si eu l-am citit si, pt un novice (no offence, andreea) e un text bun, cel putin ca idee. si de aici, cred, increderea in text si autorul lui. personal, am ales ultima strofa. si l-am inghitit pe "i" din titlu. si sa nu uitam, sa nu aruncam cu piatra daca magarul da cu piciorul...
O cronică excelentă, curgătoare ca un râu de munte, magnetică aş spune. De mult timp nu am mai citit o cronică literar-sportivă de o asemeni calitate. O cronică pe măsura victoriei obţinută de minunatele noastre fete. Nu mai pot să spun decât...Felicitări!!
”România lui virgil t”, chiar dacă între timp bobadil și-a schimbat subtitlul, tinde să devină brand cu licență hermenetică, despre o dispută/ polemică/ duel de note între doi autori care-și scrâșnesc dinții de la distanță unul la altul. Începe să devină savuros atât pentru cei de la fileu, cât și pentru băieții de mingi. Serviciile sunt rapide, mingile tăiate din scurt și rachetele de firmă.
Ieri am aflat că Bogdan Geană și-a retras toate textele de pe agonia.ro. Pentru mine, el reprezenta un stâlp de susținere important, acolo. La fel, Nexus. La fel, Nia. La fel, Sirena. În ordinea numerelor de pe tricoul lor cu Poezie.ro. Un tricou fain, de pe vremuri. Și toți foști editori. Cât despre boierism... Semnat, fost editor Poezie.ro
da, dacă am fost eu capabil, poate oricine, nu ? :)
eu rămân la ideea că întâlnirea de grad 0 nu e pregătită de nimic anterior în text. "reîntâlnirea", sugera o redescoperire a unor locuri care încărcate de anumite semnificaţii pot provoca "revelaţia". aşa m-am întâlnit cu Dumenzeu pur şi simplu, n-are nici o valoare, aşa poţi înlocui cu orice substantiv. "m-am întâlnit cu recepţionerul bătrân de ani", era măcar mai puţin loc comun.
dar, mă rog, aşa văd eu. sunt convins că o să citeşti adaugio meu în sensul pur ca intenţie.
salutări din burgul în care ninge de plouă, ca o femeie nehotărâtă cu care plâns s-ar asorta poşeta ei mai bine, pe ziua de azi...
ma bucur ca ti-a placut, mai ales partea cu pseudodemolarea, fiind descriptiva. pot sa zic ca sunt printre putinele randuri care descriu realitatea, pe care le-am scris in ultima vreme., dupa ce m-am mutat din oras. ( i miss the town!). pe ansamblu, da a iesit un text, d. p. m . d. vedere, nostalgic. si mai e si toamna, deci nostalgie la patrat :)
multumesc sincer pentru semn!
eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
Ani cred ca ar trebui sa renunti usor usor la constructe poetice de genul "răscrucea cerurilor", "albastrul adâncurilor" sau "oglinda prezentului" pentru ca utilizandu-le in exces poezia ta va suferi de prea mult descriptiv si pasivitate. Incearca sa privesti lucrurile dintr-o perspectiva mai actionala... tulbura lectorul, ofera o clipa de mirare, pune-i ratiunea in tensiune, neaga-i o convingere etc... strigătul nu mai ajunge la îngeri purtat de tsunami prabusindu-se intre stânci ca un bestiar al foamei tacut si flamand Dumnezeu o varianta mai "alerta" a ultimei strofe...
Muzica și imaginile mi se par în plus, de fapt mie nu mi-a plăcut niciodată vreun 'spectacol de sunet și lumină'. Poemul însă este unul deosebit, l-am lecturat de mai multe ori cu aceeași plăcere.
Margas
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
8 puncte Adilisa...:) e păcatul meu tradițional acela că nu pot fii sau știi cu doi de "i"...mereu de unul singur și în lipsă. așa. lua-m-ar parantezele să mă ia...:) ;)
Maestre, lămurit buștean! Puneți-mi zece întrebări (preferabil, condensate într-o propoziție, fiecare) și am să vă răspund! Eu vorbesc despre bretele și d-voastră mă întrebați de „brăcinar”! Ne înțelegem ca surdul cu mutul! Parol! Ioan J
frumos text. tristetea si tandretea sunt impreuna aici. limbajul e pe masura nuntirii si a disparitiei. iar logica textului, de la el, la ea, apoi prin dumnezeu, intru El, nu face decat sa dea seama de cuvintele pe care le scriem si le traim. felicitari!
da, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
Chiar dacă, pe alocuri, se repetă destule (de dragul expresivităţii, aş spune), textul are un discurs închegat şi bine strunit. Şi are unele imagini foarte faine.
Pasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
Întotdeauna versul clasic are trăsături elegante, cu atât mai mult în această scriere care este creionată cu smerenie şi plecăciune către Divin. Ai reuşit să evadezi din cotidian şi să te înalţi spiritual chiar şi pentru câteva momente. Ai scris simplu dar nu simplist. Poate pe viitor vei încerca să renunţi totuşi la acei "Şi","Să" repetitivi la începutul versurilor. Aici aş înlocui "în întristări" - obs. "în".
Numai bine!
formal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
Un poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
,,Unora știu că le place acest tip de poezie'' unora le place jazzul. ce noutate! unii scriu binisor, altii scriu chiar bine. ce noutate! dar sa lasam comentariile la comentariu si sa revenim la poem. desi suna disonant, ,,diferenta de potential'' dincolo de sensul tehnic strict da cumva o alta tonalitate registrului poetic, e ca un palier de inox si sticla intr-un foisor de lemn, eu cred ca poetul a introdus acesasta expresie nu in dorinta de a soca ci perfect constient de efectul estetic al noului. dincolo de asta, prezenta cobaiului, a soarecelui alb cu ochi roz, a soarecelui de laborator, supus experimentelor. personal, am avut astfel de soareci acasa intrucat mama era laborant chimist, îi punea in pahare mari, berzelius. subtila metafora soarecelui ce roade cutia pandorei, a analogiilor cromatice om-soarece, omul supus experimentelor de alta natura. apoi roata in care se invarte soarecele, fiind stiut faptul ca unele custi pentru hamsteri sau soricei au prevazuta o roata pe care acestia alearga si care seamana izbitor cu roata unei mori si chiar cu roata de la o fantana. cert e ca prin alergare, roata aceea produce energie, lumina chiar. semn al revelatiei? textul ne lasa sa preluam si sa interpetam intr-o multime de variante. cutia pandorei...darul facut de zei oamenilor aducator de rai si iad dar si de speranta si inca ceva... poemul are ceva din romanul lui alain fournier...si a lui proust...in cautarea timpului pierdut. cutia asta a pandorei e o veche lada de zestre cu trandafiri sculptati pe ea, e un sipet in care se ascund toate comorile lumii... e un templu pe care dupa ce l/au pradat, oamenii l/au parasit sa-l roada soarecii si moliile si cariile. frumoasa metafora intoarcerii omului matur in pantecul femeii iubite a nastere sau renastere. so, ecce homo!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si eu l-am citit si, pt un novice (no offence, andreea) e un text bun, cel putin ca idee. si de aici, cred, increderea in text si autorul lui. personal, am ales ultima strofa. si l-am inghitit pe "i" din titlu. si sa nu uitam, sa nu aruncam cu piatra daca magarul da cu piciorul...
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deO cronică excelentă, curgătoare ca un râu de munte, magnetică aş spune. De mult timp nu am mai citit o cronică literar-sportivă de o asemeni calitate. O cronică pe măsura victoriei obţinută de minunatele noastre fete. Nu mai pot să spun decât...Felicitări!!
pentru textul : Când bronzul străluceşte mai tare decât aurul devă mulţumesc pentru lectură, comentarii.
Masha mă surprinzi cu acest cadou, îl iau cu inima împăcată şi cu mulţumirea unuia care ştie ce este darul.
pentru textul : spovedanie de”România lui virgil t”, chiar dacă între timp bobadil și-a schimbat subtitlul, tinde să devină brand cu licență hermenetică, despre o dispută/ polemică/ duel de note între doi autori care-și scrâșnesc dinții de la distanță unul la altul. Începe să devină savuros atât pentru cei de la fileu, cât și pentru băieții de mingi. Serviciile sunt rapide, mingile tăiate din scurt și rachetele de firmă.
Ambii jucători spun că reprezintă România.
În pauzele dintre ghemuri, tribunele fac valuri.
pentru textul : românia lui virgil t -I- deAm corectat: acum respectă prevederile.
pentru textul : The Angel’s Shadow deIeri am aflat că Bogdan Geană și-a retras toate textele de pe agonia.ro. Pentru mine, el reprezenta un stâlp de susținere important, acolo. La fel, Nexus. La fel, Nia. La fel, Sirena. În ordinea numerelor de pe tricoul lor cu Poezie.ro. Un tricou fain, de pe vremuri. Și toți foști editori. Cât despre boierism... Semnat, fost editor Poezie.ro
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deFelicitări pentru copertă. Este foarte frumoasă.
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deda, dacă am fost eu capabil, poate oricine, nu ? :)
eu rămân la ideea că întâlnirea de grad 0 nu e pregătită de nimic anterior în text. "reîntâlnirea", sugera o redescoperire a unor locuri care încărcate de anumite semnificaţii pot provoca "revelaţia". aşa m-am întâlnit cu Dumenzeu pur şi simplu, n-are nici o valoare, aşa poţi înlocui cu orice substantiv. "m-am întâlnit cu recepţionerul bătrân de ani", era măcar mai puţin loc comun.
dar, mă rog, aşa văd eu. sunt convins că o să citeşti adaugio meu în sensul pur ca intenţie.
salutări din burgul în care ninge de plouă, ca o femeie nehotărâtă cu care plâns s-ar asorta poşeta ei mai bine, pe ziua de azi...
pentru textul : acolo unde se întorc valurile dema bucur ca ti-a placut, mai ales partea cu pseudodemolarea, fiind descriptiva. pot sa zic ca sunt printre putinele randuri care descriu realitatea, pe care le-am scris in ultima vreme., dupa ce m-am mutat din oras. ( i miss the town!). pe ansamblu, da a iesit un text, d. p. m . d. vedere, nostalgic. si mai e si toamna, deci nostalgie la patrat :)
pentru textul : e v a demultumesc sincer pentru semn!
eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deFinalul e memorabil. Travaliu poetic cu un discurs ușor ermetic.
pentru textul : Racursiu/Raccourci deAni cred ca ar trebui sa renunti usor usor la constructe poetice de genul "răscrucea cerurilor", "albastrul adâncurilor" sau "oglinda prezentului" pentru ca utilizandu-le in exces poezia ta va suferi de prea mult descriptiv si pasivitate. Incearca sa privesti lucrurile dintr-o perspectiva mai actionala... tulbura lectorul, ofera o clipa de mirare, pune-i ratiunea in tensiune, neaga-i o convingere etc... strigătul nu mai ajunge la îngeri purtat de tsunami prabusindu-se intre stânci ca un bestiar al foamei tacut si flamand Dumnezeu o varianta mai "alerta" a ultimei strofe...
pentru textul : S.O.S. deMuzica și imaginile mi se par în plus, de fapt mie nu mi-a plăcut niciodată vreun 'spectacol de sunet și lumină'. Poemul însă este unul deosebit, l-am lecturat de mai multe ori cu aceeași plăcere.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deMargas
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
pentru textul : scrisoare de8 puncte Adilisa...:) e păcatul meu tradițional acela că nu pot fii sau știi cu doi de "i"...mereu de unul singur și în lipsă. așa. lua-m-ar parantezele să mă ia...:) ;)
pentru textul : Groapa Himalayelor deMaestre, lămurit buștean! Puneți-mi zece întrebări (preferabil, condensate într-o propoziție, fiecare) și am să vă răspund! Eu vorbesc despre bretele și d-voastră mă întrebați de „brăcinar”! Ne înțelegem ca surdul cu mutul! Parol! Ioan J
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern defrumos text. tristetea si tandretea sunt impreuna aici. limbajul e pe masura nuntirii si a disparitiei. iar logica textului, de la el, la ea, apoi prin dumnezeu, intru El, nu face decat sa dea seama de cuvintele pe care le scriem si le traim. felicitari!
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen dePaul, mulțumesc pentru osîrdie, da, știu ce nu mere, adică acum chiar m-am convins. Textele mele sunt imperfecte, dar promit că
pentru textul : stai puțin! deda, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
pentru textul : Delir deAfișarea acestei poezii aici nu respectă regulamentul site-ului, cred că știi la ce mă refer. Te rog să remediezi.
pentru textul : Carnaval deOk, am rectificat
pentru textul : nimicul deChiar dacă, pe alocuri, se repetă destule (de dragul expresivităţii, aş spune), textul are un discurs închegat şi bine strunit. Şi are unele imagini foarte faine.
pentru textul : ghid de apărare împotriva mea deiar dacă demnitatea nu ar fi știrbită, ar putea exista polemici literare.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate dePasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
pentru textul : poem imposibil deÎntotdeauna versul clasic are trăsături elegante, cu atât mai mult în această scriere care este creionată cu smerenie şi plecăciune către Divin. Ai reuşit să evadezi din cotidian şi să te înalţi spiritual chiar şi pentru câteva momente. Ai scris simplu dar nu simplist. Poate pe viitor vei încerca să renunţi totuşi la acei "Şi","Să" repetitivi la începutul versurilor. Aici aş înlocui "în întristări" - obs. "în".
pentru textul : Regasire deNumai bine!
formal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
pentru textul : Unde-s oare marile povesti? denu recomandam postarea a mai mult de 2 texte pe zi
pentru textul : Învaţă-mă tu de'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deUn poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
O să mă gândesc la ceva să înlocuiesc clişeul ăla. Sper să-mi vină o idee decentă. În rest, mulţumesc... cu timiditate :-).
pentru textul : Poate mâine... de,,Unora știu că le place acest tip de poezie'' unora le place jazzul. ce noutate! unii scriu binisor, altii scriu chiar bine. ce noutate! dar sa lasam comentariile la comentariu si sa revenim la poem. desi suna disonant, ,,diferenta de potential'' dincolo de sensul tehnic strict da cumva o alta tonalitate registrului poetic, e ca un palier de inox si sticla intr-un foisor de lemn, eu cred ca poetul a introdus acesasta expresie nu in dorinta de a soca ci perfect constient de efectul estetic al noului. dincolo de asta, prezenta cobaiului, a soarecelui alb cu ochi roz, a soarecelui de laborator, supus experimentelor. personal, am avut astfel de soareci acasa intrucat mama era laborant chimist, îi punea in pahare mari, berzelius. subtila metafora soarecelui ce roade cutia pandorei, a analogiilor cromatice om-soarece, omul supus experimentelor de alta natura. apoi roata in care se invarte soarecele, fiind stiut faptul ca unele custi pentru hamsteri sau soricei au prevazuta o roata pe care acestia alearga si care seamana izbitor cu roata unei mori si chiar cu roata de la o fantana. cert e ca prin alergare, roata aceea produce energie, lumina chiar. semn al revelatiei? textul ne lasa sa preluam si sa interpetam intr-o multime de variante. cutia pandorei...darul facut de zei oamenilor aducator de rai si iad dar si de speranta si inca ceva... poemul are ceva din romanul lui alain fournier...si a lui proust...in cautarea timpului pierdut. cutia asta a pandorei e o veche lada de zestre cu trandafiri sculptati pe ea, e un sipet in care se ascund toate comorile lumii... e un templu pe care dupa ce l/au pradat, oamenii l/au parasit sa-l roada soarecii si moliile si cariile. frumoasa metafora intoarcerii omului matur in pantecul femeii iubite a nastere sau renastere. so, ecce homo!
pentru textul : Pandora dePagini