Recunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
Si mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
multumesc Hialin pentru observatii si sper sa continui.
Am testat pe FF3.5 si pe Chrome si se vad perfect. Cred ca depinde de OS pe care il ai instalat.
Am sa verific si pe IE6
Am corectat eroarea de afisare la situatia de parola gresita
In ce priveste aspectul stii cum e, de gustibus. Oricum vor mai avea loc modificari la acest capitol care asa cum stii este cel mai simplu de configurat si pentru care nu am avut prea mult timp la dispozitie. Dar cred ca niciodata nu voi putea sa fie pe plac estetic la toata lumea
ca nimeni nu se grabaste sa comenteze. O poezie cu tenta "grava". Nici tu o poanta finala, o ironica distantare, etc. Poate fi acuzata, rapid, de "patetism". Si totusi, nu e. Dar ceva in legatura cu ea, mu-mi place. Parca e prea multa "constructie" si mesajul nu mai tasneste sa te copleseasca. Sau, poate, m-am pervertit si eu de "poezia" care se scrie azi.
,,trupul îţi bate sufletul pe umăr"...Un vers care m-a surprins prin faptul că se sugerează că trupul primează; e o altă perspectivă, una care înseamnă detaşare de mersul ,,firesc" al lucrurilor.
Titlul îmi sugerează un fel de ,,the end", iar poemul caută şi oferă soluţii în faţa acestuia...şi după el. Se simte o tensiune interioară şi e bine redată prin vers. Foarte bine surprins momentul ,,lucidităţii" în strofa a doua, iar tautologia de aici are valenţe stilistice. Mi-a plăcut.
Les femmes n'ont rien à dire, mais elles ont tout à raconter - André Gide. Cred ca nu este nevoie sa traduc in romana, nu?
Poezia inseamna sa traiesti un text, cu ce este original un poet cand povesteste ce vede la televizor? Unii ar spune ca este vorba de empatie. Bun, inseamna ca ne putem astepta de la Ioana Barac Grigore ca la o anumita varsta ne va povesti cine a fost ucis in telenovele?
Frumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
atentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
În afară de încercarea de "film static", prin mica densitate a verbelor, n-am înţeles nimic. Bineînţeles, e aproape numai vina mea. Totuşi, finalul îmi place. Dar nu ştiu de ce.
E ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
Te întrebi, aproape aruncând cu pietre, dacă România mai are ceva creștin. ARE! Dar asta nu se vede din America. Te invit duminica la Sfânta Liturgie în Bisericile noastre, sau la minunatele Mănăstiri construite de pe vremea când America nu fusese descoperită, și chiar pe străzi sau în casele oamenilor adevărați creștini. Faptul că sunt o sumedenie de oameni „fără Dumnezeu” (ai dreptate) nu este un argument pentru a întreba dacă Ro mai are CEVA creștin. Apoi, acele lucruri bune și creștine care se fac, nu se văd. Căci un creștin adevărat respectă regula: Să nu știe stânga ce face dreapta. Creștinii nu se laudă nici cu credința, nici cu faptele lor. Dar te asigur că sunt destul de mulți.
Chiar m-ai supărat, Virgile. Știu că la Tv se vede numai partea întunecată a lucrurilor, dar asta e valabil pt. orice țară, nu doar pentru România. Și îți mai spun ceva, și nu vorbesc din cărți: România nu va fi niciodată asmimilată, globalizată, americanizată, etc din 2 „motive”: slujbele religioase și horele. Ai idee câți tineri participă la Sfânta Liturghie sau câți joacă în horă? Eu am, că stau lângă ei.
Raluca, ție ar trebui să îți aducă moșul un pistol roz cu sclipici:))
o să ai o surpriză când o să vezi cartea, dar nu dezvălui mai multe.
știi că părerea ta contează pentru mine, ești o altă generație care vine puternic și lucrul acesta îmi place.
apreciez ironia, după cum nu mă feresc nici de autoironie.
"eu sunt acela care dintotdeauna a așteptat să se deschidă ușa în fața unui perete fără nicio ușă", cam așa spunea/cita parcă Sabato la 86 de ani și Doamne ce tânăr, optimist sunt că odată voi scrie un volum perfect.
simt însă că sunt pe drumul cel bun din câte spui:))
mulțam de aplecare!
mi-am propus să scriu o poezie/ plină de spații albe/ debordând enigmatice/ sub apăsarea titlului,/ căci numai el,/ poate ascunde sau arăta/ cât de mult îl iubesc./ În el îmi pun toată nădejdea/ tot tremurul și toate spaimele…/ el este cel ce-ntărâtă, toreadorul,/ fluturând zdrențele roșii prin fața ta/ și pentru că mulțimea ovaționează în delir/ și pentru că-ți văd nările fremătând/ te las pe tine cititorule,/ sa adaugi sub acest mult prea lung titlu/ versurile/ și lacrimile și bucuria/ așa cum vei crede de cuviință./ după acest titlu/ acum/ este rândul tău/ Succes!
Cam multe cuvinte şi analogii pentru a ne spune, în fapt, câteva idei elementare despre experienţa directă, cunoaşterea mijlocită/ nemijlocită şi nerepetabilitatea unui fenomen.
Atenţie la punctuaţie! De revizuit câteva virgule buclucaşe.
Îmi place cum ai construit metafora splendidă din final pe o schelă enumerativă de aspecte prozaice... Primele două versuri captează și tot ce urmează pînă la cele două versuri finale deși pare de umplutură, este un intermezzo necesar, de sprijin.
Revin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
Mariana, multumesc frumos pentru comentariul tau. Adevarul e ca dupa ce am postat poemul, am mai umblat un pic la el, dar pana la urma l-am pus din nou exact asa cum l-am scris prima data. Da, cred ca e mai bine cu substantivul articulat in primul vers iar la pleonasm, stiu teoria, dar cred ca am dorit o accentuare. o sa ma mai gandesc. in rest, ma bucur ca ti-a placut, transmis ceva si-ti multumesc pentru cuvintele frumoase si semn.
Propunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
...
Mie îmi place recitarea! Este cât se poate de firească, şi asta este o calitate importantă, dacă nu cea mai... Nu mă-ncântă câtuşi de puţin acele voci care se umflă bombastic şi se dezumflă artistic; care încep să poetizeze, în loc să dea glas poeziei etc. Nu ştiu dacă pe asta (pe firesc) a mizat cel care recită (cine o face? apropo), dar a făcut bine. Cel puţin din punctul meu de vedere.
...Versurile sunt şi ele reuşite, împrăştie un parfum romantic, dar într-o cantitate echilibrată, uzând de instrumente sugestive fine.
...Imaginile parcă nu se ridică la înălţimea versurilor.
...Un alt punct foarte forte :) este acel zgomot ambiguu, de pe fundal - unii ar spune că-i făcut de-o inimă bătând, mie îmi place să cred că-i zgomotul unui tren...
pentru spontanietatea imaginilor, libertatea confesiv asumată, punctele culminante de relaxare suprapuse realului. pentru autenticitatea ideilor, lejeritatea exprimării și nervul verbului. pentru că oprești întreg scenariu de culori în acea "respirație adagio". pentru că te prinde bine sinceritatea asta și te simți în albia ta scriind cu atîta dezinvoltură. pentru simplul răsfăț pe care l-am avut citind/recitind aici, meriți o peniță de aur și cititorul din mine. p.s. nu știu dacă ai scris voit "desculță-te" sau e typo.
Interesant. Nu am citit cartea lui Prigojin. Am s-o caut.
Dar starea "la cald" in care am scris prima varianta (pe care am retras-o) si suna asa:
"Ochiul se-ntoarce în
căuşul său privind
infinit sunt privit
privindu-mi prezenţa
propria-mi hieroglifă
abisul prezentului
în care nu pot să mor
nu încetez să mor şi nu reuşesc niciodată …….
splendoarea acestui
înainte să mor murind
când fumez mereu
ultima ţigară
vreţi şi voi
una?"
a fost cu totul altceva.
Acum, in varianta postata am "aerisit" textul.
Daca incerc sa reproduc "starea" nu o pot explica dect direct prin text.
Iti multumesc inca o data pentru inteligenta poetica prin care patrunzi mai intotdeauna ce se afla dincolo de text.
Hm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Recunosc, textul nu e deloc fluid. Voi mai lucra la forma si voi simplifica continutul. ..." cu limbile lor sedate de har", poate vei intelege ce-am vrut sa spun. Totusi, nu pot renunta la partea asta. Multumesc pentru sfat!
pentru textul : Drumul poeților deSi mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
pentru textul : spovedanie deo ninsoare la timp
pentru textul : Feminitate sine qua non detrei zâmbete calde-
bucurie în cerc
multumesc Hialin pentru observatii si sper sa continui.
Am testat pe FF3.5 si pe Chrome si se vad perfect. Cred ca depinde de OS pe care il ai instalat.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAm sa verific si pe IE6
Am corectat eroarea de afisare la situatia de parola gresita
In ce priveste aspectul stii cum e, de gustibus. Oricum vor mai avea loc modificari la acest capitol care asa cum stii este cel mai simplu de configurat si pentru care nu am avut prea mult timp la dispozitie. Dar cred ca niciodata nu voi putea sa fie pe plac estetic la toata lumea
crede-ma, invat comertul, si noi ii spunem supermagazin, asa e in manuale, desi prefer varianta ta. merci de opinie.
pentru textul : pentru că nu în vis se iubește deca nimeni nu se grabaste sa comenteze. O poezie cu tenta "grava". Nici tu o poanta finala, o ironica distantare, etc. Poate fi acuzata, rapid, de "patetism". Si totusi, nu e. Dar ceva in legatura cu ea, mu-mi place. Parca e prea multa "constructie" si mesajul nu mai tasneste sa te copleseasca. Sau, poate, m-am pervertit si eu de "poezia" care se scrie azi.
pentru textul : Lecţia dezastrului de,,trupul îţi bate sufletul pe umăr"...Un vers care m-a surprins prin faptul că se sugerează că trupul primează; e o altă perspectivă, una care înseamnă detaşare de mersul ,,firesc" al lucrurilor.
pentru textul : Zzet deTitlul îmi sugerează un fel de ,,the end", iar poemul caută şi oferă soluţii în faţa acestuia...şi după el. Se simte o tensiune interioară şi e bine redată prin vers. Foarte bine surprins momentul ,,lucidităţii" în strofa a doua, iar tautologia de aici are valenţe stilistice. Mi-a plăcut.
Eu măcar comentez :))
pentru textul : Hermeneia obituary deLes femmes n'ont rien à dire, mais elles ont tout à raconter - André Gide. Cred ca nu este nevoie sa traduc in romana, nu?
Poezia inseamna sa traiesti un text, cu ce este original un poet cand povesteste ce vede la televizor? Unii ar spune ca este vorba de empatie. Bun, inseamna ca ne putem astepta de la Ioana Barac Grigore ca la o anumita varsta ne va povesti cine a fost ucis in telenovele?
pentru textul : terorism individual* deFrumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
pentru textul : gheara de leu alb deatentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
pentru textul : nu pleca azi deÎn afară de încercarea de "film static", prin mica densitate a verbelor, n-am înţeles nimic. Bineînţeles, e aproape numai vina mea. Totuşi, finalul îmi place. Dar nu ştiu de ce.
pentru textul : femeie cireaşă amară deE ok, Adrian. Poate că ar fi trebuit să îl pun la titlu. Pe de altă parte mă bucur enorm că mi-am dat seama că ultmul senryū nu mai are acelasi mesaj tradus în japoneză sau în oricare altă limbă. E un aspect de care va trebui să ţin cont pe viitor. Mulţumesc :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... dePentru Virgil
Te întrebi, aproape aruncând cu pietre, dacă România mai are ceva creștin. ARE! Dar asta nu se vede din America. Te invit duminica la Sfânta Liturgie în Bisericile noastre, sau la minunatele Mănăstiri construite de pe vremea când America nu fusese descoperită, și chiar pe străzi sau în casele oamenilor adevărați creștini. Faptul că sunt o sumedenie de oameni „fără Dumnezeu” (ai dreptate) nu este un argument pentru a întreba dacă Ro mai are CEVA creștin. Apoi, acele lucruri bune și creștine care se fac, nu se văd. Căci un creștin adevărat respectă regula: Să nu știe stânga ce face dreapta. Creștinii nu se laudă nici cu credința, nici cu faptele lor. Dar te asigur că sunt destul de mulți.
pentru textul : Fanii lui Cristos deChiar m-ai supărat, Virgile. Știu că la Tv se vede numai partea întunecată a lucrurilor, dar asta e valabil pt. orice țară, nu doar pentru România. Și îți mai spun ceva, și nu vorbesc din cărți: România nu va fi niciodată asmimilată, globalizată, americanizată, etc din 2 „motive”: slujbele religioase și horele. Ai idee câți tineri participă la Sfânta Liturghie sau câți joacă în horă? Eu am, că stau lângă ei.
Raluca, ție ar trebui să îți aducă moșul un pistol roz cu sclipici:))
pentru textul : night & street &... lyrics deo să ai o surpriză când o să vezi cartea, dar nu dezvălui mai multe.
știi că părerea ta contează pentru mine, ești o altă generație care vine puternic și lucrul acesta îmi place.
apreciez ironia, după cum nu mă feresc nici de autoironie.
"eu sunt acela care dintotdeauna a așteptat să se deschidă ușa în fața unui perete fără nicio ușă", cam așa spunea/cita parcă Sabato la 86 de ani și Doamne ce tânăr, optimist sunt că odată voi scrie un volum perfect.
simt însă că sunt pe drumul cel bun din câte spui:))
mulțam de aplecare!
mi-am propus să scriu o poezie/ plină de spații albe/ debordând enigmatice/ sub apăsarea titlului,/ căci numai el,/ poate ascunde sau arăta/ cât de mult îl iubesc./ În el îmi pun toată nădejdea/ tot tremurul și toate spaimele…/ el este cel ce-ntărâtă, toreadorul,/ fluturând zdrențele roșii prin fața ta/ și pentru că mulțimea ovaționează în delir/ și pentru că-ți văd nările fremătând/ te las pe tine cititorule,/ sa adaugi sub acest mult prea lung titlu/ versurile/ și lacrimile și bucuria/ așa cum vei crede de cuviință./ după acest titlu/ acum/ este rândul tău/ Succes!
pentru textul : mi-am propus să scriu o poezie plină de spații albe debordând enigmatice sub apăsarea titlului, căci numai el, poate ascunde sau arăta cât de mult îl iubesc. În el îmi pun toată nădejdea tot tremurul și deîmi place ceea ce găsesc în spatele cuvintelor. acel spleen autentic. și sunt convins că, odată cu timpul, vei mai renunța la aglomerații lirice.
pentru textul : te aştept în oraşul adormit printre muşcate deAndule, leaga-ti o cometa rosie de mana stanga (partea inimii) si saruta numai ulcioare neincepute. ajuta! :)
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deCam multe cuvinte şi analogii pentru a ne spune, în fapt, câteva idei elementare despre experienţa directă, cunoaşterea mijlocită/ nemijlocită şi nerepetabilitatea unui fenomen.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deAtenţie la punctuaţie! De revizuit câteva virgule buclucaşe.
Îmi place cum ai construit metafora splendidă din final pe o schelă enumerativă de aspecte prozaice... Primele două versuri captează și tot ce urmează pînă la cele două versuri finale deși pare de umplutură, este un intermezzo necesar, de sprijin.
pentru textul : amărui deRevin, acum se văd și fotografiile. Tunelul acela care se îngustează, unghiurile ascuțite aproape dureroase, lumina... într-adevăr, impresionant. Cred că mi-aș mai fi dorit să văd și asta în imagini: "Muzeul se termină cu un urcuș molcom spre munții din zare culminînd cu o ieșire dramatică spre cer și Ierusalimul de azi."
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului deMariana, multumesc frumos pentru comentariul tau. Adevarul e ca dupa ce am postat poemul, am mai umblat un pic la el, dar pana la urma l-am pus din nou exact asa cum l-am scris prima data. Da, cred ca e mai bine cu substantivul articulat in primul vers iar la pleonasm, stiu teoria, dar cred ca am dorit o accentuare. o sa ma mai gandesc. in rest, ma bucur ca ti-a placut, transmis ceva si-ti multumesc pentru cuvintele frumoase si semn.
pentru textul : clavier dedoamnelor, domnilor ma onorati cu prezenta.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deoricum cel mai bun catren ar fi fost imaginea cu Boc si lopata.era monumental.
Propunere: Întrucât cuvântul "redemptiv" nu există în limba română, dar văd că îl folosiți, vă propun totuși, căci nu noi inventăm acum limba, să găsim o expresie mulțumitoare, pentru ca lumea să ne înțeleagă și în primul rând noi înșine să ne înțelegem. Și ca să facem lumină, ce-i cu acest redemptiv, căci sunt convins că nu mulți cunosc semnificația termenilor teologici consacrați. Am vobservat că ați evitat elegant termenul. Eu zic măcar să-l numim la început. Eu aș folosi chiar "adevăr mântuitor" , de vreme ce un filosof pragmatist îl numește așa, cu termenul teologic consacrat, cred că o putem face și noi. Alte variante ar fi "izbăvitor", "eliberator" (asta dacă nu vrem să ni-i punem în cap pe de-alde știți cine). Unii ar putea opta pentru un mult mai echivoc "adevăr compensator", însă "răscumpărător", deocamdată cel puțin, aș prefera să nu-l folosim, pentru a nu provoca chiar din start conflictul dintre concepția doctrinei despre răscumpărare a teologiei occidentale tomiste, și cea bizantină care respinge chiar și termenul respectiv (problemă la care, oricum, vom ajunge). De acord?
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. de...
Mie îmi place recitarea! Este cât se poate de firească, şi asta este o calitate importantă, dacă nu cea mai... Nu mă-ncântă câtuşi de puţin acele voci care se umflă bombastic şi se dezumflă artistic; care încep să poetizeze, în loc să dea glas poeziei etc. Nu ştiu dacă pe asta (pe firesc) a mizat cel care recită (cine o face? apropo), dar a făcut bine. Cel puţin din punctul meu de vedere.
...Versurile sunt şi ele reuşite, împrăştie un parfum romantic, dar într-o cantitate echilibrată, uzând de instrumente sugestive fine.
...Imaginile parcă nu se ridică la înălţimea versurilor.
...Un alt punct foarte forte :) este acel zgomot ambiguu, de pe fundal - unii ar spune că-i făcut de-o inimă bătând, mie îmi place să cred că-i zgomotul unui tren...
Felicitări!
pentru textul : Bilet să te găsească depentru spontanietatea imaginilor, libertatea confesiv asumată, punctele culminante de relaxare suprapuse realului. pentru autenticitatea ideilor, lejeritatea exprimării și nervul verbului. pentru că oprești întreg scenariu de culori în acea "respirație adagio". pentru că te prinde bine sinceritatea asta și te simți în albia ta scriind cu atîta dezinvoltură. pentru simplul răsfăț pe care l-am avut citind/recitind aici, meriți o peniță de aur și cititorul din mine. p.s. nu știu dacă ai scris voit "desculță-te" sau e typo.
pentru textul : tablou din cartierul de nord deVirgil, voi încerca pe viitor. Până atunci sper să poți aprecia minimorum acest experiment vizual. Mulțumesc pentru îndrumări.
pentru textul : roca din care mă nasc deInteresant. Nu am citit cartea lui Prigojin. Am s-o caut.
Dar starea "la cald" in care am scris prima varianta (pe care am retras-o) si suna asa:
"Ochiul se-ntoarce în
căuşul său privind
infinit sunt privit
privindu-mi prezenţa
propria-mi hieroglifă
abisul prezentului
în care nu pot să mor
nu încetez să mor şi nu reuşesc niciodată …….
splendoarea acestui
înainte să mor murind
când fumez mereu
ultima ţigară
vreţi şi voi
una?"
a fost cu totul altceva.
Acum, in varianta postata am "aerisit" textul.
Daca incerc sa reproduc "starea" nu o pot explica dect direct prin text.
Iti multumesc inca o data pentru inteligenta poetica prin care patrunzi mai intotdeauna ce se afla dincolo de text.
Cu gandurile cele mai bune,
pentru textul : Ultima ţigară deGorun
Şi nu orice tip de inocenţă, ci inocenţa care creeaza, de unde şi titlul.
pentru textul : Oblică deHm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
pentru textul : Premiile "RefleXos" dePagini