o trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
bobadil, m/ai inteles gresit. imi place sa experimentez, dar sa am motive reale. aici nu am gasit inca. doar atat. iti multumesc pentru tonul neutru in care ai construit comentariul si pentru incurajarile ce le/ai lasat sa se subinteleaga. cu aleasa preitenie.
cand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
Versul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
Aranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este extrem de avizat. Am incercat să subliniez ideea că ne mișcăm într-un spațiu al iluziei, că există un mecanism și niște manipulatori în fața și în spatele cortinei, că dincolo de realul aparent binevoitor există o "suprarealitate" dură, adesea înspăimântătoare. De aici și tenta de suprarealism a întregului poem, tentă care nu mi se pare a fi neapărat un defect, pentru că poezia celei mai tinere generații, cu care încerc să țin pasul, abundă în "suprarealisme". Vă doresc mult bine, un Craciun fericit și un An Nou fast. Multumesc pentru penita.
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
apoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Inceputul m-a dus spre Ibsen si Nora lui. "Cum pot păpușile să vorbească Să înghită întunericul de pe tâmple Să râdă cu gura până la urechi De glumele noastre idioate Cum pot aduna lumina De pe marginea Unui amurg cenușiu" plin de forta. apoi contrastul aparentei lor fragile, balansandu-se cumva pe muchia dintre sinceritate si regie: "Imi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" poate de aceea "surubelnita de jucarie"? :) "Păpușile plâng Lacrimile lor merg la pediatrie Perfuzii pentru copiii săraci" Aici papusile tale se metamorfozeaza iarasi, in lumina unei pseudocaritati... Mi-a placut, tocmai prin multiplele usi pe care le deschizi spre interpretare. Adriana
adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
Teribil de captivant acest stil Dorine, ma voi opri din a da penite ca dup-aia ne banuie lumea de alte alea si cel putin eu, slava Celui de Sus, am multe banuieli ca niste nori din aia nimbus planand deasupra capatanii mele. Este o imbinare de traditional cu modern, are si miscare, un dinamism care parca la fiecare pas te tine cu el dar si acel dulce sirop al poeziei in doza care trebuie... adica mica, homeopatica. Am spus si la un seminar recent pe tema poeziei moderne ca cititorului mileniului trei trebuie sa i se ofere poezia in doze "homeopatice" (chiar mi-a parut rau ca am lansat in eter chestia asta inainte s-o patentez pe undeva :-)... glumesc desigur, nu ma intereseaza in vreun fel gloria la acest capitol. Ii las pe critici si pe lingvisti sa roada cu cururile lor fotoliile pe care stau, si asa roase de generatii de molii inaintea lor... Insa asta e parerea mea sincera. Poezia moderna trebuie sa invete sa foloseasca "poezia" in doze homeopatice, ca pe o otrava sublimata, pe oricat de multe pagini s-ar intinde textul. Ma rog, poate ne bagam si la vorbiri din astea candva... Andu P.S. Ma rog, am mai citit o data textul si mi-a placut parca si mai mult asa ca m-am hotarat sa pun penita aia, cu promisiunea ca e ultima la stilul asta care sper ca se va dezvolta si va creste inalt si frumos ca o matraguna.
Nu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
Făcând abstracţie de modul de abordare, textul acesta m-a făcut să zâmbesc şi asta pentru că titlul este foarte potrivit pentru conţinutul de mai jos, în sensul că introduce o ironie subtilă la adresa celor care încearcă să coboare poezia direct în stradă. Finalul este elocvent, grăitor... Poate doar aş renunţa la începutul textului la repetiţia lui "nu strivea". Ar mai fi încă o nepotrivire în legătură cu "reflecta luceferi"(Poate voiai să spui ceva de un lac care reflecta luceferi?"). Atâta tot. Iar directeţea mesajului pe care mi-l transmite(la modul ironic) finalul, îmi aduce aminte de anumite poeme ale lui Maiakovski din perioada lui timpurie de scriitor.
Felicitări pentru un poem reuşit!
Uneori e nevoie
de claritate şi duritate într-un text
ca mesajul să ajungă nealterat la cât mai multă lume.
Adina, tu ai primit în dimensiunea spiritului tău alb-auriu acest joc al meu în nisipurile interioare. Mă bucură că ai știut să vezi toate elementele construcției. Și că îl poți păstra.
am o intrebare Sorin: de ce incalci regulamentul siteului? Sau poate nici nu l-ai citit... Te rog sa clarifici problema asta in urmatoarele doua ore, ca sa nu fiu eu nevoit sa o clarific.
Matei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.
Recitesc cu mult drag si nu am decât aceste cuvinte :)
Un citat celebru afirma că una din condiţiile fericirii e să nu privim în urmă, să nu ne lăsăm amentaţi de amintiri...si as mai adăuga, să spargem oglinzile :) Urmărind firul discursului liric, observ, ca într-un jurnal, desfăsurarea vieţii având ca parametru esenţial bucuria cu toate ,,consecinţele" ei. Metafora vieţii e ziua cu momentele ei esenţiale, cu dimineaţă, amiază si înserare, iar ,,apa" e partea afectivă a acesteia. Finalul e trist...si adevărat pentru multi...Dar, totusi, romanticii au puterea de a mai privi stelele, nu?...si să aibă ,,asteptări coralii" :)
Tu spui că e un exerciţiu, un joc, dar iată că e un poem excelent. Finalul mi se pare mai profund, în timp ce incipitul ,,mai" ludic, poate pentru că rădăcina suferinţei e mult mai profundă decât cea a bucuriei. Mi-a plăcut foarte mult. Te felicit, Adriana!
Nu pot să nu redau versurile din final:
,,o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
cred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
Paul, cu adevarat interesanta observatia ta referitoare la "inegalitatea burtii (con)textuale"... Uite cum chiar si la un text pe care ziceam ca il cunosc bine, mai gasesc aspecte surprinzatoare datorate unor alte lecturi. Multumesc pentru incondeiere. Bobadil. P.S. Cat despre "dublul" nostru, numai de bine, cum altfel? :-) Ne mai citim pe aici.
lucian, nu vad absolut nici o dovada in ce ai trimis tu aici. dimpotriva, ai adus dovezi cum ca nu se tolereaza "pumnul in gura" pe acest site. iar pentru aceste dovezi (oare mai erau necesare?) iti multumesc. dar as vrea sa ne aduci dovezi macar pentru "legaturile intime" (chestia devine picanta) daca pentru "pumnul in gura" nu ai.
nu m-a impresionat prea tare, e întradevăr ok la citire, adică poate trece şi poate chiar e poezie, dar sună-arată-miroase un pic învechit, aşa cu o generaţie-două
pe mine m-a captivat ideea de a face poezie pornind de la simple știri apărute de exemplu în presă. în fapt este un alt mecanism necunoscut de a declanșa poezia dinlăuntrul nostru. merită văzută expoziția în această perspectivă ce oferă o cu totul altă percepție...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, iti multumesc pentru apreciere. multă stimă
pentru textul : Căruciorul deo trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
pentru textul : aritmie debobadil, m/ai inteles gresit. imi place sa experimentez, dar sa am motive reale. aici nu am gasit inca. doar atat. iti multumesc pentru tonul neutru in care ai construit comentariul si pentru incurajarile ce le/ai lasat sa se subinteleaga. cu aleasa preitenie.
pentru textul : Ferma porcilor deMulțumesc, Marina, de primirea caldă. Mă bucur să întâlnesc aici prieteni vechi și noi în ale versului.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape decand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
pentru textul : insomnie deVersul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
pentru textul : primăvară sub clopot deerr: freudiană și devine
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii deAranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este extrem de avizat. Am incercat să subliniez ideea că ne mișcăm într-un spațiu al iluziei, că există un mecanism și niște manipulatori în fața și în spatele cortinei, că dincolo de realul aparent binevoitor există o "suprarealitate" dură, adesea înspăimântătoare. De aici și tenta de suprarealism a întregului poem, tentă care nu mi se pare a fi neapărat un defect, pentru că poezia celei mai tinere generații, cu care încerc să țin pasul, abundă în "suprarealisme". Vă doresc mult bine, un Craciun fericit și un An Nou fast. Multumesc pentru penita.
pentru textul : un mecanism al iluziei dealexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
pentru textul : high definition deapoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Inceputul m-a dus spre Ibsen si Nora lui. "Cum pot păpușile să vorbească Să înghită întunericul de pe tâmple Să râdă cu gura până la urechi De glumele noastre idioate Cum pot aduna lumina De pe marginea Unui amurg cenușiu" plin de forta. apoi contrastul aparentei lor fragile, balansandu-se cumva pe muchia dintre sinceritate si regie: "Imi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" poate de aceea "surubelnita de jucarie"? :) "Păpușile plâng Lacrimile lor merg la pediatrie Perfuzii pentru copiii săraci" Aici papusile tale se metamorfozeaza iarasi, in lumina unei pseudocaritati... Mi-a placut, tocmai prin multiplele usi pe care le deschizi spre interpretare. Adriana
pentru textul : Păpușile plâng deadriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
multumesc tuturor
pentru textul : După-amiaza unui hierofant demultuimesc de adastare si de ochiul treaz. Mac PS: sporul vine cand ai pentru cine.
pentru textul : Hansel și Gretel deAlma, mulțumesc pentru cuvinte! Nu prea știu cum să modific. Am încercat sa schimb fotografia, dar ...niciun rezultat!
pentru textul : Intencity deTeribil de captivant acest stil Dorine, ma voi opri din a da penite ca dup-aia ne banuie lumea de alte alea si cel putin eu, slava Celui de Sus, am multe banuieli ca niste nori din aia nimbus planand deasupra capatanii mele. Este o imbinare de traditional cu modern, are si miscare, un dinamism care parca la fiecare pas te tine cu el dar si acel dulce sirop al poeziei in doza care trebuie... adica mica, homeopatica. Am spus si la un seminar recent pe tema poeziei moderne ca cititorului mileniului trei trebuie sa i se ofere poezia in doze "homeopatice" (chiar mi-a parut rau ca am lansat in eter chestia asta inainte s-o patentez pe undeva :-)... glumesc desigur, nu ma intereseaza in vreun fel gloria la acest capitol. Ii las pe critici si pe lingvisti sa roada cu cururile lor fotoliile pe care stau, si asa roase de generatii de molii inaintea lor... Insa asta e parerea mea sincera. Poezia moderna trebuie sa invete sa foloseasca "poezia" in doze homeopatice, ca pe o otrava sublimata, pe oricat de multe pagini s-ar intinde textul. Ma rog, poate ne bagam si la vorbiri din astea candva... Andu P.S. Ma rog, am mai citit o data textul si mi-a placut parca si mai mult asa ca m-am hotarat sa pun penita aia, cu promisiunea ca e ultima la stilul asta care sper ca se va dezvolta si va creste inalt si frumos ca o matraguna.
pentru textul : ah, uitai piticii pe aragază! deNu prea inteleg ultima ta intrebare. In ce priveste prima parere, nici acolo nu prea pricep bine, poate sint eu mai ingramadit azi. Nu vad unde este vorba de trese. din cite stiu alea se dau cite doua. iar in ce priveste darurile nici aici nu cred ca ai nimerit-o. cel putin semantic. darul prin definitie eu un "charis", un gest de gratie, sau de caritate. in contextul de mai sus, penitele trebuiesc meritate, sint o recompensa. ai prins diferenta?
pentru textul : Hermeneia v 1.5 deFăcând abstracţie de modul de abordare, textul acesta m-a făcut să zâmbesc şi asta pentru că titlul este foarte potrivit pentru conţinutul de mai jos, în sensul că introduce o ironie subtilă la adresa celor care încearcă să coboare poezia direct în stradă. Finalul este elocvent, grăitor... Poate doar aş renunţa la începutul textului la repetiţia lui "nu strivea". Ar mai fi încă o nepotrivire în legătură cu "reflecta luceferi"(Poate voiai să spui ceva de un lac care reflecta luceferi?"). Atâta tot. Iar directeţea mesajului pe care mi-l transmite(la modul ironic) finalul, îmi aduce aminte de anumite poeme ale lui Maiakovski din perioada lui timpurie de scriitor.
Felicitări pentru un poem reuşit!
Uneori e nevoie
de claritate şi duritate într-un text
ca mesajul să ajungă nealterat la cât mai multă lume.
Citit cu deosebită plăcere,
pentru textul : Mânca-ţi-aş deBot Eugen
pentru textul : Dumnezeu deAdina, tu ai primit în dimensiunea spiritului tău alb-auriu acest joc al meu în nisipurile interioare. Mă bucură că ai știut să vezi toate elementele construcției. Și că îl poți păstra.
pentru textul : concert fără orchestră și pian deam o intrebare Sorin: de ce incalci regulamentul siteului? Sau poate nici nu l-ai citit... Te rog sa clarifici problema asta in urmatoarele doua ore, ca sa nu fiu eu nevoit sa o clarific.
pentru textul : poemul cornet de semințe deMatei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.
pentru textul : la marginea drumurilor deRecitesc cu mult drag si nu am decât aceste cuvinte :)
Un citat celebru afirma că una din condiţiile fericirii e să nu privim în urmă, să nu ne lăsăm amentaţi de amintiri...si as mai adăuga, să spargem oglinzile :) Urmărind firul discursului liric, observ, ca într-un jurnal, desfăsurarea vieţii având ca parametru esenţial bucuria cu toate ,,consecinţele" ei. Metafora vieţii e ziua cu momentele ei esenţiale, cu dimineaţă, amiază si înserare, iar ,,apa" e partea afectivă a acesteia. Finalul e trist...si adevărat pentru multi...Dar, totusi, romanticii au puterea de a mai privi stelele, nu?...si să aibă ,,asteptări coralii" :)
Tu spui că e un exerciţiu, un joc, dar iată că e un poem excelent. Finalul mi se pare mai profund, în timp ce incipitul ,,mai" ludic, poate pentru că rădăcina suferinţei e mult mai profundă decât cea a bucuriei. Mi-a plăcut foarte mult. Te felicit, Adriana!
Nu pot să nu redau versurile din final:
,,o broască râioasă, așteptarea de-acum!
blup! se aruncă bucuriile mele
și-n suflet e mâl, și în trup e cenușă.
cu ochii închiși îmi pieptăn tăcerile,
să le pot împleti în șuvițe subțiri.
m-a-nvelit înserarea cu o scoarță
de cânepă.
hei, dulci șovăieli, așteptări coralii…"
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice decred ca l-as recunoaste si nesemnat. vad in fiecare text de-al tau o noua pagina din aceeasi poveste; o poveste pe care o poti citi deschizînd-o oriunde (ca șotron al lui cortazar), ca si cum lucrurile ar exista cronologic, dar nu s-ar derula cronologic, succesiunea cronologica ar fi total irelevanta, ca si succesiunea veghe-trezie
pentru textul : ferestrele nu au nume deastept replica referitoare la text. da?
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt dee veche de aceea o pastrez in aceasta forma. alt "ciot de aripa" a aparut dupa ea...
pentru textul : exercițiul umilinței dePaul, cu adevarat interesanta observatia ta referitoare la "inegalitatea burtii (con)textuale"... Uite cum chiar si la un text pe care ziceam ca il cunosc bine, mai gasesc aspecte surprinzatoare datorate unor alte lecturi. Multumesc pentru incondeiere. Bobadil. P.S. Cat despre "dublul" nostru, numai de bine, cum altfel? :-) Ne mai citim pe aici.
pentru textul : querida delucian, nu vad absolut nici o dovada in ce ai trimis tu aici. dimpotriva, ai adus dovezi cum ca nu se tolereaza "pumnul in gura" pe acest site. iar pentru aceste dovezi (oare mai erau necesare?) iti multumesc. dar as vrea sa ne aduci dovezi macar pentru "legaturile intime" (chestia devine picanta) daca pentru "pumnul in gura" nu ai.
pentru textul : this is a film demi-a scăpat o virgulă între "text" și "frumos" :)
pentru textul : puzzle deEu știu că cei de la Mărășești n-au murit niciodată.
pentru textul : Așa cum îl vezi! Așa cum te vede! denu m-a impresionat prea tare, e întradevăr ok la citire, adică poate trece şi poate chiar e poezie, dar sună-arată-miroase un pic învechit, aşa cu o generaţie-două
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul depe mine m-a captivat ideea de a face poezie pornind de la simple știri apărute de exemplu în presă. în fapt este un alt mecanism necunoscut de a declanșa poezia dinlăuntrul nostru. merită văzută expoziția în această perspectivă ce oferă o cu totul altă percepție...
pentru textul : SCULPTURE SUR PROSE / PROSE SUR SCULPTURE dePagini