Fain, un poem pe care l-as numi "in tempo de mars", aici poetul impune citirii un ritm alert si, la urma urmei, pleci din text nu obosit, ci mai degraba trezit, acut. Sigur, acum unuii ar putea spune ca asa e dictatura, dar eu nu cred ca e asa. Mie mi se pare mai degraba o impetuozitate si o sinceritate a scriiturii care mi-a placut mereu la asztalos. Uneori i-a reusit mai putin (atunci cand bagatelizeaza cand te astepti mai putin - uneori si eu fac asta- e usor sa pici in asa ceva) dar alteori (ca acum) el creioneaza si accentueza si uite ca ii iese. Imi aminteste putin de un "fade to black" insa proiectat intr-un univers parelel, ca un infern al pasarilor fara aripi zicea cineva, candva (nu eu, desigur). Fata de alte poeme de-ale lui asztalos acesa mi se pare mai reusit si la capitolul prozodie, unde elementele de legatura cu tenta muzicala sunt prezente, mie imi place asta. Apoi balastul dativelor si al conjunctiilor care lipseste. Imi amintesc la ultimul Deko am avut si eu o interventie pe niste texte de Vlad Moldovan iar moderatorul (nimeni altul decat Felix Nicolau) mi-a zis ca "da, tu esti un calo-fonetic" - poate ca avea dreptate de undeva de acolo, din iadul criticilor de unde vorbeste el. Pe scurt, un poem placut, bine structurat, fara lucruri inutile prin el, sincer si puternic. Aprecierea mea. Andu -
Pentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.
Multumesc pentru atentionari,sfaturi,pareri,( semne ca "exist") .Apreciez fiecare semnal de interceptare.
Pana ma familiarizez cu accesarea site-lui rog ca cineva sa imi spuna cum pot face modificari la textele publicate.
am ținut cont în special de sfaturile Silviei...nu știu cum se procedează...eu am reeditat textul cu înlăturarea acelor paranteze și / linii.
poate nu am gresit.
Mie acest nr. II din downloadez poezii mi se pare inchegat. Cu exceptia expresiei "cea mai perfecta chirurgie" care e discutabila insa are mesaj poetic, restul curge prin clepsidra creata de autor ca nisipul timpului. Simbolurile sunt cele potrivite, anatomicele, stihiile si in cele din urma omul, poetul. Comentariul lui aalizei mi se pare, in acest caz, malitios. Eu astept o continuare pe aceasta idee din partea autorului. Deocamdata, penita mea de apreciere indeosebi pentru renuntarea la balast si intrarea in poezie ca intr-o femeie pe care o iubesti. Placut, Andu
indiscutabil, Benone al tau seamana cu...Branzovenescu, privit din profil! "la fapte se opri aplecîndu-se peste catifeaua rosie roasă a mesei privi în jos în gol ca-ntr-o fîntînă a timpului si gemu" remarc limbajul de lemn si...ideile de lemn, manuite cu lejeritate. si in folosul ideii de poezie.apoi finalul, ca un dush oparit. e bine daca dintr-o ciocnire a opiniilor sar astfel de scantei... felicitari pentru o poezie ( si abia apoi parodie ) reusita.
am respect față de Oriana, însă aici, textul de mai sus e ca o supă fără prea mult condiment. aici avem un caz clasic de evidențiere a autorului și nu a textului (penițe date persoanei și nu scriiturii). și nu mai demult decât cu o zi în urmă se discuta pe chat/comentarii că pe Hermeneia nu se evidențiază autorul ci texul. Parol? unii stau cu penițele la onor parc-ar trece prin site însuși Logosul și-i musai să sărim în picioare! și astfel iar miroase a fantoma tovarășului care trebuie aplaudat... și, și, și... directorul are și el slăbiciunile lui. sau mai bine ar trebui să tac?
consider o eroare sa incerci sa amesteci absoluturi cu contextualizari foarte personale. iese un fel ce ciulama din care 99% din cititori nici nu inteleg si nici nu simt mare lucru. apoi, cred ca este o mare gafa in general sa confunzi fiorul (sau inefabilul poetic) cu cel religios (sau spiritual). am mai spus-o probabil de vreo zece ori pina acum pe hermeneia, exista oameni care pot avea experiente religioase speciale dar asta sub nicio forma nu asigura aparitia unui text poetic. dimpotriva. miza devine mult mai dificil de atins.
singura portiune care are un anumit fior poetic este
"de ce până la Tine e o viaţă de om
Doamne
întrebarea asta strigă din mine"
Multumim tuturor celor care au facut viabila real si virtual editia a XII-a a Cenaclului Virtualia
Virgil Titarenco si hermeneia.com pentru gazduire virtuala si sustinerea emotionala
Casa Pogor, pentru gazduirea reala si ajutorul dat
Roxana Sonea cu toata familia :) - care au adus echipamentul tehnic si s-au ocupat, practic, de buna desfasurare a transmisiei
Caravana de Folk si Vlad Nanie, o surpriza extraordinara, niste oameni talentati si frumosi
Cristina Stefan si Cenaclul Lira, pentru traversarea nametilor dintre Bacau si Iasi si prezenta lor la Virtualia si Casa Pogor
partenerilor nostri media
tuturor celor care au citit poezie si proza la cenaclu, pentru curaj :)
tuturor celor care ne-au ascultat online, pentru rabdare :)
Va promit ca Virtualia va avea cel putin o editie in fiecare an, indiferent de timpuri si anotimpuri si va dorim, ca un ecou al cuvintelor spuse in Podul Casei Pogor, sa aveti sarbatorile cu liniste si inspiratie intru poezie si arte frumoase, pentru anul care vine,
frumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani
Deşi totul din acest text e din zona "rece", poezia este una care emană candoare/ delicateţe / păsare, pentru că toamna e cea personificată, dar la cititor, în cele din urmă, ajunge o fiinţă.
Foarte faine "toamna asta se lipește de pămînt
ca un bolnav de marginea dură a patului". (poate că "dură" ar putea lipsi).
Aici "chicotește răgușit a fum
respiră a ceață" aş scrie "respiră ceaţă", ca să evit repetiţia.
Nu ştiu ce să spun despre dublul "nu vrea să moară". Parcă e bine, parcă ar putea lipsi al doilea, parcă ar merge scurtat ("şi se ridică din nou în capul oaselor / nu vrea"). Nu ştiu.
Vlad, poemul tau este inutil prolix, poate ca asa scrii tu, cum spui si in biografie, "o mixtura" care insa pica greu unui cititor de poezie. Abuzezi de luxul unei imagini pe care insa nu o redai potrivit prin cuvinte. Cred ca solutia ar fi simplificarea impinsa la extrem... poeme scurte, orientarea stricta pe cuvant. Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat, altfel devii pictisitor si previzibil, ca in cazul de fata. Inca ceva: nicidecum nu trebuie sa folosesti o interjectie ("uite") daca nu stii sa uimesti cititorul cu ceeace ai sa-i spui in continuare. In plus, comparatia nu este procedeul tau favorit, pana nu inveti sa-l stapanesti, ar trebui evitat, deocamdata ea (comparatia) in mana ta suna dizmorfic, doar un exemplu "un ciorap care roade din carne ca omida din frunză" - o metafora irosita pur si simplu. Ar mai fi multe de spus, dar poate ca ne mai intalnim pe aici, cine stie? Andu
Francisc, uite scot la licitație versurile incriminate : "primăvara îmi scotea îndoieli din inimă precum un martir așchiile din laba unui leu rănit " Să hotărască cititorii. Sincer nu aș vrea să te văd automultilat ! Homo ludens
corect se scrie PALIMPSÉST. PALIMPSÉST, palimpseste, s.n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste.(Dicționarul explicativ al limbii române).
"mama poetilor ratacitori",
alma, chiar nu poate? de ce dupa atitea incercari jenante nu ai inteles ca vorbesti prostii? apreciez "altruismul" tau, vocatia asta de "maica tereza", sau "mama pisicilor", sau "mama poetilor ratacitori", sau cum oi mai vrea tu sa fii sau sa fii vazuta, dar e pur si simplu de ajuns. de unde stii tu ca el nu poate? esti editor pe hermeneia? si daca ai astfel de intrebari administrative chinuitoare de ce nu le pui acolo unde trebuie? de ce nu folosesti caile pe care le-am pus la dispozitie?
In zece versuri scurte sa apara de 5 ori cuvantul "timp" e cam mult si cam obositor. Nu vad firul logic, coerent al textului. Primele doua versuri aduc o idee cam bizara. Treceti de notiunea de temporalitate... timpul e un loc. Pai daca e un loc in sine, cum sa treaca ? Urmeaza o parte care universalizeaza ideea de timp si un final incomprehensibil- timp ireductibil in timp ? Ialin
cred ca invocatia temei date in titlu ingreuneaza si displace cititorului. tema aleasa este una mitica, dar modul in care autorul - nu lipsit de inspiratie - o abordeaza, suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului. pe de alta parte, pot remarca experienta autorului numai citind acest poem, deoarece scrierea este alcatuita din idei mult batatorite si experimentate. din pacate, felul in care ele sunt impletite in acest text nu evidentiaza munca si talentul sau. revenind asupra poemului pot remarca ultima strofa si continua invocare a ideii de cant din fluier ca exprimare mistica existentiala.
un poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
M-am întors la acest text să mai privesc stilul tău dezinvolt în explorarea sonetului și a ceva în plus neîntâlnit decât la tine Dedal: libertatea de a scrie din nevoia firească de a scrie precum a respira. Ceva ce există în stare latentă, de dincolo de sonetele închipuite ale lui Shakespeare în căutarea unui Eu ludic încă nedescoperit celorlalți. Finalul (cu posibile variante) întrerupe convențiile, prozodia, prejudecățile: "Nici pielea ta, nici caii ei de spumă nu știu nimic, nici Mările Egee... Eu te iubesc și dacă-mi spui: „Și ce e?” Eu te iubesc, chiar de-mi răspunzi: „Și tu, mă?”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da e noapte. am plecat să mă culc. nu dărîmați Hermeneia. sau dacă o faceți să fie cu folos.
pentru textul : sequoia I deFain, un poem pe care l-as numi "in tempo de mars", aici poetul impune citirii un ritm alert si, la urma urmei, pleci din text nu obosit, ci mai degraba trezit, acut. Sigur, acum unuii ar putea spune ca asa e dictatura, dar eu nu cred ca e asa. Mie mi se pare mai degraba o impetuozitate si o sinceritate a scriiturii care mi-a placut mereu la asztalos. Uneori i-a reusit mai putin (atunci cand bagatelizeaza cand te astepti mai putin - uneori si eu fac asta- e usor sa pici in asa ceva) dar alteori (ca acum) el creioneaza si accentueza si uite ca ii iese. Imi aminteste putin de un "fade to black" insa proiectat intr-un univers parelel, ca un infern al pasarilor fara aripi zicea cineva, candva (nu eu, desigur). Fata de alte poeme de-ale lui asztalos acesa mi se pare mai reusit si la capitolul prozodie, unde elementele de legatura cu tenta muzicala sunt prezente, mie imi place asta. Apoi balastul dativelor si al conjunctiilor care lipseste. Imi amintesc la ultimul Deko am avut si eu o interventie pe niste texte de Vlad Moldovan iar moderatorul (nimeni altul decat Felix Nicolau) mi-a zis ca "da, tu esti un calo-fonetic" - poate ca avea dreptate de undeva de acolo, din iadul criticilor de unde vorbeste el. Pe scurt, un poem placut, bine structurat, fara lucruri inutile prin el, sincer si puternic. Aprecierea mea. Andu -
pentru textul : Feel in the blanks dePentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.
Îmi pare rău c-o spun, dar nu prea merge.
pentru textul : despre iubire deMultumesc pentru atentionari,sfaturi,pareri,( semne ca "exist") .Apreciez fiecare semnal de interceptare.
pentru textul : Femeia arteziană dePana ma familiarizez cu accesarea site-lui rog ca cineva sa imi spuna cum pot face modificari la textele publicate.
Multumesc Paul, imi place schimbarea de viteze cind si cum e necesara - poetic or otherwise :p
pentru textul : brb deTe rog să introduci diacriticele.
pentru textul : Zâmbet întors deof, nu asa !
pentru textul : MĂRTURIE deam ținut cont în special de sfaturile Silviei...nu știu cum se procedează...eu am reeditat textul cu înlăturarea acelor paranteze și / linii.
pentru textul : poți să taci depoate nu am gresit.
Mie acest nr. II din downloadez poezii mi se pare inchegat. Cu exceptia expresiei "cea mai perfecta chirurgie" care e discutabila insa are mesaj poetic, restul curge prin clepsidra creata de autor ca nisipul timpului. Simbolurile sunt cele potrivite, anatomicele, stihiile si in cele din urma omul, poetul. Comentariul lui aalizei mi se pare, in acest caz, malitios. Eu astept o continuare pe aceasta idee din partea autorului. Deocamdata, penita mea de apreciere indeosebi pentru renuntarea la balast si intrarea in poezie ca intr-o femeie pe care o iubesti. Placut, Andu
pentru textul : downloadez poezii II deindiscutabil, Benone al tau seamana cu...Branzovenescu, privit din profil! "la fapte se opri aplecîndu-se peste catifeaua rosie roasă a mesei privi în jos în gol ca-ntr-o fîntînă a timpului si gemu" remarc limbajul de lemn si...ideile de lemn, manuite cu lejeritate. si in folosul ideii de poezie.apoi finalul, ca un dush oparit. e bine daca dintr-o ciocnire a opiniilor sar astfel de scantei... felicitari pentru o poezie ( si abia apoi parodie ) reusita.
pentru textul : nu sîntem liberi dom’le deam respect față de Oriana, însă aici, textul de mai sus e ca o supă fără prea mult condiment. aici avem un caz clasic de evidențiere a autorului și nu a textului (penițe date persoanei și nu scriiturii). și nu mai demult decât cu o zi în urmă se discuta pe chat/comentarii că pe Hermeneia nu se evidențiază autorul ci texul. Parol? unii stau cu penițele la onor parc-ar trece prin site însuși Logosul și-i musai să sărim în picioare! și astfel iar miroase a fantoma tovarășului care trebuie aplaudat... și, și, și... directorul are și el slăbiciunile lui. sau mai bine ar trebui să tac?
pentru textul : Psalmul 41291 deObserv ca iar sunt de acord cu emiemi. Prea "dulceaga". Dar, La Multi Ani!
pentru textul : Într-un târziu dehabar n-am franceza, asa ca nu te mai osteni
pentru textul : alter ego deconsider o eroare sa incerci sa amesteci absoluturi cu contextualizari foarte personale. iese un fel ce ciulama din care 99% din cititori nici nu inteleg si nici nu simt mare lucru. apoi, cred ca este o mare gafa in general sa confunzi fiorul (sau inefabilul poetic) cu cel religios (sau spiritual). am mai spus-o probabil de vreo zece ori pina acum pe hermeneia, exista oameni care pot avea experiente religioase speciale dar asta sub nicio forma nu asigura aparitia unui text poetic. dimpotriva. miza devine mult mai dificil de atins.
singura portiune care are un anumit fior poetic este
"de ce până la Tine e o viaţă de om
Doamne
întrebarea asta strigă din mine"
restul e cam umplutura.
pentru textul : răscruce deMultumim tuturor celor care au facut viabila real si virtual editia a XII-a a Cenaclului Virtualia
Virgil Titarenco si hermeneia.com pentru gazduire virtuala si sustinerea emotionala
Casa Pogor, pentru gazduirea reala si ajutorul dat
Roxana Sonea cu toata familia :) - care au adus echipamentul tehnic si s-au ocupat, practic, de buna desfasurare a transmisiei
Caravana de Folk si Vlad Nanie, o surpriza extraordinara, niste oameni talentati si frumosi
Cristina Stefan si Cenaclul Lira, pentru traversarea nametilor dintre Bacau si Iasi si prezenta lor la Virtualia si Casa Pogor
partenerilor nostri media
tuturor celor care au citit poezie si proza la cenaclu, pentru curaj :)
tuturor celor care ne-au ascultat online, pentru rabdare :)
Va promit ca Virtualia va avea cel putin o editie in fiecare an, indiferent de timpuri si anotimpuri si va dorim, ca un ecou al cuvintelor spuse in Podul Casei Pogor, sa aveti sarbatorile cu liniste si inspiratie intru poezie si arte frumoase, pentru anul care vine,
La multi ani!
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com defrumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani
pentru textul : reclamă pentru viață deDeşi totul din acest text e din zona "rece", poezia este una care emană candoare/ delicateţe / păsare, pentru că toamna e cea personificată, dar la cititor, în cele din urmă, ajunge o fiinţă.
Foarte faine "toamna asta se lipește de pămînt
ca un bolnav de marginea dură a patului". (poate că "dură" ar putea lipsi).
Aici "chicotește răgușit a fum
respiră a ceață" aş scrie "respiră ceaţă", ca să evit repetiţia.
Nu ştiu ce să spun despre dublul "nu vrea să moară". Parcă e bine, parcă ar putea lipsi al doilea, parcă ar merge scurtat ("şi se ridică din nou în capul oaselor / nu vrea"). Nu ştiu.
pentru textul : amintire din pavilionul 10 deMulţumesc pentru sfat, am să ţin cont de el, cu respect M. T.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deVlad, poemul tau este inutil prolix, poate ca asa scrii tu, cum spui si in biografie, "o mixtura" care insa pica greu unui cititor de poezie. Abuzezi de luxul unei imagini pe care insa nu o redai potrivit prin cuvinte. Cred ca solutia ar fi simplificarea impinsa la extrem... poeme scurte, orientarea stricta pe cuvant. Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat, altfel devii pictisitor si previzibil, ca in cazul de fata. Inca ceva: nicidecum nu trebuie sa folosesti o interjectie ("uite") daca nu stii sa uimesti cititorul cu ceeace ai sa-i spui in continuare. In plus, comparatia nu este procedeul tau favorit, pana nu inveti sa-l stapanesti, ar trebui evitat, deocamdata ea (comparatia) in mana ta suna dizmorfic, doar un exemplu "un ciorap care roade din carne ca omida din frunză" - o metafora irosita pur si simplu. Ar mai fi multe de spus, dar poate ca ne mai intalnim pe aici, cine stie? Andu
pentru textul : tablou din cartierul de nord deFrancisc, uite scot la licitație versurile incriminate : "primăvara îmi scotea îndoieli din inimă precum un martir așchiile din laba unui leu rănit " Să hotărască cititorii. Sincer nu aș vrea să te văd automultilat ! Homo ludens
pentru textul : memento decorect se scrie PALIMPSÉST. PALIMPSÉST, palimpseste, s.n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste.(Dicționarul explicativ al limbii române).
pentru textul : vorbesc o latină ciudată de"mama poetilor ratacitori",
pentru textul : Viraj mult prea strâns dealma, chiar nu poate? de ce dupa atitea incercari jenante nu ai inteles ca vorbesti prostii? apreciez "altruismul" tau, vocatia asta de "maica tereza", sau "mama pisicilor", sau "mama poetilor ratacitori", sau cum oi mai vrea tu sa fii sau sa fii vazuta, dar e pur si simplu de ajuns. de unde stii tu ca el nu poate? esti editor pe hermeneia? si daca ai astfel de intrebari administrative chinuitoare de ce nu le pui acolo unde trebuie? de ce nu folosesti caile pe care le-am pus la dispozitie?
In zece versuri scurte sa apara de 5 ori cuvantul "timp" e cam mult si cam obositor. Nu vad firul logic, coerent al textului. Primele doua versuri aduc o idee cam bizara. Treceti de notiunea de temporalitate... timpul e un loc. Pai daca e un loc in sine, cum sa treaca ? Urmeaza o parte care universalizeaza ideea de timp si un final incomprehensibil- timp ireductibil in timp ? Ialin
pentru textul : Timp deMi-a plăcut compoziția ta în contextul graficii site-ului. Cred că albul poate fi o cale de terapie a destinului.
pentru textul : alb de femeie deaici ai 3 crochiuri. promitatoare, dar inca la nivel de schite first draft. va trebui sa le lucrezi si sa le aduni intr-un tot unitar.
pentru textul : novocaină printre rânduri deProzodia îmbracă perfect starea în astă noapte când:
„e smoală cu crini şi pericol iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi palmele noastre alintă cuţite
şi lumea se plimbă cu paşi de-ofiţer
e linişte-n noapte,-i răpciune iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi lumea se culcă pe cant de cuţite
şi inima bate ca un pas de-ofiţer”
Circularitate perfectă cu… „diferenţe”; centrul palpită; păcat că „şi inima bate ca un pas de-ofiţer” sună „ca dracu’ „ ieşind din text
pentru textul : Hemoragii decred ca invocatia temei date in titlu ingreuneaza si displace cititorului. tema aleasa este una mitica, dar modul in care autorul - nu lipsit de inspiratie - o abordeaza, suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului. pe de alta parte, pot remarca experienta autorului numai citind acest poem, deoarece scrierea este alcatuita din idei mult batatorite si experimentate. din pacate, felul in care ele sunt impletite in acest text nu evidentiaza munca si talentul sau. revenind asupra poemului pot remarca ultima strofa si continua invocare a ideii de cant din fluier ca exprimare mistica existentiala.
pentru textul : fluier crăpat deun poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deM-am întors la acest text să mai privesc stilul tău dezinvolt în explorarea sonetului și a ceva în plus neîntâlnit decât la tine Dedal: libertatea de a scrie din nevoia firească de a scrie precum a respira. Ceva ce există în stare latentă, de dincolo de sonetele închipuite ale lui Shakespeare în căutarea unui Eu ludic încă nedescoperit celorlalți. Finalul (cu posibile variante) întrerupe convențiile, prozodia, prejudecățile: "Nici pielea ta, nici caii ei de spumă nu știu nimic, nici Mările Egee... Eu te iubesc și dacă-mi spui: „Și ce e?” Eu te iubesc, chiar de-mi răspunzi: „Și tu, mă?”
pentru textul : eu te iubesc, fă dee ok să punem în ramă trivialităţi, dar chiar fiecare băşină s-o poetizăm?
pacea să fie între zidurile tale! (asta e, cred că ştii, o expresie biblică)
pentru textul : Martell XO dePagini