Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
Mie fotografia nu-mi pare defel dură.Expresia este una mai degrabă melancolico-nostalgică, chiar puțin ștrengărească. Textul este bun. Aș renunța însă la primul fragment, la fel ca Ioana, cred că nu-și are rostul aici. Îmi place:"dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea." Cred, totuși, că textul ar putea fi doar începutul unei proze mai extinse. Sau al unui grupaj, variațiune pe aceeași temă.
doua penite pentru un text ruginit si opac? doamnelor, nu cumva sunteti hipnotizate? mi se pare absurd, mi se pare bizar, ma uit la text drept, chioras, oblic, diagonal, corect, stramb si nu-i vad meritul a doua penite! deschideti-mi si mie ochii, poetelor!
"Scrisul nu e o pasiune pentru mine, dar am continuat să scriu în aceşti ani trecând prin multe pauze şi interogaţii. Nu cred că aparţin lumii literare, dar continuu să transpun ceea ce simt sau gândesc în poezie." Am copiat de pe profilul tău. Acelaşi lucru l-aş spune şi eu, şi n-aş greşi. Nu am citit ciclul lui Sorescu. Îl voi căuta pe Google sau pe agonia. Nu pot să-ţi răspund la întrebare, a fost totul întâmplător, aşa cum mi-a venit mie în minte, ca să nu spun că aşa mi-a dictat muza. Ai dreptate când spui că textul e un pic fracturat, un pic haotic, aşa scriu eu şi stilul ăsta mă caracterizează. Nu pot spune de ce! Alţi autori sînt foarte concişi, didactici, ascutiţi în idei, la mine nu se poate. Sărind de la idee la idee fără prea mult lipici e stilul meu. Printre alte ocupaţii ocazionale, predau lecţii biblice cam cu acelaşi nărav şi rezultat. Ascultătorii mei îmi spun cam ce spunea Silvia în comul ei: sîntem năuciţi dar nu ştim de ce! (răspunsul ar fi pentru lipsă de sens). Mulţumesc pentru com.
ai perfecta dreptate. recitesc fragmentele si pot spune ca au substanta. cel putin, in mine rezoneaza. "o, tată separat o, frații mei sângele vostru ar trece prin mine pe voi v-aș recunoaște" ..... "o, mamă te-am recunoscut după o vreme am uitat că mă târăști după tine pe unde te-ntorci .... separat ceilalți " scrie Ioana Barac Grigore!
... vorba poetului: și fiecare vârstă din vecie/ lăsând un fir de praf drept mărturie/l-a pus tihnit în ciobul păstrător/clipa trăiește, veacurile mor, deci e de bine la modul absolut, Naan:)! atent, paul
Madim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
Bolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
Nu e nicio bătaie de joc, domnule autor! Textul dvs e dulceag şi, cum să-i zic, şcolăresc. Precizaţi-vă, eventual, anul naşterii în profil, cel puţin să ştim şi noi, cei care vă citim şi vă comentăm, dacă sunteţi...şcolar; şi să avem o atitudine mai tolerantă. Deşi nici în cazul şcolarilor o asemenea atitudine nu e recomandabilă...
Versul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
Pentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
poemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
Nichita ajuns aproape de degradare. Un interviu în care se înghesuie unii să-i smulgă cuvinte, probabil după multe pahare de votcă, cuvinte care, cel puțin la început, sunt ode jenante aduse prolecultismului. dincolo de valoarea ”iconografică”, apropo de unul dintre subiecte, așa zisul interviu, discuția e mai mult o șuetă între amici de pahar. Adam Puslovic era, se știe, prieten bun cu Nichita, cel a cărui genă rusofonă l-a trădat nu doar în nostalgia după Cehov, ci mai ales după alte apucături...
Trist, ăsta e interviul, pasaj care a mai circulat pe net. Trist, alcoolizat, o realitate ingenuă pentru majoritatea ”fanilor”.
Este un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
Uite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
Oricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
nu prea am înțeles rostul țigărilor în text dar mă rog. singura porțiune care mi s-a părut reușită este strofa a treia. restul mi se pare cam abureală.
Noi recomandam o latime nu mai mare de 535 de px., nu mai mult. Si sa nu uitam ca scopul Hermeneia nu este in primul rind arta fotografica sau digitala
am citit rar fiecare vers, am adăugat fiecare imagine, la imaginea anterioară și am simțit o revelatoare lumină interioară, dar, la sfârșit mi-am dat seama că sarea se topește, că această lumină se stinge, îmi pare un mister totul. în versurile tale de azi, ermetismul își păstrează sugestia de clar și obscur, sensurile adâncind și mai mult tainele. am observat și subtitlul poemului, este de remarcat părăsirea modului definitoriu de a ilustra senzația de mister, prin această alegere. simplificarea imaginilor si claritatea expresiilor este o adâncire în penumbra sufletului. un poem lucid care mă duce cu gândul la un posibil titlu - „pașii profetului”. Madim
Pai eu ce-i spuneam lui Eugen, douamiistii au abuzat atat de mult de subiect (v. ruse inca din 2007), au trecut 4 ani de atunci, si in loc ca tinerii sa se desprinda o data de retrourile astea ale literaturii americane de proasta calitate de acum cateva decenii, tot acolo se intorc si bat pasul pe loc. Doar n-o sa scriem din nou si despre masturbari ca Komartin, despre galeti de cacat ca Sociu, despre curva de Patrie ca Galatanu. Tocmai de aia, ii sugeram elegant lui Eugen sa schimbe registrul.
Cam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
O istorie hazlie ce a reușit să mă captiveze și să-mi "reactiveze" nostalgia poate și prin legăturile sufletești de alt ordin...În plus mi-ai adus aminte indirect de Sofia Vicoveanca, această voce de aur a Bucovinei, neegalată, legată de copilăria mea... Revenind la text, darul tău de a povesti însă este ieșit din comun și există o ușurință nativă de invidiat în a relata, expune, descrie o altă lume de care ești legat cu toate firele nevăzute ale ființei tale oriunde te-ai afla. Ar trebui să fructifici acest dar. Aștept continuarea. Un typo: "ânchise" în " Se ridică, șovăitor, în picioare, îl ânchise și privi pe fereastră, în curte."
e drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
Pe ici, pe colo, ar mai merita efortul unei curatenii cum ar fi inca de la inceput acel ingineresc "desi" in loc de un "chiar daca" apoi pe final "slabiciune sau neatentie" care prin acel "sau" deruteaza, e suficient "slabiciune" in opinia mea, dar mi se pare un poem de frontispiciu pe aici. Are acel amalgam de poezie moderna cu precizie stiintifica ce te face sa crezi ca newton a fost leonardo la urma urmei. Titlul e cam elaborat, la fel si poza, dar poemul sta in picioare bine de tot. O penita de apreciere din partea mea si sper sa vad acest text la recomandate, nu de altceva, dar urasc sa ma simt singur in poezie. Andu
parca mai calm in meditatiile sale de data asta emilian are curajul sa ne spuna cind si cum a inceput sa iubeasca aceasta persoana despre care ne scrie de o buna bucata de vreme. e un fel de carte a genesei, evident. intrebarea e cind a inceput sa se teama. dar probabil ca despre asta in alta parte. o penita pentru sectiunea a treia
din textul ăsta mi-a rămas 'inima îmi bătea ca un vecin în țeavă' tot e ceva la urma urmei! celelalte chestii, comparațiile cu berea băută mai devreme sau mai târziu de exemplu sunt penibile dar totuși m-au făcut să zâmbesc... deci, ce să zic, insistă poate iese și altceva decât o glumă sau o manea.
Călin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
alo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
D-nă Ştefan, eu am spus că nu mă feresc de cacofonii, nu că le fac intenţionat. Deci, dacă e (şi este!) am scăpat-o. Am să rectific.
Credeţi că e necesar să mă urmăriţi cu tratate, pentru a mă prinde cu cacofonia-n sac? Le recunosc şi fără. Of, of...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
pentru textul : cu sens interzis deMie fotografia nu-mi pare defel dură.Expresia este una mai degrabă melancolico-nostalgică, chiar puțin ștrengărească. Textul este bun. Aș renunța însă la primul fragment, la fel ca Ioana, cred că nu-și are rostul aici. Îmi place:"dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea." Cred, totuși, că textul ar putea fi doar începutul unei proze mai extinse. Sau al unui grupaj, variațiune pe aceeași temă.
pentru textul : I saw you in the wild dedoua penite pentru un text ruginit si opac? doamnelor, nu cumva sunteti hipnotizate? mi se pare absurd, mi se pare bizar, ma uit la text drept, chioras, oblic, diagonal, corect, stramb si nu-i vad meritul a doua penite! deschideti-mi si mie ochii, poetelor!
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni de"Scrisul nu e o pasiune pentru mine, dar am continuat să scriu în aceşti ani trecând prin multe pauze şi interogaţii. Nu cred că aparţin lumii literare, dar continuu să transpun ceea ce simt sau gândesc în poezie." Am copiat de pe profilul tău. Acelaşi lucru l-aş spune şi eu, şi n-aş greşi. Nu am citit ciclul lui Sorescu. Îl voi căuta pe Google sau pe agonia. Nu pot să-ţi răspund la întrebare, a fost totul întâmplător, aşa cum mi-a venit mie în minte, ca să nu spun că aşa mi-a dictat muza. Ai dreptate când spui că textul e un pic fracturat, un pic haotic, aşa scriu eu şi stilul ăsta mă caracterizează. Nu pot spune de ce! Alţi autori sînt foarte concişi, didactici, ascutiţi în idei, la mine nu se poate. Sărind de la idee la idee fără prea mult lipici e stilul meu. Printre alte ocupaţii ocazionale, predau lecţii biblice cam cu acelaşi nărav şi rezultat. Ascultătorii mei îmi spun cam ce spunea Silvia în comul ei: sîntem năuciţi dar nu ştim de ce! (răspunsul ar fi pentru lipsă de sens). Mulţumesc pentru com.
pentru textul : răscruce deai perfecta dreptate. recitesc fragmentele si pot spune ca au substanta. cel putin, in mine rezoneaza. "o, tată separat o, frații mei sângele vostru ar trece prin mine pe voi v-aș recunoaște" ..... "o, mamă te-am recunoscut după o vreme am uitat că mă târăști după tine pe unde te-ntorci .... separat ceilalți " scrie Ioana Barac Grigore!
pentru textul : o, mamă / separat o, ceilalți de... vorba poetului: și fiecare vârstă din vecie/ lăsând un fir de praf drept mărturie/l-a pus tihnit în ciobul păstrător/clipa trăiește, veacurile mor, deci e de bine la modul absolut, Naan:)! atent, paul
pentru textul : Hipertimie deMadim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
pentru textul : Femeia fără țipăt deBolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
pentru textul : Şarpele de aramă (XXIX) deNu e nicio bătaie de joc, domnule autor! Textul dvs e dulceag şi, cum să-i zic, şcolăresc. Precizaţi-vă, eventual, anul naşterii în profil, cel puţin să ştim şi noi, cei care vă citim şi vă comentăm, dacă sunteţi...şcolar; şi să avem o atitudine mai tolerantă. Deşi nici în cazul şcolarilor o asemenea atitudine nu e recomandabilă...
pentru textul : Luna deVersul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
pentru textul : din centru înspre nicio margine dePentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
poemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
pentru textul : scrâşnet deNichita ajuns aproape de degradare. Un interviu în care se înghesuie unii să-i smulgă cuvinte, probabil după multe pahare de votcă, cuvinte care, cel puțin la început, sunt ode jenante aduse prolecultismului. dincolo de valoarea ”iconografică”, apropo de unul dintre subiecte, așa zisul interviu, discuția e mai mult o șuetă între amici de pahar. Adam Puslovic era, se știe, prieten bun cu Nichita, cel a cărui genă rusofonă l-a trădat nu doar în nostalgia după Cehov, ci mai ales după alte apucături...
pentru textul : Har şi talent (2) - Fragment dintr-un interviu al lui Nichita deTrist, ăsta e interviul, pasaj care a mai circulat pe net. Trist, alcoolizat, o realitate ingenuă pentru majoritatea ”fanilor”.
Mă refeream la pronunția cuvântului "violet", mai degrabă decât la nuanță. Sau la acest lucru te-ai referit și tu?
pentru textul : țipăt mov deEste un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
pentru textul : antiplatonice III deUite... am citit ce ai postat aici pe hermeneia si am ales sa scriu sub acest text pentru faptul ca este probabil cea mai "curata" dintre poeziile tale... putine pretiozitati, un nivel rezonabil de context (cat sa puna in valoare ideile dar fara a deveni balast), formal prefectibila insa cu un miez interesant... inteleg tentatia de a zice ceea ce simti dintr-o rasuflare, ca si cum ai spune "asta sunt eu, uneori logica pana la sarcasm, alteori sensibila sau ne-rusinata, cu rotunjimile si fracturile inerente" insa parerea mea este ca textele tale pot deveni foarte bune daca le lucrezi (si contrar a ceea ce poate gandesti, asta nu va conduce la pierderea autenticitatii) si inveti sa renunti la unele fragmente... ceea ce este uneori prea personal devine putin inteligibil/sesizabil de catre lector, pentru ca aceasta se situeaza inevitabil in afara imaginarului tau iar - fie vorba intre noi - nu incurajezi in mod deosebit un eventual efort empatic din partea acestuia. Adica fie devii foarte convingatoare in a crea o atmosfera care sa "rapeasca" cititorul oferindu-i o perspectiva din interior ori mizeaza pe expresivitate, coerenta (nu musai logica) si inedit pentru a-i oferi un spectacol pe cinste. Pana la urma mereu exista o poveste, totul e cum o spui si e pacat, pentru ca esti talentata, sa te bazezi numai pe noapte si pe flacarile focului de tabara sa faca atmosfera.
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni deOricum "fluturii de motorină" este o imagine deosebita, in orice cheie ai vrea sa-i intelegi/simti :)
nu prea am înțeles rostul țigărilor în text dar mă rog. singura porțiune care mi s-a părut reușită este strofa a treia. restul mi se pare cam abureală.
pentru textul : cu ţigările aprinse deNoi recomandam o latime nu mai mare de 535 de px., nu mai mult. Si sa nu uitam ca scopul Hermeneia nu este in primul rind arta fotografica sau digitala
pentru textul : Lemuria deam citit rar fiecare vers, am adăugat fiecare imagine, la imaginea anterioară și am simțit o revelatoare lumină interioară, dar, la sfârșit mi-am dat seama că sarea se topește, că această lumină se stinge, îmi pare un mister totul. în versurile tale de azi, ermetismul își păstrează sugestia de clar și obscur, sensurile adâncind și mai mult tainele. am observat și subtitlul poemului, este de remarcat părăsirea modului definitoriu de a ilustra senzația de mister, prin această alegere. simplificarea imaginilor si claritatea expresiilor este o adâncire în penumbra sufletului. un poem lucid care mă duce cu gândul la un posibil titlu - „pașii profetului”. Madim
pentru textul : sarea pămîntului deimi plac strofele 2 si 3, cu unele retusuri, de ex, ultimul vers. poate si titlul ar merita finisat
pentru textul : Mai înainte de Liturghie de"ca pe un drog"...
pentru textul : Luaţi Biblia ca pe un drog… demie comparatia asta mi se pare tare, tare nefericita.
Pai eu ce-i spuneam lui Eugen, douamiistii au abuzat atat de mult de subiect (v. ruse inca din 2007), au trecut 4 ani de atunci, si in loc ca tinerii sa se desprinda o data de retrourile astea ale literaturii americane de proasta calitate de acum cateva decenii, tot acolo se intorc si bat pasul pe loc. Doar n-o sa scriem din nou si despre masturbari ca Komartin, despre galeti de cacat ca Sociu, despre curva de Patrie ca Galatanu. Tocmai de aia, ii sugeram elegant lui Eugen sa schimbe registrul.
pentru textul : Umbra. deCam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
pentru textul : sempre deO istorie hazlie ce a reușit să mă captiveze și să-mi "reactiveze" nostalgia poate și prin legăturile sufletești de alt ordin...În plus mi-ai adus aminte indirect de Sofia Vicoveanca, această voce de aur a Bucovinei, neegalată, legată de copilăria mea... Revenind la text, darul tău de a povesti însă este ieșit din comun și există o ușurință nativă de invidiat în a relata, expune, descrie o altă lume de care ești legat cu toate firele nevăzute ale ființei tale oriunde te-ai afla. Ar trebui să fructifici acest dar. Aștept continuarea. Un typo: "ânchise" în " Se ridică, șovăitor, în picioare, îl ânchise și privi pe fereastră, în curte."
pentru textul : Fiarele (I) dee drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
pentru textul : NolamnotHamlet dePe ici, pe colo, ar mai merita efortul unei curatenii cum ar fi inca de la inceput acel ingineresc "desi" in loc de un "chiar daca" apoi pe final "slabiciune sau neatentie" care prin acel "sau" deruteaza, e suficient "slabiciune" in opinia mea, dar mi se pare un poem de frontispiciu pe aici. Are acel amalgam de poezie moderna cu precizie stiintifica ce te face sa crezi ca newton a fost leonardo la urma urmei. Titlul e cam elaborat, la fel si poza, dar poemul sta in picioare bine de tot. O penita de apreciere din partea mea si sper sa vad acest text la recomandate, nu de altceva, dar urasc sa ma simt singur in poezie. Andu
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deparca mai calm in meditatiile sale de data asta emilian are curajul sa ne spuna cind si cum a inceput sa iubeasca aceasta persoana despre care ne scrie de o buna bucata de vreme. e un fel de carte a genesei, evident. intrebarea e cind a inceput sa se teama. dar probabil ca despre asta in alta parte. o penita pentru sectiunea a treia
pentru textul : opt dedin textul ăsta mi-a rămas 'inima îmi bătea ca un vecin în țeavă' tot e ceva la urma urmei! celelalte chestii, comparațiile cu berea băută mai devreme sau mai târziu de exemplu sunt penibile dar totuși m-au făcut să zâmbesc... deci, ce să zic, insistă poate iese și altceva decât o glumă sau o manea.
pentru textul : îndrăzneşte-mă deCălin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
pentru textul : Tango dealo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
pentru textul : a hundred schools of thought deD-nă Ştefan, eu am spus că nu mă feresc de cacofonii, nu că le fac intenţionat. Deci, dacă e (şi este!) am scăpat-o. Am să rectific.
pentru textul : Suspiciune deCredeţi că e necesar să mă urmăriţi cu tratate, pentru a mă prinde cu cacofonia-n sac? Le recunosc şi fără. Of, of...
Pagini