dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
să știi că mi-aș fi exprimat o părere, chiar dacă te-ai fi supărat...dacă aș fi avut una, conturată. dar n-am înțeles nimic de aici...și, în afara ironiei de la început , din: "îmi miros mîinile a căpșuni și gîndesc rar și tare dar mai ales modern vîntul îmi bate cuie prin suflet" n-am găsit nimic de care să mă agăț.
Este un extemporal deschis, de aceea propun să venim fiecare cu opinii: "dinăuntru nu e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu sau poate de liiceanu undeva prin 1990, ci de îngerii înrolați în world wilde web " "liniștită nu este antonimul cuvîntului femeie sau undeva pe acolo ci al lacrimilor lui adam cel-rămas-în-somn-făr-de-coastă " "praful nu este tot ce se alege de pe tastatura unui poet ci de naivitatea de a crede în prietenii de altădată ...
Pentru ca esti un autor care ma intereseaza si-l urmaresc, am sa spun ce cred, fara ocolisuri, despre text.
Poezie ermetic-artificioasa. Exercitiul hermeneutic o desfiinteaza.
Virgil, Bianca, multumesc de lectura. personal, nu le consider poeme, mai mult niste acte de curaj care nu ma lasa sa uit, asa cum bine sublinia Bianca. Cit despre versurile in plus, crede ca aveti dreptate. Mai sunt citeva puncte slabe pe care sper sa le modific cumva.
ai dreptate. si eu am argumentat cu mine insumi pe ideea folosirii termenului. iar la "marmura vie" m-a deranjat potentialul de a fi perceput drept eminescian. va trebui sa fac ceva acolo. merci. e doar un text.
poem în alb. love song for eternity. scris între un x și un "o", pe colț de inimă îndoit. Limpede așternere, în versuri filiforme, construcție fluidă, expresie ce lasă în transparent reverberant cuvântul, metafore sferice, în linie poetică de un feminin esențializat. Admirabilă a treia strofă, prin reflectare fără prețiozitate mistică, într-o apă a credinței, cea care atinge destinul în punctul nașterilor. "sub stern îmi crește un fel de lumină. el face proiecții în ventriculii mei de iarnă. împrăștii cuvintele ca pâinea din mâna fiului meu pentru păsările din piața unirii. indivizibil plecasem deja în solstițiu" Fire de praf cenușiu în versurile: "apoi suntem brusc mari" (aș înlocui brusc cu altceva: instantaneu, dintr-odată, deodată etc.), "ce faci tu femeie" parcă vine din altă parte, aș fi rostit altfel; iar "epitaf", știi, în toate sensurile, e mai bun un "epilog". Frumos și fără margini de iluzie poetică. Poesis. Dalb Crăciun, ție. Ela
Poemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
Maestre, tot e bine că nu a luat O GHIUVETĂ, donşoara cu PIFTEAUA pe care s-o bea, vorba actorului cu sceneta pe care se pare că, în cele din urmă, a băut-o. Însă, daţi-mi voie să citez din scenetă pentru a ne mai înveseli niţeluş.
Zice aşa, maestrul Horaţiu Mălăele:
"am scos dopul din a patra chiuvetă si l-am turnat în sticla paharului pe care l-am băut. am scos sticla din următorul dop şi am băut din ea chiuveta. restul l-am aruncat la pahar,laaa canal,pe care l-am băut. am scos chiuveta din următorul pahar, am turnat dopul în sticlă şi am băut pe gât. am scos din gât dopul şi l-am turnat în paharul cu sticla paharului,DA,pe care l-am DA.
Cozane, pentru că recunoşti că-ţi place să porţi fustiţă, pentru că sunt convins că universul tău de critic cu pojar se extinde şi dincolo de titluri (de care te foloseşti mereu, sub orice text), dar mai ales pentru că sunt convins că-n Vaslui n-aveţi sens giratoriu, am să-ţi trec cu vederea miştocăreala.
Dar data viitoare când ieşi în decor, oriunde, vei fi suspendat. Sper că ne-am înţeles.
Mulţumesc pentru prezenţă.
Acum, ieşi afară!
o disperare a rutinei rostita fara patetism si fara crutare. un convingator portret al omului anulat de sordidul din jur.imagini vii ce reusesc sa mentina treaza atentia cititorlui. remarc: "doar străzile mă înghițeau ca niște căpcăuni mîncători de rutină" apoi "îi fluturam pe sub nas mîinile compostate la ambele capete el îmi spunea că așa trebuie fără durere nu ajungi nicăieri în ziua de azi" si "de plictiseală dau nume pașilor pe care-i fac într-o zi noaptea fur indicatoarele de pe stradă și le agăț de balcon poate cineva o să vadă că sufletul acesta e locuit" asa ca las alaturi prima penita de vare uzez de la venirea mea pe site. felicitari pentru un text care m-a convins pe deplin.
textul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua te-a înșelat de data asta. dacă ți-ai fi răstignit eul, fie el cel artistic, ai fi văzut lacrima Lui vărsată atunci când ai postat textul. am incercat și eu să privesc conceptul, arta, am văzut doar batjocura. la mall nu poți să ințelegi dragostea lui Dumnezeu!
cata vreme vizionarea filmului e gratis, nu dau un ban pentru critici..dar te astept sub visin sa zici ce ai de spus ...ca asa se cade la moldovence...manati măi, hăi, hăi
Un poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
Frumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
Aș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
e ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
Scrisesem un comentariu mai elaborat. Din greșală însă acesta nu s-a salvat. A rămas doar titlul, suficient aș spune, dar doresc totuși să fac o remarcă, ceea ce Marga a numit exprimare agramată, este de fapt un limbaj arhaic de o mare frumusețe, dobândit probabil din obișnuința de a traduce, cu mare grijă pentru respectarea cadenței, a prozodiei dar și a expresiei lirice, a unor vechi texte englezești. De asemenea am citit multe texte ale acestui autor, poate că versurile în sine nu constituie o noutate absolută, spun asta și în lumina unor antologii de vechi texte englezești răsfoite cu mare drag, dar câte texte sunt astfel? Am apreciat migala, talentul, sensibilitatea autorului, dar și acel ceva cu care rămâi atunci când citești cu voce tare aceste ”rânduri fumegânde”, par smulse din durere, dintr-o trăire profundă, sinceră și autentică.
Nu am acordat niciodată penițe fără a avea argumente, fără o convingere autentică. Nu disec textele, nu fac analize stilistice, sintactice și morfologice, consider că am depășit momentul. Din păcate poate, sau din fericire, nu știu, de cele mai multe ori nu revin pentru a-mi preciza punctele divergente de vedere, tocmai spre a nu genera inutile polemici; îmi lipsește aplombul, nu cred că dețin eu etalonul unui text desăvârșit și recunosc, părerea mea este pur și simplu subiectivă. Nu am privit textul prin ochii cititorului zilelor noastre ci prin acela al cititorului dintotdeauna. Este mult talent aici, autentic. Părerea mea.
multumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
acea barca ce poarta o cruce pe intinderea apelor, si lumina care se reflecta - singura pata de culoare... si cata incarcatura simbolica are acestui film, in aparenta simplu!
parca nici puntea pe care parintele cara carbulele spre un cuptor niciodata stins(!) nu e intamplatoare, nici faptul ca singura cale de a ajunge la manastire e barca, nici insula pe care este asezata manastirea...
si alta secventa memorabila este raspunsul pe care i-l da parintele femeii ce se plangea ca nu poate pleca in cautarea sotului, de grija porcilor din gospodarie (porcii din pilda biblica...) ori lectia de smerenie pe care i-o da staretului!
ma opresc aici, altfel o sa ma trezesc povestind filmul...
si mai merita remarcata jovialitatea replicilor, un fel de umor senin, lipsa oricarei incrancenari dogmatice. cum bine spuneai, personajele traiesc, nu propovaduiesc...se infatiseaza pur si simplu, lasandu-i privitorului libertatea deplina a optiunii.
da, e un film pe care l-am vazut si revazut... si, uite, bine ca mi-ai amintit de el... o sa-l revad iarasi:)
Virgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bună, Cristian!
dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
altfel, mă bucur că ţi-am descoperit poeziile.
pentru textul : Decembrie desă știi că mi-aș fi exprimat o părere, chiar dacă te-ai fi supărat...dacă aș fi avut una, conturată. dar n-am înțeles nimic de aici...și, în afara ironiei de la început , din: "îmi miros mîinile a căpșuni și gîndesc rar și tare dar mai ales modern vîntul îmi bate cuie prin suflet" n-am găsit nimic de care să mă agăț.
pentru textul : în celălalt vis deEste un extemporal deschis, de aceea propun să venim fiecare cu opinii: "dinăuntru nu e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu sau poate de liiceanu undeva prin 1990, ci de îngerii înrolați în world wilde web " "liniștită nu este antonimul cuvîntului femeie sau undeva pe acolo ci al lacrimilor lui adam cel-rămas-în-somn-făr-de-coastă " "praful nu este tot ce se alege de pe tastatura unui poet ci de naivitatea de a crede în prietenii de altădată ...
pentru textul : extemporal la limba română I dete rog sa incadrezi textul unde trebuie
pentru textul : Le diable avec l’aile de carton dePentru ca esti un autor care ma intereseaza si-l urmaresc, am sa spun ce cred, fara ocolisuri, despre text.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă dePoezie ermetic-artificioasa. Exercitiul hermeneutic o desfiinteaza.
Virgil, Bianca, multumesc de lectura. personal, nu le consider poeme, mai mult niste acte de curaj care nu ma lasa sa uit, asa cum bine sublinia Bianca. Cit despre versurile in plus, crede ca aveti dreptate. Mai sunt citeva puncte slabe pe care sper sa le modific cumva.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deai dreptate. si eu am argumentat cu mine insumi pe ideea folosirii termenului. iar la "marmura vie" m-a deranjat potentialul de a fi perceput drept eminescian. va trebui sa fac ceva acolo. merci. e doar un text.
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului dear merita un videoclip, cu scurte scene alb-negru, pe o muzică de habar n-am ce instrument (cel puțin așa l-am „citit” eu). fain poem. zile faine!
pentru textul : Noapte bună, copii depoem în alb. love song for eternity. scris între un x și un "o", pe colț de inimă îndoit. Limpede așternere, în versuri filiforme, construcție fluidă, expresie ce lasă în transparent reverberant cuvântul, metafore sferice, în linie poetică de un feminin esențializat. Admirabilă a treia strofă, prin reflectare fără prețiozitate mistică, într-o apă a credinței, cea care atinge destinul în punctul nașterilor. "sub stern îmi crește un fel de lumină. el face proiecții în ventriculii mei de iarnă. împrăștii cuvintele ca pâinea din mâna fiului meu pentru păsările din piața unirii. indivizibil plecasem deja în solstițiu" Fire de praf cenușiu în versurile: "apoi suntem brusc mari" (aș înlocui brusc cu altceva: instantaneu, dintr-odată, deodată etc.), "ce faci tu femeie" parcă vine din altă parte, aș fi rostit altfel; iar "epitaf", știi, în toate sensurile, e mai bun un "epilog". Frumos și fără margini de iluzie poetică. Poesis. Dalb Crăciun, ție. Ela
pentru textul : a love song for bobby long deAm fost contactat de cenaclul RefleXos. Te rog caută-mă pentru detalii la adresa de mail din profil.
Se pare că adresa ta nu e validă.
Toate cele bune!
pentru textul : Premiile "RefleXos" dePoemul tău poate avea multe interpretări. Îl văd ca pe un un nor alb pe care îl surprindem în diverse forme, sau ca pe un fluid turnat în cupe de forme diferite. Mă uit acum si la forma lui si il văd ca un nai si-mi amintesc versurile lui Ion Pillat:
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi de,Un singur nai dar atâtea ecouri în păduri" ( definiţie poetică a poemului într-un vers ). Cât despre religie, religia noastră e Cuvântul :)
Maestre, tot e bine că nu a luat O GHIUVETĂ, donşoara cu PIFTEAUA pe care s-o bea, vorba actorului cu sceneta pe care se pare că, în cele din urmă, a băut-o. Însă, daţi-mi voie să citez din scenetă pentru a ne mai înveseli niţeluş.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deZice aşa, maestrul Horaţiu Mălăele:
"am scos dopul din a patra chiuvetă si l-am turnat în sticla paharului pe care l-am băut. am scos sticla din următorul dop şi am băut din ea chiuveta. restul l-am aruncat la pahar,laaa canal,pe care l-am băut. am scos chiuveta din următorul pahar, am turnat dopul în sticlă şi am băut pe gât. am scos din gât dopul şi l-am turnat în paharul cu sticla paharului,DA,pe care l-am DA.
Cozane, pentru că recunoşti că-ţi place să porţi fustiţă, pentru că sunt convins că universul tău de critic cu pojar se extinde şi dincolo de titluri (de care te foloseşti mereu, sub orice text), dar mai ales pentru că sunt convins că-n Vaslui n-aveţi sens giratoriu, am să-ţi trec cu vederea miştocăreala.
Dar data viitoare când ieşi în decor, oriunde, vei fi suspendat. Sper că ne-am înţeles.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deMulţumesc pentru prezenţă.
Acum, ieşi afară!
o disperare a rutinei rostita fara patetism si fara crutare. un convingator portret al omului anulat de sordidul din jur.imagini vii ce reusesc sa mentina treaza atentia cititorlui. remarc: "doar străzile mă înghițeau ca niște căpcăuni mîncători de rutină" apoi "îi fluturam pe sub nas mîinile compostate la ambele capete el îmi spunea că așa trebuie fără durere nu ajungi nicăieri în ziua de azi" si "de plictiseală dau nume pașilor pe care-i fac într-o zi noaptea fur indicatoarele de pe stradă și le agăț de balcon poate cineva o să vadă că sufletul acesta e locuit" asa ca las alaturi prima penita de vare uzez de la venirea mea pe site. felicitari pentru un text care m-a convins pe deplin.
pentru textul : anoftalmie deMulţumesc Silviu! P.s. simpatică ideea cu luzii :)
pentru textul : Antipoem detextul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua te-a înșelat de data asta. dacă ți-ai fi răstignit eul, fie el cel artistic, ai fi văzut lacrima Lui vărsată atunci când ai postat textul. am incercat și eu să privesc conceptul, arta, am văzut doar batjocura. la mall nu poți să ințelegi dragostea lui Dumnezeu!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi decata vreme vizionarea filmului e gratis, nu dau un ban pentru critici..dar te astept sub visin sa zici ce ai de spus ...ca asa se cade la moldovence...manati măi, hăi, hăi
pentru textul : expoziția de corali deUn poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
pentru textul : abac de septembrie deFrumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
pentru textul : Accident de"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? dePoate ca inca n-am spart-o , dar am voie sa incerc, nu ? Lelia Mossora
pentru textul : De-a Dumnezeu… deAș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deEste o schimbare a categoriei gramaticale, d-le Agheorghesei...
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează dee ok ideea să pui câteva versuri cu rimă, însă nu terminații verbale, sunt prea facile. încearcă să nu mai folosești inversiuni, sunt obositoare. mă refer la "tulburat asfințitul în undele apei își caută chipul". topica obișnuită nu dă greș niciodată :)
pentru textul : noi dimineți de septembrie deScrisesem un comentariu mai elaborat. Din greșală însă acesta nu s-a salvat. A rămas doar titlul, suficient aș spune, dar doresc totuși să fac o remarcă, ceea ce Marga a numit exprimare agramată, este de fapt un limbaj arhaic de o mare frumusețe, dobândit probabil din obișnuința de a traduce, cu mare grijă pentru respectarea cadenței, a prozodiei dar și a expresiei lirice, a unor vechi texte englezești. De asemenea am citit multe texte ale acestui autor, poate că versurile în sine nu constituie o noutate absolută, spun asta și în lumina unor antologii de vechi texte englezești răsfoite cu mare drag, dar câte texte sunt astfel? Am apreciat migala, talentul, sensibilitatea autorului, dar și acel ceva cu care rămâi atunci când citești cu voce tare aceste ”rânduri fumegânde”, par smulse din durere, dintr-o trăire profundă, sinceră și autentică.
pentru textul : Rânduri fumegânde deNu am acordat niciodată penițe fără a avea argumente, fără o convingere autentică. Nu disec textele, nu fac analize stilistice, sintactice și morfologice, consider că am depășit momentul. Din păcate poate, sau din fericire, nu știu, de cele mai multe ori nu revin pentru a-mi preciza punctele divergente de vedere, tocmai spre a nu genera inutile polemici; îmi lipsește aplombul, nu cred că dețin eu etalonul unui text desăvârșit și recunosc, părerea mea este pur și simplu subiectivă. Nu am privit textul prin ochii cititorului zilelor noastre ci prin acela al cititorului dintotdeauna. Este mult talent aici, autentic. Părerea mea.
multumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
pentru textul : Rugă secundă deei, va trebui să aștepți cu volumul:) cu musafirii cred că te descurci și fără:) iar richter e... genial! mulțam fain, Mădă!
pentru textul : interior horses deacea barca ce poarta o cruce pe intinderea apelor, si lumina care se reflecta - singura pata de culoare... si cata incarcatura simbolica are acestui film, in aparenta simplu!
parca nici puntea pe care parintele cara carbulele spre un cuptor niciodata stins(!) nu e intamplatoare, nici faptul ca singura cale de a ajunge la manastire e barca, nici insula pe care este asezata manastirea...
si alta secventa memorabila este raspunsul pe care i-l da parintele femeii ce se plangea ca nu poate pleca in cautarea sotului, de grija porcilor din gospodarie (porcii din pilda biblica...) ori lectia de smerenie pe care i-o da staretului!
pentru textul : ”Ostrov” (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El dema opresc aici, altfel o sa ma trezesc povestind filmul...
si mai merita remarcata jovialitatea replicilor, un fel de umor senin, lipsa oricarei incrancenari dogmatice. cum bine spuneai, personajele traiesc, nu propovaduiesc...se infatiseaza pur si simplu, lasandu-i privitorului libertatea deplina a optiunii.
da, e un film pe care l-am vazut si revazut... si, uite, bine ca mi-ai amintit de el... o sa-l revad iarasi:)
Da Alma e mai simplu si poate tocmai de aceea mi se pare potrivit poemul acesta... la asta te-ai referit cu ligamentul licentios - "timpul e" ?
pentru textul : Drumul mătăsii deVirgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
pentru textul : apus dePagini