abia apoi să le corelăm și să vedem dacă o asemenea logică, cu pretenție de universalitate se poate (sau nu) aplica Transcendentului (inclusiv asupra «substanței» ca lucru transcendental) așa cum unii logicieni au pretenția și cum am înercat și eu; urmȃndu-l pe la Priest care, însă, mi-a revelat în final paradoxul (logic) că „esența substanței este că n-are esență”.. Și mai apar încă o multime de probleme…. Dar toate la timpul lor (dacă le va veni un astfel de timp în discuția care s-a înfiripat între noi. Și care, mie personal îmi folosește imens, în sensul unor clarificări. Ȋntocmai cum începi să parcurgi un drum pe care îți face impresia că-l cunoști dar care, atunci cȃnd efectiv îl parcurgi, ai tot soiul de surprize). Cat despre "Ecumenism", asa cum il inteleg eu (si se pare ca si dumneata), nu prea are de-a face cu miscarea ecumenica initiata (cum spui) de protestanti care are un sens mult mai ingust. Din acest motiv am spus "sa-i zic Ecumenism" (mai corect ar fi fost "un fel de Ecumenism" sau poate "Ecumenism in sens larg" - dar asta ar presupune sa se vorbeasca despre ce inseamna "Ecumenism in sens ingust" si sa se dilueze discutia de dragul unor precizari istorice; eventual, treaba asta ar putea fi explicata intr-un subsol; care sa cuprinda si consideratiile legate de aparitia termenului pe care dumneata le-ai expus) - si asta in lipsa unui alt termen care sa imbrace mai bine ideea ce se vrea exprimata. Pe Gueon, clar: trebuie sa-l citesc! Dar nu stiu cand ii va mai veni tandul. Pentru ca, in joaca, spuneam uneva ca am visat o femeie care-mi tricota o vesta. Si tricota atat de repede ca abia i se mai vedeau nainile. Si am intrebat-o: de ce tricotezi asa repede? Raspunsul: ca sa-ti termin vesta inainte sa se termine lana....
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deAlina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deMarga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
Virgle, unde e textul meu "teoria ejacularii generalizate"? A disparut ca magarul in ceata, asa, fara nicio explicatie??
pentru textul : carinthia deurarea mi se pare potrivita oricand, mai ales ca, atat cat va fi lumea, si iubirea va fi in ea. dincolo de ac paranteza, mi au placut indeosebi titlul, primul vers frumos din calea-afara, trimiterile biblice, logic, si motivul elfilor, f bine ales pentru a simboliza eterna tinerete, eterna iubire de impartasit. cat despre emin si momoți, sa ne traiasca!
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deUn text destul de bun construit pe un schelet al "plasamentului". Pe taisul, departe, aproape reprezinta coordonatele principale. MI se pare ca suna fortat "cateva toamne", si "moartea-l indulce". Desaemenea cred ca textul ar curge mai firesc daca ai elimina cele 4 "si"-uri din pozitie initiala de vers. Remarc in mod special ideile "taceri zimtate" si "umbra tronului patrunde in piatra". Ialin
pentru textul : În loc de aplauze deremarc "îngerul acesta ți-a răstignit tăcerea/ în palme" interesant finalul. si eu care aveam impresia ca am monopol pe pesimism...
pentru textul : Cădere fără înger deDe acord cu doamna Papouis. Fara Amalia. Cine e Amalia anyway?
pentru textul : fără amalia demă bucur să constat că poezia mea ți-a plăcut, Anna. apreciez trecerea ta constantă pe aici:) toate cele bune:)
pentru textul : unei primăveri deVă mulţumesc mult pentru oprire!
Profetul: Da, e simpluţ. Dar e aşa pentru că spune ceva simplu, banal chiar. Sigur, nu e o scuză..:))
Zapata: Mulţumesc pentru sugestii, mă mai gândesc.
Vă mai aştept!
pentru textul : nicotină şi uitare de...probabil că ești capabilă să emiți păreri strict impersonale ceea ce m-a fascinat întotdeauna la tine...:)! de obicei găselnițele le-am abandonat pe când scriam ceva mai ... agrest . cât despre exploatare, hai să vorbim ca marii moșieri... tu chiar crezi că ai comentat poezia?:) eu cred că nici nu ai înțeles-o, dar aceasta e umila mea părere, impersonală:)! thks for a big smile, Marina! atent, cu gânduri bune, din concediu, vesel, prea vesel, paul
pentru textul : culoare de întoarcere comună deComentariul tău, Paul, este cel mai bun argument pentru titlul textului. Mă bucur că ai vibrat, mă bucură trecerea ta!
pentru textul : Bacoviană deMulţumesc!
Un text care se va trebui recitit peste poate douăzeci de ani. În ciuda atmosferei care se încadrează subiectului, am reținut: ' Dar la douăzeci de ani de la căderea comunismului și la șaisprezece de la moartea scriitorului, ar fi necesară o viziune ceva mai obiectivată, nu neapărat favorabilă acestuia, dar decomplexată și bazată pe lecturi atente, iar nu pe simple prezumții.' Să sperăm că vor apare câțiva curajoși și nemotivați ideologic se vor dedica unei astfel de misiuni necesare ( în cazul lui Eugen Barbu ca și în cazul altora din aceeași perioadă ). Fie și pentru simplu motiv că altfel riscăm să suprasolicităm capacitatea noastră de întunecare a literaturii. Manevră în care ne-am dovedit îndeajuns de iscusiți în trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru semnalul dumneavoastră precum și pentru partea bună din scriitura lui Eugen Barbu, cu un gând, e adevărat, și la amintirile legate de lectura 'Pricipele' , las un semn. Vă mulțumesc. Pasagerii sunt rugați să nu exceleze în a arunce orice peste bord în caz de pericol. Riscul de a rămâne fară istorie crește direct proporțional cu pericolul.
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură deÎmi place tonul poemului, unul nou :) uneori retoric, alteori ușor imperativ, alteori confesiv-meditativ. Imaginile pe gustul meu. Fiecare vers e un poem plin de semnificații. Aduce liniște și emoție artistică. E primăvară iar!
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat deEcarlat = rosu-stacojiu. Probabil ca yester valorifica ideea de moarte ritualica din misterele eleusine - Eleusis = cetate din Attica intemeiata de Eleusis, despre care se afirma ca era fiul lui Hermes cel de trei ori initiat (cele mari - ale Demetrei - alias Doso si cele mici ale Persephonei - alias Kore)... Hades cel ce a rapit pe fiica Demetrei..etc... mitului i se confera inclusiv o simbolistica alchimica si chiar samanica (coborarea initiatica in tinuturile htoniene). M-ai facut sa rad cu pirolatria... m-ai trimis la Agni si la magicienii traci care "mergeau prin fum"... o sugestie: scrie ceva despre "nebunia sacra" si "pofta de moarte".
pentru textul : Kore dePagini