Regulamentul Hermeneia, articolul 26. Membrii Hermeneia au posibilitatea evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”. Acest lucru va trebui să fie însoțit întotdeauna de un comentariu care să explice motivația celui care o oferă. Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.
Un text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
boba cel zis și dilicăcade-n cap și se ridică (sau era altfel, totuna), văd că am atins un punct sensibil și știu că e ăla cu frustrarea. nu te înțeleg, dar mulți dezaxați nu am înțeles eu, după cum nu m-am străduit să pricep nici tulburările de personalitate & nici nu mi-am propus să socializez cu tomberoanele. astfel, am decis să îți las în subsol o replică de nivelul tău. tu, de la un timp ai ceva probleme serioase și te compătimesc atât cât poți compătimi un clown care nici de asta nu mai e bun. scrii aiureli și comentarii idioate, ca să citez pe cineva care ți-a tot dat șanse.
(așaaaa... să disecăm: expirat yester? nu ie boba dilică!; într-o balegă literară? nu ie ; spirit rigid? nu ie; handicapat? nu ie; suma per total: 4 nuie de la yester pentru boba dilică:)
Multumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
Belizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
da, iata un text care incepe sa imi placa. probabil n-ar fi fost rau sa pastrezi claritatea dicteului pina la sfirsit. ultima parte mi se pare relativ neclara. se scrie multa poezie feminina zilele astea. unele texte nu sint decit un fel de ciudatenii pseudometaforizate. de data asta am intilnit un text care in ciuda tributului platit subiectivitatii (si poate unui anumit retorism de care se cam face vinovata autoarea pe ici pe colo) totusi reuseste sa straluceasca prin poetic
intuiesc ca acest text a trecut prin mainile criticilor si ale prietenilor din moment ce a fost publicat intr-un volum, dar asta nu ma impiedica sa cred ca e o poezie slaba in care repetitiile deranjeaza (chiar daca or fi fost puse cu un scop acolo). nu mi se pare bine ales verbul "sugruma" in prima strofa. de asemenea nu mi se mai par interesante inversiunile tip:"piatră cu miez de nisip nisip cu miez de piatră". de obicei acestea sunt specifice incepatorilor carora nu prea le da ghes inspiratia si nu pot sa se exprime. din toata poezia mi-a placut doar "sinuciderea clepsidrei".
Un text realizat cu iscusință în care finalul poartă amprenta unui adevărat cunoscător în ale artei sonetului: "Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume Am poposit, ca șarpele în Rai?" Reușit.
Alma, am avut impresia la un moment dat că parcă lipsește poza aceea. Am ajuns la concluzia că poza e mai mult decît suficientă așa cum este, formată din cuvinte. De acolo, de la ceața aceea pornește totul. Am renunțat la ideea de a mai specifica numărul personajelor în mod direct... sper că am reușit să redau altfel chestiile astea. Mulțumesc de zâmbetul căutător.
daca ai face o mica modificare in tecst. de ex sa scrii fragmetul asta cam asa oi oi, seara se așeza de seară fără mine mania manierelor mamei mele mania de sine seara aceia.. se așează? nu, se așază ! și gata, ai raspuns corect la intrebare. scuze de intervenție, dar parca e prea evident in forma cealalta.
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
un eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
revin, scuzele de vigoare daca o parte din observatiile mele au mai fost facute,dar in momentul in care am postat primul comentariu nu citisem decat textul scris fara comentariile celorlalti membri. multumesc pentru intelegere
factori de risc exista cam pretutindeni; mai ales in poezie si mai ales noaptea. am senzatia ca am mai citit textul asta undeva, sau ceva cu un titlu asemanator. si ma intreb, care e boala mai grava. aceea de a scrie poezie sau aceea de a citi poezie? in orice caz, mi se pare foarte adevarata ideea subinteleasa a textului, cum ca o mare parte (cel putin) din acesti "noi poeti" ai valului cibernetic isi datoreaza suflul etosului acestui "spatiu"
o dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.
intr/adevar "zapacitor" - cum spune Sancho Panza - de frumos acest joc de cuvinte. mai ales la prima citire! de asemenea si mesajul scrierii - creionul este in sine si poate face o lume - este foarte frumos imbracat de toate aceste idei ce le expui navalnic dar si fantastic. daca ar fi sa remarc ceva, as zice ca ultimile patru versuri sunt atat de clare si se eplica atat de mult pe sine, incat, dupa toata aceasta fermecatoare cavalcada inspirata, ele nu isi afla locul acolo. te felicit!
domnule, cu eleganta de satin albastru va multumesc pentru critica. dar unde e critica de care imi vorbiti? credeti ca orice cuvant aruncat cu rautate drept momeala e constructiv? chiar sunteti convins de ce ati afirmat sau sunteti putin gelos pe numarul mare al afisarilor de care nu pot sa fiu trasa la raspundere ..pe cand poemul dumneavoastra galonat sade pe locul doi la audiente. dinspre partea poeziei, sa-i lasam si pe altii sa spuna cate ceva, la modul simplu, direct, sincer, fara atacuri la persoana si sageti cu varful otravit. vreti sa ma criticati, va rog, dati-i drumul. sunt aici sa invat, nu detin monopolul si secretul scrierilor bune, poemele mele sunt carne vie, e un lucru stiut. sunt imperfecte si le ador pentru asta, le va mai slefui timpul... acum sunt inca pe sevalet.
Ceea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
ups, nu mi-a trecut prin cap nicio secundă ideea cu pasatul oaselor. Voi găsi o altă formulare. :) E un text relativ lung, si cum bine a intuit Sorin, este ceva mister la mijloc. Sper să vă placă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Regulamentul Hermeneia, articolul 26. Membrii Hermeneia au posibilitatea evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”. Acest lucru va trebui să fie însoțit întotdeauna de un comentariu care să explice motivația celui care o oferă. Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.
pentru textul : Împuținare deUn text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Mai citim. O seară plăcută!
pentru textul : Black jack deboba cel zis și dilicăcade-n cap și se ridică (sau era altfel, totuna), văd că am atins un punct sensibil și știu că e ăla cu frustrarea. nu te înțeleg, dar mulți dezaxați nu am înțeles eu, după cum nu m-am străduit să pricep nici tulburările de personalitate & nici nu mi-am propus să socializez cu tomberoanele. astfel, am decis să îți las în subsol o replică de nivelul tău. tu, de la un timp ai ceva probleme serioase și te compătimesc atât cât poți compătimi un clown care nici de asta nu mai e bun. scrii aiureli și comentarii idioate, ca să citez pe cineva care ți-a tot dat șanse.
(așaaaa... să disecăm: expirat yester? nu ie boba dilică!; într-o balegă literară? nu ie ; spirit rigid? nu ie; handicapat? nu ie; suma per total: 4 nuie de la yester pentru boba dilică:)
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deMultumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
pentru textul : Experiența deMi-a plăcut imaginea "pământul cu faţa înmuiată [...] / dezleagă copacii de păsări".
pentru textul : epistaxis deBelizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
pentru textul : Paraidolia deatât e tot ceea ce am avut curajul să schimb. mai mult nu, şi nu dau explicaţie. scriu în plus mulţumesc şi dau click.
pentru textul : un fel de snafu ne-mbrăţişează idilic demultumesc pentru ajutorul acordat, adriana. mi ai deschis ochii in mai multe privinte odata. iti dai seama ca ametesc.
pentru textul : nu pleca azi deStiu ca altceva nu te intereseaza decat sa fii citita in tacere, aratand dincolo de cuvinte
pentru textul : plânsul salcâmilor deprofund și religios poemul. plin de cer și frumos construit. simplitatea exprimării subliniază mesajul.
pentru textul : pelerinul norilor deMi-a plăcut, are ceva din atmosfera minulesciană şi nu pare să fi trecut prin prea mult travaliu tehnic.
Cred că e "să iasă".
pentru textul : să deAdriana, nu cred ca am facut chiar bine dar atat am reusit. Multumesc de atentionare.
pentru textul : Preludiu deda, iata un text care incepe sa imi placa. probabil n-ar fi fost rau sa pastrezi claritatea dicteului pina la sfirsit. ultima parte mi se pare relativ neclara. se scrie multa poezie feminina zilele astea. unele texte nu sint decit un fel de ciudatenii pseudometaforizate. de data asta am intilnit un text care in ciuda tributului platit subiectivitatii (si poate unui anumit retorism de care se cam face vinovata autoarea pe ici pe colo) totusi reuseste sa straluceasca prin poetic
pentru textul : revelation deintuiesc ca acest text a trecut prin mainile criticilor si ale prietenilor din moment ce a fost publicat intr-un volum, dar asta nu ma impiedica sa cred ca e o poezie slaba in care repetitiile deranjeaza (chiar daca or fi fost puse cu un scop acolo). nu mi se pare bine ales verbul "sugruma" in prima strofa. de asemenea nu mi se mai par interesante inversiunile tip:"piatră cu miez de nisip nisip cu miez de piatră". de obicei acestea sunt specifice incepatorilor carora nu prea le da ghes inspiratia si nu pot sa se exprime. din toata poezia mi-a placut doar "sinuciderea clepsidrei".
pentru textul : Sinuciderea clepsidrei deUn text realizat cu iscusință în care finalul poartă amprenta unui adevărat cunoscător în ale artei sonetului: "Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume Am poposit, ca șarpele în Rai?" Reușit.
pentru textul : Sonet 147 denu sint un expert al acestui tip de literatura dar inclin sa cred ca numai primul se califica drept hai ku
pentru textul : Haiku-uri deAlma, am avut impresia la un moment dat că parcă lipsește poza aceea. Am ajuns la concluzia că poza e mai mult decît suficientă așa cum este, formată din cuvinte. De acolo, de la ceața aceea pornește totul. Am renunțat la ideea de a mai specifica numărul personajelor în mod direct... sper că am reușit să redau altfel chestiile astea. Mulțumesc de zâmbetul căutător.
pentru textul : Paspartu din sticlă dedaca ai face o mica modificare in tecst. de ex sa scrii fragmetul asta cam asa oi oi, seara se așeza de seară fără mine mania manierelor mamei mele mania de sine seara aceia.. se așează? nu, se așază ! și gata, ai raspuns corect la intrebare. scuze de intervenție, dar parca e prea evident in forma cealalta.
pentru textul : Auto-Determinare defoarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
pentru textul : portret cu duminică deun text cursiv, plin de muzicalitate si candoare, pe un fundal marin. L-am citit cu placere, cu atat mai mult cu cat sunt nascut la malul marii.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt deun eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
pentru textul : Religia progresului. Un eşec previzibil? deincurci poruncile? :))
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deîmi pare rău Aranca, însă tocmai asta e esența poeziei mele: nimic nu are un sens bine-definit în acest caz, totul pare haotic și de nedeslușit.
pentru textul : disoluție derevin, scuzele de vigoare daca o parte din observatiile mele au mai fost facute,dar in momentul in care am postat primul comentariu nu citisem decat textul scris fara comentariile celorlalti membri. multumesc pentru intelegere
pentru textul : Despre suflet defactori de risc exista cam pretutindeni; mai ales in poezie si mai ales noaptea. am senzatia ca am mai citit textul asta undeva, sau ceva cu un titlu asemanator. si ma intreb, care e boala mai grava. aceea de a scrie poezie sau aceea de a citi poezie? in orice caz, mi se pare foarte adevarata ideea subinteleasa a textului, cum ca o mare parte (cel putin) din acesti "noi poeti" ai valului cibernetic isi datoreaza suflul etosului acestui "spatiu"
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc deo dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.
pentru textul : toate oasele deintr/adevar "zapacitor" - cum spune Sancho Panza - de frumos acest joc de cuvinte. mai ales la prima citire! de asemenea si mesajul scrierii - creionul este in sine si poate face o lume - este foarte frumos imbracat de toate aceste idei ce le expui navalnic dar si fantastic. daca ar fi sa remarc ceva, as zice ca ultimile patru versuri sunt atat de clare si se eplica atat de mult pe sine, incat, dupa toata aceasta fermecatoare cavalcada inspirata, ele nu isi afla locul acolo. te felicit!
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee dedomnule, cu eleganta de satin albastru va multumesc pentru critica. dar unde e critica de care imi vorbiti? credeti ca orice cuvant aruncat cu rautate drept momeala e constructiv? chiar sunteti convins de ce ati afirmat sau sunteti putin gelos pe numarul mare al afisarilor de care nu pot sa fiu trasa la raspundere ..pe cand poemul dumneavoastra galonat sade pe locul doi la audiente. dinspre partea poeziei, sa-i lasam si pe altii sa spuna cate ceva, la modul simplu, direct, sincer, fara atacuri la persoana si sageti cu varful otravit. vreti sa ma criticati, va rog, dati-i drumul. sunt aici sa invat, nu detin monopolul si secretul scrierilor bune, poemele mele sunt carne vie, e un lucru stiut. sunt imperfecte si le ador pentru asta, le va mai slefui timpul... acum sunt inca pe sevalet.
pentru textul : solia unei stele de mare deCeea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
pentru textul : mama iubire deups, nu mi-a trecut prin cap nicio secundă ideea cu pasatul oaselor. Voi găsi o altă formulare. :) E un text relativ lung, si cum bine a intuit Sorin, este ceva mister la mijloc. Sper să vă placă.
Mulțumesc de păreri. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) dePagini