Şi eu consider că textul este bun, dar, cu iertare Virgil, nu neapărat pentru asta am intrat, ci pentru că m-a amuzat până la dezgust Andu, cel degrabă desfiinţatoriu de texte ale adormiţilor din papuci. Din ceea ce spune el, după una bucată simplă de logică, ar rezulta că textul este bun pentru că nu dă el cu bâta, prin extensie - nu-l desfiinţează. L-aş întreba, timid, ce ar putea el să desfiinţeze, în afara caloriferului său din baie, din moment ce suprema sa incursiune critică e aia când trimite câte o femeie să-şi procure tampon ori când reuşeste să îngemene două vorbe fără să comită vreun cataclism gramatical... Dar să-i fie iertate câte-s cele, pentru că el respectă literatura de bună calitate, respectă oamenii şi, bunînţeles, vrea doar binele site-ului. Iar site-ul înseamnă oameni. Sau nu?
cred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
eu recunoasc ca am avut si eu rezerve fata de termenul de gazeta. m-am gindit si la ziar si la presa dar nici unul nu m-au satisfacut. m-am gindit si la revista, si la ezine. nimic nu e batut in cuie, nici macar digitale. dar daca ar fi sa schimb as face-o pentru un argument solid atit pro cit si contra
u n tex t sin istru si lip sit com plet de ins pira tie o pale ashka lit erara bun ade arunkt un phel de e a scr ie doar k sa skrii te plicti shi vrei sa pari desh tept de fapt desteapta ceea ce e ace lasi bool schiit bul skit Parerea mea e ca Luminita Suse si-a pierdut de tot insipratia si scrie doar cu semnatura dar nu e bai unora li se intampla asta periodic. Profetul mi-e clar, acorda penite dintr-un reflex de tip pavlov acestei pseudo-poete de la care nu am mai citit un text de o semi-vesnicie. Andu
silviu, nici nu-i stiu daca-i joc sau indecizie, inadaptare, ceva pe-acolo. cand eram copil incercam sa prind apa cu mana si ma enervam ca nu reusesc, sfoara aia transparenta legata de robinet si vartejul pe unde se scurgea, ce jucarii bune ar fi facut. :o)
ai fost foarte clar, multumesc de incurajare.
remarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
În orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
Iti multumesc de trecere Oana. Am citit intre timp si "Matrioska" ta, dar iti marturisesc ca dincolo de titlu, n-am reusit sa gasesc prea multe puncte comune :)
Virgil, nu stiu daca exista "corectitudine politica", dar sunt curios cum s-ar transfigura literatura daca ar trebui trecuta prin filtrul asta:)
La prima mana, poemul a avut finalul pe care mi l-ai sugerat tu. Mi s-a parut insa mai fericita varianta actuala pentru ca face o trimitere dubla care incheaga mai bine poemul, accentueaza caracterul ciclic si stabileste clar limitele "actiunii".
Mircea Florin Sandru, sint convinsa ca aceasta casa de pe colina exista si in realitate, prea frumos si veridic ai descris-o. si cu toata sinceritatea iti spun ca te invidiez pentru ea. asa ca accept cu mare placere invitatia la revelionul imaginar. La multi ani!
Virgil am notat. In general sunt foarte atent la ce imprumut de pe net. Folosesc numai material din "public domain" . In cazul de fata e probabil ca siteul sau serverul sa fie deconectat temporar.
gasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
...nu-mi place. la îngenunchează ai dreptate, varianta cu pecetea n-are nici-o forță în contextul abordat. inima poate visa la apa vie așa cum un dromader visează la apă în condițiile aspre ale pustiei. rămâne deci neschimbat.
sunt convins că marile idei sunt deja în filozofie ori religie, deci războieli intelectuale pe la mine nu:)
mă bucur mult că simți omul din spatele cuvintelor și îți mulțumesc frumos.
un poerm ca o elegie sapata in piatra locurilor noastre comune, din care decupam albastru visat cindva. ca un strigat de neputinta ca o contestare a sacrificiului absolut. versurile aste lacrimeaza undeva mut prin ungherele gindurilor vindute paginilor vietii noastre cea de toate zilele. "cu nimănui intră frigul de afară, noaptea suflă peste întrerupătoare degetele noastre, vreți să citiți rânduri de crăciun, eu mă gândesc la cei plecați dintre noi din curaj, din prostie, luați ca valurile înapoi de ocean, împodobiți cu gloanțe, să lumineze mormintele," ei, ai aflat intre timp ce gust are kiwi. dar lichi? stii cum e?
Alma, am avut impresia la un moment dat că parcă lipsește poza aceea. Am ajuns la concluzia că poza e mai mult decît suficientă așa cum este, formată din cuvinte. De acolo, de la ceața aceea pornește totul. Am renunțat la ideea de a mai specifica numărul personajelor în mod direct... sper că am reușit să redau altfel chestiile astea. Mulțumesc de zâmbetul căutător.
draga Tincuta, cu siguranta alergiile sint rele si neplacute. Personal ma indoiesc ca poti face alergie de la yerba mate. Poate e de la altceva. Eu zic sa mergi sa te cauti.
Bianca... uneori mai greșesc și geniile:)! O să meditez la un titlu beton! Să nu intre nici cu pickamerul sau cum s'o scrie numele mașinăriei acesteia. Ești pertinentă în comentariu, ca întotdeauna și îți mulțumesc. Ai intuit cât de mult țin la arborele genealogic, la neamul meu de dac și de roman, la...[opaaa, am luat-o razna:)]. Îmi permiți să admir și eu împreună cu tine valoarea logică a imaginii:)? Vor mai fi, albumul e consistent, dar mă gândesc la o altă modalitate de expunere. Thanks for passing by... Cami, mă încântă modul cum reacționezi în relațiile tale pe aici. Ai intuit, sunt ardelean "pur-sânge", dar moldovean prin adopție. Și o să râzi, m-am născut în Craiova. Mulțumesc pentru complimente și încă nu "aduc" cu nimeni din foto:)! Da' nu-i bai:)! Trebuie că mă încântă atât de mult folclorul precum și pe tine. E vorba de gustibus:)! Și iată cum ratez hypocrisis-ul din retorica mea înserată:) cu gânduri bune, paul
ce faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
un poem atît de viu! freedom á la europeni. totusi un road trip pe route 66 cu un truck demodat ramîne maximum maximorum in materie de infuzie de libertate
Poemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
Maria(na) să mă ierți, dar versul de final nu îmi place deloc.
meLC CU CA
dacă rigorile haiku-ului sunt drastice (ca orice rigori) trebuie oare să facem compromisuri de limbaj așa de mari?
Cu drag
'fără să lase în urmă nici măcar o urmă'... un joc de cuvinte caleidoscopic?
Completez... fără să lase în față nici măcar o urmă, fără să lase într-o parte nici măcar o urmă, fără să lase, aici e aici, în urma urmei nici măcar o urmă care să scape desigur turma de bâlbâieli.
Asta ca să nu mai ating prea dur finalul...
Cum adică stimate domnule autor
'nu ar ajunge să mai atingă zăpada'
poate voiați
'nu ar mai ajunge să atingă zăpada'?
o diferență de nuanță.
Mi-au plăcut ideea cu oamenii care trăiesc repede și cu poemul fără metafore, sau mai exact, cu metafore invizibile.
Însă mai aveți de lucrat, cred eu, la lucruri importante întru ale scrisului
Poezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
O poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
Îţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
In primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
Crsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Şi eu consider că textul este bun, dar, cu iertare Virgil, nu neapărat pentru asta am intrat, ci pentru că m-a amuzat până la dezgust Andu, cel degrabă desfiinţatoriu de texte ale adormiţilor din papuci. Din ceea ce spune el, după una bucată simplă de logică, ar rezulta că textul este bun pentru că nu dă el cu bâta, prin extensie - nu-l desfiinţează. L-aş întreba, timid, ce ar putea el să desfiinţeze, în afara caloriferului său din baie, din moment ce suprema sa incursiune critică e aia când trimite câte o femeie să-şi procure tampon ori când reuşeste să îngemene două vorbe fără să comită vreun cataclism gramatical... Dar să-i fie iertate câte-s cele, pentru că el respectă literatura de bună calitate, respectă oamenii şi, bunînţeles, vrea doar binele site-ului. Iar site-ul înseamnă oameni. Sau nu?
pentru textul : erotușe decred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
pentru textul : Oala cu lapte deeu recunoasc ca am avut si eu rezerve fata de termenul de gazeta. m-am gindit si la ziar si la presa dar nici unul nu m-au satisfacut. m-am gindit si la revista, si la ezine. nimic nu e batut in cuie, nici macar digitale. dar daca ar fi sa schimb as face-o pentru un argument solid atit pro cit si contra
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deu n tex t sin istru si lip sit com plet de ins pira tie o pale ashka lit erara bun ade arunkt un phel de e a scr ie doar k sa skrii te plicti shi vrei sa pari desh tept de fapt desteapta ceea ce e ace lasi bool schiit bul skit Parerea mea e ca Luminita Suse si-a pierdut de tot insipratia si scrie doar cu semnatura dar nu e bai unora li se intampla asta periodic. Profetul mi-e clar, acorda penite dintr-un reflex de tip pavlov acestei pseudo-poete de la care nu am mai citit un text de o semi-vesnicie. Andu
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice desilviu, nici nu-i stiu daca-i joc sau indecizie, inadaptare, ceva pe-acolo. cand eram copil incercam sa prind apa cu mana si ma enervam ca nu reusesc, sfoara aia transparenta legata de robinet si vartejul pe unde se scurgea, ce jucarii bune ar fi facut. :o)
pentru textul : Păreri de rău din altă lume deai fost foarte clar, multumesc de incurajare.
remarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
pentru textul : Punct și de la capăt deÎn orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
Iti multumesc de trecere Oana. Am citit intre timp si "Matrioska" ta, dar iti marturisesc ca dincolo de titlu, n-am reusit sa gasesc prea multe puncte comune :)
Virgil, nu stiu daca exista "corectitudine politica", dar sunt curios cum s-ar transfigura literatura daca ar trebui trecuta prin filtrul asta:)
La prima mana, poemul a avut finalul pe care mi l-ai sugerat tu. Mi s-a parut insa mai fericita varianta actuala pentru ca face o trimitere dubla care incheaga mai bine poemul, accentueaza caracterul ciclic si stabileste clar limitele "actiunii".
pentru textul : matrioșka defoarte mult, Iulia!
pentru textul : spațiu deMircea Florin Sandru, sint convinsa ca aceasta casa de pe colina exista si in realitate, prea frumos si veridic ai descris-o. si cu toata sinceritatea iti spun ca te invidiez pentru ea. asa ca accept cu mare placere invitatia la revelionul imaginar. La multi ani!
pentru textul : casa de pe colină deVirgil am notat. In general sunt foarte atent la ce imprumut de pe net. Folosesc numai material din "public domain" . In cazul de fata e probabil ca siteul sau serverul sa fie deconectat temporar.
pentru textul : Menajeria dintre noi deMi-a placut mult sa citesc textul prin 'ochii ' tai. Multumesc de lectura!
pentru textul : conjuncturi degasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului de...nu-mi place. la îngenunchează ai dreptate, varianta cu pecetea n-are nici-o forță în contextul abordat. inima poate visa la apa vie așa cum un dromader visează la apă în condițiile aspre ale pustiei. rămâne deci neschimbat.
pentru textul : schit desunt convins că marile idei sunt deja în filozofie ori religie, deci războieli intelectuale pe la mine nu:)
pentru textul : flori înfipte într-un saxofon demă bucur mult că simți omul din spatele cuvintelor și îți mulțumesc frumos.
un poerm ca o elegie sapata in piatra locurilor noastre comune, din care decupam albastru visat cindva. ca un strigat de neputinta ca o contestare a sacrificiului absolut. versurile aste lacrimeaza undeva mut prin ungherele gindurilor vindute paginilor vietii noastre cea de toate zilele. "cu nimănui intră frigul de afară, noaptea suflă peste întrerupătoare degetele noastre, vreți să citiți rânduri de crăciun, eu mă gândesc la cei plecați dintre noi din curaj, din prostie, luați ca valurile înapoi de ocean, împodobiți cu gloanțe, să lumineze mormintele," ei, ai aflat intre timp ce gust are kiwi. dar lichi? stii cum e?
pentru textul : cu Nimănui deAlma, am avut impresia la un moment dat că parcă lipsește poza aceea. Am ajuns la concluzia că poza e mai mult decît suficientă așa cum este, formată din cuvinte. De acolo, de la ceața aceea pornește totul. Am renunțat la ideea de a mai specifica numărul personajelor în mod direct... sper că am reușit să redau altfel chestiile astea. Mulțumesc de zâmbetul căutător.
pentru textul : Paspartu din sticlă dedraga Tincuta, cu siguranta alergiile sint rele si neplacute. Personal ma indoiesc ca poti face alergie de la yerba mate. Poate e de la altceva. Eu zic sa mergi sa te cauti.
pentru textul : Tetley deBianca... uneori mai greșesc și geniile:)! O să meditez la un titlu beton! Să nu intre nici cu pickamerul sau cum s'o scrie numele mașinăriei acesteia. Ești pertinentă în comentariu, ca întotdeauna și îți mulțumesc. Ai intuit cât de mult țin la arborele genealogic, la neamul meu de dac și de roman, la...[opaaa, am luat-o razna:)]. Îmi permiți să admir și eu împreună cu tine valoarea logică a imaginii:)? Vor mai fi, albumul e consistent, dar mă gândesc la o altă modalitate de expunere. Thanks for passing by... Cami, mă încântă modul cum reacționezi în relațiile tale pe aici. Ai intuit, sunt ardelean "pur-sânge", dar moldovean prin adopție. Și o să râzi, m-am născut în Craiova. Mulțumesc pentru complimente și încă nu "aduc" cu nimeni din foto:)! Da' nu-i bai:)! Trebuie că mă încântă atât de mult folclorul precum și pe tine. E vorba de gustibus:)! Și iată cum ratez hypocrisis-ul din retorica mea înserată:) cu gânduri bune, paul
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri dece faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
pentru textul : hermeneia 2.0 deun poem atît de viu! freedom á la europeni. totusi un road trip pe route 66 cu un truck demodat ramîne maximum maximorum in materie de infuzie de libertate
pentru textul : memento I dePoemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
pentru textul : a love song for bobby long deiata un text scris poate dintr-o rasuflare, dar (text) care m-a facut sa zimbesc
pentru textul : mă păstrez sensibilă pentru viața de după deMaria(na) să mă ierți, dar versul de final nu îmi place deloc.
pentru textul : Haiku demeLC CU CA
dacă rigorile haiku-ului sunt drastice (ca orice rigori) trebuie oare să facem compromisuri de limbaj așa de mari?
Cu drag
'fără să lase în urmă nici măcar o urmă'... un joc de cuvinte caleidoscopic?
pentru textul : amintire deCompletez... fără să lase în față nici măcar o urmă, fără să lase într-o parte nici măcar o urmă, fără să lase, aici e aici, în urma urmei nici măcar o urmă care să scape desigur turma de bâlbâieli.
Asta ca să nu mai ating prea dur finalul...
Cum adică stimate domnule autor
'nu ar ajunge să mai atingă zăpada'
poate voiați
'nu ar mai ajunge să atingă zăpada'?
o diferență de nuanță.
Mi-au plăcut ideea cu oamenii care trăiesc repede și cu poemul fără metafore, sau mai exact, cu metafore invizibile.
Însă mai aveți de lucrat, cred eu, la lucruri importante întru ale scrisului
Poezie de atmosfera foarte buna, alcatuita din exact atatea cuvinte cate trebuie, fara ispita lui "si" :) ori nevoia unor pretiozitati. Totusi... "tandră narcoza"... inteleg ce vrei sa spui, e ca un fel de habar nu am cum sa-i zic dar voi aproxima astfel... insa scoate tandretea aceea explicita si lasa lectorul sa rataceasca printre randuri in cautarea ei. "obsesia definitiilor II"... de ce nu obsesia definitiei? Parca e mai cuprinzator asa... nu spun mai multe pentru ca sunt ofticat ca s-au calificat scotienii in finala cupei UEFA.
pentru textul : obsesia definițiilor II deO poezie ca o dragoste mare şi tot ce e mare ţine puţin dar acel puţin este atât de mult pentru sufletul unui om încât uitarea se poate repeta şi nici nu ştim de ce. De ce?
Aş medita asupra următoarelor versuri, dacă îmi permiţi:"va veni ceața/ va veni iat-o că vine/adună-ți rochia sub tine" vine-tine e puţină rimă aici şi nu ştiu dacă nu tocmai schimbă uşor registrul poeziei şi nu cred că este voit, nu la tine!
pentru textul : shooting stars deÎţi las o peniţă pentru că poemul este unul care te pătrunde dincolo de cuvinte. Îţi şade mai bine în uniforma aceasta mai serioasă sau poate că devenim clasici? sau poate că înţelegem că poezia reprezintă sensibilitatea maximă? Nu ştiu. M-a atins.
Frumos. Bravo!
s.b
un poem marca barb, cu atmosfera si tot ce trebuie. vezi ce faci cu "braţele acoperite de muşchi":) e hilara conotatia, in context.
pentru textul : urme de kerosen printre îngeri deIn primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deCrsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
arata inainte, dar acum se termina frumos.
pentru textul : cambodian oud dema-ntreb daca beduinii aveau si ei sulite..:) eu ii prefer prea-razboinicilor spahii.
Ani, nimeni nu a enervat pe nimeni. Aici nu e corida. Este vorba de respectul față de ce pubicăm aici și față de cititorii noștri.
pentru textul : Sky Mirror dePagini