trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
ddm, bine si asa, cata vreme ceea ce te-a deranjat in textul asta nu atarna mai greu decat ceea ce nu te-a deranjat. desi, in poezie, adjectivul "corect" mi se pare asemeni unui calus pus pe o gura de inger...iar frumosul, dupa cum toti stim, este - vai! - o notiune atat de relativa... cu zambet + multumiri (si imperfecta ca de obicei...), Sancho
Da, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
Îţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
Acest poem se constituie, in opinia mea, intr-un ecou la propozitii din filozofia lui Fichte: realitatea - si constiinta relitatii - sint rezultatul activitatii creatoare a eului absolut ca act originar al gindirii; cunoasterea de sine a spiritului conduce in cele din urma la cunoasterea lumii; omul se defineste dinspre interior, din constiinta binelui moral, din acel imperiu al libertatii interioare "cuib pentru puii mei/ inchisoare de sori" Intreg pasajul central al poemului este o ilustrare a idealismului magic profesat de Novalis, vizind transcenderea conditiei fiziologice si psihologice date a fapturii umane. Un poem plin de vitalitate pe care il salut cu o penita. Bobadil. P.S. Vorba fie intre noi, expresia "puii mei", ce puii mei, e nefericita, dar asta e, limba romana e plina de capcane ciudate :-)
e bun, plus că e suficient de straniu cât să te țină până la final. dar e ceva: omorul pare forțat fiindcă personajul nu anunță nicăieri o disperare de genul acela. poate trebuie să-l faci ceva mai alienat :) dar, după cum spuneam, e bine construit, are tensiune gradată și e o întreagă viață acolo, așa cum e ea, în încercările noastre de supraviețuire și eliminare a obsesiilor.
in august anul trecut s-au intimplat cele de mai sus (pentru mine). pot fi acuzat de subiectivism daca judec poemul? pai n-ar trebui, poezia asta nu e decit o poveste pe care am trait-o multi, insa povestea asta de mai sus nu e "decit" poezie
Poem epistolar, de o intimitate aparte. Aș fi ales sublimarea, metaforizarea pe alocuri. Strofa a treia este mai bună. Se simte o tensiune interioară și o ușoară încremenire, o apărare de sine însuși. Știi că nu îmi place să văd "fără titlu" în loc de titlu: "nici un cuvânt", "când nu se întâmplă nimic", "linia timpului"... Citesc mai departe. Poezia anterioară m-a lăsat în tăcere, era un fel de rugă la miez de noapte. Ela
apocalipsa e o curgere, o prezență. daca scuturi globul de cristal, totul o ia de la capat. din acest motiv am ales Africa. bineinteles, aceasta a fost ideea de baza. ceilalti comentatori cu siguranta vor aduce noi pareri si noi argumente. va astept cu nerabdare. alma, multumesc
Eu cred că, poate prin natura lucrurilor, ori poate pur și simplu pentru că suntem români (eh, da, iar prilej să se agite spiritele), noi nu ne menținem prea lesne în limitele unei relații profesionale. Virgil, este lesne de înțeles că Ioana s-a simțit jignită de faptul că eu am sugerat că ea n-ar fi înțeles textul tău și că te-a jignit pe tine. Dar pe cât de lesne este de înțeles, am să o spun și am să repet asta, noi nu putem purta un dialog cu argumente și contraargumente fără să ne legăm de interlocutor, fără să sărim 5 metri în sus de mândrie etc. Ioana, intervenția mea este în calitate de moderator. Dacă tu spui ceva pe care eu îl consider că nu se încadrează în regulament, eu voi interveni. Și nu am cerut nimănui să își ceară scuze, dar asta este o politică personală, pentru că mie îmi pare atât de supralicitată, falsă și inutilă chestia asta în relațiile profesionale, repet. Să nu confundăm. In astfel de situații, scuzele nu ajută la nimic. Eu am fost jignită în repetate rînduri de foarte mulți aici, numai pentru că am intervenit ca moderator, și sunt convinsă că voi mai fi. Dar chiar nu mă afectează. Chiar tu, în fiecare din comentariile tale, ai lansat ceva care se referă strict la persoana mea. Ioana, nu mă cunoști, nu te cunosc. Nu mă interesează de ce reacționezi tu într-un fel sau altul și nu-ți fac procese de conștiință. La mine unu și cu unu fac doi. Am considerat că ai înțeles poezia (subliniez asta!), și că ai făcut un comentariu ironic cu dublu sens la adresa autorului ei. Tu ai venit și ai dat-o, și mi-e greu să spun asta, dar ca de obicei, cotită, acuzându-mă pe mine de, ia să vedem: că nu știu să fac diferența între eul liric și autor, că exagerez, că nu sunt rațională. Ei, asta să fie pierderea mea, Ioana. Dar dă-mi voie să fac două lucruri: să cred în continuare că ai folosit intenționat un comentariu peiorativ la adresa autorului, înțelegând foarte bine sensul poeziei; și, în același timp, să iau în considerare afirmația ta cum că nicidecum nu acesta ți-a fost intenția, și să oprim lucrurile aici (pentru că dacă ai fi mers mai departe, aș fi propus sancționarea, dar așa sunt obligată să iau în considerare ceea ce spui, pentru că nu suntem aici la judecată). Dar Ioana, nu pot să-mi cer scuze pentru că am acționat așa cum îmi dictează conștiința, fără nici o legătură cu persoana ta. A, îți pot spune, complet ieșind pentru prima și ultima dată din "papucii" profesionali, că este adevărat că în relații de prietenie nu contează intenția ci ce a ieșit, și că în astfel de situații e cazul uneori în viață să spui "îmi pare rău", chiar când intenția nu ți-a fost de a jigni sau de a răni, pe principiul "iadul e pavat cu intenții bune", atunci poate că amândouă ar trebui să spunem "îmi pare rău". Dar noi nu suntem în relații de prietenie, ci profesionale, și avem dreptul de a spune ceea ce gândim, atâta vreme cât nu ne legăm de persoana interlocutorului. Dacă aș ajunge să-mi fie teamă să mai intervin pentru că toți se vor simți jigniți că am considerat că au greșit, m-aș lăsa de a fi moderator pe hermeneia. Așa că, îmi pare rău, Ioana, dar nu mușc momeala asta.
încerci să dai la o parte
cu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
Atunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
intru si comentez relativ rar in ultimul timp, la randu-mi. Postez si mai rar. dar azi m-am bucurat ca am intrat si gasit textul asta pentru ca simteam nevoia cumva sa citesc ceva mai ...altceva.Pentru ca nu e putin lucru sa faci din banal ceva lin si proaspat ca imagini si ton. Da. o scriere buna.
Sapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
parerea mea este ca partea a doua este mai buna, mai memorabila. ai acolo senzatia ca autorul "si-a dat drumul" nu mai are retinerile cuvintelor de legatura
Mădălina, nu scoate din context! Spuneam clar, ca argument analogic: "n muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă).
Sper să ne înţelegem direcţia/sensul comentariilor la adevărata intenţie.
... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
in fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
pîna alaltaieri aveam 19 ani. dar... imbatrînesc si eu. n-am spus ca e un text prost. nici n-am dat de inteles asa ceva. eu am spus, vreau doar sa te ajut. bafta! si la mai mare!
cred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
1. Keller, te rog inceteaza cu cersitul asta dupa comentarii fiindca e de prost gust. Daca vrei sa primensti comentarii la textele tale exista citeva conditii simple. unu. incearca sa scrii bine fiind exigenta cu ce scrii, doi. comenteaza pertinent textele altora, trei. nu te ofusca atunci cind ti se spune ca ai scris prost ci incearca sa inveti din greseli 2. vezi ca in limba romana (cel putin pina am plecat eu din Romania) se scria "frustrate" si nu "frustate" 3. textul este slab in primul rind pentru ca nu urmareste nici o idee si mai degraba iti sugereaza ca e un amestec de cuvinte si asocieri mai mult mai mai putin liricoid-absurde cu jenante scapari eroticoide care te duc cu gindul la faptul ca autorul s-ar putea sa aiba probabil niste (sic!)"frustari"
Bine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
a ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
in rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
"când plecau la luptă
dacii scriau două-trei poezii
apoi făceau gargară cu apă din danubius"
"românul are șapte vieți dar din păcate un singur ficat" (excelent!!, la fel şi ce urmează - parcă aş scoate "din păcate"; citeşte aşa: românul are șapte vieți dar un singur ficat. Mi se pare şi mai viguros).
etc.
E un text care lasă în urmă zâmbete, dar zâmbete scurte. Fain!
ideea e interesanta desi cred ca s-a mai scris despre asta. oricum nu cred ca asta ar fi o problema. bineinteles ca textul ar merita o analiza amanuntita. rezerva mea este fata de anumite portiuni mult prea descriptive, vezi "am sărit de la balcon să impresionez niște prieteni" sau "îmbrăcat frumos merg la biserică mă așez pe rîndul din spate" de asemeni cred ca are prea multe registre, vrea sa faca prea mult in acelasi timp dar majoritatea sint incercari in zona zilelor de marti, miearcuri si joi se creistalizeaza mai multa poezie in opinia mea, dar evident ca unii ma vor numi intimist pentru ca vad asa. as vrea sa accept realismul celorlalte strofe dar inca mi se pare stingaci p.s. limbajuj profanator sau pornografic este neacceptat aici si cind e in alta limba
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
P.S. Ah, mi-a luat-o paul înainte!!! asta e...
pentru textul : De-a singurul deddm, bine si asa, cata vreme ceea ce te-a deranjat in textul asta nu atarna mai greu decat ceea ce nu te-a deranjat. desi, in poezie, adjectivul "corect" mi se pare asemeni unui calus pus pe o gura de inger...iar frumosul, dupa cum toti stim, este - vai! - o notiune atat de relativa... cu zambet + multumiri (si imperfecta ca de obicei...), Sancho
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deDa, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
pentru textul : Haiku deÎţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
nu ma supar.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deAcest poem se constituie, in opinia mea, intr-un ecou la propozitii din filozofia lui Fichte: realitatea - si constiinta relitatii - sint rezultatul activitatii creatoare a eului absolut ca act originar al gindirii; cunoasterea de sine a spiritului conduce in cele din urma la cunoasterea lumii; omul se defineste dinspre interior, din constiinta binelui moral, din acel imperiu al libertatii interioare "cuib pentru puii mei/ inchisoare de sori" Intreg pasajul central al poemului este o ilustrare a idealismului magic profesat de Novalis, vizind transcenderea conditiei fiziologice si psihologice date a fapturii umane. Un poem plin de vitalitate pe care il salut cu o penita. Bobadil. P.S. Vorba fie intre noi, expresia "puii mei", ce puii mei, e nefericita, dar asta e, limba romana e plina de capcane ciudate :-)
pentru textul : despre furtunile cu numele tău dee bun, plus că e suficient de straniu cât să te țină până la final. dar e ceva: omorul pare forțat fiindcă personajul nu anunță nicăieri o disperare de genul acela. poate trebuie să-l faci ceva mai alienat :) dar, după cum spuneam, e bine construit, are tensiune gradată și e o întreagă viață acolo, așa cum e ea, în încercările noastre de supraviețuire și eliminare a obsesiilor.
pentru textul : cerul interzis deasa ca nu poti aparea decit rar si bine
in august anul trecut s-au intimplat cele de mai sus (pentru mine). pot fi acuzat de subiectivism daca judec poemul? pai n-ar trebui, poezia asta nu e decit o poveste pe care am trait-o multi, insa povestea asta de mai sus nu e "decit" poezie
am spus prea mult, am spus prea putin
pentru textul : coji de portocală dePoem epistolar, de o intimitate aparte. Aș fi ales sublimarea, metaforizarea pe alocuri. Strofa a treia este mai bună. Se simte o tensiune interioară și o ușoară încremenire, o apărare de sine însuși. Știi că nu îmi place să văd "fără titlu" în loc de titlu: "nici un cuvânt", "când nu se întâmplă nimic", "linia timpului"... Citesc mai departe. Poezia anterioară m-a lăsat în tăcere, era un fel de rugă la miez de noapte. Ela
pentru textul : Fără titlu deapocalipsa e o curgere, o prezență. daca scuturi globul de cristal, totul o ia de la capat. din acest motiv am ales Africa. bineinteles, aceasta a fost ideea de baza. ceilalti comentatori cu siguranta vor aduce noi pareri si noi argumente. va astept cu nerabdare. alma, multumesc
pentru textul : candelabrele dede unde știi Alina că l-am citit pe diagonală? evident nu știu să citesc japoneză dar restul l-am citit. pe rînd...
pentru textul : Haiku deEu cred că, poate prin natura lucrurilor, ori poate pur și simplu pentru că suntem români (eh, da, iar prilej să se agite spiritele), noi nu ne menținem prea lesne în limitele unei relații profesionale. Virgil, este lesne de înțeles că Ioana s-a simțit jignită de faptul că eu am sugerat că ea n-ar fi înțeles textul tău și că te-a jignit pe tine. Dar pe cât de lesne este de înțeles, am să o spun și am să repet asta, noi nu putem purta un dialog cu argumente și contraargumente fără să ne legăm de interlocutor, fără să sărim 5 metri în sus de mândrie etc. Ioana, intervenția mea este în calitate de moderator. Dacă tu spui ceva pe care eu îl consider că nu se încadrează în regulament, eu voi interveni. Și nu am cerut nimănui să își ceară scuze, dar asta este o politică personală, pentru că mie îmi pare atât de supralicitată, falsă și inutilă chestia asta în relațiile profesionale, repet. Să nu confundăm. In astfel de situații, scuzele nu ajută la nimic. Eu am fost jignită în repetate rînduri de foarte mulți aici, numai pentru că am intervenit ca moderator, și sunt convinsă că voi mai fi. Dar chiar nu mă afectează. Chiar tu, în fiecare din comentariile tale, ai lansat ceva care se referă strict la persoana mea. Ioana, nu mă cunoști, nu te cunosc. Nu mă interesează de ce reacționezi tu într-un fel sau altul și nu-ți fac procese de conștiință. La mine unu și cu unu fac doi. Am considerat că ai înțeles poezia (subliniez asta!), și că ai făcut un comentariu ironic cu dublu sens la adresa autorului ei. Tu ai venit și ai dat-o, și mi-e greu să spun asta, dar ca de obicei, cotită, acuzându-mă pe mine de, ia să vedem: că nu știu să fac diferența între eul liric și autor, că exagerez, că nu sunt rațională. Ei, asta să fie pierderea mea, Ioana. Dar dă-mi voie să fac două lucruri: să cred în continuare că ai folosit intenționat un comentariu peiorativ la adresa autorului, înțelegând foarte bine sensul poeziei; și, în același timp, să iau în considerare afirmația ta cum că nicidecum nu acesta ți-a fost intenția, și să oprim lucrurile aici (pentru că dacă ai fi mers mai departe, aș fi propus sancționarea, dar așa sunt obligată să iau în considerare ceea ce spui, pentru că nu suntem aici la judecată). Dar Ioana, nu pot să-mi cer scuze pentru că am acționat așa cum îmi dictează conștiința, fără nici o legătură cu persoana ta. A, îți pot spune, complet ieșind pentru prima și ultima dată din "papucii" profesionali, că este adevărat că în relații de prietenie nu contează intenția ci ce a ieșit, și că în astfel de situații e cazul uneori în viață să spui "îmi pare rău", chiar când intenția nu ți-a fost de a jigni sau de a răni, pe principiul "iadul e pavat cu intenții bune", atunci poate că amândouă ar trebui să spunem "îmi pare rău". Dar noi nu suntem în relații de prietenie, ci profesionale, și avem dreptul de a spune ceea ce gândim, atâta vreme cât nu ne legăm de persoana interlocutorului. Dacă aș ajunge să-mi fie teamă să mai intervin pentru că toți se vor simți jigniți că am considerat că au greșit, m-aș lăsa de a fi moderator pe hermeneia. Așa că, îmi pare rău, Ioana, dar nu mușc momeala asta.
pentru textul : e bună tipa deîncerci să dai la o parte
pentru textul : uneori decu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
Atunci de ce ai mai comentat? Daca faci un comentariu, fa-l cu referire directa la text! Explica ce si unde ti se pare ca am gresit, nu veni cu afirmatii superficiale, ca si cum tu (o!) Marele Poet nici macar nu te injosesti sa comentezi asemenea texte! Inteleg ca vrei sa dai dovada (in mandria ta de Mare Poet) de o capacitate critica deosebita, dar nu-ti iese! Comentariul tau e unul facil, copilaresc, demn de ne-bagat in seama! Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu vreau sa te superi, iti respect parerile "fondate" si chiar imi face placere sa te gasesc prin paginile mele, dar nu cu asemenea comentarii pe care nu pot da nici macar doi bani! ps: Crede-ma, textul de mai sus chiar nu are loc langa experimentele tale! :)) Vezi cum se pot face afirmatii gratuite? cu mult respect si cu speranta sa n-o dam in schimburi de replici telenovelistice Ion Nimerencu
pentru textul : photo deemilian
intru si comentez relativ rar in ultimul timp, la randu-mi. Postez si mai rar. dar azi m-am bucurat ca am intrat si gasit textul asta pentru ca simteam nevoia cumva sa citesc ceva mai ...altceva.Pentru ca nu e putin lucru sa faci din banal ceva lin si proaspat ca imagini si ton. Da. o scriere buna.
pentru textul : ceva strălucitor deSapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
pentru textul : După Pompei deparerea mea este ca partea a doua este mai buna, mai memorabila. ai acolo senzatia ca autorul "si-a dat drumul" nu mai are retinerile cuvintelor de legatura
pentru textul : Camera albă deMădălina, nu scoate din context! Spuneam clar, ca argument analogic: "n muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă).
Sper să ne înţelegem direcţia/sensul comentariilor la adevărata intenţie.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deiar daca e deprimant este asta un defect? poate nu reuseste sa fie deprimant destul? nu?
pentru textul : ne agățăm de titluri sufletele de... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deIgor, bine-ai venit pe Hermeneia.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
pentru textul : Blueprint: natură statică dein fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
pîna alaltaieri aveam 19 ani. dar... imbatrînesc si eu. n-am spus ca e un text prost. nici n-am dat de inteles asa ceva. eu am spus, vreau doar sa te ajut. bafta! si la mai mare!
pentru textul : Höre Israel dethe day after! zombi alergand spre un darwinian inceput...
pentru textul : escape decred ca textul incepe si se termina cu poezie, ceea ce este intre , continutul, ia forma unui discurs non poetic, cu usoara tenta moralista...poate gresesc, posibil.
raman deci cu asta:
cleveteala măruntă a stropilor de ploaie
lucrurile din vitrine răsturnate pe asfalt
prin ochiuri de baltă
umbrele sinilii
umbre
umbrele albastre
acele reci ale ploii
tânjesc
si cred ca nu-si au rostul punctele de suspensie din a doua strofa
pentru textul : umbrelele trecătoare ale ploilor albastre denu ma asteptam sa placa, dar la un astfel de text, nu asta e important. cel putin, pt mine multumesc
pentru textul : Vorbesc singur, frățioare! de1. Keller, te rog inceteaza cu cersitul asta dupa comentarii fiindca e de prost gust. Daca vrei sa primensti comentarii la textele tale exista citeva conditii simple. unu. incearca sa scrii bine fiind exigenta cu ce scrii, doi. comenteaza pertinent textele altora, trei. nu te ofusca atunci cind ti se spune ca ai scris prost ci incearca sa inveti din greseli 2. vezi ca in limba romana (cel putin pina am plecat eu din Romania) se scria "frustrate" si nu "frustate" 3. textul este slab in primul rind pentru ca nu urmareste nici o idee si mai degraba iti sugereaza ca e un amestec de cuvinte si asocieri mai mult mai mai putin liricoid-absurde cu jenante scapari eroticoide care te duc cu gindul la faptul ca autorul s-ar putea sa aiba probabil niste (sic!)"frustari"
pentru textul : Oglinzi deBine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
pentru textul : am trecut strada deEi, nici chiar asa! Dar cune stie? Nepatrunse sunt etc.
Mister K, ti-ai schimbat adresa de email? Cum pot procura (contra cost) "Baletistul"? Adresa mea e [email protected].
pentru textul : Abraam, regele, a spus: dea ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
pentru textul : Eu scriu, deci exist. dein rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
Ai aici câteva vârfuri sarcastice, cum ar fi
"când plecau la luptă
dacii scriau două-trei poezii
apoi făceau gargară cu apă din danubius"
"românul are șapte vieți dar din păcate un singur ficat" (excelent!!, la fel şi ce urmează - parcă aş scoate "din păcate"; citeşte aşa: românul are șapte vieți dar un singur ficat. Mi se pare şi mai viguros).
etc.
E un text care lasă în urmă zâmbete, dar zâmbete scurte. Fain!
pentru textul : cine are ceva de spus să spună acum deideea e interesanta desi cred ca s-a mai scris despre asta. oricum nu cred ca asta ar fi o problema. bineinteles ca textul ar merita o analiza amanuntita. rezerva mea este fata de anumite portiuni mult prea descriptive, vezi "am sărit de la balcon să impresionez niște prieteni" sau "îmbrăcat frumos merg la biserică mă așez pe rîndul din spate" de asemeni cred ca are prea multe registre, vrea sa faca prea mult in acelasi timp dar majoritatea sint incercari in zona zilelor de marti, miearcuri si joi se creistalizeaza mai multa poezie in opinia mea, dar evident ca unii ma vor numi intimist pentru ca vad asa. as vrea sa accept realismul celorlalte strofe dar inca mi se pare stingaci p.s. limbajuj profanator sau pornografic este neacceptat aici si cind e in alta limba
pentru textul : Diary of a dream dePagini