Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
raluca, știu că este posibil ca, în virtutea obișnuinței tale, să te lansezi în acuzații conspiraționiste și speculative și să mă acuzi că de fapt intervin pentru că m-ar deranja textul, sau pentru a lua apărarea unuia sau altuia. cu siguranță că ai dreptul să crezi ce vrei. nu asta este problema mea. ceea ce reprezintă problema mea în această situație este faptul că intervii încă odată și sub acest text într-un mod pe care noi încercăm să îl descurajăm pe hermeneia.com. deci, ca să scurtez povestea, te avertizez că la următoarea ocazie cînd vei folosi comentariile pentru comunicări cu altă persoană decît autorul textului, sau discutînd altceva decît textul, sau comentînd persoane, comentatori, etc, și nu textul, vei avea contul pe hermeneia.com suspendat pentru o perioadă îndelungată. sper ca această perspectivă să nu prezinte nici un echivoc pentru înțelegerea ta.
am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
e întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.
Silvia, in principiu cand am scris versul ala m-am gandit la toti piratii pe care-i stiu, si pe toti ii cheama Jack:)). Pana si desenele animate la care ma uitam cand eram mica se numeau Jack, piratul cel teribil. La Jack Spintecatorul aka Jack the Ripper, a carui identitate nici pana azi nu se stie( exclusa fiind insa cea a piratului), nici nu m-am gandit. Daca as fi facut-o, as fi scris intr-o alta nota. Poate am sa incerc pe viitor, cine stie.
Multumesc pentru trecere. Ma bucura sa stiu ca te am ca cititoare:)
... Bianca, mulțumesc! E o perioadă dificilă în viața mea când cuvintele tale jucăușe și sensibile au căzut bine. În fața ferestrei e o plantă ofilită... dar... morișcă să fie. Spune de fiecare dată ce crezi, la fel fac și eu. cordial, bental, paul
"poeme făRA RAspuns". Daca nu esti fan al vechilor zei egipteni poate ca ar fi nimerit sa modifici titlul. M-ai atins la corazon cu "e nevoie de viermi pentru asta, e nevoie de moarte". Foarte adevarat si desi ii miroase gura e bine sa stii ca cineva spune adevarul. pe alocuri devii patetica, aproape plangacioasa, vezi: "o mână își înghite mărul otrăvit al durerii în gât în lacrimi în cuvinte" "am o sută de ani, o mare și o stâncă împart garnizoana în umbre cu cizme roșii " Partea aceasta imi place mult. Acum te cred ca esti o femeie puternica in asa ciscumstante atipice.
am senzatia ca te distrezi pe acest site. acesta e un alt text idiot. nu cred ca tii neaparat sa vin cu argumente. poti avea incredere. ai putea macar sa schimbi incadrarea textelor.
"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
Succesiunea rapidă din mijloc, în expresii scurte, e o precipitare a simțirii. Un glissando al iubirii "din mine spre tine" bine susținut de text. Finalul e o încrengătură de mici capcane... un foc nevăzut anunțat în subtitlu care arde, continuu parcă, ... unde puncte de suspensie (nu) încheie poemul.
sapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
Am vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
dar cred ca putea fi altfel investit. vad ca textele astea sunt, cumva, la moda. din pacate e tare usor sa ratacesti cu totul mesajul, in masura in care exista unul.
si cam asta s-a intamplat si aici, din pacate.
poate ca Nicoleta ne va oferi un text mai putin incorsetat, si atunci vom vedea.:)
tare frumos. foarte trist. (poate de aia e atat de frumos, pentru ca e foarte trist). cateva cuvinte/proprozitii/fraze. nimic fortat. nimic fabricat. doar o "stiinta" de a "pune" totul in fata celui care citeste (reciteste), firesc, fara floricele, dar cu... ghiocei si oua stricate. secvente de viata. repet: foarte frumos.
Un experiment interesant, alunecînd printre limite, fără să le desfidă totuși provocator.
Nu e o lectură plăcută, dar merită parcursă de mai multe ori, eu am citit-o de două ori. Prima oară am detestat-o a doua oară m-a pus pe gânduri...
În general cred că Adrian abuzează de răbdarea cititorului, ăsta este felul său de a scrie, la fel și în poezie, un fel de citiți-mă cu răbdare ca să vedeți dacă mă meritați! Adrian este un autor orgolios, însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva.
Eu îl citesc cu interes ca pe un autor într-o transformare.
Însă textul acesta însă îl evidențiez pentru că vorbește răspicat, în ciuda unor erori strecurate pe ici, pe colo.
Andu
drumule
dă-mi voie să-ți fiu un șanț
să tac despicat
la marginea ta
până când ți se adună
în mine
toate sunetele
și pașii
apoi să ridic
deasupra-ți
un singur cuvant îmens și verde
sub cer
ca sub ochiul unui copil
ce-și caută o bucurie...
azi am citit mai multe poezii semnate de tine. am revenit cu drag la asta. inca o data felicitari pentru atmosfera de un suprarealism absurd (sau cel putin asta vad eu in ea). cu riscul de a fi trasa de urechi, iti dau o penita, intarziata ce-i drept. nu inteleg de ce nu e coada de penite in dreptul ei.
Apreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
Iti trebuie totusi ceva tupeu ca sa publici un psalm atat de slab eu l-as sterge degraba pana nu se cutremura internetul... dar cine mai citeste ce se scrie pe Hermeneia? Deci OK, lasa-l Virgile aici pe site-ul tau ca e safe nu citeste mai nimeni mamaliga asta iar daca la sfarsit era un semn de intrebare zic... da... a meritat!!! Sa vada lumea cat e de "pesti goi" si "ascunsa lash" Asta ca sa nu mai mentionez navodul de vene rubinii plus desigur SHabatul. Cretinisme la puterea a paishpea. Aferim
Răspuns la P.S.-ul dvs. : Mie mi se par mai juste denumirile (ori clasificarea) date de tradiționaliști (nefericit cuvânt, dar n-am altul la îndemână...), conform căreia "infinitul crescător" cantorian este numit "indefinit"; o găsesc mai apropiată de adevăr, pentru că el aparține domeniului Posibilității încă nemanifestate, sau "părții tenebroase" aflată în stare latentă, dar cu șanse de a se manifesta, într-o "formă" sau alta. Dincolo de el ar fi Infinitul Principiului - sau "absolut", cum îl denumește Cantor. Ori, într-o altă formulare, aparținându-i lui A.K.Coomaraswamy (dar cu influențe platoniciene și neo-platoniciene), noțiunile respective ar putea fi denumite non-măsuratul și non-măsurabilul. Guenon cred că v-ar bucura - este un autor sinetic, deși nu știu cât de potrivit este cuvântul "autor", de vreme ce el însuși nu se consideră autorul vreunui sistem filosofic, ci doar transminatorul unor învățături extrem de vechi. ( numele său islamic a fost acela de „slujitor al Unicului”). Revin cu o corectare la ultima mea afirmație din primul comentariu, pe care văd că am formulat-o invers față de cum am gândit-o. Deci, voiam să spun că <<dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă prima (adică „materia secunda”) conține atât substanță, cât și esența...>> Cât despre eseistică - vă mulțumesc mult pentru încurajare. Recunosc, am niște încercări prin folderele mele dar, fiind abia la începutul "drumului", încă nu cred că sunt definitivate. Când le voi considera astfel (și sper să se întâmple cândva!) le voi da drumul în lume, măcar de dragul dialogului. Aștept deocamdată continuarea seriei dvs. de eseuri - voi fi numai ochi...și răbdare. :) Pe mine mă ajută, pentru că îmi propun și alte puncte de vedere. Cum spunea Leibniz, "fiecare sistem este adevărat prin ceea ce afirmă și fals prin ceea ce neagă". Deși, personal, cred că afirmația ar fi mai potrivită doctrinelor religioase. Eu una recunosc că nu l-am citit pe Priest, deci...voi sta cuminte și voi asculta/citi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deIn regula, nicio suparare! poate am s-o mai revizuiesc! Multumesc!
pentru textul : Depresivă deraluca, știu că este posibil ca, în virtutea obișnuinței tale, să te lansezi în acuzații conspiraționiste și speculative și să mă acuzi că de fapt intervin pentru că m-ar deranja textul, sau pentru a lua apărarea unuia sau altuia. cu siguranță că ai dreptul să crezi ce vrei. nu asta este problema mea. ceea ce reprezintă problema mea în această situație este faptul că intervii încă odată și sub acest text într-un mod pe care noi încercăm să îl descurajăm pe hermeneia.com. deci, ca să scurtez povestea, te avertizez că la următoarea ocazie cînd vei folosi comentariile pentru comunicări cu altă persoană decît autorul textului, sau discutînd altceva decît textul, sau comentînd persoane, comentatori, etc, și nu textul, vei avea contul pe hermeneia.com suspendat pentru o perioadă îndelungată. sper ca această perspectivă să nu prezinte nici un echivoc pentru înțelegerea ta.
pentru textul : Har şi talent deAmin.
pentru textul : gorunul cunoaşterii deam rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
pentru textul : hârtia dee întotdeauna reconfortant să vezi noi cititori care pe deasupra lasă și comentarii pertinente în subsolul vreunui text. text care, întîmplător, îți aparține. asta dovedește că, tocmai poezia ta, i-a cucerit. și că a meritat tot efortul de a o pune la punct ca pe o armă de cucerire în masă...:)) sunt cîteva adevăruri în acest text care dor evident. dar care nu mă fac să mor. nici de tarele lor și nici de rîs. sunt destul de grave și trebuiesc oameni cu picioarele pe pămînt ca să ia atitudine. vă mulțumesc pentru aprecieri și implicare d-le Pope. cu stimă, G.
pentru textul : HeartCore deSilvia, in principiu cand am scris versul ala m-am gandit la toti piratii pe care-i stiu, si pe toti ii cheama Jack:)). Pana si desenele animate la care ma uitam cand eram mica se numeau Jack, piratul cel teribil. La Jack Spintecatorul aka Jack the Ripper, a carui identitate nici pana azi nu se stie( exclusa fiind insa cea a piratului), nici nu m-am gandit. Daca as fi facut-o, as fi scris intr-o alta nota. Poate am sa incerc pe viitor, cine stie.
pentru textul : mereu Jack deMultumesc pentru trecere. Ma bucura sa stiu ca te am ca cititoare:)
... Bianca, mulțumesc! E o perioadă dificilă în viața mea când cuvintele tale jucăușe și sensibile au căzut bine. În fața ferestrei e o plantă ofilită... dar... morișcă să fie. Spune de fiecare dată ce crezi, la fel fac și eu. cordial, bental, paul
pentru textul : Ger și ulcer în familia din mai de"poeme făRA RAspuns". Daca nu esti fan al vechilor zei egipteni poate ca ar fi nimerit sa modifici titlul. M-ai atins la corazon cu "e nevoie de viermi pentru asta, e nevoie de moarte". Foarte adevarat si desi ii miroase gura e bine sa stii ca cineva spune adevarul. pe alocuri devii patetica, aproape plangacioasa, vezi: "o mână își înghite mărul otrăvit al durerii în gât în lacrimi în cuvinte" "am o sută de ani, o mare și o stâncă împart garnizoana în umbre cu cizme roșii " Partea aceasta imi place mult. Acum te cred ca esti o femeie puternica in asa ciscumstante atipice.
pentru textul : poeme fără răspuns deam senzatia ca te distrezi pe acest site. acesta e un alt text idiot. nu cred ca tii neaparat sa vin cu argumente. poti avea incredere. ai putea macar sa schimbi incadrarea textelor.
pentru textul : și cînd mi-e somn detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : lansare de carte la Bookfest deE un text plăcut, intim, dar lasă cititorul înăuntru. Reuşit şi titlul, şi finalul.
pentru textul : desen pe-o înserare de"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
pentru textul : răscruce deSuccesiunea rapidă din mijloc, în expresii scurte, e o precipitare a simțirii. Un glissando al iubirii "din mine spre tine" bine susținut de text. Finalul e o încrengătură de mici capcane... un foc nevăzut anunțat în subtitlu care arde, continuu parcă, ... unde puncte de suspensie (nu) încheie poemul.
pentru textul : Eva și Diavolul ▒ desapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
pentru textul : a căzut o stea deAm vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
pentru textul : inima României desau poate merge undeva sa facă pipi. ... sorry, I'm just saying...
pentru textul : Pisica neagră dedar cred ca putea fi altfel investit. vad ca textele astea sunt, cumva, la moda. din pacate e tare usor sa ratacesti cu totul mesajul, in masura in care exista unul.
si cam asta s-a intamplat si aici, din pacate.
poate ca Nicoleta ne va oferi un text mai putin incorsetat, si atunci vom vedea.:)
pentru textul : Stejarul Sisif detare frumos. foarte trist. (poate de aia e atat de frumos, pentru ca e foarte trist). cateva cuvinte/proprozitii/fraze. nimic fortat. nimic fabricat. doar o "stiinta" de a "pune" totul in fata celui care citeste (reciteste), firesc, fara floricele, dar cu... ghiocei si oua stricate. secvente de viata. repet: foarte frumos.
pentru textul : Obiecte fragile deUn experiment interesant, alunecînd printre limite, fără să le desfidă totuși provocator.
pentru textul : Cucuveaua albă deNu e o lectură plăcută, dar merită parcursă de mai multe ori, eu am citit-o de două ori. Prima oară am detestat-o a doua oară m-a pus pe gânduri...
În general cred că Adrian abuzează de răbdarea cititorului, ăsta este felul său de a scrie, la fel și în poezie, un fel de citiți-mă cu răbdare ca să vedeți dacă mă meritați! Adrian este un autor orgolios, însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva.
Eu îl citesc cu interes ca pe un autor într-o transformare.
Însă textul acesta însă îl evidențiez pentru că vorbește răspicat, în ciuda unor erori strecurate pe ici, pe colo.
Andu
drumule
pentru textul : Os dedă-mi voie să-ți fiu un șanț
să tac despicat
la marginea ta
până când ți se adună
în mine
toate sunetele
și pașii
apoi să ridic
deasupra-ți
un singur cuvant îmens și verde
sub cer
ca sub ochiul unui copil
ce-și caută o bucurie...
azi am citit mai multe poezii semnate de tine. am revenit cu drag la asta. inca o data felicitari pentru atmosfera de un suprarealism absurd (sau cel putin asta vad eu in ea). cu riscul de a fi trasa de urechi, iti dau o penita, intarziata ce-i drept. nu inteleg de ce nu e coada de penite in dreptul ei.
pentru textul : amanta mea supraponderală deApreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.
pentru textul : despre poezie - 2 deIti trebuie totusi ceva tupeu ca sa publici un psalm atat de slab eu l-as sterge degraba pana nu se cutremura internetul... dar cine mai citeste ce se scrie pe Hermeneia? Deci OK, lasa-l Virgile aici pe site-ul tau ca e safe nu citeste mai nimeni mamaliga asta iar daca la sfarsit era un semn de intrebare zic... da... a meritat!!! Sa vada lumea cat e de "pesti goi" si "ascunsa lash" Asta ca sa nu mai mentionez navodul de vene rubinii plus desigur SHabatul. Cretinisme la puterea a paishpea. Aferim
pentru textul : psalm de"pot înota fără tubul de aer, fără labele mari de scafandru" - eu nu aş fi articulat "tubul" şi "labele".
Mă bucur să te revăd pe Hermeneia!
Textul e ok.
pentru textul : La capătul lumii detitlul se-nţelege
pentru textul : șapte cai dee:
sette cavalli
De revăzut "abea" și punctuația.
pentru textul : Boală de"Mancheter United " este Manchester United ?
pentru textul : Steve deRăspuns la P.S.-ul dvs. : Mie mi se par mai juste denumirile (ori clasificarea) date de tradiționaliști (nefericit cuvânt, dar n-am altul la îndemână...), conform căreia "infinitul crescător" cantorian este numit "indefinit"; o găsesc mai apropiată de adevăr, pentru că el aparține domeniului Posibilității încă nemanifestate, sau "părții tenebroase" aflată în stare latentă, dar cu șanse de a se manifesta, într-o "formă" sau alta. Dincolo de el ar fi Infinitul Principiului - sau "absolut", cum îl denumește Cantor. Ori, într-o altă formulare, aparținându-i lui A.K.Coomaraswamy (dar cu influențe platoniciene și neo-platoniciene), noțiunile respective ar putea fi denumite non-măsuratul și non-măsurabilul. Guenon cred că v-ar bucura - este un autor sinetic, deși nu știu cât de potrivit este cuvântul "autor", de vreme ce el însuși nu se consideră autorul vreunui sistem filosofic, ci doar transminatorul unor învățături extrem de vechi. ( numele său islamic a fost acela de „slujitor al Unicului”). Revin cu o corectare la ultima mea afirmație din primul comentariu, pe care văd că am formulat-o invers față de cum am gândit-o. Deci, voiam să spun că <<dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă prima (adică „materia secunda”) conține atât substanță, cât și esența...>> Cât despre eseistică - vă mulțumesc mult pentru încurajare. Recunosc, am niște încercări prin folderele mele dar, fiind abia la începutul "drumului", încă nu cred că sunt definitivate. Când le voi considera astfel (și sper să se întâmple cândva!) le voi da drumul în lume, măcar de dragul dialogului. Aștept deocamdată continuarea seriei dvs. de eseuri - voi fi numai ochi...și răbdare. :) Pe mine mă ajută, pentru că îmi propun și alte puncte de vedere. Cum spunea Leibniz, "fiecare sistem este adevărat prin ceea ce afirmă și fals prin ceea ce neagă". Deși, personal, cred că afirmația ar fi mai potrivită doctrinelor religioase. Eu una recunosc că nu l-am citit pe Priest, deci...voi sta cuminte și voi asculta/citi.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deVa multumesc pentru aprecieri!!
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) dePagini