Da... cumva este o "lehamite" metaforică, o încercare de a evada din inevitabilul cotidian. Mulțumesc pentru citire... voi mai începe texte cu "hai". :)
Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
Domnule profesor, spuneți că nu l-ați citit pe Guenon, însă ați ajuns la concluzii similare în ce privește pervertirea unor teorii - și nu numai în privință asta. Am primit un răspuns mai mult decât complet - l-am salvat în Word, să-l pot citi pe îndelete. Să o iau pe rând. Vă citez: "„Treapta superioară a teologiei negative reprezintă 'un apofatism mai deplin și mai existențial, realizat prin rugăciunea curată.” (...) Părintele Stăniloae conchide că teologia pozitivă are în mod continuu nevoie de cea negativă, precum și cea negativă de cea pozitivă Asistăm, în cazul Părintelui Stăniloae, la sublinierea caracterului extrem de dinamic și, într-un fel, dialectic al relației dintre catafatic și apofatic în cunoașterea Divinității, ca ’împreună lucrând’ în vederea realizării dezideratului unirii mistice cu Ea. Pe nici o treaptă a ei 'teologia negativă nu leapădă sau nu uită, ca fiind cu totul de prisos, conceptele pozitive culese din lumea creată și nu poate cineva face teologie negativă decât în alternanță cu cea pozitivă". Guenon afirmă că, dacă în sânul societății occidentale, s-a mai păstrat ceva din Tradiția primordială, asta s-a întâmplat datorită religiei ortodoxe, care a salvat din ea un sâmbure în isihasm. Mai mult, el numește acea zonă geografică predominat catolică „un occident al occidentului”( unde „occident” corespunde apusului si având conotație simbolică) falia dintre Răsărit și Apus deschizându-se odată cu Marea Schismă și căpătând adâncime prin Renaștere și prin Reformă. Iar ceea ce spune părintele Staniloaie mă duce cu gândul la diferențierea pe care R.G. o face între dualitate și dualism, ultimul definind o luptă contrariilor ce nu se poate încheia decât prin anihilarea unuia, pe când dualitatea definește coexistența lor lucrativă, menită să se resoarbă în punctul central, punctul unde se întrepătrund dreptele crucii tridinemsionale. (ale cărei semnificații s-a păstrat foarte bine în Isam, prin doctrina „Omului Universal" ce are drept reprezentare simbolică crucea sus-pomenită, și duse mai departe, o vreme, de rozicrucieni). Despre cele trei trepte ale cunoașterii despre care vorbește părintele Staniloaie: Zilele trecute citeam Simbolismul corpului uman de Anick de Souzennele și în capitolul patru al cărții autoarea face o prezentare a arhetipurilor din Arborele Sefirot. Ei bine, deasupra lui Keter, Coroana, cel care generează arhetipurile cumva accesibile rațiunii „omului ordinar”, tradiția ebraică afirmă existența a încă 3, nefigurate, și anume (în ordine asccendenta): Ain Sof Aor("Lumina infinită") , apoi Ain Sof ("Cel fără de sfârșit") și, în fine, Ain („Punctul de sus”). Deci...toate vechi și adevărate toate. Mai departe, spuneți: „După cele de mai sus, cred că am dreptul să pun în discuție o întreagă tradiție a „filosofiei” occidentale, mai ales pe cea de sorginte aristotelică care, de cele mai multe ori, a căutat, uneori cu disperare, să se separe de teologie, ajungȃnd pȃnă la Iluminismul francez și, ulterior, la Empirismul Pozitivist, care eșuează azi în Postmodernism. „ Guenon este de acord cu categoria „Fiinta ca act și potență", ea găsindu-și temelia în tradiția hindusa ( Purușa că act, Prakitri ca potență). dar le contesta pe celorlalte valoarea metafizică, pornind de la aceleași argument (pomeneam în alt comentariu despre imposibilitatea unui Brahma cuantificat). Citez: „S-ar putea obiecta la aceastacă Aristotel așază calitatea, ca și cantitatea, printre „categorii”, care nu sunt decât modalități speciale ale ființei și nu îi sunt coextensive; dar aceasta înseamnă că el atunci nu efectuează transpoziția de cre am vorbit și că de altfel nici nu trebuie să o facă, enumerarea categoriilor nereferindu-se decât la lumea noastră și la condițiile sale, așa încât calitatea nu poate fi și nu trebuie să fie luată în realitate decât în sensul, mai imediat pentru noi în starea noastră individuală, în care ea se prezintă, să cum am spus mai întâi, ca un corelativ al cantității” („Domnia cantității și semnele vremurilor”, cap. „Calitate și Cantitate”) Dealtfel, chiar Aristotel afirmă că „toti relativii au corelativi”. Tot cuvintele dvs; „Și mai cred că acum s-a ajuns, în ceea ce eu numesc începutul erei Postmoderne, la existența a trei tendințe: Postmodernism, un New Age (ocult, esoteric, sincretic și păgubos) și un fel de tendință spre Sacralitate (mai mult subterană în prezent, dar care va ieșii, nu prea tȃrziu, destul de puternic la suprafață) – să-i zic „Ecumenism” care, în final, va fi ceea ce ar putea constitui un „Maxim Absolut” care va caracteriza, pe deplin, Postmodernul.” La Ecumenism mă gândeam chiar zilele trecute și îmi propusesem o discuție cu cineva care știe mai multe despre subiect, dpdv istoric – opinia mea estecă Ecumenismul nu are rădăcini doctrinare sau, dacă sunt, sunt prea firave (de fapt, să nu uităm că pornește de la neoprotestantism, deci chiar din acea ramură a Bisericii Creștine care s-a depărtat clar de Tradiție) ci este mai degrabă pornită tot dintr-o concepție modernă, cea a lui „politically corect”. Ceea ce nu cred că este de ajuns pentru a-i conferi credibilitate, câtă vreme nu va încerca să-și găsească și un punct de sprijin ideatic real. „Ȋn încheiere, pentru destindere și pentru că nici eu nu pot fi sigur pe mine cȃnd vorbesc serios sau cȃnd glumesc, amintesc anecdota care circulă printre filosofi: doi ingineri cȃnd se întȃlnesc, discută despre „inginerie”, doi matematicieni – despre matematică, iar doi filosofi – despre ce este (sau nu) filosofia.” Tot pentru destindere, aș spune că filosofii discută despre filosofie pentru că, spre ghinionul lor, habar n-au de iginerie. Probabil că mai aveam multe de spus, dar scriu mai încet decât gândesc. În mod cert o parte din idei au alunecat printre taste. Vă mulțumesc pentru acest dialog, este o plăcere.
Ce inseamna "pomele-i" ? Cine e vampirul? Finalul e la misto? La urma urmei, e de apreciat efortul de a posta un text despre Eminescu, taman azi. Ca in rest, fluiera vantul pe Hermeneia, nimeni altcineva nu s-a sinchisit sa scrie despre. Sa-mi fie rusine.
devin subiecte fierbinți în fiecare început de iarnă și ne pun pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști sau nu dar într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat devenind nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. succes Virtualiei și sper ca și eu împreună cu Zoon Poetikon să participăm dacă sănătatea și maestrul de ceremonii Alina ne-o va permite. tuturor, să fiți iubiți de să nu vă vedeți !
" Descoperisem o oază de dragoste pe marginea drumului european nuştiucarenumăr, în anticamera toaletei publice." - explicaţia aceasta nu-şi are rostul. Cred eu că cititorul are plăcerea de-a descoperi singur miza textului şi s-ar putea simţi lezat dpdv intelectual când autorul i-o oferă pe tavă. Zic şi eu.
(aveţi idei de proză interesante, bune. Ar mai fi de lucrat la "cum" le spuneţi).
nu cred că acceptăm referințe la alte site-uri, pagini, cînd aceasta nu are nicio legătură cu site-ul Hermeneia, sau cu o lansare de carte, etc.. pînă modifici aceasta textul e trimis în șantier
În general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
Gebeleizis, Nu stiu cine esti, nici nu ti-am citit textele. O voi face, fireste, cel putin din pura datorie morala: si tu ai citit ce am scris eu (ca-mi vine sa parafrazez pe altcineva care spunea ca nu mai exista scriitori de "massa", ci scriitorii se citesc intre ei: asta insemnand ca eu ar trebui sa-mi caut alta ocupatie, ha, ha, ha!!!). Cand vei putea macar visa la un tiraj de 10.000 de exemplare dintr-o carte a ta, mai vorbim. Comparatia cu Ceausescu te descalifica, puteai da si tu un exemplu mai tare, un Mao Tse Dong ori, de ce sa nu zic si asta?, un Adrian Nastase. Vei avea o surpriza cand ne vom vedea, pentru ca nu irosesc banii "poporului muncitor" pentru cele 10.0000 de exemplare, ci pe ai mei. Referitor la opinia ta despre text: eu nu sunt un Ianus oarecare. Uita-te cu atentie la ce am scris, nu fugitiv. In sinea ta, si tu ai reactii identice, dar ti-e frica sa le comunici altora. Faptul ca am indraznit sa dau forma spaimei voastre v-a facut pudici si executorii. Cu ce am gresit, de fapt? Dancus
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
Și acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Andu Moldovan, ți-ai depășit atribuțiile:
1. ai formulat opinii asupra autorului, antecomentatorilor și asupra comentariilor acestora;
2. ți-ai făcut un obicei în a contesta deciziile editorilor/moderatorilor/directorului site-lui;
Acest spațiu este doar pentru comentarii asupra textului!
Și pentru că este a n-șpea încălcare a regulamentului, ceea ce confirmă existența unui anumit tip de atitudine, voi propune în Consiliul Hermeneia măsuri conform cu regulamentul H.
hm... pentru că bănuiesc de la ce ți se trage, nu pot comenta obiectiv. Dar nu am putut să nu las semn pentru acel "un vechi liceu desființat într-o vară"... să nu fie, cred că s-ar răsturna totul dacă vechiul liceu nu ar mai fi acolo cândva, și mai ales într-o vară. În rest, am fost și eu toate astea și apoi nu am mai fost. And over. And over. And I am still here. totul e (de) nenumărat, în cele din urmă.
Bianca, multumesc de atentie. Ai dreptate "balanseze" era disonant. Despre rest mi-ar placea sa discutam unele chestii, departe de reflector. Daca vrei.... [email protected] . Zi buna !
asta chiar ca e culmea. unde ma port eu tiranic? unde nu am fost nepoliticos? (oare nu tu ai fost cu manusa ta in care a fatat un soarece?) ce inseamna "cuvinte neadecvate"? m-am referit la text si mi-am exprimat o opinie fata de asezarea in pagina. nu am dreptul sa o fac? ce inseamna "forta si piciorul cuvantului agresiv"? (poate te referi din nou la manusa de box si la soarecele proaspat lauz) cine a improsact "cu noroi in munca" ta? deci care va sa zica pupaturi si aplauze sint bine primite. orice obsevatie critica si care nu iti ridica in slavi "capodopererele" sint "picioare agresive", "tiranie", "noroi"... observi pattern-ul? asta e histrionism pur. si e si de prost gust. poti sa "ataci" cum vrei orice text de-al meu atita timp cit e la obiect, e regulamentar si evident ai dreptate. poti sa o faci si cind nu ai dreptate fiindca auto-facutul de ris e permis. ce vrea sa insemne "nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele"? nu inteleg propozitia. sint proprietar de site sau director aici fie ca tie iti convine sau nu. si fie in fata sau in spatele "creatiei" tale. nu am facut si nu fac tapaj de chestia asta pentru ca nu am crize de identitate dar am mentionat-o ca o justificare a faptului ca am dreptul sa ma exprim cu privire la ce faci tu pe aici. se pare insa ca tu nu prea pricepi inca aceste aspecte. iti recomand sa recitesti regulamentul si sa revezi ce am scris aici. s-ar putea cu timpul sa intelegi. eu inca nu mi-am pierdut speranta.
eu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
ce credeti, jucindu-va de-a baba oarba este o meserie, poezia nu este joaca de-a baba oarba, e ceva mult mai serios, este chiar viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........
e interesant ce spune acest comentator, hiatusul memoriei e un exercițiu impus, chiar foarte relaxat, poate mai puțin decât mi-aș dori, corect, voi fi fără milă, unde însă, mai exact?
pentru efortul de a recita cu voce tare, multe mulțumiri.
Nicodem, aici este un poem îndelung şlefuit, ale cărui îmbinări aproape că nu se văd. Trebuie un ochi format, empatie, multă muncă şi inspiraţie ca să-ţi reuşească un aşa demers artistic. Tu le-ai avut pe toate cu acest prilej. Felicitări!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dragă Paul, eu cred că voiai să răsfeți pe cineva și s-a întâmplat să fiu eu de gardă!...
glumesc. numai mulțumirile și reverența mea sunt serioase. ;)
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată deDin respect pentru literatură şi, de ce nu, pentru unii autori care semnează în carte, am să validez acest text deşi:
- nu pricep logica anunţării unei lansări de carte care... a trecut (septembrie 2011) ori care va fi peste un an (septembrie 2012).
- nu este tocmai "sportiv" să folosim un site literar doar pentru promovare (aceasta postare este prima ta forma de activtate pe Hermeneia.com.)
...dar este prima şi ultima validare de acest gen.
pentru textul : A apărut antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” deDa... cumva este o "lehamite" metaforică, o încercare de a evada din inevitabilul cotidian. Mulțumesc pentru citire... voi mai începe texte cu "hai". :)
pentru textul : 12'' deda și eu căutam o soluție pentru că mă deranja ceva acolo. e un text mai vechi și am încercat să revin peste el. merci pentru trecere.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ deCitit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură, 2 deDomnule profesor, spuneți că nu l-ați citit pe Guenon, însă ați ajuns la concluzii similare în ce privește pervertirea unor teorii - și nu numai în privință asta. Am primit un răspuns mai mult decât complet - l-am salvat în Word, să-l pot citi pe îndelete. Să o iau pe rând. Vă citez: "„Treapta superioară a teologiei negative reprezintă 'un apofatism mai deplin și mai existențial, realizat prin rugăciunea curată.” (...) Părintele Stăniloae conchide că teologia pozitivă are în mod continuu nevoie de cea negativă, precum și cea negativă de cea pozitivă Asistăm, în cazul Părintelui Stăniloae, la sublinierea caracterului extrem de dinamic și, într-un fel, dialectic al relației dintre catafatic și apofatic în cunoașterea Divinității, ca ’împreună lucrând’ în vederea realizării dezideratului unirii mistice cu Ea. Pe nici o treaptă a ei 'teologia negativă nu leapădă sau nu uită, ca fiind cu totul de prisos, conceptele pozitive culese din lumea creată și nu poate cineva face teologie negativă decât în alternanță cu cea pozitivă". Guenon afirmă că, dacă în sânul societății occidentale, s-a mai păstrat ceva din Tradiția primordială, asta s-a întâmplat datorită religiei ortodoxe, care a salvat din ea un sâmbure în isihasm. Mai mult, el numește acea zonă geografică predominat catolică „un occident al occidentului”( unde „occident” corespunde apusului si având conotație simbolică) falia dintre Răsărit și Apus deschizându-se odată cu Marea Schismă și căpătând adâncime prin Renaștere și prin Reformă. Iar ceea ce spune părintele Staniloaie mă duce cu gândul la diferențierea pe care R.G. o face între dualitate și dualism, ultimul definind o luptă contrariilor ce nu se poate încheia decât prin anihilarea unuia, pe când dualitatea definește coexistența lor lucrativă, menită să se resoarbă în punctul central, punctul unde se întrepătrund dreptele crucii tridinemsionale. (ale cărei semnificații s-a păstrat foarte bine în Isam, prin doctrina „Omului Universal" ce are drept reprezentare simbolică crucea sus-pomenită, și duse mai departe, o vreme, de rozicrucieni). Despre cele trei trepte ale cunoașterii despre care vorbește părintele Staniloaie: Zilele trecute citeam Simbolismul corpului uman de Anick de Souzennele și în capitolul patru al cărții autoarea face o prezentare a arhetipurilor din Arborele Sefirot. Ei bine, deasupra lui Keter, Coroana, cel care generează arhetipurile cumva accesibile rațiunii „omului ordinar”, tradiția ebraică afirmă existența a încă 3, nefigurate, și anume (în ordine asccendenta): Ain Sof Aor("Lumina infinită") , apoi Ain Sof ("Cel fără de sfârșit") și, în fine, Ain („Punctul de sus”). Deci...toate vechi și adevărate toate. Mai departe, spuneți: „După cele de mai sus, cred că am dreptul să pun în discuție o întreagă tradiție a „filosofiei” occidentale, mai ales pe cea de sorginte aristotelică care, de cele mai multe ori, a căutat, uneori cu disperare, să se separe de teologie, ajungȃnd pȃnă la Iluminismul francez și, ulterior, la Empirismul Pozitivist, care eșuează azi în Postmodernism. „ Guenon este de acord cu categoria „Fiinta ca act și potență", ea găsindu-și temelia în tradiția hindusa ( Purușa că act, Prakitri ca potență). dar le contesta pe celorlalte valoarea metafizică, pornind de la aceleași argument (pomeneam în alt comentariu despre imposibilitatea unui Brahma cuantificat). Citez: „S-ar putea obiecta la aceastacă Aristotel așază calitatea, ca și cantitatea, printre „categorii”, care nu sunt decât modalități speciale ale ființei și nu îi sunt coextensive; dar aceasta înseamnă că el atunci nu efectuează transpoziția de cre am vorbit și că de altfel nici nu trebuie să o facă, enumerarea categoriilor nereferindu-se decât la lumea noastră și la condițiile sale, așa încât calitatea nu poate fi și nu trebuie să fie luată în realitate decât în sensul, mai imediat pentru noi în starea noastră individuală, în care ea se prezintă, să cum am spus mai întâi, ca un corelativ al cantității” („Domnia cantității și semnele vremurilor”, cap. „Calitate și Cantitate”) Dealtfel, chiar Aristotel afirmă că „toti relativii au corelativi”. Tot cuvintele dvs; „Și mai cred că acum s-a ajuns, în ceea ce eu numesc începutul erei Postmoderne, la existența a trei tendințe: Postmodernism, un New Age (ocult, esoteric, sincretic și păgubos) și un fel de tendință spre Sacralitate (mai mult subterană în prezent, dar care va ieșii, nu prea tȃrziu, destul de puternic la suprafață) – să-i zic „Ecumenism” care, în final, va fi ceea ce ar putea constitui un „Maxim Absolut” care va caracteriza, pe deplin, Postmodernul.” La Ecumenism mă gândeam chiar zilele trecute și îmi propusesem o discuție cu cineva care știe mai multe despre subiect, dpdv istoric – opinia mea estecă Ecumenismul nu are rădăcini doctrinare sau, dacă sunt, sunt prea firave (de fapt, să nu uităm că pornește de la neoprotestantism, deci chiar din acea ramură a Bisericii Creștine care s-a depărtat clar de Tradiție) ci este mai degrabă pornită tot dintr-o concepție modernă, cea a lui „politically corect”. Ceea ce nu cred că este de ajuns pentru a-i conferi credibilitate, câtă vreme nu va încerca să-și găsească și un punct de sprijin ideatic real. „Ȋn încheiere, pentru destindere și pentru că nici eu nu pot fi sigur pe mine cȃnd vorbesc serios sau cȃnd glumesc, amintesc anecdota care circulă printre filosofi: doi ingineri cȃnd se întȃlnesc, discută despre „inginerie”, doi matematicieni – despre matematică, iar doi filosofi – despre ce este (sau nu) filosofia.” Tot pentru destindere, aș spune că filosofii discută despre filosofie pentru că, spre ghinionul lor, habar n-au de iginerie. Probabil că mai aveam multe de spus, dar scriu mai încet decât gândesc. În mod cert o parte din idei au alunecat printre taste. Vă mulțumesc pentru acest dialog, este o plăcere.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dedaniel pentru cei în stare să privească deştept în oglinzi...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela deCe inseamna "pomele-i" ? Cine e vampirul? Finalul e la misto? La urma urmei, e de apreciat efortul de a posta un text despre Eminescu, taman azi. Ca in rest, fluiera vantul pe Hermeneia, nimeni altcineva nu s-a sinchisit sa scrie despre. Sa-mi fie rusine.
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre deecaterina, incearca sa rezolvi pb tehnica consultand cu atentie pe site ul nostru meniul HCODE. e simplu
pentru textul : seară de iulie în sat dedevin subiecte fierbinți în fiecare început de iarnă și ne pun pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști sau nu dar într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat devenind nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. succes Virtualiei și sper ca și eu împreună cu Zoon Poetikon să participăm dacă sănătatea și maestrul de ceremonii Alina ne-o va permite. tuturor, să fiți iubiți de să nu vă vedeți !
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a de" Descoperisem o oază de dragoste pe marginea drumului european nuştiucarenumăr, în anticamera toaletei publice." - explicaţia aceasta nu-şi are rostul. Cred eu că cititorul are plăcerea de-a descoperi singur miza textului şi s-ar putea simţi lezat dpdv intelectual când autorul i-o oferă pe tavă. Zic şi eu.
(aveţi idei de proză interesante, bune. Ar mai fi de lucrat la "cum" le spuneţi).
pentru textul : pe toate drumurile creşte dragostea dedesigur, Adriana, mea culpa. am schimbat. ce bine sa ai prieteni!
pentru textul : altar denu cred că acceptăm referințe la alte site-uri, pagini, cînd aceasta nu are nicio legătură cu site-ul Hermeneia, sau cu o lansare de carte, etc.. pînă modifici aceasta textul e trimis în șantier
pentru textul : Scurt pe doi deÎn general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
pentru textul : BJ şi inima de clovn deGebeleizis, Nu stiu cine esti, nici nu ti-am citit textele. O voi face, fireste, cel putin din pura datorie morala: si tu ai citit ce am scris eu (ca-mi vine sa parafrazez pe altcineva care spunea ca nu mai exista scriitori de "massa", ci scriitorii se citesc intre ei: asta insemnand ca eu ar trebui sa-mi caut alta ocupatie, ha, ha, ha!!!). Cand vei putea macar visa la un tiraj de 10.000 de exemplare dintr-o carte a ta, mai vorbim. Comparatia cu Ceausescu te descalifica, puteai da si tu un exemplu mai tare, un Mao Tse Dong ori, de ce sa nu zic si asta?, un Adrian Nastase. Vei avea o surpriza cand ne vom vedea, pentru ca nu irosesc banii "poporului muncitor" pentru cele 10.0000 de exemplare, ci pe ai mei. Referitor la opinia ta despre text: eu nu sunt un Ianus oarecare. Uita-te cu atentie la ce am scris, nu fugitiv. In sinea ta, si tu ai reactii identice, dar ti-e frica sa le comunici altora. Faptul ca am indraznit sa dau forma spaimei voastre v-a facut pudici si executorii. Cu ce am gresit, de fapt? Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deCristina,
am pus unde trebuia consoana lipsă, mulţumesc de semnalare şi pentru comentariu. Mă bucur că ai rezonat - o bucurie rară, te asigur.
pentru textul : Maci de octombrie deo casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
pentru textul : 3 gafe haiku deȘi acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Nu înţeleg de ce nu apare peniţa... La celelalte texte a apărut.
Virgil, te rog, poate există o rezolvare.
pentru textul : întotdeauna te vei întoarce de unde ai plecat deAndu Moldovan, ți-ai depășit atribuțiile:
1. ai formulat opinii asupra autorului, antecomentatorilor și asupra comentariilor acestora;
2. ți-ai făcut un obicei în a contesta deciziile editorilor/moderatorilor/directorului site-lui;
Acest spațiu este doar pentru comentarii asupra textului!
Și pentru că este a n-șpea încălcare a regulamentului, ceea ce confirmă existența unui anumit tip de atitudine, voi propune în Consiliul Hermeneia măsuri conform cu regulamentul H.
pentru textul : drumul spre Okinawa detext slab. oare nu este evident? apoi, aș vrea să nu mai pui data și ora la sfîrșitul textelor. formatarea site-ului o presupune.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin dehm... pentru că bănuiesc de la ce ți se trage, nu pot comenta obiectiv. Dar nu am putut să nu las semn pentru acel "un vechi liceu desființat într-o vară"... să nu fie, cred că s-ar răsturna totul dacă vechiul liceu nu ar mai fi acolo cândva, și mai ales într-o vară. În rest, am fost și eu toate astea și apoi nu am mai fost. And over. And over. And I am still here. totul e (de) nenumărat, în cele din urmă.
pentru textul : de fapt sîntem deBianca, multumesc de atentie. Ai dreptate "balanseze" era disonant. Despre rest mi-ar placea sa discutam unele chestii, departe de reflector. Daca vrei.... [email protected] . Zi buna !
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deasta chiar ca e culmea. unde ma port eu tiranic? unde nu am fost nepoliticos? (oare nu tu ai fost cu manusa ta in care a fatat un soarece?) ce inseamna "cuvinte neadecvate"? m-am referit la text si mi-am exprimat o opinie fata de asezarea in pagina. nu am dreptul sa o fac? ce inseamna "forta si piciorul cuvantului agresiv"? (poate te referi din nou la manusa de box si la soarecele proaspat lauz) cine a improsact "cu noroi in munca" ta? deci care va sa zica pupaturi si aplauze sint bine primite. orice obsevatie critica si care nu iti ridica in slavi "capodopererele" sint "picioare agresive", "tiranie", "noroi"... observi pattern-ul? asta e histrionism pur. si e si de prost gust. poti sa "ataci" cum vrei orice text de-al meu atita timp cit e la obiect, e regulamentar si evident ai dreptate. poti sa o faci si cind nu ai dreptate fiindca auto-facutul de ris e permis. ce vrea sa insemne "nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele"? nu inteleg propozitia. sint proprietar de site sau director aici fie ca tie iti convine sau nu. si fie in fata sau in spatele "creatiei" tale. nu am facut si nu fac tapaj de chestia asta pentru ca nu am crize de identitate dar am mentionat-o ca o justificare a faptului ca am dreptul sa ma exprim cu privire la ce faci tu pe aici. se pare insa ca tu nu prea pricepi inca aceste aspecte. iti recomand sa recitesti regulamentul si sa revezi ce am scris aici. s-ar putea cu timpul sa intelegi. eu inca nu mi-am pierdut speranta.
pentru textul : solia unei stele de mare deeu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
pentru textul : Scrâșnitorul depaul, eu zic să mai citești încă o dată ce am scris, și cu atenție.
pentru textul : icoană hoinară denicodem, a fost un typo.
Djamal, "îmi rod unghiile" îmi sună așa de nepoetic și l-ai repetat în penultimul vers. Dar asta e doar părerea mea. În rest, poezia e bunicică. /O\
pentru textul : Paharul dece credeti, jucindu-va de-a baba oarba este o meserie, poezia nu este joaca de-a baba oarba, e ceva mult mai serios, este chiar viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........
pentru textul : atunci se întâmplă dee interesant ce spune acest comentator, hiatusul memoriei e un exercițiu impus, chiar foarte relaxat, poate mai puțin decât mi-aș dori, corect, voi fi fără milă, unde însă, mai exact?
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... depentru efortul de a recita cu voce tare, multe mulțumiri.
Nicodem, aici este un poem îndelung şlefuit, ale cărui îmbinări aproape că nu se văd. Trebuie un ochi format, empatie, multă muncă şi inspiraţie ca să-ţi reuşească un aşa demers artistic. Tu le-ai avut pe toate cu acest prilej. Felicitări!
Sărbători fericite ţie şi membrilor Hermeneia!
pentru textul : aşa a spus el deMultumesc Maria! Voi actualiza si poza de profil :)
pentru textul : ada or ardor dePagini